Palatul Primăverii e un palat în adevăratul sens al cuvântului. Casa lui Ceaușescu de odinioară este un must see.

Vorba lui Mirelei:  pentru cei care regretă comunismul, poate ajută puțin să vadă în ce condiții trăiau soții Ceaușescu.

Din păcate, sunt încă mulți care nu cred că în timp ce poporul făcea foamea la propriu, Nicolae și Elena stăteau bine merci, la adăpost în cea mai frumoasă zona din București: Primăverii. Mi se pare cel mai bun nume pentru liniștea și verdele care doar la câteva sute de metri de cele mai aglomerate artere ale marelui oraș.

Palatul se întinde pe o suprafață de 4500 mp. Are 164 de încăperi din care se vizitează doar 50, dar sunt suficiente că să îți faci o idee clară că exista viață bună și e vremea lui Ceaușescu. Pentru el și ai lui, desigur J

Casa arată în proporție de 90% așa cum au lăsat-o Ceaușeștii și mi se pare admirabil că se fac eforturi în sensul acesta.

 Se vizitează în grupuri de minimum 5 persoane. Există un calendar pe zile și ore și trebuie să faceți rezervare obligatoriu. Faceți rezervarea la telefon sau pe internet și primiți mail de confirmare.

 Am nimerit un grup vesel, oameni trecuți majoritatea de 40 de ani. Glumele au curs: “ Ia uite iubi ce baie, e cât apartamentul nostru!” “Oare la ce le trebuiau atâtea birouri?” ” De ce aveau măsuțe în wc???” “Și ce dezamăgire că baia nu e de aur, doar placată….”

Soții Ceaușescu aveau 11 oameni care le stăteau la dipoziție non stop. La întrerupătoarele  electrice existau butoane pentru servitori. Comunism cu aspect luxoase.

Pe lângă apartamentul soților Ceaușeștilor, holuri largi, spații comune, mai există și dormitoarele celor 3 copii: Nicu, Valentian și Zoia. După dimenisune și lumina, mi-e clar fără să știu istoria familiei că Zoia era preferată tatălui său.

Marmură de Ruschita identică cu cea folosită la Casă Poporului, mozaic din Italia, piscina interioară desprinsă parcă dintr-un film italian cu Sophia Loren, cadouri scumpe de la mari șefi ai lumii și o imensă colecție de artă.

Mi-a plăcut grădina de iarnă, mi-am imaginat petrecerile la piscină și traiul într-o casă atât de mare. Mult prea mare.  Ceaușescu n-a fost un oarecare. Asta știm. Dar se vede și mai bine din cum îi era organizată intimitatea. Avea în casă și un mini spa, jaccuzzi, sauna, solar dar și încăperi imense pentru haine, dressinguri care ar face invidioase multe din divele de azi.

La ieșire am zăbovit minute bune în curtea interioară. E splendidă!

Am să mă intorc  împreună cu tata. Sunt curioasă ce va spune el.

Las aici câteva fotografii și vă recomand să faceți o vizită.

Mai multe detalii despre casa lui Ceaușescu găsiți aici.

Povestea a început cu adevărat acum câteva luni.

Andreea Berecleanu mi-a vorbit despre profesorul Italian Castaldo care vine în România, la Cronos Med cu o dietă care  schimbă percepția multora despre viața sănătoasă.

Am urmărit traseul pe care l-a avut Amalia Năstase. Zi de zi. Am văzut ce și cum mănâncă. Am citit principiile dietei și m-am gândit așa: acum ori niciodată!

Am primit lista de analize pe care le am de făcut și le-am făcut, plus ecografia abdominală și EKG. Fără ele nu intri la doctor.

Deși hotărârea era luată, când au venit rezultatele analizelor nu am fost om o zi întreagă. Dezastru: colesterol, insulina, proteina c reactivă. Totul arăta foarte prost. Eram practic în pragul diabetului.

Cântarul Tanita avea să completeze tablul negru: Aveam metabolismul unui om de 60 de ani.

Așa că m-am dus la întâlnirea cu vestitul profesor cu creierul doborât de stres, dar cu sufletul plin de speranță.

Profesorul e un italiano vero. Slab, bronzat și foarte cald. S-a uitat pe analize, s-a încruntat ușor și mi-a spus ce presimteam deja: metabolism blocat, trebuie să îi dăm un șoc, să-l aducem la un ritm normal. 

Adio, zahăr!

Adio, carbohidrați!

Adio, lapte!

Adio, sucuri dulci!

Adio, alcool!

Adio, nopți nedormite!!!

Profesorul Castaldo mi-a explicat că dieta asta nu e de ținut o zi da, două nu. Trebuie ținută strict  ca să intru în starea de chetoza. Mi-a spus că viața mea se va schimba și mi-a dat întâlnire peste o lună. Cu analizele repetate și cu kilogramele pierdute.

Și-am pornit la drum.

Prima zi a fost ușoară. Aveam capul plin de visuri. Cum o să intru eu iar în rochia pe care mama Paulei mi-a dat-o cadou acum 20 de ani…

Spre seară a început să mă doară capul. Rău. Durerea a continuat vreo 3 zile și 3 nopți. Au apărut și niște grețuri cumplite de ziceai că sunt însărcinată cu tripleti. Doamnelor și domnilor, iată că am facut cunoștință cu SEVRAJUL. Pentru prima dată în viață. Nu am mai trăit așa ceva nici când m-am lăsat de fumat. Creierul meu intrase în panică; unde este zahărul, Fifi???

Norocul a fost că aveam 2 zile libere, așa că mi-am permis să stau în pat. Am zăcut practic. Știam că această stare va trece și că până la urmă corpul meu va accepta că nu mai pupă nicio felie de tort, nici măcar o bombonică.

Din ziua a 4 a, am simțit că sunt alt om.

M-am trezit energică, bine dispusă, fără dureri de cap și motivată. Trebuia să mă duc să mă cântăresc la clinică peste câteva zile. Am promis că nu mă cântăresc acasă. Acu, fie vorba între noi, normal că m-am cântărit. Pierdusem 2 kilograme.

Am început dieta luni iar duminică m-am trezit cu un gând: blugii. Acei blugi pe care nu îi mai pusesem pe mine de 3 ani. Surpriză! Îmi veneau ( acum deja îmi sunt largi )

Mi-am pus în cap să merg pe jos 10 mii de pași. Maratonul noii mele vieți.

A trecut o lună. Am ținut regimul strict, carne cu salată la prânz, legume seara, un iaurt cu proteine. Poți să inversezi mesele, dar am făcut asta doar de două ori. Prafuri proteice la cină și mic dejun iar la culcare o porție de colagen. Muuultă apă și câte un pahar de cola zero cu gheață din când în când.

Cum am reușit: Am pus eticheta OTRĂVIT/INTERZIS tuturor carbohidraților și m-am gândit că asta e ultima șansă să îmi recapăt sănătatea.

Dietă oloproteică e o dietă fantastică. Suplimentele pe care le-am luat ( oligominerale, vitamine) mi-au tăiat senzația de foame între mese. Atenție! Provocarea e psihică, nu fizică!

A trecut o lună. Am învățat să dorm, să zâmbesc și să mă gândesc  cu ce o să mă îmbrac de Revelion.

Era să uit. Am pierdut 8 kilograme 🙂

Detalii despre dieta vieții, găsiți aici.

Eu am să revin cu articole în care o să vă arăt exemple de combinații de mâncare, cum reușesc să fac minimum 10 mii de pași pe zi și cât de important este să ai oameni care să te susțină.

Sunt zile în care nu trebuie să merg nicăieri, nu am produc Observatorul așa că nu mă duc la redacție și nici nu am alte întâlniri în oraș.

Sunt zilele de stat acasă.

Zile în care mă trezesc la 9 și mă simt victorioasă că am dormit atât, beau o cafea, citesc puțin, vorbesc la telefon, mă uit la un film, fac o ciorbă, vine soțul mâncăm, dorm puțin la prânz, mai citesc, mai trimit mailuri pentru proiectele personale, citesc, ascult muzică, traversez strada pentru o plimbare in cel mai frumos parc din București, mă întorc acasă și…a venit seara! Când mă apucă vinovăția că nu am făcut nimic. NU AM MUNCIT. De ce oare mintea mea simte această vinovăție? Trebuie să îmi pun sufletul mai mult la bătaie să îi spună creierul…E ok, poți să nu faci nimic azi.

1. CAZAREA

Cazarea trebuie rezervată online. Există două variante: să te cazezi în interiorul parcului și dacă alegi asta sunt oferte ale hotelurilor care includ și biletele de acces la distracție sau să te cazezi în exterior. Varianta asta am ales-o și noi și a fost mult mai ieftină, am stat în cartier la Val de Europe la o stație de tren de Disney. Apartamentul în care am stat l-am găsit pe Booking, e la 3 minute de mers pe jos de stația de tren și cu tot cu călătoria faci cam maximum 15 minute pînă la parcurile de distracție Noi am fost două mame cu fetele noastre și am plătit 180 de euro de familie pentru 2 nopți. Pentru un apartament cu 2 dormitoare într-un cartier foarte elegant și sigur. ( să nu va mai spun că era la 5 min de un mall, un outlet etc ) Desigur te poți caza și în Paris, dar faci mult pe drum și oricum nu ieși mai ieftin la cât costă minisculele camere să le închiriezi. În plus pierzi foarte mult pe drum.

2. BILETE DE ACCES

VĂ recomand să le luați tot de pe net sunt mai ieftine, mă rog  dacă putem să spune ieftin . Am plătit 150 de euro pentru mine și 133 pentru copil pe 2 zile de acces în ambele parcuri Atâta a fost în perioada asta, sunt perioade în care e mai ieftin va recomand să va uitați aici pe site ul lor.

3. ATRACȚIILE

Sunt cozi mai mari sau mai mici în funcție de ora și perioada. Am auzit că sunt zile din n în care nu e aglomerat, nu prea cred, noi am fost la început de noiembrie și era full și n-am fost în weekend. E drept că era vacanță de toamna a copiilor în franța, dar acolo cred că 90 la sută din public era format din turiști. Există fast pass,  puteți cumpăra de aici, costă pînă la câteva sute de euro, dacă ted au banii din casă afară și nu te lasă să stai la cozi. Apropo de cozi și de traseele pe care o să le faceți ( noi am parcurs în  a doua zi 15 km pe jos!!! ) e bine dacă aveți un copil  mai mic să închiriați un cărucior costă 10 euro pe zi dar va salvează de niște plânsete, acele momente cînd copilul nici nu mai poate să meargă dar nici nu se lasă dus din parc.

4. MÂNCAREA

Vestea proastă e că mâncarea e jalnică și scumpă. Mama și tata lui junk food. Dar, vestea bună e că mai găsiți pe ici pe colo un iaurt sau o salată, dar cel mai important e că te lasă să intri cu mâncarea ta de acasă așa că sandvișuri, biscuiți, fructe, feel free să puneți în rucsac ce vreți. Vă recomand această variant mai ales dacă nu sunteți cazați în parc.

5. MAREA PARADĂ

La 17.30 zi de zi e cel mai frumos moment al zilei. Parada nu ai voie să o ratezi, dacă nu vezi asta te-ai dus degeaba la Disney. Parada se desfășoară pe bulevardul principal și e foarte important să mergeți acolo cu 30 de minute chiar 45 de minute înainte să înceapă ca să prindeți un loc bun. Chiar dacă este foarte aglomerat, lumea e extrem de civilizată și dacă ajungeți cu 5 minute înainte și deja trotuarele sunt pline veți fi uimiți să vedeți că oamenii va lasă copiii să între în primul rând. Trec personajele în care minunate, dansează în față copiilor. Momentul apariției Elsei declanșează o isterie generală în rândul copiilor.

6. SHOW-UL DE SEARĂ

Începe fix la 10 seara când se închid porțile la Disney. Totul se întâmplă în jurl Palatului roz. Proiecții pe palat, jocuri de apă și lumini.Artificii mai ceva ca la Revelion și muzica din cele mai frumoase basme ale copilăriei.  E magic. Vă recomand să găsiți un loc nu lipiți de palat la câteva zeci de metri e perfect, dacă urcați copilul pe o bancă sau o bordură ar fi minunat ( dacă îl puteți ține în brațe și mai bine pentru el ) că să vadă tot spectacolul

7. CUMPĂRĂTURILE

Aici e aici 🙂 Sunt magazine peste tot. La fiecare atracție mare când ieși ai un magazin, pe tematică fete, băieți, MInnie, Mickey, jucarii, haine, suveniruri. Totul e să ai curaj să spui copilului la un moment dat stop. Va recomand să le explicați copiilor că faceți cumparturile la final de zi, e un magazin imens la ieșire, găsiți de toate.

8. APLICAȚIA

E vitală, ai harta parcurilor, e un fel de Waze pentru Disney cum spunea cineva, vei acolo unde sunt cozi câte minute durează și te ajută să alegi atracțiile mai puțin agomerate. În plus, afli și ce atracții sunt închise

9. CÂȚI ANI TREBUIE SĂ AIBĂ COPILUL CA SĂ SE BUCURE DE EXPERIENȚĂ?

Câți ani trebuie să aibă copilul că să înțeleagă ceva? Uite, aici cred că e la latitudinea fiecărui părinte. Am văzut de la bebeluși pînă la adolescenți veniți cu bunicii. Maria la cei aproape 10 ani a gustat din plin toată experiența. Aș spune să consultați în aplicație sau pe site lista atracțiilor pentru că sunt multe unde sunt restricții de vârstă și înălțime

10. BUGETUL

Al nostru a fost de 750 de euro un adult și un copil Am plătit 200 de euro pe biletele de avion  pentru amândouă( Blue Air oferta de iarnă) 283 de euro accesul, 180 de euro cazarea, 87 de euro transfer dus întors la aeroport ( era o problema cu trenurile spre Disney, se lucra pe o porțiune și trebuia să schimbăm cu un autobiz așa că am preferat varianta taxi ).

***

Disney este despre copilărie, despre magie, trebuie să vă lăsați nervii și pragmatismul de adulți acasă și să înțelegeți că toată povestea este despre și pentru copii.

Răbdarea e esențială și umorul e neapărat. Gândurile de oameni prea serioși e musai să le uitați.

Într-o zi poate o să vă povestesc în ce mașinuțe m-am aventurat sau cum mi-au dat lacrimile cînd a apărut Elsa. Da, merită să duci copilul la Disney, chiar dacă asta înseamnă să renunți la vacața voastră la mare într-o vară.

Pentru un copil nu cred să fie vreo destinație care să mai aducă atâta bucurie. Poate doar Laponia 🙂

Într-o lume nebună plină de zbateri și frici, când mulți au febra musculară de la cât aleargă după bani, există oameni dezinteresați. O specie rară, pe cale de dispariție.

Bună ce faci, cum ești? Sunt întrebările care îți ridică imediat o sprânceană. Oare ce vrea, oare de ce îmi scrie, de ce mă sună? Nu vreau nimic, vreau doar să mai știu de tine.

Pare un scenariu SF, dar chiar dacă timpul liber a cam dispărut pentru noi toți, n-ai cum să nu găsesști câteva clipe pentru întrebările astea simple, pentru oamenii la care chiar ții.

Nu există scuză. Dacă ai timp, transformi gândul într-un mesaj sau un telefon și apoi așa cum îți programezi vizită la dentist sau la coafor trebuie să îți programezi și întâlnirile cu oamenii de care îți pasă, oamenii tăi. Pentru că dacă nu, o să vină o zi în care o să te trezești atât de singur.

Se vorbește peste tot de câtă muncă e ca să întreții o căsnicie. Dar să nu uităm că și  în prietenie e tot așa.  Eu nu vreau sub nicio formă să-mi las prieteniile să moară.

Bună, ce faci, cum ești?

Sunt fan Bulgaria. Cred că bulgarii sunt mai hotărâți și mai muncitori și mult mai evoluați ca noi dacă vorbim despre turism.

Bulgaria nu e despre drum, e despre destinație. Nu te vrăjesc peisajele de pe autostradă, dar cumva știi că la final de drum, parchezi, intri și o să spui: WOW.  Am pățit asta când am fost în Sozopol, acum 13 ani, apoi în Nessebar și la Veliko Tarnovo.  Și am avut parte de servicii excelente.

Când credeam că știu tot despre ce e extraordinar în Bulgaria, după ce eram convinsă că am bifat toate destinațiile cheie, viața a venit să îmi dea o bătaie ușoară pe umărul meu de călătoare cu pretenții. Primesc o invitație, frumos caligrafiată să merg la Zornitza. Nu auzisem, recunosc. Shame on me. Dau repede căutare, intru pe pagina Zornitza Family Estate, văd primele fotografii și închid repede. La cum arată chiar nu vreau să văd chiar tot înainte. Am plăcerea asta de a mă documenta când merg undeva dar îmi place să nu știu chiar tot, să fiu surprinsă.

Zornitza e atât de aproape de Grecia, la doar 30 de km de granița și la o oră și jumătate de mers cu mășina  pînă la Salonic. Asta e prima veste bună pentru că dacă vrei să ajungi aici e ușor să iei avionul și de la aeroport se ocupă oamenii de la Zornitza să te transfere direct în Toscana Bulgariei.

Și acum să va arunc niște adevăruri în față: 300 de hectare de peisaje splendide, dealuri, pădure, lacuri, vie. Peste tot miroase a vin și pace. Și a amor, aș spune. E o liniște desăvârșită. E singurul hotel din Bulgaria în Asociația Relaix Chateux ( sunt 550 în toată lumea)  și mi s-a părut absolut extraordinar că propietarii nu s-au lăcomit să facă 200 de camere, că loc era nu de un resort, ci de vreo trei. Această familie minunată, îndrăgostită de frumos și de natură, de vin adevărat și de trai liniștit a ales să găzduiască aici maxim 30 de oaspeți în camere și vile. Încăperile sunt desenate magic, cu vedere la răsărit. Au muzica lor care te așteaptă  să lași stresul afară, ar fi o blasfemie să fii nervos într-un loc că asta. Spațiile-s mari și primitoare, totu-i piatră, marmură, lemn adevărat și bun gust fără măsură. Nu sclipici, nu aur, nu pietre colorate.

Ochiul mi s-a acomodat rapid cu frumosul absolut și m-am bucurat când am aflat că eu din tot grupul o să am camera cu cea mai frumoasă privileliste. Am ajuns noaptea târziu și prin peretele de sticlă nu puteam intui nimic. Beznă totală. N-am prea dormit în prima noapte de grijă priveliștii. Nu râdeți, așa e când te cheamă Fifi și te emoționează gândul unui răsărit. M-am trezit de nu știu câte ori, așteptând minunea și deodată am văzut asta:

Era 6 jumăte dimineața și deși mi-am promis că o să dorm, cine a mai putut să doarmă … Am stat în fund în pat minute bune, uitându-mă cu mare atenție la acest show exclusiv al soarelui, încercând să țin cât mai bine minte ce simt. N-am mai văzut niciodată ceva așa de frumos. Și am văzut niște locuri în viața asta.

La micul dejun am primit mâncare din fermă Zornitza. Gust, nu plastic.  Nu 10 mii de feluri de mâncare ca la all inclusive, dar un mic dejun cu adevărat sățios. Ne-am plimbat apoi pe dealuri, am zăbovit pe șezlong la piscină, am degustat vinurile familiei și l-am cunoscut pe chef  Spasov. Baby chef cum îi spun oamenii din echipa de la Zornitza. Are 23 de ani. 23. Nerușinat  de tânăr și de talentat are în jurul lui o echipă plină tot de tineri. Media de vârstă e de 21 de ani. Fine dining adevărat, salate sofisticate și deserturi care îți iau mințile. Cum ar fi copacul cu trunchi de ciocolată și acoperiș din vată de zahăr.

Echipa de la Zornitza e cu adevărat o familie. Povestea începe cu Kancho Stoycev,  un bărbat curajos și visător decide să transforme dealurile de la lângă Melnik în Toscana Bulgariei. Ce a ieșit din visul lui? O realitate incredibil de frumoasă.  Acum afacerea e condusă de fiul lui,  Marko, un bărbat puternic, muncitor cu gene de visător. Are ajutoare de nădejde: Alexander Skorchev, unul din cei mai buni somelieri ai Europei și Yavor Kirov, directorul complexului, genul ăla de manager pe care orice proprietar de hotel și l-ar dori.

Și ce să faci la Zornitza? M-au întrebat prietenii mei dornici de experiențe exclusiviste. Păi poți în primul rând…SĂ STAI. E fix genul de loc unde poți să îți găsești liniștea, departe de muzici sau alte zgomote de neconceput aici. Poți să dai o fugă la plajă în Grecia sau să mănânci la o crâșmă bulgărească din Melnik, cel mai mic oraș din lume. Dacă ești ortodox cu siguranță te vor atrage mănăstirile din jur: Mănăstirea Rila, cea mai mare și faimoasa mănăstire din Bulgaria și Mănăstirea Rozhen. Poți să dedici ore sau zile întregi VINULUI. Să treci din degustare în degustare firesc, fără să ai vreo vină. Sunt mult prea bune vinurile de aici și mult prea fine ca să lași vinovatiile să te copleșească. Poti sa dedici ore bune rasfatului in centrul spa. Masaje, tratamente, rasfat adevarat.

Te mai duci? A fost altă întrebare venită firesc. Da, cu siguranță. Pentru că după Brugge și Portugalia toată, de la Zonrnitza nu aș fi vrut să plec. Așa cum sunt destinații pentru care mi-aș lua oricând bilet doar dus, așa și aici mi-aș fi dat doar check in.  Cu un zâmbet larg de Fifi pe buze și cu siguranță că nu o să mă plictisesc niciodată.

Cei mai rai sunt oamenii care promit. Aia care te ignora poti sa spui direct ca sunt nesimtiti sau ignoranti. Dar acolo e o sinceritate cand nu iti dau nicio sansa. Ti-e clara treaba. Si  speranta nula. Dar oamenii care promit si tu crezi ca ei isi vor tine cuvantul… Sunt cei mai rai. Mereu am fost naiva si deodata dupa ani de promisiuni, m-am trezit ca sunt sefa suspiciosilor. Nu mai cred. Cercul intim a devenit strans. Sunt cateva puncte care tin aproape, nici macar nu mai e un cerc. Era o vorba scrisa pe un tricou a lui Codin: Nimeni nu iti poate da ce iti pot promite eu. Pare un text bun de agatat. O replica smechera. Nu. E o realitate. Si n-are legatura cu relatiile de dormitor. Sau poate doar mie mi se pare ca oamenii sunt din ce in ce mai….

De obicei scriu cu diacritice, dar compunerile scrise la suparare merita lasate asa cum au fost scrise. Dintr-o suflare.

Desigur puteam sa spun din start 44, dar mi-au spus fetele ca 40+ sună mai cool. Am făcut o listă. E lista mea. Cu bune și cu rele. Aștept completări ☺

1. Să pui capul pe pernă liniștit știind că ai făcut bine, corect, CINSTIT. E poate cea mai mare realizare ( chiar dacă lumea îți spune că ești prost, că nu ai habar cum se fac șmecheriile, nu te descurci …)
2. Lista oamenilor pe care poți să îi suni la 3 dimineața devine în timp foarte scurtă
3. Unele iubiri nu mor niciodată
4. Că în orice conflict, adevărul meu nu e același cu adevărul tău
5. Nu toți oamenii sunt buni
6. Te poți lăsa de fumat. Și poți să te simți mult mai bine. Dar e fix ca la copii, pînă nu îl ai pe al tău degeaba îți povestesc toți ce minunat e.
7. Când alegi să nu intri în nicio gașcă îți asumi că ai ales drumul greu sau patul mic cum ar spune sora Bazavan
8. Biletele de avion sunt cele mai frumoase cadouri
9. Și cărțile.
10. Și diamantele
11. Și parfumurile de nișă ( da, știu, sunt ușor snoabă dar sunt sinceră )
12. Prietenia nu e despre a sta bot în bot all day long
13. Banii nu aduc fericirea dar asigura o liniște demnă de menționat
14. Să spui NU e o mare șmecherie care îți economisește timp, nervi și bani
15. Sănătatea bate orice
16. Aparatul mic de Nespresso e una din marile invenții ale lumii
17. Și bateriile externe
18. Să mergi pe jos dimineața la 6-7 vreo 5 km printr-un parc gol echivalează cu o minune pentru creier
19. Nu te poți supăra pe traficul din București, e ca și cum ai fi ofticat că latră câini
20. Unii oameni te iubesc chit că îți place sau nu
21. Nu trebuie să ne placă toată lumea cum nici noi nu ne dăm în vânt după lumea
22. Fățărnicia e la faza epidemică în România.
23. Și trufia
24. Să îți pierzi timpul cu oameni care nu te plac sau te folosesc ține de inteligența emoțională. E pierderea ta de timp, e păcatul tău să nu miroși profitorii
25. Poți să pleci singură în vacanță, aș spune trebuie să pleci singură în vacanță măcar o dată pe an
26. Când ești angajat nu trebuie să uiți asta niciodată. EȘTI ANGAJAT. La fel și cînd ești freelancer și lucrezi pentru cineva pe proiect. Să ții minte că nu e bussinessul tău și deciziile pe care le iau proprietarii afacerii sunt de necomentat. E BUSSINESUL LOR, NU AL TĂU. Dacă nu îți convine, cară-te!
27. Lumea își taie stomacul și spune că a ținut dietă.
28. E important ca din când în când să faci ceva care să te scoată total din zona de confort. Cum am zburat eu cu balonul anul ăsta deși muream de frică
29. Simplitatea bate orice sclipici, “haur” sau ștrasuri
30. Cea mai mare bucurie socială e să te întâlnești cu oameni care au făcut ceva în domeniul lor și să descoperi iar și iar că secretul stă în muncă și determinare, nu în pile și relații
31. Proștii frustrați și ambițioși sunt cea mai periculoasă specie. În timp, devin agresivi
32. Iertarea e cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru sufletul tău
33. Când pui punct să te asiguri că nu ai vrut să pui virgulă
34. Niciodată să nu spui niciodată

VA URMA