Cum m-a salvat MAMOGRAFIA de la infarct

februarie 27, 2024februarie 27, 2024Scrie un comentariu

Am pus un titlu dramatic pentru că situația a fost chiar dramatică. În capul meu. Imediat după Crăciun am simțit că mâna dreapta îmi e ușor umflată în partea de sus, axila, umăr, braț… Am început să mă palpez și o dată cu asta, am început să dau drumul la scenarii.

E cumplit să fiI ipohondru (am promis că o fac terapie pentru asta ).

Să vă explic. Eu, dacă stau de vorbă cu cineva și omul respectiv îmi povestește câteva minute despre o boală, mi se aprinde un beculeț. Apoi dau drumul la TV și văd o reclamă sau un filmuleț pe youtube sau o scenă de film legate de boală asta și beculețul din capul meu crește și parcă e din ce în ce mai roșu.

Să revenim. După câteva zile am simțit că mâna e umflată, la axila simțeam o umflătură și, în plus, pe o parte din sân. Fiind sărbătorile, revelion…. ce face omul în timpul liber? Caută pe internet și începe să lucreze la scenarii. În planul doi rula alt film în capul meu. Fifi, să fim serioși nu ai mai făcut o ecografie la sîn de patru ani și o mamografie de 12! Precis ai ceva!

Au urmat stări amestecate de vină, ciuda, frică imensă.

Am început anul cu Covid și asta m-a distras puțin, dar umflătura era tot acolo. Am scăpat de Covid și am revenit la problema care mă măcin. Prietenele mele mă tot întrebau: Ce ai ce se întâmplă cu tine, ce ai, ce ai pățit?

N-am vrut să spun inițial nimic, apoi într-o zi, eram la masa de prânz și am început să plâng pur și simplu cred că asta a fost un șoc pentru ele, nu înțelegeau ce spun. Eu, direct: Cred că am cancer, nu vreau să mor, dar eu cred că am cancer, sunt sigură, o să mor etc. Delir. Au tăbărât pe mine cu afecțiune și gura mare: Treci la doctor, te programezi acum. Acum la ecografie! La mamografie, zic eu! La mamografie! Precis nu ai nimic, dar ca să scapi de acest stres! Haiiii, acum!!! Lasă că mă programez mâine.

Și m-am programat. Direct la cel mai tare chirurg oncolog, am zis să nu pierd timpul. Omu’ mă primea, dar înainte să vedem o ecografie și ar fi bună chiar o mamografie. Pe astea trebuia să le fac în altă parte.

Era miercuri.

Am scotocit internetul, recomandările, rewieurile, experiențele altora și m-am programat într-o frumoasă zi de luni la 12.30 la Regina Maria la o doctoriță despre care am citit tot ce există pe internetul românesc. Apoi am aflat că o altă prietenă o cunoaște și mi-a confirmat că e bună, apoi șefa mea mi-a spus trebuie să mergi la prietenea mea să te vadă, e cea mai bună! Era aceeași doctoriță. Mi-a recomandat-o cu toată căldura, a și vorbit cu ea! Mi s-a părut un semn că o să fie bine, dar am trecut greu peste weekend, mai mult teleghidată. Vedeam apocalipsa diagnosticului. Ce fac: cum le spun lui Popa și Mariei, cum le spun alor mei, cum o să ne descurcăm, cum o să fie viața mea, ce fac eu dacă nu o să pot fizic să îmi fac jobul, etc etc.

A venit ziua de luni. La 8 fix am sunat la Regina Maria să întreb dacă pot să mă duc mai devreme. Nu s-a putut, doctorița avea programul full. La 12.30 am ajuns în față clinicii. De mânuță cu Ionela, prietena mea venită la susținere. Am intrat, am făcut mamografia cu plânsul în gât. Aveam o traumă de acum 12 ani, când o asistentă repezită și o doctoriță dură au făcut experiența de neuitat în cel mai negativ sens posibil. Asistenta de la Regina Maria, îmi pare foarte rău că nu i-am reținut numele, a fost super empatică. Mamografia cu tomosinteza a fost ca disconfort pe o scară de la 1 la 10, de un 2. Tehnologia a avansat enorm, neplăcerea e spre minim.

Am fost invitată pe hol și rugată să aștept că o să primesc rezultatele și o să mă cheme doamna doctor în cabinet pentru interpretare.

Cred că au fost cele mai lungi minute din viața mea

Mi s-au dat mie filmele înainte să intru, m-am uitat și am văzut ceva acolo o pată, gata, clar mor...Deschid ușa, intru, doctorița incredibil de frumoasă și stilată îmi spune clar, direct în față cu un zâmbet larg. Calmați-vă, NU AVEȚI NIMIC! Poftim? Da, doamna Popa e ceva acolo, dar nu este în niciun caz cancer, e legat de sănii dumneavoastră mari, trebuie să faceți reducție. Sunt sigură că nu aveți nimic, dar aș vrea să facem și o ecografie că să risipim orice îndoială. Și am făcut ecografia. Da, nu aveți nimic. Sânii dumneavoastră sunt complicați, de aici și disconfortul, nu aveți nimic la axilă nu trebuie să va alarmați, ne revedem la anul la ecografie și peste 2 ani la mamografie. Aș putea să mă îmbăt? A început să radă, am rîs și eu și am rugat asistenta să o cheme pe Ionela în cabinet. Îi mâncasem sufletul destul.

Am mai stat la povești cu doctorița cam 15 minute în care mi-a răspuns la toate întrebările. M-a întrebat de ce eram așa speriată. I-am spus știți eu nu am putut să alăptez și din cauza asta m-am gândit că poate o să fac cancer ( așa citisem pe net ) a început să radă,

NU MAI CITIȚI PE NET

În primul rând la conformația pe care o aveți dvs la sâni nu puteați să aveți lapte. Nu v-a spus nimeni? Aaaaa, cum? Eu care m-am chinuit, m-am muls, am primit toate sfaturile mai mult sau mai puțin binevoitoare, să aflu acum după aproape 15 ani că de fapt oricum nu aveam și nu puteam? Pfffff ce să mai spun.

Multe femei nu au făcut NICIODATĂ MAMOGRAFIE

Am avut aproape trei săptămâni de agonie. Ultima a fost ceva foarte rău. Și asta pentru că nu mi-am făcut controalele la timp. Aceasta este o poveste despre cum mamografia m-a salvat de la infarct. Mi-am terorizat familia, prietenii, pe toată lumea! Va rog să nu faceți ca mine. Din păcate, foarte multe femei cu care am vorbit în perioada asta nu au mai făcut de multă vreme ecografie și cele mai multe nu făcuseră NICIODATĂ momografie. De frică! Nu, mamografia nu mai doare ca pe vremuri.

Cât despre doctorița la care am fost și pe care o recomand din tot sufletul o găsiți la Regina Maria. Numele este Isabela Botea. O zeiță!

Profesor CFM dr. Elena Căciulan: Dezvoltarea gândirii copilului și adolescentului este pregătită din primele zile ale nou-născutului!

septembrie 5, 2022septembrie 5, 2022Scrie un comentariu

Doamna profesor CFM dr. Elena Căciulan are kinetoterapia în sânge. Cred că așa au hotărât ursitoarele dânsei. Și mai e și topită după bebeluși. I-au trecut mii prin mâini. Un super profesionist care face minuni în terapia cu cei mici. Aș vrea să o cunoască toți părinții care îmi citesc blogul. Aveți mai jos răspunsurile la 10 întrebări foarte importante.

1 . La câte săptămâni aducem bebelușul la kinetoterapeut?

Bebelușul poate să ajungă la un kinetoterapeut care este specializat în dezvoltarea copilului chiar din prima săptămână sau a doua săptămână de la naștere, ca să le ofere părinților informații legate de poziționare, pentru ca ei să treacă peste primele emoții ale poziționării copilașului.

2. Cum punem bebelușul la culcare? Pe ce parte este indicat să doarmă, pe spate sau pe burtă?

Poziționarea copilului atunci când este nou-născut este foarte importantă pentru că, în primele săptămâni după naștere, bebelușul stă într-o poziție în flexie, prezentă din intrauterin. Trebuie să avem răbdare să-și întindă mânuțele și piciorușele și acest lucru înseamnă să-l poziționăm în decubit lateral, adică culcat pe o parte. Putem să-l punem o oră-două ore pe partea stângă, o oră-două ore pe partea dreaptă. De ce culcat pe o parte? Pentru că este o poziție care îi asigură stabilitate copilului, este o poziție care înlătură apariția frecventă a reflexului Moro care îl dezechilibrează, și pentru că numai așa înlăturăm apariția deformărilor la nivelul capului (plagiocefalie, brahicefalie, doligocefalie) De ce să nu-l culcăm pe spate imediat după naștere? Pentru că bebelușul vine din intrauterin cu spatele rotunjit(forma uterului mamei), gambe, coapse îndoite. El nu este pregătit să stea pe spate pentru că nu este o poziție fiziologică și atunci se sprijină pe mâini pe care le poziționează sub formă de candelabru pentru a mări suprafața de sprijin care este limitată și generează sprijinul precoce latero-occipital, producând deformări serioase ale craniului, care nu se recuperează de la sine niciodată.

3. Este necesar să îi punem pernă/plan înclinat?

În primele luni de viață, bebelușul are nevoie atunci când doarme, să fie bine poziționat pentru a se odihni în siguranță și a beneficia de un sprijin adecvat al corpului în pătuț. Utilizarea unui plan înclinat îl ajută să doarmă mai bine. Datorită planului anti-reflux plasat pe/sub saltea, capul și umerii bebelușului sunt poziționați corect, îl ajută să respire mai bine și îl protejează de regurgitarea laptelui. Acesta este motivul pentru care o înclinare poate fi deosebit de benefică pentru a ajuta un bebeluș care are probleme cu somnul noaptea.

4. Când ar trebui să stea bebelușul în fund?

Este bine să începem să-l poziționăm începând cu șase luni. O să vedeți că fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare. Sunt copilași care stau la șase luni jumătate, la șapte luni. Poziția brațelor este importantă pentru că, la început, o să stea în poziția așezat cu trunchiul mult aplecat în față, în flexie, și, după aceea, trunchiul încet-încet se redresează și începe să adopte o poziție de așezat corectă fără sprijin la 7-9 luni. Nu intrați în panică ! Lăsați copilul să-și urmeze nivelul lui de evoluție, o să vedeți că ușor, ușor bebelușul adoptă această poziție de așezat.

5. Când ar trebui să meargă bebelușul?

Verticalitatea sau poziția de ortostatism este foarte importantă și ne arată nouă că acest corp uman are un mecanism postural cu totul și cu totul aparte, care se dezvoltă încă de la naștere și se maturizează pe la 18-19 ani. Poziția ridicat în picioare este pregătită de mersul în patru labe, pe genunchi și apoi deplasările laterale pe lângă pătuț, mobilă, etc. Sunt copii care merg la 10, 11 luni, sunt copii care merg la 12-14 luni. Există un ritm al dezvoltării neuromotorii, dar un copil care a fost stimulat când a fost bebeluș și a fost lăsat să-și descopere mediul, va fi un copil cu motricitate foarte bună care va merge mult mai ușor și va găsi posibilități variate de deplasare .

6. Pentru un bebeluș perfect sănătos, ce exerciții recomandați să fie făcute acasă de către părinți?

Ar trebui să avem în vedere că această mișcare înseamnă „rostul” pentru care am venit pe lume. Încă de când copilul este mic, la o lună, îl poziționăm pe o parte sau pe burtă cu un rulou sub axilă, zece minute pe zi, adică 30 de secunde acum, un minut mai târziu și să contabilizați cele zece minute. La două luni poate să mențină poziția 20 de minute și la trei luni, 30 de minute. De ce este atât de importantă această poziție? Pentru că bebelușul își dezvoltă captorii cefalici, adică ochi, articulația temporo-mandibulară, vestibulul, captori de la nivelul musculaturii cervicale. Ce înseamnă asta? Copilul începe să descopere mediul pentru că va întoarce capul stânga-dreapta să vadă o jucărie, o lumină și așa mai departe. Sunetele care vin din stânga, din dreapta, din față, din spate, îl fac pe copil să-și întoarcă capul stânga-dreapta și să-și descopere mediul . După aceea, ridicarea capului sau extensia capului, poziția culcat pe burtică îl face pe copil să formeze lordoza cervicală fiziologică atât de necesară și de utilă pentru poziția de ortostatism de mai târziu. Lăsați copilul, nu-l mai țineți în pătuț, în spații închise, puneți pe covor o pătură-două, așezați jucăriile la distanțe diferite, care sună, care cântă, care sunt luminoase și stimulați-l pe copil, învățați să vă rostogoliți cu el, să stați culcat pe burtică cu el, încercați să îl stimulați să se târască, să meargă pe patru labe, pe genunchi, să vină către dumneavoastră, jucați-vă cu el și arătați-i diversele modalități de deplasare pe care le va imita imediat.

7. Ce părere aveți despre premergătoare?

Folosirea pentru o perioadă de timp a premergătorului este o greșeală și o putem explica astfel. Labele picioarelor copilului nu ating solul întotdeauna, iar acest lucru va obosi copilul. Musculatura spatelui va avea un tonus muscular scăzut pentru că bebelușul se va duce cu trunchiul către înainte, iar copilul nu are posibilitatea să exploreze și să se deplaseze pe sol, să vină în contact cu o mulțime de informații. Este o mare iluzie să credem că acest copil este liber să descopere mediul dacă stă în premergător pentru că dacă are o jucărie în mână, aceasta îi cade, el nu poate să o ridice de jos. El nu poate să iasă din premergător atunci când dorește lucrul acesta. Posibilitățile lui de a se juca sunt limitate. Ceea ce poate face sunt cursele lui de du-te-vino, dintr-un perete în celălalt. Copilul va avea o imagine greșită a mersului și premergătorul nu reprezintă o modalitate corectă de a realiza mersul. Copilul nu va putea să-și transfere greutatea de pe un picior pe celălalt și atunci o să-l privăm de acea alternanță de sprijin.

8. Ce sunt reflexele arhaice si cum le dezvoltăm?

Reflexele arhaice sunt mișcări automate, involuntare, care apar la nou-născuți ca reacție la stimuli senzoriali specifici. Aceste reflexe arhaice se dezvoltă conform legilor naturale ale speciei umane și sunt semnul dezvoltării armonioase. Ele reprezintă baza fundamentală a construcției neurologice și sunt indispensabile unei dezvoltări normale motorii, emoționale și cognitive pe tot parcursul vieții. Ele sunt importante pentru că acționează atât pe partea fizică cât și pe partea cognitivă, dar și emoțională. Partea fizică este legată de postură, adică copilul: nu stă corect, merge pe vârfuri, sprijină capul pe masa de scris. Pe partea emoțională, copilul va avea fobie la lumină, va prezenta angoase, va plânge tot timpul. Va fi copilul care refuză colectivitatea și la care stima de sine este redusă. Când vorbim de partea cognitivă, asta însemană o lipsă de concentrare la învățare. Va avea dificultăți de învățare la tabla înmulțirii, de a reține o poezie, iar aceste reflexe arhaice reprezintă alfabetul mișcărilor. Fiecare literă a alfabetului este reprezentată de un reflex arhaic- atunci când avem probleme să scriem, să ținem creionul în mână, sunt copii care fac gaură în coala de hârtie.

9. De ce e important să lăsăm copilul să meargă desculț? Mersul desculț este bun pentru bebeluși?

Dacă în primă fază, vorbeam despre captorii cefalici importanți pentru postura copilului, la un an, când copilul începe să meargă, captorii podali, care se găsesc la nivelul labei piciorului,devin cei mai importanți pentru a transmite toate informațiile legate de postură la nivelul creierului. Mersul desculț îi permite bebelușului să-și tonifice musculatura de la nivelul picioarelor, să descopere senzațiile tactile care îl ajută să-și găsească un echilibru bun.

Cu cât piciorul este mai liber, cu atât mușchii pot lucra mai mult. Când bebelușul începe să se târască, să se cațere și să meargă, este pregătit să descopere lumea. Deplasarea copilului pe un preș care zgârie, pe covorul moale, pe iarbă, pe gresia tare și netedă, îl ajută pe bebeluș să determine cum și unde trebuie distribuită greutatea corpului pentru un echilibru bun. Un pic ca un arbore cu rădăcinile sale, picioarele în contact cu pământul ajută copilul să găsească o ancoră. În cele din urmă, când bebelușul se joacă cu mâinile și picioarele, le vede și le atinge; el face legătura între corpul superior și inferior și își integrează imaginea corpului.

10. La ce semne ar trebui ca părintele să ducă urgent copilul la kinetoterapeut?

Orice fel de asimetrie, că are picioarele în talvalg sau în equin, că are un umăr mai sus și unul mai jos, că are capul aplecat într-o parte și rotit pe partea opusă, că nu poate să se rostogolească, că nu poate să meargă corect, că nu poate să stea în poziția așezat. Toate aceste niveluri de evoluție motorie ale copilului, în condițiile în care ele nu apar și nu se încadrează cu vârsta lui, înseamnă că acolo am o întârziere în dezvoltarea motorie, că pot să am o hipertonie musculară, că pot să am o hipotonie axială, că pot să am tulburări legate de postură și de echilibru, si-atunci cel care poate să mă ajute este fizioterapeutul pentru că el are la îndemână un element foarte important și neinvaziv și care nu este scump: mișcarea. El poate să-l învețe pe copil postura corectă, el poate să-l învețe pe copil să găsească soluții la provocările care îi apar în viață, el poate să-l învețe pe copil să mănânce, să meargă corect, să meargă în patru labe. Orice asimetrie care apare, mai mică sau mai mare, trebuie să știți că există această mare șansă de a fi rezolvată prin kinetoterapie, iar mișcarea este factorul important în procesul de dezvoltare a cunoștințelor și a personalității copilului. Progresul intelectual al nou-născutului depinde de dezvoltarea lui motorie, de mișcare. Iar dezvoltarea cognitivă și creativă a copilului până la trei ani este proporțională cu progresul motor realizat. Asta spunea Masaru Ibuka, un cercetător japonez care s-a ocupat mult de pedagogia copilului. De asemenea, trebuie să știm că mișcarea este cea care permite crearea structurilor cognitive și transformarea acestora și se întâmplă numai atunci când copilul acționează direct asupra mediului prin manipularea obiectelor, deplasarea în spațiu.

Să reținem că dezvoltarea gândirii copilului și adolescentului este pregătită din primele zile ale nou-născutului!

Prof. CFM dr. Elena Căciulan: „Poți să faci meserie dacă nu iubești copiii, dar rezultatele nu sunt cele pe care le aștepți”

august 29, 2020aprilie 19, 2022Scrie un comentariu

Pe doamna prof CFM dr. Elena Căciulan ar trebui să o cunoască lumea toată. O femeie extraordinară, un super profesionist, un om rar care a ales să rămână în România să se bată cu sistemul, să faca lucruri extraordinare pentru micuții ei pacienți pe care îi tratează la Elena Caciulan Fizioclinique.

Elena Căciulan este Președintele Colegiului Național al Fizioterapeuților din România.

Am vrut să aflu de ce a ales această meserie, care sunt satisfacțiile pe care i le aduce, ce greutăți întâmpinâ și mai ales ce îi sfătuiește pe tinerii care vor să o ia pe drumul frumos al fizioterapiei.

Cum v-ați hotărât să alegeți meseria asta?

Când eram copil îmi doream sa fiu doctor, profesor, prezentator tv, apoi totul a venit așa,”pe nepusă masă“ din dorința mea de a ajuta oamenii și pentru că am iubit și iubesc copilul, în special. Am avut o copilărie frumoasă cu mulți prieteni, cu care mă jucam de dimineață și până seara și cu care visam să schimbăm lumea!

Mâinile unui specialist care lucrează cu copilul în general și care are această lungă experiență în recuperare sunt mâini mirifice

V-a inspirat cineva?

Nimeni nu m-a inspirat. Nu știu cum am păstruns în lumea recuperării medicale. Poate că am visat, poate că steaua mea norocoasă, care a venit odată cu nașterea mea, cred că m-a îndreptat către partea cea mai frumoasă a de recuperării medicale – recuperareea copilului cu dizabilități neuro=motorie.. Cred că așa a fost. Eram la liceu, mă gândeam dacă am să dau la geografie, mă gândeam dacă să mă duc către partea asta de recuperare pentru că atunci, pe vremea aceea, se făcea doar la Facultatea de Educație Fizică, era o secție specială de recuperare medicală, de cultură fizică medicală, cum se numea în acea vreme și nu foarte mulți puteau să intre acolo, adică trebuia să ai medii bune ca să poți să intri la specializarea aceasta cu locurile limitate. Am avut noroc că am avut profesori foarte buni. Profesoara mea de anatomie, doamna doctor Portărăscu, a fost cea care m-a susținut și apoi am cunoscut-o pe doamna doctor Cristina Foza, care a fost asistenta profesorului Adrian Ionescu, care este părintele gimnasticii medicale românești și a fost profesoara care m-a susținut, care m-a îndrumat și care a văzut în mine un posibil specialist în recuperarea copilului.

După ce am terminat facultatea, am început să lucrez la Institutul de Ocrotire a mamei și copilului și acolo am avut-o ca și șefă pe profesoara mea din facultate. Și așa am început eu acest lung drum al recuperării medicale cu copilul cu dizbilități neuro-locomotii și cu scolioză.

Este zona cea mai apropiată sufletului meu și este partea de recuperarea pe care o iubesc foarte tare.

De ce iubesc partea asta de recuperare a copilului? Pentru că lumea copilului este o lume mirifică. Atunci când începi să lucrezi cu un bebeluș care poate să aibă opt zile, zece zile, o lună, două și poți să-i smulgi un zâmbet, să te privească cu ochișorii lui și să se întindă cu mânuțele lui să-ți prindă fața totul se transformă, nimic nu mai este real.

Nu mai ai griji, nu mai ai probleme, nu mai ai supărări, nu mai vezi invidiile oamenilor, pentru că acel copil îți dăruiește o energie care este unică.

Mâinile unui specialist care lucrează cu copilul în general și care are această lungă experiență în recuperare sunt mâini mirifice, sunt mâini care pot să simtă ce este cu acel copil, ce se întâmplă cu mușchii lui, ce se întâmplă cu articulațiile lui. Este greu de descris în cuvinte ce simți, dar de fiecare dată îți apar flash-uri că este un caz mai special, că o să fie de o perioadă mai lungă de recuperare sau sunt copii care îți dau un răspuns imediat și știi că ei au venit ca să le dai așa, un pic de… impuls. Este ca și când ai pune un pic de apă la rădăcina unei plante, a unei flori ca să îți apară floarea aia mai repede. Cam așa se întâmplă cu copilașii aceștia.

Credeți că în meseria asta poți să faci ceva dacă nu iubești copiii?

Îmi este greu să vorbesc în numele celorlalți. Poți să faci meserie dacă nu iubești copiii, dar rezultatele nu sunt cele pe care le aștepți. Pentru că, să știți, de-a lungul timpului, am avut familii care au venit cu copiii la evaluare, am discutat în ce constă programul de recuperare neuro-motorie și am văzut pe chipul părinților o rezervă. I-am rugat să meargă acasă, să stea de vorbă, să se mai gândească, să stabilească de comun acord dacă vor să urmeze programul de recuperare. Dacă un părinte nu îmi oferă încredere maximă că sunt terapeutul de care are nevoie, eu nu am rezultate cu copilul pentru că programul de recuperare al unui copil pentru un terapeut să știți că se continuă și acasă. În sensul că tu poți să gătești, poți să te speli și să-ți vină o idee magică, să spui: Ah, copilului aceluia trebui să-i mai fac ceva. Asta înseamnă să faci profesia cu iubire și cu pasiune și cu dragoste. Pentru că lucrurile acestea vin încet și cresc în tine, ca și specialist.

Să faci această profesie trebuie să conștientizezi că ești mânuitorul care, prin arta de a conduce mișcare, ești cel care aduce normalitatea în viața pacienților

Care a fost cazul la care ați lucrat cel mai mult?

Nici nu mai știu. Mi-este greu să spun. Fiecare caz este special în felul lui. Am avut pacienți cu care am lucrat ani de zile, acum sunt adulți. Am pacienți care au terminat Facultatea de Kineto, care au terminat Psihologia, care au terminat Universitatea, cu care păstrez legătura și mă felicită de sărbători. Dar au fost pacienți care, într-adevăr, au înțeles că trebuie, trebuie să facă recuperare.

Ce le spuneți celor care vor să se apuce de această meserie. În primul rând, sunt mulți cei care vor să facă asta acum?

Să faci această profesie trebuie să conștientizezi că ești mânuitorul care, prin arta de a conduce mișcare, ești cel care aduce normalitatea în viața pacienților. Și acest lucru îl faci doar TU –fizioterapeutul. Da, sunt mulți specialiști pe piața muncii în Romania, poate prea mulți pentru sistemul românesc de sănătate.

Și credeți că generația aceasta care vine acum nu are această abilitate?

Eu nu mai predau la facultate și-mi este greu să spun ce se întâmplă în sistemul de învățământ, dar profesia aceasta este bine să o înveți lângă un mentor sau lângă un tutore care face lucrul acesta de o viață. Trebuie să ținem cont că în România stagiile sunt deficitare. Consider că partea practică este încă deficitară în sistemul de învățământ românesc. Eu sunt convinsă că în România sunt mulți tineri care iubesc copilul, care iubesc recuperarea neuro-motorie și care încearcă să se specializeze în dezvoltarea copilui. Ei fac eforturi, ei fac investiții pentru a putea fi specialiși responsabili ca să-și ajute pacienții în acest lung drum al reeducărării neuro-motorii.

Pacientul este deasupra noastră

După facultate, ce cursuri trebuie să mai facă?

Reglementarea profesiei de fizioterapeut, prin existența legii fizioterapeutului 229/2016 reprezinta munca mea de peste 20 de ani , obținută cu multă muncă, tenacitate și credința că poate deveni realitate ! NIMENI NU A CREZUT că se va obține reglementatea profesiei ! Va veni o vreme când fizioterapetul va trebui să obțină 30 de credite, adică el trebuie să facă cursuri de formare profesională, să-și updateze cunoștințele pentru a furniza servicii de calitate în favoarea pacientului.

Noi, dincolo de toate, trebuie să înțelegem că ne pregătim pentru îngrijiri de sănătate pentru și în favoarea pacientului, fie că este din România sau din străinătate. Pacientul este deasupra noastră.

Cel mai rău este că în România fizioterapetul nu-și găsește loc de muncă

Sunt mulți cei care pleacă?

Sunt foarte mulți care pleacă, în primul rând, din punct de vedere financiar. Cel mai rău este că în România fizioterapetul nu-și găsește loc de muncă. Poate că este un noroc că există cabinetele de liberă practică, acolo unde acești fizioterapeuți se pot angaja. Salariile sunt mici, locuri de muncă nu sunt, pe piața muncii ies foarte mulți fizioterapeuți care nu întodeauna își găsesc locuri de muncă. Și foarte mulți pleacă. Aleg să plece în țări din Europa.

Eu aș schimba sistemul de învățământ din România

Dacă ar fi să dați acum timpul înapoi, ce ați schimba?

Eu aș schimba sistemul de învățământ din România. Mi-aș dori să existe o curriculă universitară care să ofere competențe fizioterapeuților.. Să știți că la început exista o curriculă foarte bună, când s-au înființat cele trei departamente de kinetoterapie și motricitate specială care au fost la București, Bacău și Oradea. Era o curriculă universitară care avea modelul școlii franceze.

Aș schimba în sistemul de sănătate prezența fizioterapeutului în toate compartimentele sistemului de sănătate, adică el să fie umăr la umăr alături de ceilalți specialiști din echipa interdisciplinară și să ajungem să învățăm populația României că mișcarea face parte integrantă din sănătatea noastră, că nu pastila minune ne readuce o funcție pierdută.

Noi trebuie să fim portavocea fizioterapeuților în care să spunem: AVEȚI NEVOIE DE NOI!

Pentru că terapia prin mișcate este neinvazivă, este cea mai ieftină formă de terapie. Fzioterapeutul poate să ajute sistemul sanitar într-un mod cu totul și cu totul aparte. Îmi pare rău că fizioterapia nu are un rol important în sistemul de sănătate din România. Poate că și aceasta rămâne o dorință a mea neîmplinită.

Și un mesaj de final, optimist totuși?

Consider că sunt un om atât de fericit, că am o profesie atât de frumoasă… Dacă aș lua viața de la capăt, aș face din nou această profesie, este unică, este aparte , noi suntem cei care aducem speranța când toți și-au pierdut-o , noi aducem normalitatea când nimeni nu dădea vreo șansă pacientului să atingă normalitatea, noix suntem mecanicii ai corpului cu totul și cu totul aparte.

Dacă l-aș fi ascultat pe medic când mi-a zis: Trebuie să stați acasă…

februarie 5, 2018Scrie un comentariu

Trebuia să-l ascult pe medic, dar nu l-am ascultat. Cum n-am ascultat aproape niciun medic când mi-a dat porunca asta.

Mă tot întreb de ce am fugit mereu de stat acasă când am fost bolnavă? De ce am crezut că dusă pe picioare o boală trece mai repede, sau pare că nici măcar nu e boală? Privind în urmă, trebuie să recunosc că am avut o atitudine demnă de Fifi: niciodată nu m-am gândit extrem de serios la sănătatea mea.

În decembrie, m-a doborât sinuzita. Faza pe sărbători. Între Crăciun și Revelion m-a pocnit acea durere de sinusuri, au urmat acea amețeală specifică, nopțile nedormite și problemele cu respiratul.

ORL-istul consultat (după 7 zile desigur) mi-a recomandat să stau o săptămână acasă. Uite, mie cînd un medic îmi spune asta: “ar trebui să stați acasă o săptămână”, mă bușește instant râsul. Cum ar fi să stau acasă pentru că am răcit? (e adevărat sinuzita nu e tocmai o simplă răceală )

Normal că nu am stat acasă, am mai zburat și la Roma dus întors și desigur după 10 zile de antibiotic și alte pastille, pastiluțe și prafuri magice mă simțeam la fel de oribil ( normal că dacă zbori presiunea aia numai bine nu îți face, cum nici mulțimile nu îți fac bine, nici trecerile de la cald la frig). Înapoi la orl.ist, veniseră și rezultatele care au confirmat că nu am vreun streptococ sau un stafilococ. Și totuși sinuzita rezista. Am mai primit 7 zile de antiobiotic peste primele 10. Și medicul zice iar: ar trebui să stați acasă în căldură și să nu mai zburați prea curând cu avionul. Păi, știți, plec peste 3 zile iar. Unde? În Iordania. Vai ce frumos și eu visez să ajung acolo dar poate totuși amânați ( să o crezi tu că nu mă duc ).

Și m-am dus și chiar m-am simțit bine, aproape nu am mai avut nimic, întoarsă acasă parcă iar nu m-am simțit 100% ok, dar totuși eram bine pe picioarele mele când deodată…bang! Sinuzita mea draguță s-a întors și mai agresivă ca prima dată.

Mi-a fost rușine să-l mai sun pe orl-ist, mi-ar fi trântit-o pe aia cu “v-am spus eu, doamnă!” Și am sunat-o pe doctorița de familie, o basarabeancă dintr-o bucată:

– Cum adică ați luat 17 zile antibiotic și vă e tot rău? Da cine v-a dat concediu medical? ( o si vedeam cu spranceana ridicata)

– Păi nimeni.

– Și cum ați stat acasă? Nu v-a cerut hârtie de la serviciu??

– Păi n-am stat, am lucrat, apoi am fost la Roma, am fost și în Iordania…

– Cu avionul???? – a explodat ea, de parcă dacă mergeam cu mașina pînă în Iordania mi se reparau sinusurile

M-a mai lăsat să mă mai văicăresc puțin, mi-a dictat o listă nouă de medicamente și apoi mi-a zis cu voce joasă:

DOAMNA POPA! DACĂ NU STAȚI ACASĂ ÎN CONCEDIU MEDICAL, ÎN PAT, LA CĂLDURĂ, O SĂ AJUNGEȚI LA SPITAL!

Ei cumva, amenințarea asta cu spitalul a prins la mine de mic copil, dacă mă ameninți cu seringa sau cu patul din salonul în care mai sunt vreo 10 paciente, înțeleg că e mai bine să stau cuminte la mine acasă.

Am întrebat-o pe Gabi, prietena mea care e psiholog de ce nu stăm acasă când suntem bolnavi. M-am regăsit în toate răspunsurile ei:

- pentru că de cele mai multe ori avem senzația că știm noi mai bine,
- pentru că simțim că putem duce

pentru că avem senzația că nu e într-atât de grav și că dacă stăm acasă pierdem ceva important.
Credem că ne dăm lucrurile importante pe care le avem de făcut peste cap.
Credem că lumea se oprește în loc și nu mai funcționează.

Stau în pat de 4 zile. Nu-s tocmai ok, dar data viitoare promit că o să-I ascult pe medici. Sper că o să îi ascult… Sănătate vă doresc!

Dumnezeu lucrează prin oameni. Teodora Stamate pleacă la Viena

noiembrie 7, 2017noiembrie 7, 2017Scrie un comentariu

„Vreau să ajut, unde pot bune bani în cont, am dat sms, mai dau și mâne, care e contul de Paypal, vă rog să îmi spuneți ce pot să mai fac, nu pot sa sms că sunt în Italia dar luni mă duc la bancă, vă rog să îi spuneți Teodorei că am făcut transfer bancar…”

Sâmbătă, am făcut un apel pe Facebook pentru Teodora, această fată frumoasă de 14 ani care tocmai a primit un diagnostic crunt: cancer osos. Am explicat că are nevoie de 45 de mii de euro pentru a fi tratată la Viena.

Sute de mesaje, mii de share-uri, oameni uniți de un singur gând: Să o ajute pe Teodora Stamate.

Joi, Teodora va face RMN şi vineri vine medicul de la Viena să o vadă. Vineri aflăm exact data plecării. Vestea bună este că familia nu mai trebuie să poarte povara celor 45 de mii euro.

Datorită fiecăruia dintre voi, Teodora va pleca la Viena.

Vă mulțumesc fiecăruia pentru gândurile bune, pentru sms-uri, pentru faptul că în două zile printr-un efort comun am reușit să strângem banii pentru această fetiță minunată.

Aş vrea să vă reamintesc:

Sunt foarte mulţi copii care au nevoie de ajutor!

Puteți contribui în continuare la fondul de solidaritate al Campaniei „Vreau să ajut” donând doi euro prin SMS la numărul 8848, număr pus la dispoziție de Orange, Telekom România Mobile și Vodafone pentru Campania „Vreau să ajut”. Din fondul de solidaritate al campaniei îi puteţi ajuta!

Puteți dona și nominal în conturile Fundației Mereu Aproape, deschise la BRD, în lei și în euro. Românii din străinătate pot contribui la salvarea Teodore online sau prin paypal menționând numele ei. Orice sumă contează!

Conturi Fundația Mereu Aproape
CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU

Mai multe detalii despre munca fantastică pe care o face echipei Fundaţiei Mereu Aproape găsiţi aici.

Vă mulţumesc.

O noapte la Conacul Benke din Ținutul Conacelor

august 4, 2017august 4, 2017Scrie un comentariu

Conacul Benke mi-a fost adăpost de lux în turul pus la cale în Țara Conacelor de Asociația Travel Focus. Covasna e surpriza anului pentru mine, sincer nu mă așteptam să văd atâtea locuri frumoase și să întâlnesc atâția oameni faini.

La Conacul Benke am ajuns la un prânzișor, după o zi de plimbări. Văzut din stradă mi s-a părut o clădire nouă, nu un conac. Chiar m-am gândit: care o fi procedura de botez, cum iei titlul de conac? De ce nu hotel, de ce nu pensiune? M-am lămurit repede că trebuie să fie construit încă din vremurile în care se scriau primele file ale nostalgiei. Conacul Benke a fost restaurat. E construit la începutul secolului al XIX-lea, iar procesul de renovare și reamenajare a început în 2008.

Poza cu el cum arata in paragină și cum arată acum m-a lămurit definitiv.

Conacul Benke nu e pentru tine dacă îți place agitația marilor hoteluri, dacă vrei muzică dată la maximum și restaurante afumate cu arsură de mici.

Conacul Benke e pentru cei care iubesc liniștea, luxul, mâncarea fină, atenția. Răsfățul adică.

Iată și atuurile lui:

– 12 camere duble
– 2 suite
– 1 apartament cu 2 dormitoare
– un restaurant unde un tânăr Chef (ținut departe de ochii oaspeților) gătește ca în filmele cu fețe regale. În prima seară am primit o prăjiturică învelită în mac, acoperită de frișcă naturală și așezată pe un pat de dulceață de caise. Deasupra, stătea moț o floare de lavandă. Am întrebat-o pe doamna care ne servea ce prăjitura e, dacă are un nume. “Da, cozonac cu mac.” Și da, cozonac era, ușor reinterpretat. Mmm, aș interpreta toată ziua niște cozonac
– piscina si spa-ul. Masaje, tratamente, saună sau poți să zaci în jacuzzi
– liniștea. Tone de liniște
– loc ideal pentru teambuliding-uri și nunți de poveste

Mai multe informații despre Conacul Benke găsiți aici.

Jamie Italian. La restaurant ca la bunica acasă

august 3, 2017Scrie un comentariu

Am fost fascinată de Jamie Oliver de prima dată de când l-am văzut la televizor, acum 20 de ani. Mă uitam la el cum gătește acolo, în grădina din spatele casei, cu câtă ușurință face bucatele alea și mă gândeam că nimic nu e mai simplu decât să stai la cratiță. I-am cumpărat cărțile, am gătit după rețetele lui, m-am îndrăgostit pe vecie de el, acest bărbat simplu cu o droaie de copii acasă care ne arată că în bucătărie nu trebuie să ai nu știu ce vase complicate sau sosuri scumpe ca să îți dai gata musafirii.

Prima dată am mâncat într-un restaurant “Jamie Oliver” acum câțiva ani, la Londra. La “Jamie Italian”. Mese simple, scaune de tablă, o atmosferă firească. În mijlocul restaurantului, mese de lucru unde se ținea un curs la care londonezii învățau să prepare rețete italienești. Am nimerit lângă un grup de prieteni care își făcuseră cadou experiența asta și hohotele lor de râs mi-au rămas în minte, așa că mi-am promis să mai ajung.

Și uite așa, acum câteva săptămâni în Scoția am ajuns iar la “Jamie Italian”. De două ori. O dată în Glasgow și o dată în Edinburgh.

Eram cu Mirela și cu Moni și ne-am comandat ca niște fete libere aflate în vacanță. Am început cu un platouaș, ceva ușor, de vară, pentru toate trei. Eu am cerut și extra supă de mazăre și friptură, Mirela a mai cutezat o extra salată. Am cerut și desert, dar chelnerul, băiat galant, a zis să vedem mai târziu dacă mai putem și desert.

Și cum venea platouașul, lipa-lipa, băiatul care ne servea pune pe masă și niște conserve mari de bulion, genul ăla pe care îl știam din cămara bunicii din Zărnești. Ma gândeam că ne dă conservele și ne trimite acasă sau ceva. Ne-a liniștit Moni. Erau suport pentru platouaș.

Platouașul fiind mai exact compus din brânzeturi, salamuri, măsline marinate în sosuri magice, prosciutto, legume pudrate cu mirodenii numai de Jamie știute. Și o pâine care n-avea legatură cu vreun regim dietetic.

După toate nenorocirile astea, m-am apucat de supa de mazăre. Cu mentă. Dementă. Ce să vă spun? Neam de neamul meu nu a mâncat ceva mai bun. Era mică, dar extrem de sățioasă.

Băiatul gentil care se ocupa de noi m-a întrebat dacă mai vreau și friptură. Sau cum ar veni, dacă mai am loc. Am acceptat. Din amabilitate, da’ și de curiozitate, că foamea trecuse de multă vreme. Și n-am regretat, pentru că a fost delicioasă, chiar dacă nu am putut să o mănânc pe toată. D’aia avem poșete. Glumesc. Totuși, mi-a plăcut foarte tare că omul m-a întrebat dacă mai vreau friptura, nu am mai întâlnit asta nicăieri, de obicei ce comanzi aia primești, nu merge să spui după primul fel “domne, nu mai vreau, că m-am săturat.”

Desert n-am mai vrut, că simțeam că nu ne mai ridicăm, dar am mâncat din priviri platoul de brownies îmbibate în ciocolată și acoperite de nuci caramelizate. Sunt sigură că erau groaznice.

Concluzii. Ce mi-a plăcut cel mai mult?

– e totul simplu, nu te simți stingher că nu ai habar cu ce să mănânci
– ospătarii sunt aleși după gradul de cumsecădenie
– farfuriile arată fix ca pe vremea bunicii
– te așezi la masă și primești imediat o sticlă de apă și pahare din partea casei. Curate.
– pizza nu are forma aia perfect rotundă, e pusă pe talere de lemn, te uiți la ea și te gândești “asa imperfectă pot să fac și eu acasă“
– gustul e gust și mâncarea e super sățioasă. Obsesia domnului Jamie pentru ingrediente a meritat
– colțul de suveniruri. Poți să cumperi vase, cărți, tacâmuri, sosuri. De la Jamie de acasă

Nu e ieftin, dar e o experiență pe care o ții minte o viață. Plus că poți alege unul din meniurile de prânz la un preț mai mult decat ok.

Jamie Oliver e Chef-ul pe care îl iubește toată lumea. Simplitatea lui dusă la extrem l-a făcut unul din cei mai bogați bucătărași din lume (are o avere de peste 240 de milioane de lire sterline). Acest bărbat ciufulit, îmbrăcat în cămașă cu mâneci mereu suflecate, pe mine m-a cucerit. Și nu e vorba de bani, chiar nu e. E licărirea aia din ochi și felul în care știe să te cucerească fără măcar să încerci să te împotrivești. E Jamie.

Castelul Stirling. Acasă la Braveheart în inima Scoţiei

august 2, 2017august 3, 2017Scrie un comentariu

De fiecare dată când mă gândesc la o țară de destinație am niste cuvinte cheie în minte. De exemplu: Italia, paste, espresso și prosecco. Portugalia, vânt, ocean, fado și vin. Dacă mă gândesc la Scoția, zic automat scotch whisky și castel. Așa sunt eu, prințesă. (Despre respectul și tradiția pentru licoarea magică am scris chiar aici.)

E, și când zici castel scoțian, nu poți să nu zici Castelul Stirling. Am ajuns la el într-o zi, pe la un prânzișor. Cu vântul în plete, la propriu. Și cu puțină ploaie, da’ mai ales cu mult vânt. Clima perfectă pentru mine, cred că Scoția e țara unde aș putea să traiesc fără niciun fel de problemă. Poate chiar și să mor.

Castelul se vedea de la șosea. Era și greu să nu se vadă, e destul de măricel. Este unul din cele mai populare castele din Scoția, îl găsiți de obicei între Glasgow și Edinburgh, e zona lui preferată. Părerea mea sinceră e că merită să îi faceți o vizită, mai ales dacă aveți copii. Da’ și dacă nu aveți, tot merită.

E construit pe o stâncă destul de vulcanică, în total contrast cu linistea care o să vă cuprindă când intrați în el. În acest minunat castel este îngropat William Wallace, eroul interpretat de Mel Gibson, motivul pentru care fanii Braveheart trec castelul pe primul loc în topul atracțiilor din Scoția.

Stirling, orașul, îți taie respirația. Are toate ingredientele scoțiene: verde, arhitectură, curățenie, istorie și castel. Iar castelul este perla orașului. Aici a copilărit Maria, Regina Scoției, aici s-au scris marile povești cu prinți și prințese adevărate. Da’ prea multă istorie strică, trec la ce mi-a plăcut cel mai mult și cel mai mult:

– este un loc gândit cu mare atenție pentru turiști:
– panouri explicative peste tot, ghizi îmbrăcati în tot felul de personaje faimoase, informații la tot pasul
– curățenie impecabilă
– adaptarea istoriei la vremurile moderne. În castel se organizează nunți și petreceri corporate. Fără manele, totuși.
– există o cafenea unde poți sta liniștit să admiri orasul Stirling de sus, de la înălțime princiară grădina Reginei Maria a Scotiei, unde copii se joacă nestingheriți de-a ce vor ei
– tururile special create pentru copii, căci nu-i așa, cum mai bine să îi învețe istoria decât prin joacă.
– sunt săli întregi cu tot felul de jocuri și joculețe
– umorul personalului. Pe relaxare.

Așa că începeți să faceți bagajele. Castelul Stirling e de neratat, dacă ajungeți sau nu în țara verdelui perfect. Cateva ore perfecte pentru sufletul vostru n-o să vă strice niciodată. Freeedoooom!

Vacanţe cu avionul la Marea Neagră românească

iulie 24, 2017iulie 24, 2017Scrie un comentariu

Cea mai mare fiță e să nu ai fițe. Totuși, când vine vorba de vacanțe parcă nu aș face rabat de la nimic. Recunosc cu mâna pe inimă că sunt comodă (ca să nu zic leneșă) și că de fiecare dată când plănuiesc o vacanță, fie ea scurtă sau lungă, mă gândesc prima oară la drum. Aleg de oricâte ori am ocazia avionul, gândul că aș putea să fac ore întregi cu mașina până la destinație îmi taie orice chef.

Mă uitam în anii trecuți cu invidie la cursele scurte interne din Spania, Italia și Portugalia, unde oamenii pot ajunge în jumătate de oră pe malul oceanului, direct din marile orase și mă gândeam că la noi, deși avem aeroporturi în unele orașe, nu s-a gândit nimeni să facă niște curse care să ne ducă direct la plajă, la Marea Neagră.

Da’ uite că cineva, cumva, mi-a prins gândul din zbor. În premieră în România, de anul ăsta, Agenția “Paradis Vacanțe de Vis” a introdus pachete de cazare cu zbor inclus din Timișoara, Oradea și Iași. Bravo, nota 10

Sincer, nu m-a mirat că a fost ideea lui Aurelian Marin, șeful agenției, cel mai mare touroperator de pe litoralul românesc. L-am cunoscut pe acest stimat domn acum doi ani, într-un infotrip la mare și mi s-a părut un om deștept, dintr-o bucată, care știe exact ce vrea să facă: să aducă românii la Marea Neagră. Aia românească. Și mi-am permis să îl iau la trei păzește, cu câteva întrebări despre ideea minune, cum m-am priceput și eu:

Cum v-a venit ideea?

Ne-am dorit să atragem atenţia către zborurile interne introduse de o companie privată din România şi să aducem mai mulţi turişti pe litoral, dintre cei aflaţi în zonele îndepărtate de Constanţa. De vara aceasta, pot să vină cu avionul pe litoralul românesc aşa cum merg, vară de vară, într-o destinaţie externă. E chiar mai ieftin decât transportul cu maşina, pe lângă faptul că ajung rapid. Am reuşit nu numai să le scurtăm drumul până la destinaţie, ci şi să arătăm că litoralul este capabil astăzi de servicii complete şi integrate.

Din ce oraș ați avut cele mai multe cereri pentru aceste pachete?

Cea mai mare cerere de vacanţe cu avionul la mare vine dinspre Timişoara şi oraşele adiacente. Drumul cu maşina de la Timişoara la Constanţa e de 13 ore, cu avionul, de o oră. În maximum trei ore de când ai plecat de acasă ajungi în camera de hotel. Vă daţi seama cât de simplu le este acum timişorenilor să ajungă la Mamaia, Olimp sau Venus până la începutul lunii septembrie.

Care sunt planurile pentru 2018?

Startul a fost dat şi sezoanele următoare cine a venit sau vine acum cu avionul la mare nu va vrea să mai vină cu maşina. Ne dorim ca în următorii ani să ajungem să avem zilnic aterizări la Constanţa din toate oraşele mai îndepărtate de litoral ale României.

Așadar, dragi prieteni și prietene, veștile sunt din ce în ce mai bune. M-ați convins. Vă las aici detalii despre superofertele “Paradis Vacante de Vis”. Click chiar aici. Zbor plăcut vă dorește Fifi!

Să renunți înseamnă să te eliberezi. Parfumurile nu țin veșnic

mai 24, 2017Scrie un comentariu

Parfumurile sunt ca bărbații. E complicat să găsești unul care să te atragă, să te îmbrace, să îți vină bine pe piele, să nu te plictisească. Unul bun, dar suficient de rău, să te provoace și să te facă să nu-l mai lași să plece niciodată.

Dar acum nu vorbim despre bărbații care mi-au marcat viața, pe subiectul ăsta poate o să scriu cândva o carte. Acum vorbim despre parfumuri.

Ieri am întâlnit un domn parfumier care m-a făcut să mă gândesc la relația mea cu parfumurile. Am căutat ani la rând parfumul perfect. De câteva ori am crezut că l-am găsit și m-am bucurat, dar după aia mă plictiseam, destul de repede. Așa am pățit cu fiecare. Și de fiecare dată când renunțam, simțeam o vinovăție care mă punea pe gânduri.

Și uite cum ieri, în parfumeria de lux Obsentum din aeroportul Otopeni, apare Etienne de Swardt, parfumier genial, care cu doza de nebunie aferentă, spune răspicat: “o femeie trebuie să fie infidelă parfumului ei”. Buun, bravooo, hai că respir și nu mă mai simt o nestatornică. Mi-am dat seama testând parfumurile lui Etienne că șocul și senzualitate fac diferența în lumea asta a aromelor. Și am zâmbit când el ne-a descris universul lui: superficialitate, amor nebun, libertinaj, instinct. Într-un cuvânt: erotism.

Parfumurile lui Etienne, deținătorul brand-ului Etat Libred’Orange, au toate nume care ilustrează perfect asta: Putan de Palaces, La fin du monde, Secretions Magnifie. M-am îndrăgostit pe viață, până renunț la el, de You or Somebody like You.

Până la urmă fetelor, parfumul e ca un bărbat interesant. Te deranjează, te atinge, te încearcă, te face să tremuri. Te seduce. Și când te plictisești, renunți la el.

***

Etienne de Swardt este absolvent al prestigioasei școli de afaceri ESSEC Business School. A cucerit Parisul cu parfumurile sale din poziția de colaborator al Maison Givenchy. Ajuns la maturitatea creației, nonconformistul Etienne a căutat afirmarea pe cont propriu. Primele esențe lansate de Etat Libre d’Orange au fost parfumuri de lux pentru animalele de companie (cele mai notabile, “Oh My Dog!” și “Oh My Cat!”). Astăzi, compania are 34 de parfumuri vândute în 450 de magazine selecte din întreaga lume și 5 stele de la New York Times în clasamentul global al parfumurilor de nișă.

Povești din Algarve. Ilha Deserta, insula unde timpul nu e timp

august 14, 2016iulie 4, 20172 comentarii

A fost dragoste la prima vedere. Am pus ochii pe Ilha Deserta din avion. Nici macar nu stiam cum o cheama. Nu-mi putea lua ochii de la ea, dar mintea mea ma cenzura: ” Oricum, Fifi nu ai cum sa ajungi acolo tu cu raul tau de mare”

Am trecut cu gandul peste asta si am descoperit Algarve in vacanta organizata de Cocktail Holidays. Litoralul Portugaliei Fantastice, cu plaje spectaculoase, cu oceanul ca in reclamele scumpe, cu viata de noapte si mancarea extraordinara iti da sute de motive sa il vizitezi.Eu am ales zece despre care am scris aici.

Unul din motivele mele este Ilha Deserta. Imi scosesem din cap ideea ca as putea ajunge, cand intr-o zi vizitam Faro si m-a abordat o domnisoara care impartea pliante. Fix cu insula vietii. Cand am vazut fotografia am zis poate e totusi un semn, daca totusi mi-as lua inima in dinti si as merge? Ea m-a asigurat ca daca merg cu feribotul nu o sa imi fie deloc rau. Cumva m-a convins si iata-ma in port. Am ajuns la 11 jumate decisa sa iau feribotul de 12 dar ghinion. E plin. Primul loc liber la 1 jumatate. Cel mai bine ca sa nu asteptati e sa va cumparati biletele de pe net.

Si am urcat pe feribot. Drumul e de 45 de minute dar canalele pe care mergi sunt atat de frumoase ca nu iti dai seama cum trece timpul. Am fost atata de bucuroasa ca nu imi e rau, incat imi venea sa topai pe acolo :)). Din cand in cand, pe un petic de pamant cate o familie venita pentru o zi la plaja. Trec barci de viteza care fac mult zgomot si pe langa care feribotul pare un melc pe apa. In larg, yachturile de lux sunt oprite pentru brunch, propietarii stau pe punte la un pahar cu sampanie.

Ajuns[ pe insula, am vrut sa stau 15 min , doar sa fac fotografii. Am stat doua ore care au trecut parca intr-o clipa. Plaja se intinde pe 11 kilometri, e lata si are un nisip foarte fin. Apa e curata, fara alge si ca bonus, pe plaja , gasesti scoici mari la tot pasul.

Am prins o zi cu valuri asa ca m-am bucurat de un spectacol unic. Spre deosebire de statiunile din Algarve care sunt invadate practic de englezi veniti la distractie, pe Ilha Deserta turistii erau majoritate francezi si americani, dornici de liniste dar si de valuri inalte, perfecte pentru surfing.

Oamenii se bucura de calmul locului, nu exista terase, nici muzica data tare. Un singur restaurant in mijlocul insulei cu preturi mari ( dar e normal avand in vedere ca esti pe o insula ) si in cadrul restaurantului exista un snack bar de unde iti pot lua o cafea si un croisant sau o tarta.

Insula Deserta face parte din parcul natural Ria Formosa asa ca aici se organizeaza tot felul de tururi de vizitat insulitele sau asa numitele bird watch tour.

Daca stati in oricare din statiunile din Algarve ca sa ajungeti pe aceasta insula, trebuie sa luati autobuzul pina in Faro. Aveti programul aici. Va recomand sa mergeti in timpul saptamanii pentru ca in weekend circula mai rar. Din statia de autobuz in 10 minute ajungeti in port. Acolo sunt afise peste tot cu tururile printre care si acest transport care Ilha Deserta. O sa va sara repede in ochi chioscurile unde se vand biletele. Puteti ajunge pe Ilha Deserta cu feribot, barca rapida sau cataraman. Cel mai ieftin si mai linistit e sa mergeti cu feribotul costa 10 euro-dus intors. Aveti toate detaliile de tururi si aici.

Ilha Deserta e un locul perfect pentru un apus ca in filme, o cerere de casatorie sau de ce nu, chiar o nunta romantica pe plaja.

10 motive să îți faci vacanța în Algarve

august 9, 2016august 10, 20162 comentarii

1. Plajele din Algarve sunt cele mai bune din Europa.

2. Peisajele. Sunt absolut spectaculoase. Apă, nisip fin şi stânci. Impreuna, într-un tablou care îţi taie respiraţia. Oceanul Atlantic face show în fiecare zi: valuri uriaşe şi apusuri ca in filme.

3. Cape St. Vincent. Cel mai sud vestic punct din Europa.

4. Cazarea. E o destinaţie perfectă pentru toate buzunarele. Poţi închiria o garsonieră sau un apartament în regim hotelier la un preţ rezonabil dar poţi să te cazezi şi în hoteluri de 5 stele cu meniuri bio. Preţurile încep de la 638 de euro de persoană.

5. Mâncarea. Tradiţionala mâncare portugheză, meniurile pline de oferte cu peste şi fructe de mare, îngheţată home made, patiserie fină şi fructe exotice

6. Distracţiile pentru copii. Zoomarine Algarve e locul unde poţi vedea super show-uri acvatice. Delphine emotions este cea mai tare experienta: inoti cu delfinii! Anual turistii se bucura de FIESA, cea mai mare expozitie din lume de sculptura in nisip

7. Ilha Deserta. O insuliţă în ocean unde ajungi cu feribotul şi poţi să stai o zi întreagă. Pe toată insula nu există decât un restaurant.

8. Marina din Villamoura. Cele mai frumoase ambarcaţiuni de lux din Europa se strâng aici în fiecare vara. Cu puţin noroc dai ochii cu Ronaldo. Dacă nu, bei o cafea de consolare la barul lui Figo

9. Tururile cu barca. Poţi să închiriezi o barcă pentru tine sau să faci un tur, poţi să faci parasailing sau să vizitezi grote spectaculoase.

10. Charterul cu avionul direct Bucureşti-Faro, organizat de Cocktail Holidays. Zbori direct, nu mai e cazul de ore lungi in aer si escale care iti manaca ziua toata.

Zilele următoare o să intru în detalii și o să vă explic cu lux de amănunte și multe, multe fotografii de ce Algarve e o destinație de neratat.

Super idee: bijuterii adevărate imaginate de copii

iulie 6, 2016Scrie un comentariu

Pentru fiecare părinte ceea ce face copilul lui este unic. Mulți dintre noi am păstrat sau înrâmat un desen de-al lui. Pentru ca dincolo de hârtia în sine sau de culori, în desenul unui copil părintele lui vede dragostea 🙂

Asta a văzut și Ioana Nestorescu Bălcești. Un artist plastic din București.

Ea face ceva unic în România: transformă desenele copiilor în mici opere de artă. Mecanismul este simplu. Dai un desen al copilului și ea îl transformă în orice îți dorești, pandantiv, cercei, ac de cravată, cam orice.

Am stat de vorbă cu Ioana să mi spună cum i-a venit ideea asta.

– Ioana, îți mărturisesc că nu am mai văzut niciodată astfel de bijuterii….specialiștii i-ar spune artă naivă, eu am văzut o bijuterie care râde :)))

– Mă bucur că spui asta. Înseamnă ca am reușit sa transmit ceea ce voiam.

– Cum ți-a venit ideea să faci bijuterii din desenele copiilor?

– De la fiul meu, Vlad. Acum are 17 ani și este ajutorul meu în proiectul asta. Când era mic îmi doream să păstrez fiecare lucru pe care îl desena, făcea. Și am păstrat, dar mi-ar fi plăcut să am tot timpul cu mine ceva făcut de el :)) Și acum ceva timp mi-a venit ideea să deschid Laboratorul de Imaginație.

– Cum „prind viața” desenele? Mă contactezi, îmi dai desenul preferat și îmi spui ce îți dorești 🙂 ne sfătuim asupra materialului și în scurt timp primești „bijuteria”.

– Să zicem ca vin cu un….dragon și vreau un ac de păr :))) Ce ne facem?

– Îl facem!

– Din ce material?

– Majoritatea bijuteriilor pe care le-am făcut au fost din argint, dar dacă cineva vrea din aur, spre exemplu, facem din aur. Vezi… multe desene făcute de copii, trebuie cumva sa le înțelegi sau interpretezi….de multe ori imaginația lor depășește puterea de înțelegere a adultului.

– Cum e să transpui asta?

– Motto-ul site-ului meu este ” Copiii dansează înainte să afle că există muzică pe lumea asta” William Stafford. Copiii au mod minunat de a percepe tot ce îi înconjoară 🙂 pentru ei totul e mai simplu și frumos. Ar trebui cumva să împrumutăm asta de la ei. Și să le oferim aripi de iubire!

Pe Ioana și creațiile ei, le găsiți aici www.creativeplayground.ro

* un articol de Cristina Sava. In imagini e chiar fetita Cristinei, Theodora 🙂

Beauty by Beauty cu Ana-Maria Roman: Povestea sprâncenelor perfecte

septembrie 1, 2015septembrie 1, 2015Scrie un comentariu

Am postat pe facebook niste sprancene tatuate de’ am ingrozit toata lista mea de prieteni.

Ei bine, problema sprancenelor oribile mi-a sarit in ochi dupa ce am vazut pe facebook fotografia unei „doamne”, care din lipsa de educatie si probabil, din prea mult prost gust, isi desenase niste sprancene dreptunghiulare la baza, arcuite si foarte lungi. Intre sprancenele ei si ale unei dansatoare de night club, nu era nicio diferenta. Si atunci mi-am dat seama ca sprancenele te definesc, te pot descrie ca om, te pot urati sau infrumuseta. Sprancenele iti regleaza expresia, ele se misca in functie de emotiile pe care le ai, ori unele gresit desenate pot sa exprime altceva. De aceea e important ca ele, daca nu te pricepi, sa fie ingrijite de un specialist. Am decis sa apelam la cel mai bun in domeniu. Cineva care cunoaste atat psihologia frumusetii, impactul trasaturilor unui chip cat si CUM sa imbunatatesti ceea ce deja ai.

Lizi Şerbănescu..

…este psihoestetician. Adica un psiholog al frumusetii. Habar n-aveam ce inseamna asta dar am fost tare incantata de ideea de a ma intalni cu ea. Mai ales ca de la o varsta, interesul pentru frumusete creste direct proportional cu pierderea ei. Acum 10 ani ma amuzam de ideea botoxului (aparut in strainatate) ca acum sa stiu totul despre el. Si despre toate celelalte substante care ar putea sa combata gravitatia.

Cabinetul…

…e sic, cu o oglinda mare luminata, muzica in surdina, parfum fin.. Ai impresia ca esti la spa. Atmosfera se potriveste foarte bine cu felul de-a fi al lui Lizi, care e calda, zambitoare, luminoasa. Si cum nu exista cabinet de psiholog, fie el si de beauty, fara canapea, ne-am pus si noi la povesti imediat cum am ajuns. Din proprie experienta va recomand sa nu o intrebati ce varsta are deoarece va stricati tot cheful. Lizi, desi un om extraordinar, sfideaza natura cu neobrazare (pe bune!) Si daca sunteti si persoane ocupate, fara timp de sala, cu niste colacei in plus, amatoare de ciocolata, sa NU o intrebati cum se mentine asa subtirica! O sa va explice cum imparte obligatiile familiale cu antrenamentele la sala si cum exista timp pentru toate. Umilinta totala! NOROC ca e psiholog si dupa ce se uita asa, putin la tine, incepe sa iti vorbeasca despre calitatile fizice pe care le ai si mai uiti din ce ti-a spus la inceputul sedintei.

Am ales…

..sa imi corectez sprancenele dar Lizi are tratamente de toate felurile la care puteti apela: mezoterapie, cosmetica, etc. M-a asezat in fata unei oglinzi mari cu baie de lumina si a inceput.. A luat rigla si lucrurile pentru mine au devenit foarte complicate.

Geometria sprancenei

Unghi, proportie, distanta, curba, linie… niste chestii. Eu am terminat liceul acum muuulti ani si oricum cred ca geometria plana am invatat-o in generala. Ideea e ca orice chip de om, la fel ca toate lucrurile in natura, e format dintr-un echilibru de proportii. Ca sprancenele mele sa fie perfect aliniate la celelalte trasaturi ale fetei, Lizi mi-a desenat cateva linii care sa o ajute sa le modeleze.

De exemplu, baza sprancenei, nu are cum sa vina mai in interior decat limita interioara a ochilor. Coada lor nu trebuie sa coboare pana la linia ochilor deoarece iti da o privire trista, de ochi cazuti. Toate aceste linii se calculeaza insa la milimetru. La final, eram toata desenata si aratam ca doamnele alea care urmeaza sa intre la operatie estetica faciala doar ca Lizi nu urma sa se foloseasca de ac ci de magie.

Vopsitul

Dupa trasarea lor, Lizi m-a pensat, apoi mi-a vopsit sprancenele. „firul devine mai gros” mi-a explicat. Si asa e, sprancenele au devenit mai voluminoase. Culoarea folosita pentru sprancene a fost aceeasi cu a mea.

Trasarea conturului

Pentru a evita pigmentarea sprancenelor, desi Lizi se ocupa si cu asa ceva, in cazul in care aveti goluri, psihoesteticianul meu a luat o mica trusa de desenat sprancene formata din doua culori, una deschisa – pentru baza si coada sprancenei si una putin mai inchisa, pentru mijlocul ei. NU negru! Nu e nimic mai oribil decat doua sprancene negre, de la un cap la altul, inclusiv la brunete.

Iluzia optica..

..prin care Lizi mi-a marit pleoapele a fost sa foloseasca un creion deschis la baza sprancenei. Pe toata lungimea ei. Dupa ce l-a trasat, l-a „blendat” in asa fel incat sa para doar o linie de lumina. Si uite cum plecam eu de la psihoestetician cu o privire mai plina, mai radianta si cu sprancene perfecte.

Mi-a placut foarte tare Lizi si am ramas uimită si de preocuparea ei pentru fetele de liceu.

Stim bine N cazuri in care fete de 15-16 ani raman fara spancene in incercarile lor de a se face mai frumoase. sau care se machiaza mult prea mult.

Lizi a sustinut seminarii pornind de la aceste probleme in mai multe licee din Bucuresti. Ideea de la care au pornit aceste ore de dirigentie in materie de frumusete e simpla: De la partea teoretică, utilizând observația, analiza și trecând la partea practică, le voi învăța pe tinerele adolescente cum e bine să ne machiem sau nu. Pentru a le ajuta să discearnă între: mi se potrivește și nu mi se potrivește.

Pe Lizi o gasiti aici: http://consiliereestetica.ro

fotografii de Ovidiu Craiciu.

* articol din seria Beauty by Beauty cu Ana Maria Roman

Cel mai frumos răspuns pentru cei care te tot întreabă: Tu când faci un copil?

august 30, 2015august 30, 2015Scrie un comentariu

Una dintre cele mai nepotrivite intrebari pe care poti sa le adresezi cuiva este: si, tu cind faci cu copil? Mi se pare o chestiune atat de intima ca as interzice intrebarea asta prin lege. Sunt oameni care nu vor sa faca. Punct. Este alegerea lor, dar sunt unii care nu pot si fiecare ancheta de genul asta da voi de ce nu, da cind, da cati etc vine ca un cutit in inima.

Un cuplu din Australia a gasit o solutie funny pentru a le raspunde tuturor celor care ii exaspereaza cu intrebarea minune. Satui de presiunile cunoscutilor, cei doi au facut o sedinta foto cu simpaticul lor catel.

Fotografiile sunt geniale.

foto : Elisha Minnette Photography

Mai multe fotografii gasiti pe siteul fotografului care a realizat pictorialul, aici.

Chic de mic. Direct de la Londra: Boden, New British.

august 30, 2015august 30, 2015Scrie un comentariu

Compania englezeasca Boden a fost fondata in 1991. La inceput vindea doar haine pentru barbati, respectiv 8 produse 🙂

In 1996 a lansat linia pentru copii iar in 2007 linia pentru bebelusi. S-au extins in America si in Austria. Acum, prin magazinul on line livreaza in toata Europa.

Am facut o selectie pe placul meu, am ales si doua tinute pentru baieti dar viata e nedreapta mereu: hainele pentru fete sunt pur si simplu irezistibile.

Placement Lace Dress – £20.00

FIFTIES SUMMER DRESS – £7.2o

Embroidered Dress – £7.20

Rainy Days Poncho – £35.00

Jurassic Shirt – £6.72

Indigo Shirt -£28.00

Pop Appliqué Dress – £28.00

Jersey Spot Dress -£24.00

Brocade Shift Dress – £16.00

Daisy Party Dress -£28.80

DECORATIVE SKIRT – £7.20

Magazinul Boden livreaza si in Romania, costul transportului este de 6 lire sterline.

Casa din vis. Dormitorul cu priveliște direct către stele

august 28, 2015august 28, 2015Scrie un comentariu

Intotdeauna am visat la un dormitor cu tavan de sticla. Sa vad cerul si noaptea stelele.

Iata o solutie: un dormitor intreg pe care il poti pune oriunde.

Dormitorul, care arata ca o casuta SF, e facut dintr-un plastic dur, vine cu un kit de incalzire si iluminare…ce sa mai spun? Vis! La cum arata cred ca fie-mea l-ar transforma direct in camera ei, fara drept de negociere

Costa 1400 de dolari americani si transportul pina in Romania cred ca mai e inca pe atat.

Am gasit povestea aici.

Daca vreti sa-l comandati, dormitorul cu acces la stele il gasiti pe Amazon.

Povestea pictorului român care topește inimile copiilor din Europa

august 27, 2015august 27, 2015Un comentariu

E amiaza si in micuta galerie din Postdam, Florian Doru Crihana picteaza. Lucreaza in expozitia deja deschisa, parte din turneul sau European. E liniste si nimic nu poate sa il tulbure. Din cand in cand trecatorii se opresc in fata geamului si il admira. Cei mai curiosi sunt copiii.

Fetita de 4 ani sta in fata vitrinei si se uita uimita. Dar nu indrazneste sa intre. El ii face semn si fata isi trage tatal de mana inauntru in galerie. E fascinata, atinge cu mainile ei mici desenele si e curioasa sa stie cum se fac. Pictorul ii explica tatalui in engleza iar parintele traduce pentru copila lui.

Un moment in cariera unui om care face cit mii de premii. Scena de mai sus e frecventa pentru ca sensibiliattea si curiozitatea copiilor bat mereu ignoranta adultilor. Si Florian Doru Crihana iubeste copiii si intelege cat de important este sa le deschizi ochii catre arta.

Pictorul este aproape necunoscut in Romania. Si asta il doare foarte tare desi e un om cu 100 de premii nationale si internationale, picteaza si expune in marile orase ale Europei La Venetia, Strasbourg sau Berna. Este super apreciat de straini. Dar asta nu-I un pansament pentru inima lui. De roman pur sange. Ar vrea sa fie apreciat in tara. L-ar bucura mai mult decat plecaciunile si aplauzele strainilor.

L-am rugat sa imi raspunda la cateva intrebari si a facut-o cu amabilitate.

Cum ati ajuns sa aveti expozitie tocmai in Potsdam?

Intrebarea mi se pare justificata deoarece in Romania, in special in Bucuresti, sunt un nimeni. Acum este prea tarziu ca sa-mi mai doresc o faima in capitala tarii noastre. Acasa pentru mine este Europa. Pentru ceea ce fac sunt cunoscut in domeniu si din ce in ce mai solicitat. La Potsdam am ajuns in urma unei invitatii primite anul trecut, cand eram cu expozitia la Venetia. Expozitia dureaza 2 saptamani, atat timp cat sunt si eu aici, dar 10 lucrari au fost preluate si expuse pentru totdeauna la Cafe Heider din Potsdam. Sederea mea aici nu este numai intalnirea cu publicul german ci si finalizarea proiectului Strasbourg. Fiecare oras european ar trebui sa aiba un elogiator.

Ce inteleg copiii din arta?

Copiii inteleg numai daca artistul picteaza si pentru ei. Daca deseneaza doar pentru el, nu mai inteleg nici cei mari si s-ar putea sa uite si el ce a vrut sa spuna. Ceea ce fac eu este strans legat de educatie si de aceea copiii se simt atrasi. Insa o completa explicare a lucrarii poate sa vina doar de la un adult, deoarece adeseori este vorba de istorie.

Exista vreo varsta potrivita la care sa incepem sa ii educam in aceasta directie?

Nu. Educatia poate sa inceapa de la varsta mica, atunci cand ii invatam sa vorbeasca. Conversatia cu ei poate sa cuprinda elemente despre arta.

O intamplare cu un copil venit in expozitie, ceva ce a ramas in sufletul dumneavoastra?

Mi-a placut anul acesta o fetita care a interpretat toate lucrarile dintr-o expozitie. Am fost impresionat ca majoritatea le-a interpretat corect si uneori bunica incerca sa o contrazica. Atunci am intervenit si i-am dat dreptate.

* Florian Doru Crihană a pictat orase precum Venetia, Bologna, Legnica ( Polonia) , Istanbul, Galati si Brugge. Urmeaza Berna si Strasbourg. Lucrarile de la Potsdam le gasiti aici. Iar daca vreti sa il cunoasteti mai bine pe artist aveti aici siteul sau personal. Artistul este isnotit mereu de fiica sa, Eliza Crihana cu care face echipa de cand ea era abia in liceu 🙂

Bucureștiul Creativ: Turul George Enescu. Pe jos sau cu bicicleta

august 27, 2015august 27, 2015Un comentariu

Tot ce se țese în jurul Festivalului George Enescu ne arată că organizatorii chiar s-au gandit la cele mai mici detalii. N-avem pur si simplu un program pus pe un site si bilete scoase la vanzare.

Spectacolele, workshopurile, demonstratiile, conferintele merg pe ideea sa atraga cat mai multa lume aproape de muzica. Acesta este scopul programului Bucurestiul Creativ.

O idee super desteapta este organizarea Turului George Enescu.

Practic ai 2 variante:

1. Turul pietonal:

Traseu: Ateneul Român – Palatul Regal – Calea Victoriei – Academia Română – Muzeul Național George Enescu

Punct de întâlnire: în fața Ateneului Român. Ghidul va purta o șapcă neagră.

Ora de începere: 10.30

Important: Se organizeaza un singur tur în fiecare zi de sâmbătă și duminică de la ora 10.30, in perioada 30 august – 20 septembrie. Nu exista o limita minima de varsta pentru participanti asa ca e un prilej bun sa mergeti cu copiii. Turul dureaza aproximativ o ora.

2. Turul cu bicicleta:

Traseu: Arcul de Triumf – Muzeul Național George Enescu – Academia Română – Str. Câmpineanu – Piața Universității – Calea Victoriei – Ateneul Român – Arcul de Triumf

Punct de întâlnire: Centrul de închieri biciclete I’Velo de la Arcul de Triumf (lângă clopotele de pe aleea din Parcul Herăstrău)

Ora de începere: 10.30

Important: Se organizeaza un singur tur în fiecare zi de sâmbătă și duminică de la ora 10.30, in perioada 30 august – 20 septembrie. Limita inima de varsta a participantilor este de 14 ani. Turul dureaza aproximativ 3 ore. Pentru participarea la turul cu bicicleta este necesară înscrierea prealabilă pe www.asociatia-cultour.ro. Locurile sunt limitate. Participanții vor pedala exclusiv pe bicicletele Turului George Enescu.

De ce sa mergi la un asemenea tur?

Pentru ca poti explora mai multe proiecte din cadrul Bucurestiului Creativ, poti sa intilnesti artisti si poti sa afli toate detaliile legate de Festivalul Enescu. In plus, ghizii stiu toate povestile legate de viata si cariera lui George Enescu. Ca bonus ai parte de tot felul de surprize cum ar fi invitații la transmisiunile în direct ale concertelor la Grand Cinema&More din Băneasa Shopping City.

Ghizii sunt membri ai Asociației Cultour. Tururile George Enescu sunt gratuite și oferite de Raiffeisen Bank impreună cu Green Revolution, Grand Cinema&More și Asociația Cultour sub egida Bucureștiul Creativ.

Aventurile DANANA(Dana, Ana si Ana) la Marea Neagră în Bulgaria

august 26, 2015august 26, 2015Un comentariu

Danana este porecla pe care le-a dat-o un scriitor. Ana Maria Roman, Dana Enache si Ana Maria Bujor sunt prietene ca in filme. Au o relatie pe care eu personal o invidiez. Desi sunt super ocupate isi fac timp una pentru alta mereu, sunt legate zilnic parca de un fir invizibil. Vacantele lor impreuna sunt pline de peripetii. Despre aventura lor in Toscana a scris anul trecut Ana Maria Roman aici.

Acum revine cu cea mai proaspata experienta DANANA: concediul in Bulgaria la Russalka. O relatare care o sa provoace multe zambete 🙂

Russalka

Nu degeaba cel mai frumos loc de pe litoralul bulgăresc poartă această denumire. Rusalka inseamna in ruseste – duh al apei. Este un personaj mitolocic, din folclor, care se refera la sufletul unei femei care a murit tragic in adancurile apelor sau s-ar fi sinucis din dragoste şi care bântuie locul. Şi care ucide tineri pe care îi ademeneşte în apă şi îi strangulează cu parul lor. Cum noi trei nu suntem femei la casa lor, cu copii şi bărbat acasă, vă daţi seama că n-am avut nicio trăire cu povestea locului.

Noi 3 Dana, Ana, Ana

..am planificat să plecăm la 7 dimineaţa ca să prindem, cum zicea Bujor, câteva ore de plajă. La 10:30 încă eram în Bucureşti. Am fi plecat şi mai târziu dacă cele două distinse prietene ale mele nu urlau când am vrut să opresc la Unirea să îmi iau nişte slipi de baie (în plus faţă de cele patru costume deja indesate în bagaj). Cu oprirea la prima benzinărie de pe autostradă, unde am stat la cafea, la croissante, ceasul s-a făcut 11:30. La 15:00 intram în Kavarna, un orasel la 18 km de Russalka. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să fug să îmi iau slipi de baie (pe care oricum nu i-am purtat, aveam costume destule!). Enache acum află pentru prima oară acest lucru şi probabil deja i s-a urcat tensiunea. Eu i-am zis că merg de fapt pana la bancomat şi am fugit de-acolo la magazin. Dacă o luam cu mine nu ne mai scotea Dumnezeu de-acolo.

Locul

..e la 45 de km de Vama Veche, doar că peste graniţă. Cum nu am găsit cazare acolo, ne-am luat o cameră la un hotel din Kavarna. Kavarna Hills. L-am căutat 2 ore. Dacă noi, românii, avem o problemă cu indicatoarele, Bulgaria are o MARE problema cu indicatoarele.

Un apartament cu două dormitoare, un living şi o privelişte superbă ne-a costat, pentru două nopţi – 100 de euro. Nu are rost să fac comparaţie cu preţurile de la Mamaia fiindcă ..nu are rost.

Evgheny

Dacă intri pe Booking să citeşti comentariile la Kavarna Hills vei vedea că mulţi trec la părţi pozitive primirea pe care le-o face Evgheny, recepţionerul. Îl vedeţi în poză. Când zâmbeşte seamănă cu Băsescu. Expresia care îl defineşte este „Ok, but only for you!”. Evgheny s-a ocupat de timp de trei zile de: rezervări, planificări, scos în oraş, pază la discotecă, masă la restaurant, mers la concert. Nu mai scăpam de el. Una peste alta, că am avut un bărbat cu noi, chiar şi recepţionerul, ne-a asigurat o oarecare siguranţă şi a ţinut bărbaţii departe :)).

Plaja din Rusalka..

..este cu plată. 6 leva parcarea şi 6 intrarea de persoană. Ai piscine, piscine cu apă termală, plajă, insuliţă cu vipere (trebuie să înoţi până la ea) şi punct de sporturi nautice. Poti sa faci diving, watersky, snorkeling, caiac, ce vrei tu. Plimbarea cu barca: 40 de leva. Snorkeling: 10 leva. Muşcat de viperă: gratis (aici de obicei te sfătuiesc angajaţii să nu te apropii de boscheţi în zona respectivă). Am văzut şerpisori însă doar în apă şi ăia nu sunt veninoşi. Deasupra plajei există un restaurant cu o privelişte minunată unde au in meniu mult peşte proaspăt.

Ferma de midii de la Dalboka

..e la câţiva km. Despre ea ştiţi cu toţii, nu are rost să dau detalii. Atenţionare: nu mergeţi în tocuri! NU! NU! NU!

Tot timpul…

..avem enşpe rochiţe la noi, alese în funcţie de locul în care urmează să mergem. La Cap Kaliakra, eu şi Enache eram în rochii vaporoase, pe care vântul le sufla frumos. Tot momentul nostru romantic a fost stricat de nişte unii care ne-au întrebat dacă suntem la nuntă.

Enache însă s-a autodepăşit. Şi-a luat câte patru ţinute pe zi. Cum mergeam „decât” în două locuri: plajă şi masă seara, n-a avut unde să îşi poarte hainele. Aşa că s-a reorientat. Şi-a luat hainele la ea în sacoşă. Şi cum stăteam noi aşa pe plajă, numa’ o vedeai că scoate din paporniţă câte o rochiţă, un kimono, un şal şi şi le pune pe ea. Asta spre amuzamentul celor din jur. Domnul de la centrul nautic, înainte de excursia cu barca: „Fetelor, luaţi vestele, pornim!” Enache: „Aoleu, staţi să mă schimb!” Şi se îmbracă într-o bluză cu buline şi o fustă din dantelă albă, pălărie şi ochelari cu rame mari. Îi spune omului că ea o să îşi dea vesta jos pentru poze. Tot drumul, domnul ne-a trântit de valuri de ne-a bătucit celulita de pe fund, de Enache a mea era să rămână fără pălărie şi fără fustă. Ar fi dat orice de pe ea, numai vesta nu.

Bulgarii…

…ascultă şi ei manele. Multe. Au formaţii mai penibile decât multe de la noi. Şi mânîncă foarte gras, multă prăjeală şi ulei. Şi au un vin bun dar de la care te doare capul a doua zi. Rău.

Astfel încât..

..singura care a folosit la greu punga de medicamente a lui Enache am fost eu. Asta deşi eu nu iau niciodată medicamente şi râd de ele două că se cară cu pachetul de tratamente peste tot. Însă DE FIECARE DATĂ când mergem în vacanţă, cea care are probleme de sănătate sunt EU. După prima seară m-au luat durerile de burtă de la nişte dovlecei prăjiţi. După a doua seară, cea cu vinul bulgăresc, am luat tot ce-am văzut la ele în pungă: motilium, fiobilin, analgezice, imodium. Mai lipsea să iau şi anticârcel, ORICE, doar să mă pot ridica de pe canapea.

Înapoi…

..drumul nu a fost de 6 ore doar de la aglomeraţia de pe autostradă. Am ratat ieşirea pe A2 din Constanţa de vreo trei ori. Timp de o oră am „vizitat” oraşul de la malul mării, seara la ora 21.00, obosite rupte, cu parul murdar şi ciufulit şi cu nisip pe tot corpul.

Oricum, la Russalka a fost frumos. E un loc perfect pentru cei care nu suporta imbulzeala, iubesc natura si linistea. Fie ca au sau nu copii. Am descoperit între timp că bulgarii, tot pe-acolo, au şi un loc de sărituri în apă cu un bar lângă, gen GrottaBar Corfu. Cu siguranţă ne vom întoarce acolo.

Fifi știe!

Vezi ce spui!

Categorie: Sănătate