În general fug de orice formă de automat. Cafea, ceai, dulciuri. ‘Enșpe milioane de calorii puse toate într-o cutie metalică mare, genul dulap, pe care nu ai cum să îl eviți cu privirea și nici să nu te împiedici de el.
Desigur, tonomatele astea sunt amplasate strategic: în holul redacției, ca să apelezi la cioco-bobo când te lasă nervii și glicemia, pe holurile spitalelor, când te ia frica aia de nedescris, iar cel mai mișto loc al lor e pe la primării și administrații financiare, unde ești cu nervii de cum intri. Pac, bagi fisa, iei o porție de zahăr și parcă nici coada nu mai e așa de mare, nu? Așa că încerc să le evit, mai ales acu’ de când am coafura asta pe care nu o ratează nimeni.
Azi, în gara din Brașov, dau de o magaoaie din asta amplasată central, de neevitat, o văd cu periferica și intorc capul. Dar exact ca Tom care trece de Jerry, îmi dau seama că am văzut ceva totuși diferit. Când ma uit de-a binelea: cărți. Cum? În jegul ăla de Gară din Brașov (e ceva ce nu vă puteți ușor imagina) era o mică minune. Chiar mi se pare o idee mișto să pui cărți în locuri publice. Există speranță pe lume. Am căutat siteul www.tonomatul.ro
![17357059_10208568434994519_1566696593_o](http://fifistie.ro/wp-content/uploads/2017/03/17357059_10208568434994519_1566696593_o.jpg)
Cică au avut și la metrou, eu nu am văzut niciodată, dar de azi încep să le caut cu privirea. Ceea ce sunt sigură că o să faceți și voi, fifetelor.
![15894587_1865045750399465_1142035135305030196_n](http://fifistie.ro/wp-content/uploads/2017/03/15894587_1865045750399465_1142035135305030196_n.jpg)