M-a sunat o prietenă în seara asta indignată că o cunoştinţă comună îi face rău. Şi nu se mira de răul care i se face, ci se întreba de ce se întâmplă asta, nu vedea logica pentru că omul respectiv chiar nu avea nimic de câştigat.

” De ce îmi face asta Fifi? E prost sau doar e rău şi dacă e rău care e scopul?”

E o dilemă aici.
Care-i logica să faci rău, dacă nu obţii ceva? Well, doamnelor şi domnilor, ăsta e răul pur. M-am lovit de el în multe situaţii. Oameni care fac rău fără să aibă un scop.

Creierul nostru poate digera ideea că cineva face rău ca să obţină ceva, ca să denigreze pe cineva, ca să fure o funcţie sau să strice o prietenie. Dar, când cineva face rău la întâmplare, aşa din plictiseală, asta nu mai putem duce.

Râd mereu de Retegan care crede că toţi oamenii sunt buni şi ăia care nu sunt buni sunt doar puţin răciţi la cap.
Eu nu cred asta.
Unii oameni sunt răi din tot sufletul, fac rău din toată inima.
Din fericire, sunt mulţi alţii care-s buni din tot sufletul, fac bine din toată inima.

Unii oameni sunt îngeri, alţii sunt draci.
Altă explicaţie nu am.