Cu fii-mea la “Frumoasa și Bestia”, scene și replici de la copiii care ne înconjurau.
“Poate cineva sa iubeasca o bestie?”
– Da, eu! (o fetiță țipând tare din sală)
****
Cand prostul satului insista pe langa Belle:
– Dacă nu mai insistă și o să fie nepăsător, Belle o să îl iubească
****
“Ce carte groasă ai, Belle, ai citit-o?”
“Nu, dar am citit alta. Vrei sa luăm cina?”
O fetiță din sală: NUU! Ești frumos, dar ești foarte prost!
****
Când tatăl Frumoasei lucra la un ceas în atelierul lui:
– Cum sa lucreze la lumina aia atat de slaba?
– O să își strice ochii!
– (Soră sa) La cât a costat filmul ăsta, puteau să mai pună un bec.
****
– Crezi ca îl iubește?
– Da, dar încă nu își dă seama.
****
Când ceasul și candelabrul vorbesc între ele, gemenele de lângă mine speriate:
– Ce bine că nu avem mobila veche. Cum ar fi să vorbească ceasul de la noi din cameră?
– Mi-ar fi foarte frică!
– Bine că mi-am luat perna să o strâng în brațe!
****
– Nu o să mai calc în viața mea într-un castel!
– De ce?
– Nu vezi ce praf și ce mizerie?
***
” Gata, acum îl iubește că a dus-o la bibliotecă!
****
– Nu ți se pare că e prea mică pe lângă Bestie?
– Nu, pentru că o să o ia în brațe și o să valseze până îi dă inelul și după aia gata.
****
– Dacă o să mergem la engleză și la dansuri o să jucăm și noi în filme din astea.
****
– Ce bine că nu trăim în trecut să ne oblige să purtăm peruci.
***
La final dupa ce s-a aprins lumina o intreb pe Maria:
Deh, fiecare cu povestea lui … asta e frumos la un film bun sau la o poveste, ca fiecaruia ne spune altceva.