Tabăra. Cum ne stresăm copiii cu fricile noastre

Aceasta este o poveste adevărată. O lecție de viață pentru mine.

13775621_611934422313935_9185821617625928002_n

În ultimele zile de vacanță în Bulgaria, la mare, mi-au căzut ochii pe niște fotografii. Copii fericiți într-o tabără de dezvoltare personală. “Măi să fie… la vârsta asta?” E drept, așa am gândit. M-am uitat la poze și am văzut numai zâmbete, am cerut apoi detalii și m-am gândit că ar fi o idee bună să o trimitem pe Maria în tabără o săptămână, mai ales că locația era aproape de casă, în Corbeanca. Tabăra era și cu cazare dar cei mai mulți copii plecau acasă la ora 6 și se întorceau a doua zi. Mă consult cu Popa. El zice: „Da, imediat.” Și o întrebăm pe Maria:

– Vrei în tabără?

– Daaaaa!

După ce vede pozele devine și mai încântată apoi, brusc, pe la ultimele fotografii din album mă întreabă:

– Daa, se doarme acolo???

– Doar dacă vrei, dacă nu la 6 vin și te iau acasă, zi de zi.

– NU VREAU!

După o întâlnire cu Mihaela Tone, psihologul care organizează tabăra, vine și prima zi. Plecăm voioase amândouă din casă. În mașină începe:

– Da nu dorm acolo, nu?
– NU.
– Dar dacă vreau să rămân peste noapte mă lași?
– Normal. I-am spus-o cu vehemența omului care știe ce are la ușă. Fie-mea și dormitul în altă parte… hahaha.

Ajungem în Paradisul Verde și plec zâmbind, lăsând-o și pe ea zâmbind că dăduse peste un păun care se plimba prin curte. Mi-am făcut programul ținând cont că trebuie să o ridic pe Miss Popa la ora 6 seara, să o aduc acasă.

La ora 16:00 sună telefonul. Văd scris pe ecran Mihaela psiholog. Îmi dau ochii peste cap și gândesc rapid: „Da, precis e vreo dramă, precis și-a pătat una din cele 7 rochii pe care și le-a luat la ea iar acum e botoasă ori a văzut vreun bondar imaginar.”

– Alo, da!
– Bună mamiiii! Cu acea voce mieroasă de #vreaucevadelaMegaImage.
– Bună puiule, totul bine?
– Da da. Dar te-am sunat să îți spun că eu rămân aici.
– Poftim?!
– Da, rămân aici peste noapte. Mă lași?
– Desigur… Vin să îți aduc pijamaua și eventual un sac de dormit.
– Nu e nevoie mami, că am și plapumă și cearceaf și pernă… să vii să vezi că dormim în copac.
– Bine iubito, ne vedem la 6, am zis frumos și ferm.

Am închis și l-am sunat pe Popa repede:

– Fie-ta vrea să rămână în tabără.
– Bineeeee.
– Stai că abia e ora 4. Vedem mai încolo…

Mergem să îi ducem pijamalele și o găsim desculță, pe iarbă, cu părul ud. Să ne înțelegem, copilul nostru nu vrea să își dea șosetele jos nici când sunt 40 de grade!

13690811_10206733407799986_1151577326826757306_n

Mă uit la ea și văd cât de fericită e. Ne trage de mâini pe amândoi și ne arată unde o să doarmă.

Ajungem la căsuțele din copaci. Intru și mă uit la scară cât e de înaltă, îngustă și aproape verticală și primul gând care îmi vine în minte este: #cumosăîșirupăgâtulaici. Geamul nu se închidea prea bine, patul mi se părea prea mic, pătura prea groasă și cearceaful prea apretat. Plec cu inima îndoită dar bravând în fața lui Popa: „Ce tare, ce tare! Rămâne în tabără.”

13770339_611935262313851_9189114032788576860_n

13686785_611934382313939_2864860955415259626_n

Ajungem acasă, el își pune un pahar cu bere și dau să îmi fac un Aperol Spritz. În secunda următoare mi se instalează așa un nod în gât. Cam de dimensiunea unui măr ionatan. Decid să nu beau nimic că poate mă sună copilul să îl salvez.

– Măh Popa, cum doarme măh ea în copac? Dacă femeia aia nu stă cu ei, dacă își rupe gâtul? Dacă se trezește, se sperie și fuge?

Popa râdea:

– Încetează, nu are ce să pățească.

O sun pe prietena mea Gabi (psiholog) și ea cu copilul în aceeași tabără.

– Măi Gabi, de ce îi culcă în copac? Că sunt suficiente camere în care să îi culce!
– Păi, pentru experiență, e o aventură. Este o tabără de dezvoltare personală și sunt puși în situații neprevăzute. Calmează-te, o să fie bine, nu pățește nimic.

Aparent, m-am calmat. Atât de calmă eram încât nu am avut somn deloc. La 2:30 mă întrebam de ce mi-oi fi dezinstalat eu jocul ăla cu ferma de pe facebook. Croșetam în mintea mea scenarii halucinante cu ce se întâmplă în tabăra vieții. Așteptam să sune telefonul. Eram convinsă că o să sune fie-mea după ajutor. Pe la 3:00 m-am așezat în pat lângă Popa și m-am tot foit până l-am trezit. El:

„Hai, liniștește-te că e ok! Dacă nu era ok ne suna cineva.” În momentul ăla am început să plâng: „Daaaaa, că noi ne lăfăim în patul ăsta mare și copilul nostru doarme într-un copac. Ție ți se pare normal????”

M-am ridicat nervoasă că nu înțelegea gravitatea din gândurile mele și am ieșit pe balcon. Noi stăm în Mogoșoaia. Mă uit în zare spre Corbeanca și, desigur, suferind de scenaristă cronică îi strig lui Popa:

„Măăăh, e un nor negru fix peste Corbeanca. Un nor mare, mare! Dacă vine furtuna și îi trăznește acolo în copac?”

De data asta Popa a început să râdă:

„Hai, lasă, treci la culcare. Norul ăla mare și negru e noaptea. Fie-ta sforăie la ora asta.”

Am adormit pe la 4 jumătate, cu ochii înfipți în tavanul unde scriam mental toate fricile de pe pământ.

M-a trezit telefonul la 8 jumate.  Maria:

– Bună dimineața mamii!!! M-am treziiiit! A fost super în copac!!

A doua zi a fost mai ușor. M-am calmat.

13781980_10206753121972828_6924075405843465232_n

Tabăra s-a terminat cu bine și Maria a învățat o mulțime de lucruri dar a și scăpat de anumite frici. Mihaela si Paul, actorul cu care s-au jucat si au facut teatru i-au „dezghețat” pe copii.

13620106_611933468980697_5236309736112944008_n

13781813_611934228980621_481842629815471870_n

13754217_611934562313921_233033199911186712_n

13669171_611934648980579_8559936445283425042_n

13754140_611934705647240_2194713167294905045_n

Am întrebat-o pe Mihaela Tone, psihologul  care a organizat tabăra, de ce am trecut eu ca mamă prin așa calvar. Răspunsul m-a lămurit și liniștit deopotrivă.

” În aceste tabere, încercăm în primul rând să stimulăm capacitatea de adaptare a copilului la situații noi, oferind suportul psihologic necesar, prin încurajare, motivare, emoții pozitive. De aceea ne place să spunem că este locul ideal pentru prima tabără a copilului.

Am fost plăcut surprinși să constatăm cum, unii copii nu au mai vrut să plece seara, dorind să rămână cazați peste noapte alături de noi, punându-și pe jar părinții. Un moment greu pentru aceștia desigur, mai ales dacă se află la prima experiență a desprinderii de copil.

Dar cine să înțeleagă că nu-i deloc ușor? Doar ceilalți părinți aflați în această situație! 

 Copilul își vede în continuare de experiența lui, testându-și propriile limite, iar părinții se perpelesc toată noaptea cu gândul la cel mic aflat departe. 🙂 Desprinderea copilului de părinte, așa-numita tăiere a „cordonului ombilical”, presupune un efort comun – a copilului și a părintelui. Nu de puține ori, mamei îi este mai greu să facă acest pas decât copilului, iar anxietatea de separare este amplificată de trăirile părinților sau de ceea ce aceștia îi transmit copilului subliminal. Hiperprotecția copilului se poate explica prin nevoia de a ne proteja „puiul”, nevoie puternic ancorată genetic, asigurându-ne astfel de perpetuarea și transmiterea propriilor gene.

Nevoia de control asupra propriei vieți, acum iată și asupra vieții celui mic, ne adună în desaga amintirilor nopți albe de grija copilului, dar, mai ales, de dragul lui!” 🙂

Concluzii:

Nu lăsați frica voastră să strice bucuria copiilor. Maria mea de abia așteaptă să se întoarcă în tabără și eu nu mai am nicio teamă legată de această ideea.

13770253_10206730987659484_1607554674259014370_n

Vă recomand cu tot dragul tabăra Mihaelei Tone.  Următoarea serie incepe pe 22 august. Iată programul si detaliile oferite de Mihaela:

TABARA DE TEATRU SI DEZVOLTARE PERSONALĂ
Distracție – Diversitate – Dezvoltare emotionala
(4 – 11 ani)

Punem accent pe calitatea relațiilor dintre copii
Dezvoltarea abilitaților de socializare
Dezvoltarea capacitatilor de comunicare si exprimare in public
Expresivitate
Incredere in sine
Dezvoltare emoțională
Surprize!!

Masa

Piscina

Activități în aer liber – biciclete, trotinete, pescuit, excursii in împrejurimi, hipodrom, lac, pădure, case in copaci etc
Teatru
Activități creative
Activități de dezvoltare emoțională
Program personalizat si adaptat pe categorii de vârsta

Având in vedere ca obiectivul nostru este dezvoltarea personală a copiilor, este necesar un interviu cu participanții pe care nu-i cunosc încă.
Deja pregătim cele mai frumoase activități pentru copii!!

Este locul ideal pentru prima Tabara a copilului.

Cost: 850 lei
(între orele 9 – 18, cu posibilitatea se cazare contracost, 150 lei)

La cerere, asigurăm transportul zilnic din București.

Unde: Paradisul Verde, Corbeanca – un loc de vis, poate cel mai frumos loc pe care il știu in apropierea Bucureștiului.

Traineri:
Psiholog Mihaela Tone
Actor Paul Diaconescu

Înscrieri / rezervari in mesaj privat pe facebook : https://www.facebook.com/Psiholog-Mihaela-Tone ( aici gasiti mai multe fotografii ) sau pe email:mihaela_tone@yahoo.com

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.