Categorie: Viață
Cea mai frumoasa declaratie de dragoste. Lamuriri
Cea mai frumoasă declaraţie de dragoste
As vrea sa nu plec…o sa imi fie dor de tine…
Sa nu-ti fie. Sunt peste tot…
Nu-i replica de carte. Nici de film. E cea mai frumoasa declaratie de dragoste.
Uneori, te iubesc e prea putin. E nevoie de mai mult. De lacrimi si zambete.
Daca o iubesti iti intra in minte si in suflet. Desi e complicat, ai vrea sa o scoti pentru o clipa de acolo si sa ii dai o imbratisare. Apoi, ea se strecoara la loc si povestea merge mai departe.
Aceasta nu este o poveste cu au trait fericiti pina la adanci batraneti…
You can, you can’t…
Toata viata am trait cu obsesia pentru control. Vorba prietenei mele Adelana, ca o mica nemtoaica mereu cu o foaie in fata, gata sa scriu tot cu liniuta de la capat.
Totul trebuie sa fie ca la carte, greselile nu sunt permise, nici intrebarile fara raspuns. Sentimentele, rar.
Programez totul de mic copil. Am stiu exact liceul, meseria, vacantele, prietenii, pina si iubitii mi i-am ales dupa un set de reguli clare. Da, da nu radeti.
Si vad in jurul meu oameni care fac ceva pe ele reguli. Au o regula din a nu avea reguli. Si sunt foarte fericiti, cel putin pe moment. Traiesc pur si simplu fara sa se gandeasca ce va fi maine.
Oare cum e sa traiesti asa?
It’s just a thought
Uneori lucrurile se întâmplă. Sau nu. Oricât de tare ne dorim să ne controlăm viaţa, să planificăm totul, uneori viaţa ne-o ia înainte şi ne dă lecţii.
Nimic sau o parte din ce am crezut, planificat, dorit nu iese cum am vrea. Ne enervăm, protestăm. Degeaba.
Mai bine, ne relaxăm. Ce e menit să se întâmple, oricum se va întâmpla. Life is for rent…
Calcule
15 cu 7 fac 23.
Cum?
15 cu 7 fac 23.
Cum mah 23??? 22!
Nu, mah. 23!
Ia gandeste-te.
Si incep sa rad. Imi dau seama ca e bine totusi ca nu am dat la matematica. Nu am bazele.
Oare asa am calculat toata viata? Poate ca m-am bazat mereu pe faptul ca unu si cu unu fac unu.
Asa ca, ramane cum am stabilit: 15 cu 7 fac 23.
Canapeaua. Cea mai importantă piesă de mobilier
Și crezi că e mai ușor să faci loc cuiva lângă tine, în cuibul tău?
După ce trecem de 30 de ani devenim, fără să vrem, pretențioși. Și ne uităm mai mult la sufletele oamenilor decât la trupurile lor. Și asta pare că simplifică lucrurile. Dar nu e deloc așa pentru că e mult mai greu să găsești un om frumos la suflet decât frumos la trup.
London Eye. O super experiență
Când am urcat în mașina lui Vali, prietenul meu din Portugalia care acum s-a mutat la Londra. el mi-a spus direct:
Tie nu o sa iti placă aici. De ce? Pentru că prea multă aglomerație, sunt prea mulți arabi și dacă îți place la nebunie Portugalia nu are cum să îți placă Anglia.
OOOOOk, am zis în mintea mea deși un ghimpe mic am avut pentru că omu mă cunoaște foarte bine și suntem fix pe aceeași lungime de undă.
N-am să povestesc acum aventurile cu cumpărăturile pierdute, dar n-am să uit prea ușor lumea care practic stătea la coadă să meargă pe stradă…Urăsc aglomerația. Pur și simplu mă ia panica. Și pe Oxford Street aveai senzația că au venit toți oamenii din lume. Whatever.
Vreau să vă spun mai bine de London Eye, faimoasa roată a londonezilor. Are 135 de m înălțime și practic când ajungi sus ai panorama perfectă a Londrei.
Roata se mișcă încet, practic nu simți mișcarea, un tur complet durează cam 40 de minute.
Capsulele sunt imense intră vreo 25 de oameni și la o o rotire completă transportă cam 800 de turiști.
Când am ajuns la roată era o coadă imensă.
Am mers joia dimineață pe la 10 pentru că am înțeles că în weekend e prăpăd. Am stat la coadă pe ceas fix 30 de minute, deși, la prima vedere părea că stai cu orele.
Plătești 19 lire pentru un bilet, ceea ce e mult dar e o experiență pe care nu o mai trăiești în altă parte ( există și varianta să stai la coada scurtă dar plătești cu 10 lire mai mult) și oricum faci economii în rest pentru că intrările la muzeele de stat londeneze sunt gratuite.
Cam așa arată Londra de sus. E o senzație absolut unică. În ultima fotografie, ne tăvăleam de răs, pentru că nu reușeam să facem un cadru. Dar mi se vede părul, da?:))))) Deh, neveste de oamnei care se ocupă cu imaginea.
Naivitate
la 18 ani nu beam alcool, nu stiam cum e cu sexul, nu eram emo. Invatam. Ca asa trebuia sa invat.
la 19 ani ascultam rock si ma visam in backstage la Axl Rose.
la 19 ani m-am angajat la protv. acolo am invatat ca viata e grea si ca o injuratura la timpul ei face cit o mie de imagini.
la 19 ani culegeam visine de pe acoperisul casei prietenul meu si ma pozam la cele 48 de kilograme ale mele.
la 19 ani visam ca o sa ma marit o singura data si ca o sa fac CEL PUTIN 5 copii.
Nu imi vopseam parul, nu ma machiam, ma imbracam banal.
La 19 ani credeam ca daca ai bani in Romania esti fericit.
Multa naivitate. Si atunci, si acum.
Postare inspirata din scrierile Mariei Coman de azi.
Mr. Robbie fucking Williams
Robbie a obosit. S-a ingrasat, transpira mult. Vocea e insa tot acolo.
Dar, Mr Robbie fucking Williams si-a pierdut din stralucire.
Nu sunt carcotasa, am asteptat concertul asta foarte mult si recunosc: am plecat putin dezamagita.
Da, stiu, are 40 de ani. Si eu aproape. Si eu sunt obosita si supraponderala. Dar eu nu sunt Robbie Williams. Nu am fani veniti din toate colturile lumii. Multe momente moarte, dupa 3 melodii s-a asezat dupa 45 de minute omu a luat pauza…unde e robbie pe care il stiam eu? Acel robbie care rupea scena in doua si ne anunta ca regina Angliei e amanta lui…
Poate ca explicatia e ca s-a lasat de droguri. Poate.
Finalul concertului a fost colosal. Angels. Zeci de mii de oameni cantand si plangand. A fost momentul Kodak. Singurul pentru mine in acea seara pe Wembley.
I love you, All! Editura All
Imi plac la nebunie oamenii care îşi ţin promisiunile. Ştiu că nu ar trebui să fie excepţii dar din păcate asta e realitatea.
Am comandat ieri cărţi la editura All. Au avut o ofertă specială de 50% reducere pentru toate titlurile. Înainte de confirmarea comenzii am fost avertizată că livrările încep pe 1 iulie, probabil din cauza numărului mare de cărţi comandate.
Le-am scris şi i-am rugat dacă pot trimite comanda până pe 2 iulie că după aia plec în concediu câteva zile.
Şi ce să vezi? Cărţile au venit în dimineaţa asta. Aşa că mă înclin în fata oamenilor de la Editura All.
De ce nu se poate să am numai lucruri din astea de povestit? De ce, de ce?
Respect pentru nația noastră
De ziua mea mi-am dorit cadou o cafea cu o anume fată
V-am povestit că aniversarea mea a început perfect cu vizita Cristinei Bazavan. Acum, la cîteva zile după frumoasa întâmplare, Cristina a scris pe blogul ei cum s-a simțit la noi în vizită:
” sunt unele intimplari care, desi par a fi aparute ca sa-ti hraneasca ego-ul, te aseaza cuminte in matca si te domolesc pentru multa vreme.
saptamina trecuta am fost cadou la aniversarea zilei de nastere a lui Fifi (Cristina Popa) si, pt o clipa, intimplarea m-a incurcat putin.
dorinta suna ” sa beau o cafea cu Cristina Bazavan”… cum sa-si doreasca cineva asa ceva de ziua lui/ei?!”
Uite că eu asta mi-am dorit și m-am bucurat din tot sufletul de vizita matinală. Toată povestea o citiți pe blogul Cristinei Bazavan.
Multumesc. Iar și iar:)
Londra, here I come
Nu am fost niciodată la Londra. An de an puneam pe lista de vacanță dar tăiam pentru că Londra nu e o destinație de văzut în 3 zile. Ei bine, anul ăsta merg la londra la concert la Robbie Williams și stau fix 3 zile:)
Sunt foarte curioasă dacă o să îmi placă orașul, ce e drept n-am prea auzit pe nimeni să zică: e urât la Londra…
Deocamdată mă uit pe prognozele meteo și când văd 18-19 grade mă cuprinde bucuria. Urăsc căldura, verile din București scot ce-i mai rău din mine.
Așadar, 19 grade și Robbie pe Wembley…
Vă aștept cu mare drag tips&tricks pentru Londra.
Ziua mea de nota 10
Ziua mea a fost una de nota 10. A inceput cu vizita surpriza a Cristinei Bazavan. Nu va lasati inselati de fotografie in care pare ca eu ii explic lucruri. Am ramas muta cind am vazut-o:).
Ziua a continuat cu flori multe si cadouri, cu telefonul lui Florin Chilian, cu florile trimise de Valerian de la Londra.
Am plans cam mult de ziua mea, dar am plans de bucurie:)
Seara m-am bucurat de prietenii mei. Cineva ma intreba daca simt ca am fost detronata din pozitia de zana a surprizelor. Sa nu exageram:)) Am fost insa coplesita. Casa s-a umplut de cadouri….
M-au bucurat vorbele Cristinei Bazavan dupa vizita la noi acasa. :
Mi-am inceput ziua la o cafea pe terasa aniversatei Cristina Popa, era pe whish list-ul ei o cafea impreuna cu mine. eu am fost mai emotionata decit ea ca si-a dorit asa cadou de ziua ei, dar cel mai tare m-a emotionat cuplul pe care-l formeaza cu Adi Popa: ea mi-a vorbit numai de el, el mi-a povestit numai despre ea. cam asta numesc eu dragoste. la multi ani fericiti , Fifi. Iti multumesc pentru aceasta dimineata.
Mi s-a ridicat parul pe mine cind am citi postarea Bogdanei.
Fifi are darul de a lumina o zi in care esti down rau de tot. Fifi este un personaj cum rar gasesti. Are o poveste de spus mereu, are o jovialitate de neimaginat, o buna dispozitie molipsitoare si este unul dintre acei oameni pe care ii nu ii poti uita.
Toata povestea o gasiti aici. Multumesc, lady:).
La final, declaratia de dragoste pe fb de la prietena mea Paula:
Aceasta marturisire este printre altele pentru cei care nu isi asuma ca ma citesc dar vorbesc despre asta: la tigara, pe mess, in buda in fatza oglinzii, la telefon, intre doua emisii, acasa si pe unde vietzuiesc ei. Stiu ca va consuma si ma bucur. Partial, aveti curaj pentru ca nu va rusinati de cuvinte. Daca vreti si barfe de la prima mana nu am nevoie de niciun like. Sunt genul de om care are un raspuns cinstit si la intrebarile fara perdea. Dincolo de introducerea care se cuvenea, pot sa spun ca astazi am fost altfel, dupa multa vreme. Si a fost bine! Fantastic chiar. A fost ziua prietenei mele Cristina Popa si am promis ca mergem in vizita o ora doar. Era ceasul 3 cand am plecat. Mi-a picat bine sa stau intre oameni frumosi chiar daca pe unii i-am speriat cu stilul meu brutal si cu desele referiri la geneza. Invitatii au zambit politicos atunci cand gazda le-a explicat ca sunt ” faimoasa.” Ce cuvant rar. Cand am cunoscut-o pe Cristina eram o speriata. S-a uitat la mine aspru si mi-a zis :” imi placi”. Puteam sa jur ca face misto si ca o sa fiu foarte curand concediata. Nu voi intra acum in detalii despre serile in care ne lasam lefurile la bar dupa ce dansam pe masa. Ea este cea care stie de ce raspund daca ma striga cineva Lola! I-am plans de cateva ori isteric dupa niste baieti, ca daca ar fi fost niste domni nu ajungeam in respectiva situatie. In locul ei am plecat la Antena 1 pe post de reporter special si am lasat binele de acasa. Si tot din cauza ei o sa merg la Londra sa il vad pe Robbie Williams. Pentru asta nu stiu daca pot sa o iert vreodata desi am auzit ca prietenia atrage dupa ea si anumite sacrificii. Se scoate insa cu un singur lucru. Cand am ajuns acasa, in fatza scarii am gasit un sotron, desenat de un copilas. In loc sa il ocolesc AM SARIT! Am ras ca o idioata, pentru ca exact asta imi lipsea. In rest, toti cei care sunt cu adevarat pretiosi sunt in preajma mea. Mai „Fifi stie” tot, ne vedem in Anglia. Hai, La Multi Ani!
A fost o zi perfecta. Ziua in care mi-am dat seama ca sunt mult mai mutli oameni care ma iubesc decat as fi crezut vreodata. Va multumesc! Mult! Si va pup tare si apasat pe toti!
p.s Am tricou de la Oianu, da? :)))
Recomandările de marți
Sunt recomandările din blogosferă. Ce am citit și mi-a mers la suflet:
1. Cristina Bazavan despre brandingul personal, aici.
2. Maria Coman cu o idee geniala: tips and tricks fix de la oamenii care traiesc in locurile unde mergem in vacanta, nu din ghiduri și albume. Portugalia vazuta de prietenul meu Valerian Butoi o puteti descoperi pe blogul Mariei, chiar aici.
3. Bogdana despre lucrurile cu adevarat importante. Nu, nu e vorba de bani si nici de faima. aveti aici articolul.
4. Interviul Elei Craciun cu Razvan mazilu. Il citiți aici.
5. Am lasat la final, nu intimplator, povestea lui Adi Popa scrisă pentru blogul Mariei Coman. Popa dă din casă și Coman jură pe roșu că nimeni nu i-a mai făcut poze așa frumoase ca el. Citiți aici toată povestea.
M-am lăudat ca o fraieră
Da, exact ca o fraieră. Am spus în gura mare că eu anul ăsta sunt șmecheră și nu am răcit. DELOC. NICIODATĂ. NICI IARNA. NICI PRIMĂVARA.
Dar las’ ca a venit vara cu alaiul ei de paracetamol sinus si lamai si miere si…ah, imi vine sa imi sparg capul de nervi!
Miercuri e ziua mea și eu o să fiu cu nasul rosu si cu batiste si mârâită ca de fiecare dată când sunt răcită.
Leacuri, repede, vă rog! Da de alea super șmechere, pastiluțe sau tincturi magice să iau în seara asta ca mâine să fiu fresh! Ajutorrrr!
Pisicile sofisticate. O povesta adevarata cu Oana Portase
Îmi plac foarte mult oamenii care fac ceva cu timpul lor liber. Nu tocătorii de filme și seriale, ca mine…
Oana Portase e colega mea. O tipă cuminte dar nici foarte cuminte:) Fata asta super creativa ( pe care o urăsc în secret pentru ca a slabit si arata de coperta) e editor la Antena3.
In timpul liber face posete…din reviste. Posete de care m-am indragostit pe loc.
Am aflat ca munceste mult pentru asta, dar rezultatul e wow. Am intrebat cum i-a venit ideea, cât timp îi ia și cine e cel mai important client. Am aflat tot repede, repede:)
Cu mult timp în urmă, am văzut o astfel de poşetă într-o poză… nu mai ştiu unde. Mi-a plăcut mult şi îmi doream şi eu una. Timpul a trecut, nu am văzut aşa ceva prin magazine şi nici n-am mai căutat pe Internet. Anul ăsta mi s-a pus pata să-mi investesc timpul liber în ceva creativ. Am început cu cercei şi broşe din lut. Tot căutând pe Internet tutoriale despre bijuteriile handmade… am dat peste un tutorial despre poşetele din reviste. A fost dragoste la prima vedere. M-am ambiţionat să învăţ şi eu să fac una şi am reuşit.
Am pus o poză pe facebook cu prima poşetă şi au început să curgă laudele şi chiar şi cererile. Nu mă gândeam să fac mai multe ca să le vând, nu credeam că va fi cineva interesat. Dar am continuat să fac poşete ca să învăţ cât mai bine tehnica.
La o poşetă plic mică lucrez cam o săptămână. Depinde de timpul liber pe care îl am şi hârtiile pe care le folosesc. Bine, dacă mă închid în casă, mă înarmez cu multă răbdare şi altceva nu fac, reuşesc să termin una şi în 3 zile.
Cel mai important client este Sabina Iosub 🙂 La ea a ajuns prima poşetă… reuşită hahaha. Apoi cererile au început să curgă şi aşa m-am gândit să fac şi un site pentru dânsele.
Posetele Oanei le puteti comanda aici.
Votati Brasovul, probably the best city in the world:)
Cred ca sunt unul din cei cunoscuti pr.isti ai Brasovului. Fac PR gratis pentru acest oras oriunde ma duc.
Aici am crescut si sper ca la batranete sa ma retrag tot aici.
E curat, e frumos, oamenii sunt mai sinceri si mai ok ca nicaieri.
Brasovul are un iz de cetate importanta, in centru parca nu esti in Romania. Si strainii s-au prins de vraja asta si sunt practic peste tot prin oraș.
Nu trebuie sa ratati:
– privelistea de pe Tâmpa
– vizita la biserica Neagra
– prajitura Deliciu de la Vatra Ardealului
– coastele de la Four Roses
– ciocolata de casa de la Casata
– ciorba de fasole in paine de la Bella Musica
– cafeneaua La Fifi de langa Biserica Neagra. A fost a mea, nu mai e dar si-a pastrat numele, e un loc foarte drag mie:)
– terasele de pe Republicii
Am votat pentru Brasov ca de ziua ei Antena3 sa petreaca aici.
Va invit sa votati si voi pe facebook sau pe siteul Antenei 3.
Ne vedem la Brasov, da? Daca nu v-am convins va rog sa va uitati la acest clip. Pure beauty!
Final wish list
Am primit telefonul, am primit prosecco, am primit ziua la spa( povestesc in detaliu dupa ce ma duc), l-am primit pe Florin Chilian.:)
Super extra mega bonus: Concertul Robbie Williams la Londra. Fie vorba intre noi nici nu indrazneam sa pun dorinta asta pe vreo lista.
Sub presiunea publicului telespectator iata ultimele 3 dorinte pentru ziua mea:
1. Sa beau o cafea, o limonada, orice cu Cristina Bazavan. O ador pe femeia asta!:)
sursa foto: Alex Mazilu.
2. Sa primesc doua bilete de avion dus c[tre Lisabona. Bine, fie…dus intors:)
3. Am fost sambata la doctor. Am probleme mari cu gleznele. E musai sa slabesc. Asa ca pe ultima pozitie, pe ultimul wish list sta abonamentul la World Class.