Declarativ, toata lumea vrea simplu. Declarativ.

Simplu, easy, frumos, fara complicatii, fara durere de cap si in niciun caz cu lacrima.

Apoi, de plictiseala oamenii o dau in sentimente. Si de aici drama. Cu toate mizeriile aferente.

Toti  vor simplu, dar se plictisesc mental imediat ce au formulat ideea. Ar fi prea mare sinceritatea sa spui: Nu stiu ce vreau, habar nu am. Risti sa pari prost sau pierdut ca sa nu spun dobitoc, daca ai trecut de o varsta.

Asa ca o lasam asa cu vreau simplu, dar cu speranta ca o sa fie ca in telenovelele smechere cu super buget. Pentru ca stim ca telenovela dupa ce trece de pilot o da in soap, cu lacrimi si muzica orientala.

Vreau simplu, adica minte-ma frumos, ca stiu eu cum sa imi conving mintea ca o sa fie fara dureri si complicatii.

Ipocrizia mintii ruleaza cu mare viteza. Nimeni nu vrea sa se opreasca.

E simplu 🙂