De la calculator în vacanță. Click, click

martie 15, 2017Scrie un comentariu

Unora le place jazz-ul. Nu zic că nu-mi place și mie, da’ dacă ar fi să aleg o singură extravaganță, aroganță, plăcere egoistă, aș zice mie îmi place să călătoresc. Așa sunt eu, suflet de țigan nomad, nu aș sta într-un loc nici dacă aș fi legată de picioare, ca animalele domnilor de care vorbeam mai sus.

Pe cale de consecință, mi-am disperat prietenii cu fanteziile mele, mai mult sau mai puțin realizabile sau realizate, dar pot să zic fără modestie (că nu mă caracterizează) că am călătorit destul de mult și sper să călătoresc și mai mult de aici încolo. Și din pasiunea asta, normal, s-au născut și tot felul de prietenii, pe principiul cine se aseamănă se adună sau sunt frați. Așa că sora mea, Ana zisă și Smădeanu, s-a gândit să-mi facă o surpriză și m-a invitat la o lansare, ceva cu turism, ceva pe gustul nostru, al lui Fifi. Tragedie de fatalitate, exact ieri eram super busy așa că l-am trimis pe Bogdan, editoru’ vietii, șefu de la titluri. Și el mi-a scris așa:

“ Fifi, iată-ma, dară, pe Plevnei, trecând de bariera cartierului Orhideea Residence, cu inima strânsă, că parcarea era cu plată și nu era ieftină. Parchez, mă dau jos din mașină, fac un pas și evit la milimetru să îl scot din meci prin accidentare pe domnul Helmuth Duckadam, probabil rezident al cartierului. Am început bine, zic, dacă o țin așa, până la evenimentul de la etajul 11 dau de Madonna. Madonna era puțin ocupată probabil, însă am avut o bucurie mult mai mare când am dat de Mădălin Măncilă, prietenul tău vechi, cu care te-ai mai ciocnit tu pe subiecte de turism. Salut, salut, ce faci aici, am venit că m-a trimis Fifi, dacă știam că ești nici nu mai veneam, glume ca între băieți. Până trec eu de primele sandvișuri și de paharul de șampanie, că eram istovit, se adună lumea, aproape cât la o nuntă, vreo 40 de oameni, fără ospătari. Hait, zic, am nimerit la adunare mare, să facem frumos. Și am făcut. Am făcut poze, am făcut urechile mari, ca să înțeleg unde am venit și să nu mă certe a mea că n-am înțeles nimic. Găsești pe mail toate notițele mele”

Și am deschis mail-ul. Vă zic eu mai întâi pe scurt despre ce e vorba, ca pentru oameni normali la cap și vă las mai jos și comunicatele pentru specialiști. Acum vorbim noi cu noi, profanii și profanele. So: băieții au făcut o platformă online, Concediu.com. Atenție, punct com. Pe platforma asta noi o să găsim tot ce ne-am putea dori de la o vacanță, dar în special pachete. Adică nu intrăm să luăm un bilet de avion. Oamenii ne vor tăia din durerile de cap și ne vor ajuta să facem o vacanță cap-coadă ca la carte.

Asta mi-a zis colegu’. Acum, dacă mă întrebați pe mine, Fifi, asta e mană curată pentru toate stresatele care stăm la birou și când ajungem acasă numai de configurat vacanțe nu ne arde. Că știm cine alege vacanțele, oricum. Deci, în loc să ne târâim de la o agenție la alta, să vorbim cu o mie de oameni, cu o mie de prieteni, să căutăm o mie de site-uri, intrăm într-un singur loc, Concediu.com și ne facem de o vacanță de vis, comod, elegant, corespunzător, aferent. Capisco?

Acum vă las cu specialiștii. Citiți de vă luminați:

Agenția de turism Millennium Tour lansează proiectul turistic Concediu.com, un portal care permite rezervarea de pachete turistice integrale (cazare, transport, masă) de la mai mulți turoperatori care au oferte de vacanță în străinătate (pachete charter pe Grecia, Turcia, Spania, Portugalia etc) și în România. În primă fază, site-ul înglobează peste 3.000 de pachete turistice, în peste 40 de destinații, din care 80% sunt pentru destinații externe. Platforma Concediu.com a fost dezvoltată de compania TravelFuse, companie de soluții tehnologice pentru industria turismului, cu peste zece ani activitate pe piață și colaborare cu multe agenții de turism din România.

”Astăzi este foarte ușor să-ți achiziționezi online zboruri sau cazare, dar atunci când ești interesat de un pachet complex și vrei întreaga ofertă disponibilă pe piață trebuie să-ți faci documentarea pe fiecare turoperator în parte. Înseamnă foarte mult timp de documentare, de comparare a nenumaratelor oferte, ceea ce face alegerea și mai dificilă. Anual, sute de mii de turiști contractează un pachet charter în străinătate, în timp ce milioane aleg pachete turistice în România. Noi am identificat necesitatea unui astfel de proiect online care să personalizeze oferta turistului din multitudinea de pachete disponibile pe piața. ”, spune Mădălin Măncilă, managing director Concediu.com.

În prezent, sunt semnate parteneriate cu furnizori de servicii turistice, adunând zeci de mii de hoteluri, sute de sejururi și informații despre destinațiile alese. Oferta Concediu.com va fi permanent actualizată și suplimentată. Pentru prima lună de operare sunt estimați peste 100.000 de utilizatori unici, așteptându-se pentru un an întreg la un număr de 15 milioane utilizatori unici.

Pe termen mediu, investiția Millennium Tour se ridică la peste un milion de euro, bani ce vor fi utilizați în dezvoltarea platformei de rezervări și atingerea unei cote de piață care să-l plaseze drept lider de piață. Proiectul Concediu.com a fost dezvoltată în timp record, trei luni și a necesitat o investiție inițială de peste 100.000 de euro, tranșă din programul de investiții de un milion de euro în decurs de trei-cinci ani.

”Vrem să fim cei mai buni pe piața, mai ales că acest segment, cu siguranță, va genera concurență în următorii ani. Millennium Tour are know how în ceea ce privește dezvoltarea de business-uri online, de proiecte care inovează în această zonă. Planul nostru este să dezvoltăm Concediu.com și nu excludem un exit până în anul cinci”, spune Mădălin Măncilă.

Millennium Tour este o agenție de turism corporate travel, lansată pe piață în 1999. În 2005 a creat portalul de rezervări de bilete de avion, Paravion, care a fost cumpărat în 2006 de către agenția de turism Happy Tour, deținută de fondul spaniol de investiții GED. La finalul anului 2016, cifra de afaceri a Millennium Tour a fost de aproximativ două milioane de euro.

Fifi la hotel. Dureri în cot și apă caldă

martie 14, 20174 comentarii

Povestire adevărată, la un hotel de fiţe din România

Hotel. Am adormit, m-am trezit, iar am adormit. La 6 m-am trezit cuțite frățieur, mâna înțepenită și am mai luat un Advil Forte. Restul mi-a fost frică să le mai iau, ca sa nu fie prea multe și să cedeze el Ficato. Mi-am revenit relativ rapid. La 7 fără 10 fix m-a părăsit Retegan, a coborat la masă și am ațipit.

Bai, și la 7 și-un minut începe un ciocănit din ăla tare în ușă. Am ignorat. Nimic, insista. În ușă, mare femeie de serviciu cu hainele lu’ Retegan aduse de la spălătorie:

„La cat eliberați camera?”

„Poftim?”

„Ca să știm la cât putem să facem curățenie!”

Zic: „nu știu, la cât pot maxim, maxim, să o eliberez?”

„La 12.”

„Atunci la 12.”

Am închis și m-am băgat în pat, ca să mă chinui să adorm. Și ele, doamnele, că era echipaj complet, una la camera din stânga, una la aia din dreapta, au început să dea cu aspiratorul și să trântească diverse chestii. Foarte prost antifonat. Practic stai în cameră cu tot hotelul. Și am ieșit pe hol și le am scos pe rând aspiratoarele din priză. Pac, pac. După care am făcut o criză de nervi la propriu. M-am dus la recepție „decât” în pijama și i-am zis ăleia:

„Bunicu’ si tăticu’ lu’ hotelu’ vostru cred că se zvârcolesc.”

„Doamnă, păi nu va suparati, nu și-au dat seama.”

„Doamnă, păi ba și-au dat seama, că mă trezise colega înainte.”

Și-au cerut scuze. Băi! Mi se pare SF ca la 7 dimineața să dai cu aspiratorul într-un hotel de fițe, de-ăla de nu poți nici să mergi cu liftul dacă nu ai cartele și nu poți să cobori tu la ce etaj ai chef, dacă stai la 3 nu poți să te duci la 4. Mi se pare aiurea, când eu dorm atât de puțin și sunt ruptă de somn și de durere, să mă trezească niște femei de serviciu, cu toată dragostea și considerația pentru ele și pentru aportul lor adus societății.

După vreo două ore cobor la bar să mă întâlnesc cu Bob. Unicul. Întârzie, aşa că cer o apă plată caldă. Și-a adus ospătăriţa apă caldă frate, caldă, caldăăăăă, as puteam să fac duș cu ea. Asta înseamnă servicii de calitate: noi nu gândim, executăm. În fine. N-o să le fac reclamă. Nici nu vă las să ghiciți despre cine e vorba. Vă zic doar atât: să nu mergeți la pomul lăudat cu sacoșa goală. Luați un sandviș la voi, că e posibil să vă fie fomică.

Vă pupă Fifi. Adică eu.

Cum am ajuns producător TV. Genul programului: Reality. ( ep.1 )

februarie 27, 2017februarie 27, 2017Scrie un comentariu

Am făcut liceul la Brașov într-o clasă în care aproape toți colegii mei știau exact ce vor să se faca. Erau deja doctori, ingineri, profesori…și rockeri. Eu, Fifi și-atunci ca și acum, nu știam încotro vreau să o iau. Și vorbim de clasa a 10-a, când totul părea foarte târziu.

Copilă fiind, visam să fiu musafir sau vânzătoare de pantofi. Când am ajuns la 16 ani, astea nu prea mai erau variante ok pentru nimeni. Mama mă vedea economistă, șefa la bani, iar tata profesoară, parcă. Nu mai știu exact decât că nu știam deloc ce vreau. Da’ sincer nici nu mă măcina prea tare. Ascultam Zeppelin și mă gândeam că o să am tot timpul din lume să decid. Mă întreba lumea: la ce facultate dai? “Nu știu”. Răspunsul meu era o placă de stârnit uimirea.

Și uite așa, într-o seară la Tvr, pe vremea aia imediat de după Revoluție (nu existau televiziuni comerciale), am văzut un film: Broadcast News. Cu Holly Hunter în rolul unei producătoare de televiziune. M-a fascinat tot ce se întâmpla acolo, acțiunea din regia de emisie, producătoarea care vorbea în casca prezentatorului, nebunia din redacția de știri, tot. Mă uitam fascinată aproape fără să respir și mă gândeam: de ce nu mi-a trecut mie prin cap asta? Să mă fac producător tv? Poate pentru că în 1991 abia apărea internetul în America, nu existau nici Google, nici Facebook, nici calculatoare și televizunea părea ceva de neatins pentru un om de rând. Nu iși punea nimeni ca mine “de la țară” în gând să ajungă la oraș ca să lucreze “la televizor”. Știți că sunt momente în viață pe care le ținem minte cadru cu cadru? Îmi amintesc perfect că în timp ce curgea finalul filmului am zis: eu asta o să fac, o să mă fac producător tv!

A doua zi am dat vestea la toată lumea cu entuziasmul meu specific, mare descoperire ce făcusem. Am văzut cele mai multe sprâncene ridicate din viața mea. Dar eu eram fericită, luasem decizia vieții mele.

De atunci au trecut doar 26 de ani. Visul e atins.

Am realizat recent că într-un fel, asta e o experiență unică, o poveste pe care acum vreau să o spun și altora, ca pe un jurnal de călătorie scris din amintiri. O să vă povestesc pe blog, într-un serial, ce și cum am făcut pas cu pas pentru a ajunge unde sunt azi. Sunt experiențe atât de diverse și de intense, că ar fi păcat să știu doar eu ce și cum s-a întâmplat. Mor de nerăbdare, jur.

Vive la France, Vive Le Bistrot Francais

februarie 8, 2017februarie 8, 2017Un comentariu

Ca o francofonă mică ce sunt, am acceptat imediat și cu plăcere invitația celor de la Le Bistroit Francais. Invitația elegantă, cu expresii frumoase, anunța niște lucruri așa de faine că mi-a fost teamă că am fost invitată din greșeală. Surpriză, era chiar pentru mine. Spicuiesc:

“ Vă invităm la evenimentul de presă ce marchează relocarea Le Bistroit Francais în fosta reședință a arhitectului Albert Galleron, din zona Ateneului Român, printr-un vernisaj al colecției permanente de artă a restaurantului, menite să aducă în atenția publicului larg marii maeștri ai picturii românești”

Cu mâncarea nu prea mă omor, dar când am auzit de tablouri m-am uitat la calendar și am început să număr secundele în gând. Timpul era neîndurător cu mine. De data asta lucra împotriva mea.

LBF

A venit greu, dar a venit ziua evenimentului. Dimineața n-am mâncat nimic. Arta se digeră doar pe stomacul gol, mi-am propus eu de acasă. M-a întâmpinat frumoasa și simpatica mea prietenă Ana, care din priviri m-a simțit că îmi e foame. Foame de cultură. Mi-a făcut un mic tur, am văzut tablourile (superbe), crama (impresionantă), pianul (pian) și când a simțit că mă ia cu leșin m-a invitat să iau loc. De undeva din neant au început să sară farfurioarele. Vă rog să nu mă judecați. Și gastronomia e tot o artă. N-am putut să mă abțin să intru în ele, în timpul discursului lui Tudor Octavian, critic de artă cu state vechi.

IMG_9512p

Și îmi treceau pe sub nas așa de multe minunății și eu încercam să par cultă și inteligentă, să mestec cumva elegant când ni se vorbea despre valoarea tablourilor expuse. Probabil nu mi-a reușit, dar sunt sigură că o să fiu iertată. Până la urmă, locul nu este un muzeu, dimpotrivă. E un loc plin de viață, o declarație pentru Joie de Vivre, un loc elegant, distins, cu premii internaționale, dar și un loc care a trecut bariera formalismelor inutile și a hainelor scrobite.

Baticul Rosu de Rudolf Schweitzer-Cumpana

Tataroaice, de Nicolae Tonitza

LBF2

Și ospătarii treceau ca niște balerini, maestrul vorbea ca un adevărat amfitrion, alături de gazda și deținătorul colecției și a restaurantului, domnul Cristian Preotu, se depănau povești minunate, din Brăila, din București, din Franța, din America și eu… eu balotam. Împachetam cultură și o stropeam cu niște șampanie ce mi-era și milă să o înghit. Di-vi-nă.

IMG_9391p

IMG_9427p IMG_9502p

Vizitați, consumați, priviți și ascultați explicațiile amabile ale celor ce sunt pregătiți pentru oamenii care își fac curaj pentru prima oară să intre într-un Stabiliment de primă clasă. Veți învâța puțin despre artă, despre vinuri, despre gastronomie și o să plecați mai puțin Fifi. Eu cel puțin așa m-am simțit.

P.S. vă las aici și lista minunățiilor pe care le-am “degustat” (câte 2-3 porții)

Stridii Perle Blache no. 3,

Cremă de parmezan, gazpacho de roșii, spumă de avocado și finger sardine

Jamon Iberic de Bellota, de la Cinco Jotas

Carpaccio de pește, miez de lămâie, baton provensal crocant cu rozmarin

Foie gras de rață tradițional marinat în armagnac Laubade și vin dulce de Tokaji, servit cu chutney și pâine prăjită

Tartar de scoici Saint-Jacques, spumă, anghila și condiment yuzu

Șampanie Canard Duchene Brut

Nu sunt ordonată. Nu o să fiu niciodată. NICIODATĂ!

ianuarie 18, 2017ianuarie 18, 2017Scrie un comentariu

Cred că aveam vreo 5 ani când mi-am dat seama cu mintea mea de atunci că realitatea e crudă și tristă: sunt dezordonată. Replicile “strânge jucăriile”, “aruncă resturile”, “fă curat în dulap” erau pe repeat. Ani de zile, ai mei s-au chinuit să mă aducă pe direcția bună. Degeaba. La școală eram mereu aia care își pierdea bentița și inelul de la cravată (da, da, am fost pionier). Mereu uitam ceva, mereu pierdeam ceva.

Când am mai crescut puțin, mi-am dat seama că asta este o problemă și am încercat să mă corectez. Complicat. Foarte.

Și am mai crescut puțin și într-o zi m-am trezit, mi-am dat seama: “ Băi Fifi, asta ești tu. Nu ești ordonată, nu o să fii niciodată. Niciodată.”

Disciplina o am doar la muncă unde pot să fac un desfășurător la secundă și pot să controlez tot la linie. În rest, Dumnezeu cu mila…

Într-o zi, am aflat cu stupoare într-o discuție cu o doamnă psiholog că ordinea e ceva cu care te naști și foarte greu te poți educa în sensul ăsta, cel mult mai poți ajusta. A fost discuția care mi-a mângaiat sufletul. Nu era vina mea. Am scăpat de o grijă…

Sunt foarte amețită. Vă dau și exemple:

– am cărți pe jos, în pat, în baie, în mașină, chiar și în dulapul cu veselă, deși am ditamai biblioteca. Aproape goală, evident.

– cam de trei ori pe an, apare o criza majoră, cum a fost aia când am aruncat telecomanda la gunoi și m-am dus frumos să o caut o oră în tomberoanele din fața blocului. Am crezut că am aruncat-o, de fapt era în frigider. Ok, nu era pe masă, da’ nici nu am aruncat-o. Și nu, nu e banc, deși pare.

Erau vremuri când mă uitam cu admirație la femeile care sunt perfecte. Le am și acum în fața ochilor. Au părul aranjat ca în telenovele, rujul le stă perfect pe buze, rochia e scoasă din cutie și mașinile lor par parcate de un instructor auto.

Not anymore. Pentru că acum știu. Eu nu o să fiu așa niciodată. Credeți-mă. Am încercat și nu am fost deloc în apele mele. În dezordinea mea funcționez cel mai bine.

În ziua în care am acceptat asta totul a devenit mai ușor. Nu mă mai pun la colț, că nu sunt Miss Ordine și Disciplină, mai ales după ce am citit că cercetătorii americani (de data asta nu cei englezi) au descoperit că dezordinea stimulează creativitatea.

Așa sunt eu. Asta sunt eu. Sunt dezordonată și n-o să mă schimbe nimeni niciodată.

Respir. În cel mai ordonat fel posibil . Ceea ce vă recomand și vouă.

Am fugit singură la Roma. O poveste despre egoism și plăceri vinovate

ianuarie 16, 2017ianuarie 16, 20176 comentarii

Plec la Roma.

Cu cine?

Singură.

Cum adica singură?

Uite-asa.

Da’ ai pățit ceva?

Aproape fără excepție asta a fost reacția celor din jur. Da, singură. Și cumva, ca proasta, am simțit nevoia să mă justific: știți, e un vis pe care îl am de multă vreme ca la început de an să plec undeva singură pentru trei zile..

Egoismul nu e ceva ce am în mine de obicei, dar asta nu e o poveste despre egoism. E o poveste despre atenție. Trei zile fără compromisuri, am vrut să fac tot ce vrea îmi vrea sufletul, fără să îmi pese ce cred ceilalți, fără să îmi pese ce vor comenta ceilalți. Trei zile ale mele.

Și-am fugit la Roma. SINGURĂ.

De ce ai vrea și tu să pleci singură într-o vacanță? Pai sunt atâtea și atâtea motive.

Vacanțele sunt despre libertate. Îmi îngheț mental grijile, deadline-urile, ratele la bancă și îmi pun creierul pe silent. De fiecare dată când sunt cu cineva, că e bărbatu-meu sau prietenele mele, cineva tot îmi aduce aminte de o grijă. Ai plătit gazul înainte să plecăm, nu? Vai Fifi, să îți povestesc ce prost s-a terminat cu proiectul ăla, etc, etc. Când călătorești singură îți setezi creierul, îi dai o comandă simplă: în weekendul ăsta mă lași în pace cu prostiile de zi cu zi, trăim frumos pe extaz.

Sunt mereu în criză de timp. Am senzația că Dumnezeu s-a gândit că unii oameni așa trebuie să-și ducă viețile, alergând de colo colo. Mi-am propus sa îmi fac bagajele cu o săptămână înainte (hahahaha). Bineînțeles că avionul pleca la 6 și eu la 3 jumate dădeam jos geamantanul de pe dulap și aruncam în el niște haine, fardurile și două cărți. Când călătorești singură nu ai grija ca ai uitat ceva pentru copil sau colierul pentru selfie, ăla pe care te-a rugat Ana sa îl iei pentru ea. N-ai grija nimănui, decât a ta.

Și dacă tot vorbim despre timp și întârzieri, poți să îți începi vacanța cu un mic stres, că e doar al tău și îl depășești râzând. Avionul pleca la 6, la 4 eram în aeroport. La check-in aflu că avem întârziere o oră, așa că am găsit o cafenea și cu laptopul în față am început să scriu. Restanțe înainte de marea evadare. La un moment dat tot auzeam în difuzoare că strigă pe cineva și tot striga și mă gândeam cum sunt unii care întârzie mereu de îi înjură tot avionul. Și deodată, după al nu știu câtelea apel, îmi aud numele clar frumos. Mă strigau pe mine. Cum naibii? Uite că de fapt că avionul pleca la timp! Am strâns totul în mare grabă, am ajuns în ultima clipă, am suportat toate privirile alea care mă certau și gata, zbor către orașul vieții. Când călătorești singură se supără doar necunoscuții dacă întârzii, nu strici Feng-shuiul familiei sau al grupului de prietene.

Marco, șoferul care mă aștepta la aeroport cu cel mai larg zâmbet din lume, m-a dus ca vântul la hotel. A parcat, mi-a dat geamantanul și eu i-am dat bacsiș. A făcut o plecăciune ca-n povești și s-a uitat la mâna mea stângă.

Signora, married?

Yes!

..married and alone in rome?

Yes!

Am răspuns ferm și am început să râd. A început și el să râdă în hohote:

Oooo, Signora!!! Welcome to Rome! Eat love love, no pray!

Am luat bagajul și m-am despărțit râzând de Marco. Putea să îmi ceară și numărul de telefon, că nu era un pericol. Marco avea vreo 60 de ani și 120 de kilograme. Când călătorești singură oamenii sunt mai atenți la tine. Mai ales italienii, care stăpânesc arta conversației de la prima oră din viață.

La recepție, mă aștepta o fată frumoasă, pisi, cum le zic eu fetelor frumoase.

Welcome to Hotel Della Conciliazione!”

Mă uit la ecuson, Ramona.

Bună dimineața, Ramona!

Bună dimineața! Ce bine că ați venit atât de repede, că am o cameră gata! (era 8 jumate)

Și îl cheamă pisi a mea pe domnul Traian, tot român de-al nostru, să îmi ducă în cameră bagajul. Aflu că sunt zece români care muncesc acolo, o adevărată familie. Ajung în camera, extaz! La marginea patului, un espressor Segafredo! Am zis că nu e adevărat, nu tu fierbătoare obosite, nu tu pliculețe cu cafea solubilă, nimic din toate astea. Espresso, chiar lângă așternuturile perfect apretate. Viață, Fifi, să tot mergi la Roma! Dar ca tot românul care se respectă, aș fi vrut altceva, de exemplu un Caffe Latte. Noroc cu domnu’Traian, care m-a instruit să cobor în restaurant să cer. S-a oferit chiar să meargă cu mine în restaurant, i-a spus barmanului ceva de “signora Cristina, mi amica Romania” și uite așa am primit un Caffe Latte din partea casei. Când călătorești singură ai parte de surprize pe care nu le împarți cu nimeni. Dacă mergeam cu cineva, câte din momentele astea s-ar fi petrecut exact așa?

Sunt oameni care își fac desfășurătoare adevărate pentru vacanță, mai ceva ca la știri. Fac și eu asta când nu merg singură. De obicei sunt chiar șef de grup, chit că suntem doi sau zece. Dar acum, fiind doar eu cu mine, mi-am permis să îmi încep vacanța într-un mare fel: m-am culcat, pentru că eram ruptă de oboseală. Am zis că dorm 45 de minute. M-am trezit după patru ore. Seara, am ajuns la 9 la hotel și am dormit 12 ore. Când călătorești singură în vacanță ai libertatea somnului. (desigur că de acasă, urmăritorii au comentat: cum să te duci la Roma sa dormi???)

Când te gândești la Roma, mintea îți derapează spre mâncare. Paste, pizza, înghețată. Mi-aduc aminte că acum patru ani am fost cu fetele și am umblat vreo trei ore căutând un restaurant pe care îl știa una dintre ele. Când călătorești singură mănânci și mai ales bei ce vrei, unde vrei, când vrei. Mi-am comandat pizza la room service și am încercat în loc de paste Aperol Spritz pe la toate terasele unde m-am oprit. N-a fost nimeni lângă mine să insiste să mănânc nu știu ce supă sau să mă bată la cap că nu e bine să bei Aperol la micul dejun.

Oricât de relaxată eram, gândurile tot treceau ca trenurile prin capul meu. Dar erau doar gândurile mele. În liniște, plimbându-mă pe străzi ore în șir, mi-am făcut ordine, am tras fiecare gand bun în față, iar pe alea rele le-am ucis cu o strâmbătură. Când călătorești singură poți să te gândești la toate planurile tale, poți să desenezi mental cai verzi pe pereți. Nu împărtășești cu nimeni ce îți trece prin cap și așa îți vin cele mai mari și mai frumoase idei de viitor.

Mai văzusem Roma de trei ori așa că n-am ținut să dau check-in cu selfie la toate marile obiective turistice ale orașului. Am ajuns însă la cafeneaua unde Fellini obișnuia să își bea cafeaua în fiecare zi. Trimisă de Bazavan, știam că acolo e un loc special. Am stat vreo două ore, am băut Latte și Aperol, desigur, și pretextând că vreau să merg la baie am intrat în spate și am făcut fotografii desenelor lui Fellini expuse pe pereți. Între timp, niște vrăbiuțe mi-au mancat aperitivul, dar pe mine asta m-a distrat și mai tare. Când călătorești singură îți permiți să stai trei ore pe o terasă, că nu te grabește nimeni să ajungi la nu știu ce muzeu sau la magazinele cu reduceri de 80%.

Atenția pe care o dăm oamenilor, locurilor, întâmplărilor face o vacanță să fie reușită sau nu. Mi-am permis să mă dau jos seara târziu din pat pentru că auzeam că undeva lângă hotel cânta un cor. Dacă eram cu cineva ar fi zis “Unde să mergem la ora asta?” Când călătorești singură nu îți împarți atenția cu nimeni de acasă, asa că poți să observi mai bine tot ce se întâmplă în jur. Poți să faci tot ce îți trece prin cap, la orice oră.

N-aș vrea să creadă cineva că sunt zeița singurătății sau a izolării. Îmi plac oamenii, sunt de gașcă și cred că în grup se râde cel mai bine. Recunosc, mi-a fost puțin frică de singurătate, m-am gândit “Băi Fifi, dacă te plictisești, cine îți face ție o poză, cine îți cară plasele de cumpărături?” Ei bine, a fost perfect. O vacanță singură a fost cel mai tare cadou pe care mi l-am făcut la început de an. Am citit, am scris, am râs cu oameni din toate țările Pământului și mi-am dat seama că mă pot descurca în orice situație.

Și aici ar trebui un final, dar las povestea deschisă pentru imaginația ta. Îți recomand să îți iei și tu lumea în cap. Meriți să afli cum e să trăiești doar pentru tine. Dacă nu o dată pe an, măcar o dată în viață.

Loredana e Loredana. Povestea unui concert de vis

noiembrie 28, 2016noiembrie 30, 20163 comentarii

Loredana e cea mai cool cantareata din Romania.

Am fost sambata la concertul ei si timp de 3 ore m-am minunat. De tupeul cu care a aruncat catre public toata emotia ei. Vers cu vers.

© FOTO: Petru Ivu

© FOTO: Petru Ivu

Loredana e cea mai cool cantareata din Romania.

Am fost sambata la concertul ei si timp de 3 ore m-am minunat. De tupeul cu care a aruncat catre public toata emotia ei. Vers cu vers.

O fata singura in noapte a trezit 5 mii de oameni la viata intr-un show care nu putea avea alt nume decat SENTIMENTE.

A cantat 3 ore. Si-a facut de cap cu starile noastre: de la ras, la plans, de la nostalgie, la fericire. Cu vocea ei care tulbura orice suflet, oricat de impietrit ar fi.

© FOTO: Petru Ivu

© FOTO: Petru Ivu

Loredana a creat un spectacol multisenzorial care a vorbit si despre diversitate, curaj, autenticitate si nevoia de a-ti gasi puterea in mijlocul familiei.

© FOTO: Petru Ivu

© FOTO: Petru Ivu

Mie imi plac cifrele din spatele succesului. Ele arata, la rece ca reusita e strans legata de munca sustinuta, de disciplina.

Iata SENTIMENTELE Loredanei in cifre:

Peste 150.000 de vizualizari online in timpul transmisiei live a concertului pe facebook

Peste 200 de ore de repetitii

Aproape 200 de oameni implicati in desfasurarea spectacolului

150 mp ecrane si o premiera: un ecran curbat care a inconjurat scena Salii Palatului, unic in spectacolele din Romania

Peste 45 de cantece care au marcat nu doar traseul artistei exceptionale Loredana, ci si istoria muzicii.

40 de muzicieni pe scena, incluzand un cvartet de coarde

13 look-uri spectaculoase pentru Loredana, incluzand o rochie al carei material continea led-uri si care s-a transformat in curcubeu, dar si o pelerina care cantareste 9 kg

8 dansatori

4 copii care au dansat si cantat in momentele care aminteau de copilaria si debutul Loredanei

6 tone de scenotehnica

3 ore de spectacol in care Loredana a cantat, a dansat si a avut momente speciale de actorie (musical)

3 single-uri prezentate in avanpremiera, ele urmand a fi lansate in 2017

O carte – Sentimente – in care sunt povestite in premiera amintiri din copilaria Loredanei

© FOTO: Petru Ivu

Una dintre cele mai mari surprize pentru spectatori au fost… parfumurile pe care le-au simtit pe toata durata show-ului, parfumuri care le-au reamintit momente importante din viata lor. Fiecare capitol al povestii Sentimente a fost insotit de o aroma care i-a invaluit pe spectatori gratie lui Erich Berghammer, Odo7 Aroma Jockey, un artist care a mai lucrat cu Christian Dior, J. P Gaultier sau Isabella Rosellini.

Cel mai emotionant moment mi s-a parut omagiul pe care Loredana l-a adus compozitorului Adrian Enescu: un spectaculos duet cu celebrul tenor italian Alessandro Safina pentru piesa Buna seara, iubite.

© FOTO: Petru Ivu

© FOTO: Petru Ivu

Fotografiile ilustreaza perfect cum Sala Palatului a fost transfomata intr-o sala de poveste.

© FOTO: Petru Ivu

© FOTO: Petru Ivu

Loredana e Loredana…

O poveste de femeie. astept si eu sa fac 46 de ani. Sa arat asa, sa dansez si sa cand asa. Sa simt asa. 🙂

Super idee: bona pentru avion, hotel, conferinţă sau nuntă

noiembrie 22, 2016noiembrie 22, 2016Scrie un comentariu

Când spui dădacă, spui Mary Poppins! Nu cred că există cineva să nu o ştie pe celebra dădacă zburătoare, cu umbrela magică.

Doar că anii au trecut şi bonele s-au modernizat şi ele. Nu mai zboară cu umbrela, ci cu avionul. Nişte oameni foarte destepti au inventat un serviciu care e mană cerească pentru părinţii extrem de ocupaţi. Dădaca de avion!

Să spunem că trebuie să trimiţi copilul dintr-un loc în altul şi nu ai cum să îl însoţeşti. Ce faci? Apelezi la bona de avion. Ea-l preia , stă cu el pe durata zborului şi îl „predă” la aterizare.

Momentan, există 2 companii aeriene care oferă acest serviciu, Gulf Air şi Etihad Airways

Mai exista o companie la Londra care a pornit de la bona de avion si acum a mers mai sus cu o super idee. Să zicem că eşti o femeie de carieră şi vrei să îţi iei copilul cu tine în deplasare, într-un alt oraş sau altă ţară. Prima întrebare e: „Cu cine las copilul cât sunt la conferinţă/întâlnire”? Cu bona de hotel sau bona de conferinţă, evident!

Preţurile pentru aceste servicii… să spunem că sunt uşor piperate pentru România. O bonă de avion sau de hotel costă de la 70 de lire sterline pe oră şi poate ajunge până la 1.000, în funcţie de durata zborului şi serviciile pe care şi le doresc părinţii pentru cei mici.

Visul e nerusinat, rujul trebuie sa fie rosu

noiembrie 15, 2016noiembrie 15, 2016Scrie un comentariu

N-am înțeles niciodată ideea de „așa și-așa”.

Noțiunile cuminte, călduț, mediu îmi sunt străine.

Visez big, cu nerușinare, ridic multe sprâncene dar când îmi ies lucrurile nu se mai miră nimeni. Gen: ” Da mă, zicea nebuna că o să facă asta…”

Am bijuterii foarte puține dar toate cu poveste (era să scriu diamante, bine că nu am scris 🙂 ), parfumul e de nișă și conversațiile din chat-ul de pe facebook le port doar cu super creiere.

Luciul de buze e transparent iar rujul există într-o singură variantă: roșu. Jur dacă înțeleg altă culoare. De ce m-aș da cu un ruj așa și-așa? Mai bine deloc.

Am încercat toate brandurile pământului și m-am oprit la Rouge Expert by Terry. O invenție deșteaptă pentru femei care nu sunt șefe la pensule și pensulici și nu au dexteritatea de a întinde rujul perfect pe buze. Băi, credeți-mă, e o treabă să îți pui rujul pe buze. Adică, doar pe buze. :)))) Cu gândul la Fifi ca mine, iată că a apărut rujul vieții. Forma de lacrimă mă ajută să îl aplic perfect. Și mai e ceva. E cu un sistem click, ca la pix, apeși și iese fix cât trebuie. Iar ăsta e un super plus, nu mai stau să vă povestesc câte tuburi am distrus și le-am întins prin toate poșetele posibile.

Gama Rouge Expert by Terry o găsiți la Madison Luxury Perfumery, unde o să mă duc și eu azi căci, ce să vezi, rujul luat acasă săptămână trecută mi-a fost confiscat când am fost la meci. Am mimat un plâns, am zis că nu pot trăi fără, dar pisi de la intrarea din stadion nu m-a lăsat să trec cu el. Până la urmă am zis ok, aia e, dar stai să mă rujez ultima dată (se uită lumea ca la circ, dar asta cumva e specialitatea mea). I l-am dat, ea a vrut să îl arunce în coșul de confiscate și i-am zis: „Nu, nu, ține-l tu măcar.”

Așa că fetelor, vorba lui Marylin: „Hai să punem puțin ruj roșu pe buze și să trăim puțin.”

CONCURS! Castiga un curs gratuit de dans!

octombrie 27, 2016octombrie 27, 20164 comentarii

Voi ce faceţi iarna asta?

Nu-mi spuneţi că staţi la căldurică în casă şi hibernaţi şi că abia aşteptati Crăciunul cu sarmale, carnaţi şi cozonaci! Eu vă invit la dans! Şi nu orice dans, ci cel mai solicitant dans.

Lindy Hop pe ritm de swing. E un dans de prin anii „20 , născut în sălile de bar şi subsolurile din Harlem. E mai ceva ca o oră petrecută la sală sau la aerobic. În Bucureşti există o singură şcoală care predă Lindy Hop, București Swing Dance Society.

Cursurile sunt total ieşite din comun şi seamănă mai degrabă cu o petrecere între prietenii. Mai faci un dans, mai bei un cico….asta dacă mai poţi duce paharul la gură :)) Deci, dacă vă place muzica din Cartea Junglei sau cea a lui Louis Armstrong, clar o să vă placă și Lindy Hop Vă provoc la un concurs.

Dacă îmi spuneţi cea mai mişto amintire legată de dans, eu vă ofer un curs gratuit (pentru două persoane), timp de o lună şi o intrare gratis la una dintre petrecerile organizare de Bucuresti Swing Dance Society.

Mai multe despre cursurile de Lindy Hop găsiți aici.

Ostara Wave, bijuterii cu amprenta vocii tale

octombrie 17, 2016octombrie 17, 20163 comentarii

Pe Alina Popa am indragit-o din prima. Are ceva aparte. E frumoasa si foarte creativa si a venit pe piata bijuteriilor fine cu un concept care a atras toate privirile.

Mesaje de dragoste si prietenie, de incurajare si respect. Colectia Ostara strange bijuterii personalizate cu amprente vocale. Mi-a placut ideea de a purta cu mine vocile celor dragi.

Eu una m-am indragostit la prima vedere de ideea ta. As vrea sa stie toata lumea cum ti-a venit aceasta idee?

Ostara a fost o chemare pentru mine, a fost continuarea fireasca a vietii mele dupa ce am renuntat la cariera de succes intr-un domeniu tehnic. Acum mai bine de un an, cautam o forma speciala prin care sa impartasesc sentimentele cu de om drag din viata mea. Voiam ceva care sa ramana autentic si valoros pentru totdeauna, asa ca mi-am inregistrat vocea si am gravat amprenta vocala a mesajului meu de iubire pe o placuta de aur, pe care am prins-o apoi intr-o bratara.

Pasul de la a transforma micul meu experiment intr-un business a fost chiar reactia plina de entuziasm a destinatarului. Mi-am dat seama atunci ca bijuteria pe care tocmai o facusem avea puterea de a transmite emotie pura, de a da o parte din sufletul meu celor dragi.

Cum a fost primita Ostara de public?

Reactiile au fost rapide si mi-au depasit orice asteptare. Cand cineva intra in contact cu Ostara si afla secretul din spatele bijuteriilor mele, reactia este plina de entuziasm. Cel mai des aud “Wooow” – ideea de a purta vocea cuiva in permanenta cu tine este cea care cred ca ii fascineaza.

Cui te adresezi, care e publicul tau?

Ostara este un brand cu suflet; pentru mine, pasiunea de a face asta este mai presus de orice, iar cand am gandit business-ul acesta a fost, in primul rand, pentru a oferi si altora ocazia de a darui emotie pura. Deci publicul Ostara sunt acei oamenii care pun pret pe conexiunea lor cu cei dragi si vor sa le arate iubirea printr-o bijuterie personalizata cu emotie. Ostara poate fi si un talisman pe care sa ni-l daruim noua insine si care sa poarte un motto de viata sau un mesaj pe care il vrem aproape de suflet.

Clientul tau cel mai drag, o sa spui ca toti sunt dar sun sigura ca ai o amintire mai puternica cu unul dintre ei?

Fiecare comanda este speciala, fiecare mesaj de iubire ma inspira sa adaug noi dimensiunii povestii Ostara. Se intalmpla in fiecare saptamana sa livrez o bijuterie si sa plec inlacrimata, iar vestea minunata este ca toate lacrimile sunt de bucurie. Sunt atat de multe povesti de iubire in spatele bijuteriilor Ostara, incat e greu sa aleg una, dar cred ca una dintre cele mai puternice momente a fost atunci cand am primit o comanda de la o tanara insarcinata, care a inregistrat pulsul bebelusului ei inca nenascut si a vrut sa graveze amprenta sonora pe bratara.

Cat a durat de la idee pina la implementare?

Au fost multe luni de documentare, de schite, de idei, de razgandeli, de ajustari, insa am reusit in mai putin de un an sa pun pe roate Ostara. Acum, cei care vor sa descopere bijuteriile cu suflet, ne pot gasi la www.ostarawave.com.

Care a fost cea mai frumoasa voce pe care ai imprimat-o?

Bijuteriile Ostara isi dubleaza valoarea atunci cand e imprimata cu vocea unui om drag celui care o poarta. Iar pentru mine, vocile cele mai frumoase au fost ale tatalui si fratelui meu, pe care le-am inregistrat si asezat pe o bijuterie pentru mama.

Si daca vorbim de voci frumoase, sunt mandra ca vocea inconfundabila a Loredanei Groza se afla acum pe una dintre bijuteriile Ostara.

Dar cel mai frumos mesaj?

Pe langa pulsul bebelusului, am primit o comanda aparte de la una dintre prietenele Ostara, Andreea, care a inregistrat sunetele naturii dintr-o zi splendida de vara. O simfonie de fosnete, ciripituri si mumur de apa, care acum sta asezata pe un pandantiv din argint.

Cat dureaza de la comanda pina cand cel care comanda primeste?

Cel mult 10 zile, de cele mai multe ma straduiesc sa aduc comenzile cat mai rapid clientilor pentru ca sunt nerabdatoare sa le livrez emotie si sa le vad reactiile.

Cum ai ales aces nume?

Bijuteriile mele poarta o semnificatia puternica, astfel ca si numele trebuia sa fie unul la fel de sugestiv. Ostara este un alt nume al primaverii, este zeita fertilitatii care, odata cu Echinoctiul de primavara, aduce lumina, dragostea si viata, aduce renasterea si fertilitatea primaverii, aduce bucuria reinventarii si emotia trezirii la viata.

Ce crezi ca mi s-ar potrivi mie cel mai bine? Aur sau argint? rosu sau negru? inima sau triunghi? Si ce mesaj ai scrie?

Eu as alege un colier din aur galben cu mesajul #pasiune, asezat pe o forma din inima rotunda, alaturi de 2 forme goale, patrat si triunghi. Cred ca pasiunea si caldura ne leaga, la fel si rigoarea si seriozitatea cu care facem lucrurile, de aceea am ales sa asez mesajul pe un element rotund si sa il completez cu doua forme in colturi.

Primele imagini de la Forest School Brasov, cea mai frumoasă grădiniță pe care am văzut-o vreodată

octombrie 6, 2016octombrie 7, 2016Scrie un comentariu

Va povesteam acum cateva luni ca la Brasov se deschide prima gradinita din padure din Romania. Articolul initial il gasiti aici.

Gradinita s-a deschis, are un succes imens. Au fost 56 de cereri pentru 18 locuri. Deja sunt rezervari pentru anul urmator.

Iata ca multi parinti inteleg ca educatia poate sa aiba alte rezultate daca nu se face intre patru pereti.

Mancarea e super sanatoasa, educatori scoliti in strainatate si super deschisi la minte, lenjerii de pat organice, ore de yoga si creativitate, perete de catarare si luuungi drumuri prin padure. Toate sunt ingredientele unei povesti de succes.

Mai multe detalii despre Forest School gasit aici

CONCURS VUNK! Du-mă mai departe

octombrie 4, 2016octombrie 13, 201618 comentarii

UPDATE! DELIA GANESCU ESTE CASTIGATOAREA PREMIULUI! FELICITARIIII!

Stiu oameni care de mici si-au pus in cap ce vor sa faca in viata si si-au urmat visul pas cu pas. Nimic nu le-a stat in cale. Si am multe exemple asa de oameni puternici care au muncit pe branci si au privit fiecare obstacol ca pe o simpla provocare si au reusit BIG TIME.

Eu am mers pe drumul meu desi am schimbat directia de multe ori, am atins de fiecare data ce mi-am propus. Au fost si sunt cativa oameni care m-au sustinut mereu. Spectatorii mei fideli. Cine ma cunoaste putin are senzatia ca nu am nevoie de niciun sprijin, ca daram muntii, dar nu e chiar asa. Oricat de puternica am fost pe parcurs, umerii ”publicului” meu m-au ajutat enorm.

Am intors asta inzecit altora, incurajez si sustin oameni talentati si muncitori care de oboseala nici ei nu mai cred in visul lor. Nu e usor sa reusesti organic in Romania. Cand nu esti al cuiva sau nu ai conturi cu multe zerouri, cand nu esti om de lume, drumul nu e simplu si lin, ca la campie. Vezi dealuri in fata, uneori chiar munti, dar si cind ajungi sus, sus senzatia e incredibila. Iar fanii tai, cei care te-au aplaudat mereu, sunt acolo, se uita la tine si iti spun: ”Vezi, am avut dreptate sa iti spunem sa mergi mai departe”.

Trupa Vunk a pregatit o serie de 3 concerte, o trilogie pornind de la acest concept: Increderea pe care fanii o acorda unui artist, sportiv, performer.

Trilogia va debuta pe 15 octombrie cu un concert la Beraria H, care va capata cu aceasta ocazie o noua infatisare, si se va incheia pe 21 aprilie 2017.

Asa ca, dragii mei va provoc la concurs.

Astept aici la comentarii povestile voastre, cine a fost sustinatorul vostru nr.1 si cum v-a facut sa mergeti mai departe.

Autorul celei mai emotionante marturisiri primeste o invitatie dubla la concertul VUNK de pe 15 octombrie siiiii, siiiii dupa concert ii poate intalni pe baietii de la VUNK ( da, da asta inseamna doamnelor ca puteti sa va faceti selfie cu Cornel Ilie 🙂

Concursul se incheie marti 11 octombrie, iar castigatorul il anunt aici miercuri 12 octombrie.

Succes!

Concurs! Spune-mi cum a fost examenul tău de admitere la facultate

septembrie 27, 2016octombrie 3, 201625 comentarii

Update!!!

Delia Burca este castigatoarea concursului! Felicitari, Delia! Multumesc tuturor participantilor!

N-am intrat din prima la facultate si asta a produs un mic cutremur la acea vreme. Acum vad lucrurile diferit, desigur ca nu m-as mai stresa pentru un esec de moment. Luasem 10 la economie la BAC asa ca nu am mai citit nimic, desigur ca pina la admitere am uitat….Ma rog, am intrat cu brio anul urmator si restul e istorie.

Pentru ca pe 1 octombrie incep cursurile in universitatile din toata Romania m-am gandit sa te provoc la un concurs.

Intrebarea e simpla:

Cum fost pentru tine examentul de admitere? Spune aici printr-un comentariu ce iti amintesti, emotiile, momentele funny, esecul sau reusita.

Premiul e minunat!

Un voucher de cumparaturi la Zip Up. Poti sa iti iei cu el cel mai cool rucsac pentru facultate.

Durata:

Concursul se incheie vineri seara la ora 24.00. Anunt castigatorul sambata dimineata la prima ora aici pe blog si pe facebook.

Si ca sa iti faci o idee si mai clara, iata cateva din Minunatiile de la Zip Up.

Concurs! Hai cu mine la FEST(IN) pe BULEVARD

septembrie 26, 20169 comentarii

Toamna mea incepe cu teatru. Am vazut zilele trecute O poveste simpla, o super piesa la Nottara. Actorii s-au intors in spatiul de pe Magheru, acolo unde le e locul, acolo de unde ii stie toata lumea.

Conducerea de la Nottara pune la cale un super festival ajuns deja la a IV a editie. FEST(IN) PE BULEVARD o sa ridice nivelul cultural in octombrie cu 31 de reprezentatii. Sunt 13 zile de festival si 600 de oameni implicati.

Am acceptat cu bucurie sa fac parte din echipa blogerilor care sustine acest frumos eveniment si a trebuit sa aleg o tara, de fapt un teatru din strainatate care vine la FEST(IN) PE BULEVARD.

Si am ales Bulgaria pentru 2 motive:

Sunt fan Bulgaria de cand ma stiu . Imi plac bulgarii cu umorul lor. Sunt mucaliti

Mi-a placut piesa din festival care se va juca la Nottara

Nora (sau O casă de păpuşi) este una dintre piesele de referinţă ale lui Ibsen, care, ca multe dintre scrierile sale, au fost considerate scandaloase pentru că puneau la îndoială rolul tradiţionale din societate. Nora, protagonista piesei, îşi părăseşte soţul şi copiii în încercarea de a se descoperi pe sine, lucru de neconceput în 1879, când a avut loc premiera. O casă de păpuşi a avut parte de numeroase montări în întreaga lume, precum şi se ecranizări la Hollywood, cum ar fi cea din 1973, cu Jane Fonda în rolul Norei. Participarea Teatrului Dramatic şi de Păpuşi din Vraţa face parte dintr-un parteneriat de lungă durată dintre Teatrul Nottara şi cel bulgar. Trupa bulgară a fost prezentă în toate cele trei ediţii anterioare ale FEST(IN) pe Bulevard, unde a prezentat Liselotte şi luna mai de Pozsgai Zsolt în 2013, Fasole de Elin Rahnev în 2014, şi Tatăl de August Stindberg în 2015.

Acum ca v-am dat toate detaliile despre piesa pe care o sustin va provoc la concurs. Trebuie sa faceti 2 lucruri

Lasati aici pe site la comentarii prima voastra amintire legata de teatru, primul spectacol pe care la-ti vazut

Descărcaţi cover-ul de mai jos, puneţi-l pe pagina voastră de facebook

Am 3 premii pentru voi:

1.      O invitaţie dublă la spectacolul Nora

2.      Cartea Nora de Henrik Ibsen, audiobook

3.      Un pack de bere Staropramen

Concursul incepe azi si se incheie pe 9 octombrie. Pe 10 dimineata aleg castigatorul. Succes!!!

Concursul internațional George Enescu te provoacă : Trăiește-ți visul!

august 31, 2016august 31, 2016Un comentariu

Să vă spun un secret: Când eram mică visam să fiu cântăreață de operă. Ai mei m-au dat la cor dar s-a dovedit că nu-s vreun super star. Aveam voce, am si acum, dar nu de primadonă. Prin clasa a 3 a am realizat că nu e de mine și mi-am văzut de scoala si jucatul in fata blocului cu cheia de gat, ca orice copil normal al epocii de aur. Prin clasa a 10 a am vazut filmul Stiri de televiziune si atunci am stiut ca vreau sa ma fac producator tv.

Mi-am urmat visul si am muncit enorm pentru asta. Si-am reusit. Am credinta ca viata este despre alegeri. Sa ai curajul sa alegi si sa mergi drept pe drumul tau ca sa iti atingi visul.

In cateva zile incepe Concursul International George Enescu. E genul de eveniment pentru care am lasat Brasovul si m-am mutat in Bucuresti.

196 de concurenti din toata lumea se lupta. Fiecare pentru VISUL lui.

Tema Concursului din 2016 este puterea a da viață visurilor noastre, putere care îi animă și pe tinerii concurenți să se pregătească, să muncească și să performeze pe scenă, în fața juriului și a publicului.

Mi-am amintit de visul din copilarie cand am descoperit aplicatia  prin care publicul e invitat să descopere cele patru secțiuni de Concurs, Vioară, Violoncel, Pian și Compoziție dintr-o perspectivă inedită.

Intri în aplicație, îți faci testul și afli dacă visezi ca un violonist, ca un violoncelist, ca un pianist sau ca un compozitor! Descoperi cu ce fragment muzical semnat de Enescu rezonezi și ce citat din George Enescu se potrivește cel mai bine personalității tale, precum și care sunt recitalurile și concertele din cadrul Concursului Enescu pe care ți le recomandăm.

Ideea mi s-a parut geniala, mi-am facut testul si rezultatul m-a facut sa zambesc.

Am aflat si ce citat mi se potriveste dar si ce eveniment:

„Perfecțiunea, care este pasiunea atâtor oameni, nu mă interesează. Ceea ce contează în artă este să vibrezi tu însuți și să îi faci pe ceilalți să vibreze.” – George Enescu

Evenimentul care ți se potrivește cel mai bine din cadrul Concursului Enescu 2016:
Concertul de Deschidere, 3 septembrie

Apliacația e foarte faină, testul usor de facut, te invit sa incerci si tu:

http://concurs.festivalenescu.ro/impartaseste-ti-visul-2/

M-as bucura daca mi-ai lasa si rezultatul tau aici pe blog la comentarii.

Concursul International George Enescu incepe sambata. Aveti tot programul, aici.

LANIDOR, cel mai mare producător portughez de haine pentru femei vine în România

august 30, 2016august 30, 2016Scrie un comentariu

Toamna vine cu o veste super buna pentru mine. Se deschide pe 1 septembrie in Bucuresti in cadrul centrului comercial ParkLake, primul magazin LANIDOR din Romania.

LANIDOR este un brand de haine foarte vesele pentru femei si copii. Este cel mai mare producator de haine pentru femei din Portugalia, are 100 de magazine in toata lumea. E un brand care s-a dezvoltat spectaculos in 50 de ani.

In vacantele mele din Portugalia am descoperit hainele astea super bine facute, din materiale foarte, foarte faine ( am o mare problema cu asta cand cumpar ceva care nu e ieftin si dupa 3 spalari arata ca de la second hand de acu 20 de ani ). Si culorile imi plac. Nu prea port eu imprimeuri dar in magazinul LANIDOR din Vilamoura mi-am gasit vara asta o super bluza. Nu m-am putut abtine si am plecat cu ea acasa. Desigur, dupa ce am platit-o :)) Si dupa ce am facut si selfie pentru posteritate.

Am comparat pozele facute de mine in vacanta in magazinele din Vilamoura si Faro si pozele de prezentare LANIDOR Romania, marfa e aceeasi. Stiu ca multa lume are senzatia ca brandurile mari aduc in Romania marfa mai putina sau mai proasta calitativ. Nu e cazul aici.

Mai multe detalii si noutati despre aflati de pe pagina de facebook LANIDOR Romania.

Fiesa Algarve. Cel mai mare festival din lume de sculptură în nisip

august 30, 2016august 30, 2016Scrie un comentariu

Din 2003, in micutul orasel Pera din Algarve, Portugalia isi dau intalnire cei mai priceputi artisti in scultarea in nisip. Se intrec an de an pe o tema data si fac adevarate minuni dintr-un material care pentru noi, necunoscatorii pare foarte complicat de modelat.

Datele tehnice sunt impresionante:

40.000 tone de nisip

15.000 mp suprafata pe care sunt expuse lucrarile

12 m inaltime cea mai inalta lucrare

50 de artisti

20 de tehnicieniIn fiecare an, magicienii nisipului ridica un mini oras plin de figurine impresionante. Anul acesta tema este LUMEA MUZICII asa ca turistii se inghesuie sa isi faca fotografii cu Bono, Adele sau de ce nu chiar cu Beethoven.

Copiii sunt fascinati, pentru ca gasesc acolo un colt destinat muzicii din desenele animate dar si pentru ca sunt artisti care le explica exact cum au construit din nisip asemenea sculpturi. Fiesa e un punct de atractie de neratata daca ajungeti in Algarve.

prețul biletelor

Pînă la 5 ani: Gratuit
De la 6 la 12 ani: € 4.50.
Adulți: € 9.

La Fiesa ca sa ajungeti aveti 3 posibilitati de transport

transportul public , dar e ceva de mers din oras pina la expozitie

masina inchiriata

excursie organizata

Expozitia este deschisa in fiecare an din martie pina la sfarsitul lui octombrie.

Mai multe detalii despre FIESA gasiti pe site-ul oficial.

Eu am calatorit in Algarve cu Cocktail Holidays, compania care a introdus pentru prima data un charter catre aceasta faimoasa destinatie. Daca va grabiti, mai prindeti un loc in septembrie.

Oferta intreaga o gasiti aici

Vilamoura. Diamantul din ALGARVE

august 21, 2016august 23, 2016Un comentariu

Am calatorit in Algarve 8 zile si calatorit e bine spus, pentru ca nu am stat deloc locului dupa modelul all day long la plaja sau la piscina. Statiunea in care am stat, Vilamoura e considerata „cea mai cea” din Algarve. Iti taie respiratia din prima clipa.

Am ajuns la apus, ne-am cazat si am iesit la plimbare. In Marina din Vilamoura iti cam pierzi cuvintele cand iti apar in fata ochilor yahturile de milioane de euro.

De 8 ori mai mare ca cea din Monaco, „parcarea” de lux gazduieste sute de ambarcatiuni, cele mai mari avand si 5-6 dormitoare si punand la dispozitie valet, bucatar si menajera.

De aici, iti poti inchiria un yaht in functie de ce buget ai. Unul mic porneste de la cateva sute de euro, cele mari costa mii. Pe zi. Dar, e al tau toata ziua. Si experienta e de povestit toata viata.

Tot din Marina Vilamoura pleaca zilnic sute de pasageri in minicroaziere pe ocean, pentru vizitarea grotelor sau observarea rechinilor. Sau pur si simplu, pentru un yaht brunch in largul oceanului.

Dar, ca sa revin la yahturile scumpe, ele sunt pentru turisti principalul punct de atractie cand vine vorba de fotografii.

In statiunea construita de olandezi si ocupata acum de turistii englezi in majoritate, e forfota tot timpul. Vialmoura e destinatia perfecta daca vrei sa te distrezi, sa mananci foarte bine si sa dansezi la orice ora din zi si din noapte.

Am calatorit cu Cocktail Holidays si hotelul ales a fost Pedro Marina, un hotel de 4 stele dintr-un lant care are hoteluri in toata lumea si e faimos pentru ca in locatiile sale vedete ca Ronaldo, familia Clinton, Ben Kingsley sau Susan Sarandon aleg sa isi petreaca vacantele.

Hotelul e foarte aproape de plaja, e „imbracat” in verdeata, camerele sunt spatioase si luminoase, au terase toate, iar la cele superioare sau apartamentele au terase uriase. La mic dejun, mancarea e pentru toate gusturile, o masa cu fructe la alegere, diferite feluri de paine, nelipsitele pasteis de nata si bineinteles si mancarea cu specific englezesc : fasole, carnati, bacon. O mare bila alba pentru personalul extrem de amabil. Chiar daca este un lant international am remarcat peste tot mici detalii de decoratiuni locale. Plus merele verzi, perfecte din bolul de la receptie 🙂

In oferta Cocktail Holidays mai gasiti locuri la Dom Pedro Marina pentru septembrie. Oferta, aici.

https://www.youtube.com/watch?v=h8jUilbZnFU

Chiar daca vrei sa stai in pat sa te odihnesti, Vilamoura nu te lasa. E prea mare forfota pe strada, magazinele sunt multe, la fel si barurile si terasele.

De la 10 dimineata si pana dupa miezul noptii poti face cumparaturi sau poti sa lenevesti pe o terasa cu un caffe late in fata.

Daca vrei o experienta exclusivista, te duci pe terasa Celebrului fotbalist Figo. Si uite asa la 11 dimineata, bei o sampanie. Nu, nu e prea devreme, ai voie orice, ca doar e vacanta, nu? In medie in Villamoura la orice terasa un latte costa 1.5-2 euro, o apa plată tot cam atât iar o bere e 2-2, 5 euro. Asta explică poate de ce englezii sunt fani infocati ai acestei destinatii.

Semnele celebritatilor sunt peste tot, toata lumea vorbeste ca e posibil sa dai nas in nas cu Ronaldo care se stie ca isi aduce iubitele aici. Dovada stau fotografiile din tabloide. Si daca nu-l intalnesti si esti mare fan, nu-i bai! Te poti duce la magazinul lui si pleci acasa cu un suvenir marca CR7.

Vilamoura sclipeste de curatenie, chiar daca zeci de mii de turisti trec pe aici in fiecare vara. Pe strazi miroase a parfum si pina si cosurile de gunoi arata ca nicaieri lume. Bile colorate, perfect alineate pe trotuare.

Atentia pentru curatenie o simti si pe plaja unde la intrare sunt locuri special amenajate de unde poti sa iti iei o scrumiera daca esti fumator.

Si daca a venit vorba de plaje in Vilamoura ai kilometri intregi de nisip fin. Oceanul e limpede si curat. Sunt locuri intregi unde nu exista baruri si lumea vine pentru liniste dar sunt si plaje unde se petrece cu muzica la maxim zi si noapte. Plajele fiind foarte late nu simtit ca e foarte multa lume, oamenii sunt extrem de civilizati, nimeni nu deranjeaza pe nimeni.

Cea mai frumoasa plaja e Falesia care leaga atat de frumos Vilamoura de Albufeira. Aici lumea nu pleaca de pe nisip pina dupa apus.

Oamenii sunt veseli si prietenosi iar pescarusii sunt cei mai buni parteneri de joaca pentru copii. In Portugalia plajele sunt publice, nu prea dai de fițe si figuri. Mi-a ramas in cap ca turistii si localnicii ca nicaieri din locurile prin care am umblat, prefera sa isi puna cearceaful pe nisip nu sa stea in baldachine sofisticate. E drept, nisipul e foarte fin si e curat peste tot.

Vilamoura e o statiune MUST SEE in vaiata asta pentru ca serviciile sunt excelente, portughezii amabili, peisajele cu oceanul sunt fabuloase, plajele sunt cele mai bune din Europa. Bonus: Gasesti prosecco peste tot 🙂

Daca acum 9 ani cand am calatorit eu prima data in Portugalia era complicat sa ajungi acolo, chiar si pina la Lisabona nu exista zbor direct, acum exista un charter organizat de Cocktail Hoildays care te duce direct in Faro. De acolo, exista transferuri rapide organizate tot de agentie catre toate statiunile din Algarve.

Charterul Cocktail Holidays opereaza si in septembrie asa ca daca va grabiti, puteti sa vizitati aceasta superba regiune in prag de toamna. Aveti ofertele, aici. Si nu, nu va ganditi ca e frig, in Portugalia se face plaja si la mijlocul lui octombrie.

The Marine Rope. Bijuterii cu iz de mare

august 20, 2016august 20, 2016Scrie un comentariu

E plin facebookul de tot felul de bijuterii handmade. Mie insa mi-au sarit in ochi cele de la The Marine Rope.

Mi-am dat seama ca nu sunt facute din ata obisnuita si am vrut sa aflu mai multe.

Am stat de vorba cu Dana Iordache, personajul din spatele proiectului TheMarineRope. Are o poveste care iti arata ca orice e posibil, daca ai incredere in tine si te opresti putin din goana de zi cu zi, ideile bune vin repede.

Ideea de a prezenta publicului larg acest proiect a venit in 2015 dar primele mele modele de bratari si lanticuri au aparut in urma cu trei ani in 2013.

Trei lucruri ador in viata, trei lucruri simple, calatoriile de orice fel (in natura,sa vizitez orase, sa admir arhitectura), filmele si mancarea buna.

Tot ce creez practic isi are inspiratie in una din aceste pasiuni.

In 2013 il insoteam pe sotul meu in Danemarca unde fusese transferat pentru o perioada cu jobul. Nu stiam limba, eram singura pe parcursul zilei, nu cunosteam pe nimeni. Dupa o perioada am avut sansa de a fi invitata intr-un grup de socializare organizat de reprezentanti din firma sotului. Am descoperit noi prieteni in acest grup. Aveam colegi din toata continentele lumii. Eram toti asa de diferiti, o diversitate culturala, lingvistica, traditii si obiceiuri pe care nu le intalnisem niciodata. Socializam, organizam evenimente, faceam voluntariat si ma simteam apreciata si implinita. In fiecare saptamana una dintre noi gazduiam o masa festiva cu mancaruri traditionale din tara fiecaruia. Acolo mi-am perfectat abilitatile culinare si sincer am degustat cele mai exotice arome din viata mea.

Odata am avut un proiect prin care trebuia sa daruim un mic cadou celorlalti colegi, ceva creat de fiecare dintre noi.

Intr-o zi am iesit cu sotul meu la plimbare pe plaja. Danemarca este tara bicicletelor. Ca faci 2 km pana la supermarket sau 100km tot aia e. Eu pedalam zilnic, cu rucsacul in spate si nici nu am simtit lipsa masinii care practic nu isi gasea utilitatea pentru mine.

Am ajuns pe plaja si m-am asezat intr-un hamac. Si ma gandeam. Rucsacul era pus pe nisip si fara sa imi dau seama nivelul apei crescuse si jumatate eram practic in mare. Eu vazusem hamacul construit din sfoara marina groasa cat 3 degete si ma uitam cat de frumos e impletit, cat de util si cat de trainic e. Sa reziste la umezeala, vant si atata sare mi se parea fantastic.

Atunci mi-a venit ideea poate as putea sa fac niste lanticuri si bratari, tinand cont ca oamenii erau foarte deschisi la accesorii inedite. Mi-am luat telefonul si cautam daca gasesc sfoara de cumparat. Sotul meu mi-a facut atunci poza pe care ti-o atasez aici. Nu mai are nici calitatea necesara dar e o amintire memorabila pentru mine.

Am reusit intr-o saptamana sa procur si sa realizez primele mele lanticuri care au avut un succes neimaginat. Toti au fost uimiti de simplitatea materialului, designul revolutionar, utilitatea dar si factorul de WOW.

Cu cat m-am mai perfectionat, si am avut acces la materiale mai bune am reusit prin intermediul localnicilor chiar sa organizam in cadrul proiectelor sociale evenimente prin care donam creatile in scopuri caritabile.

Revenind in Romania am decis sa reiau activitatea de creatie, sa vin cu modele potrivite anului 2016 si de ce nu, sa ma axez pe produse care intruchipeaza esenta traditiilor romanesti. Intr-o perioada in care IA romaneasca a devenit un accesoriu fashion popular de care suntem mandri, este normal ca TheMarineRope sa isi exprime respectul pentru tara noastra si sa ofer clientilor mei niste accesorii de care sa fie mandri si care ii vor scoate in evidenta.

De afara pare usor sa faci o bratara, chiar si un colier. De fapt, sunt zeci de minute de munca:

Sunt modele care se fac in zeci de minute. Sunt modele care se fac si in doua ore jumatate. Astept feedback de la potentialii clienti, personalizam impreuna, este un continuu proces creativ si de imbunatatire.

Ca orice produs facut manual autentic e vorba de multa rabdare, atentie la detalii, si multa munca. Eu sprijin activitatea creativa a romanilor care investesc timp, pasiune si bani in aceste proiecte si in acelasi timp regret ca multe businessuri care se recomanda ca handmade autentic sunt de fapt produse in masa in general in Asia.

Mi-a placut povestea Danei, imi plac oamenii care au o idee si au curaj sa plece la drum pentru visul lor. Jos palaria!

Minunatiile create de Dana le gasiti pe pagina de Facebook, The Marine Rope. Le puteti admira si comanda direct acolo.

Navigarea articolelor

Articole mai vechi

Articole mai noi