Cum am ajuns să nu-mi mai doresc să fiu mereu în altă parte

Ani de zile am suferit de FOMO. Într-o formă destul de gravă. Dar ce e FOMO? FOMO este o prescurtare pentru „teamă de a rata ceva” (Fear Of Missing Out). Este un sentiment de anxietate sau neliniște cauzat de teama că s-ar putea rata o experiență sau o oportunitate pe care o au alții.

Foarte mult am trăit cu această anxietate. Mi s-a părut că alții au vieți mai bune, văd locuri mai frumoase, au farfurii pline de mâncăruri mult mai gustoase și, evident, cu mai puține calorii, au prieteni ca în serialele cu prieteni, le iese norocul în cale la fiecare pas… Pe scurt, au vieți EXTRAORDINARE.

Oh, weel… experiența și mai ales social media mi-au arătat că una e ce postează și ce povestesc oamenii și alta e ce trăiesc.

Am descoperit mai multe lucruri în ultimii doi ani de când am ales să stau puțin mai retrasă. Le las aici cu liniuță:

– Că minciuni mici și mari sunt la tot pasul;
– Sub masca unor vieți extraordinare se ascund tristeți de 5 stele. Apropo, am o cunoștință care postează de pe insule din Caraibe și sunt poze luate de pe net…
– Spune-mi cât postezi ca să-ți spun cât de fericit ești… Acum nu spun că toată lumea care postează în delir e nefericită, dar marea majoritate…
– Declarații de tipul „El este omul extraordinar, ea este prietena mea extraordinară, acest loc este extraodinar, te iubesc, te iubesc” sunt de atâtea ori exagerări ca la manual;
– Oamenii care aleargă de colo-colo se tem să se oprească să nu cumva să rămână singuri ei cu ei, să îi ajungă depresia și să îi surprindă vreo oglinda din casă cu realitatea.

Cum am ajuns să nu mai sufăr de această teamă că pierd ceva.

În primul rând, nu am mai stat atâta pe rețele. Și asta mi se pare cel mai important. Apoi, întâlnind extrem de mulți oameni care mint online despre viețile lor, nu mai leșin când văd într-o poză cea mai albastră mare sau cel mai luxos hotel. Mi-am pus target să îmi fac plăceri instant, nu să le amân. Cumpăr acum biletul la teatru, merg acum cu bărbatul la cină în oraș, mă urc acum în tren și plec la mare. NU MAI AMÂN. Am învățat sa îmi las timp pentru visurile mele și să am răbdare.

În ultima vreme mi s-au întâmplat lucruri frumoase, am primit propuneri și oferte care mă onorează și mă duc în zone la care nici nu mă gândisem. Și am înțeles că uneori e bine să aștepți, să te lași surprins de ce vine spre tine și să nu cauți cu disperare tot ce este EXTRAORDINAR.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.