Pe Erica Ioja nu o cunosc personal. Nu am vazut-o in viata mea. Din fotografii pare o fata fina. Si din discurs. Ne stim de pe facebook, unde ne-am imprietenit asa cum se imprietenesc pe repede inainte oamenii care simt ca au lucruri in comun. Ne-am promis cafele impreuna. De fapt, eu i-am promis ei, dar o sa fiu foarte sincera: nu-mi mai ies programarile. Am ajuns la concluzia ca intalnirile sigure, sigure sunt acelea care se programeaza instant: „Ce faci? Bem o cafea? Cand? Acum! Hai!”

Am vorbit multe despre ea, despre mine mai putine. Fata asta are un talent. Picteaza. Si nu oricum. Apoi intr-o zi m-a intrebat de Portugalia. Eh, de aici lucrurile au evoluat rapid. I-am facut capul calendar cu tara vietii, am cautat impreuna o cazare faina, i-am dat toate ponturile pe care le stiam. Si a plecat in Portugalia. N-am avut emotii ca nu o sa ii placa. Recomand tara asta tuturor, dar la unii am indoieli ca o sa simta ce am simtit eu. De Erica eram sigura, desi repet: nu o cunosc personal. I-a placut! S-a indragostit de tara vietii. S-a intors si a ramas ca vorbim. Iar la o cafea 🙂  Dupa un timp, a venit si vederea de la ea, ajunsa cu intarziere caci Posta Romana nu e vreun punct forte in tara asta.

Au trecut aproape 2 luni de cand s-a intors si n-am reusit sa ne vedem. Am primit in schimb acest mesaj:

” Doamna Fifi, pentru ca n-am stiut ce sa-ti aduc din Lisboa (ai fost acolo de atatea ori, doar nu-ti aduceam magnet), m-am gandit sa pictez o papornita. Stiu ca tu esti doamna Fifi si nu cred ca porti tu traiste de panza, dar la plaja sau la piata de legume, poate ti-o fi de folos. Sper sa-ti placa si sa-mi spui daca ai timp de o cafea in acest weekend „

Si pac poza cu papornita:

M-am emotionat. Sunt un om destul de greu de surprins, nu ca-s vreo aroganta, dar intuiesc miscarile celor din jur iar daca imi doresc ceva foarte tare imi satisfac singura dorinta. Dar aceasta a fost o surpriza.  Una super placuta!

Erica: M-am tot perpelit aseara si azi. „Mai, oare poarta ea, Fifi, din astea?!” :))

I-am spus ca fix genul asta de genti port eu vara si s-a bucurat. Apoi i-am spus sa bem o cafea in weekend ca as putea sambata dupa 6 seara. A ramas ca o sa bem o cafea, imi scrie ea si vedem cum facem.

Azi e luni si cafeaua n-am baut-o. Asa suntem noi. Nu ne cunoastem, nu ne-am vazut niciodata, sa bem cafea… nu ne iese. Asa si ce? Avem totusi o relatie in aceste vremuri nebune in care sa respiri si sa te vezi cu oameni dragi e de multe ori un lux in anumite zile.

Multumesc, Erica 🙂