Am postat pe facebook niste sprancene tatuate de’ am ingrozit toata lista mea de prieteni.

Ei bine, problema sprancenelor oribile mi-a sarit in ochi dupa ce am vazut pe facebook fotografia unei „doamne”, care din lipsa de educatie si probabil, din prea mult prost gust, isi desenase niste sprancene dreptunghiulare la baza, arcuite si foarte lungi. Intre sprancenele ei si ale unei dansatoare de night club, nu era nicio diferenta. Si atunci mi-am dat seama ca sprancenele te definesc, te pot descrie ca om, te pot urati sau infrumuseta. Sprancenele iti regleaza expresia, ele se misca in functie de emotiile pe care le ai, ori unele gresit desenate pot sa exprime altceva. De aceea e important ca ele, daca nu te pricepi, sa fie ingrijite de un specialist. Am decis sa apelam la cel mai bun in domeniu. Cineva care cunoaste atat psihologia frumusetii, impactul trasaturilor unui chip cat si CUM sa imbunatatesti ceea ce deja ai.

Lizi Şerbănescu..

…este psihoestetician. Adica un psiholog al frumusetii. Habar n-aveam ce inseamna asta dar am fost tare incantata de ideea de a ma intalni cu ea. Mai ales ca de la o varsta, interesul pentru frumusete creste direct proportional cu pierderea ei. Acum 10 ani ma amuzam de ideea botoxului (aparut in strainatate) ca acum sa stiu totul despre el. Si despre toate celelalte substante care ar putea sa combata gravitatia.

Cabinetul…

…e sic, cu o oglinda mare luminata, muzica in surdina, parfum fin.. Ai impresia ca esti la spa. Atmosfera se potriveste foarte bine cu felul de-a fi al lui Lizi, care e calda, zambitoare, luminoasa. Si cum nu exista cabinet de psiholog, fie el si de beauty, fara canapea, ne-am pus si noi la povesti imediat cum am ajuns. Din proprie experienta va recomand sa nu o intrebati ce varsta are deoarece va stricati tot cheful. Lizi, desi un om extraordinar, sfideaza natura cu neobrazare (pe bune!) Si daca sunteti si persoane ocupate, fara timp de sala, cu niste colacei in plus, amatoare de ciocolata, sa NU o intrebati cum se mentine asa subtirica! O sa va explice cum imparte obligatiile familiale cu antrenamentele la sala si cum exista timp pentru toate. Umilinta totala! NOROC ca e psiholog si dupa ce se uita asa, putin la tine, incepe sa iti vorbeasca despre calitatile fizice pe care le ai si mai uiti din ce ti-a spus la inceputul sedintei.

Am ales…

..sa imi corectez sprancenele dar Lizi are tratamente de toate felurile la care puteti apela: mezoterapie, cosmetica, etc. M-a asezat in fata unei oglinzi mari cu baie de lumina si a inceput.. A luat rigla si lucrurile pentru mine au devenit foarte complicate.

Geometria sprancenei

Unghi, proportie, distanta, curba, linie… niste chestii. Eu am terminat liceul acum muuulti ani si oricum cred ca geometria plana am invatat-o in generala. Ideea e ca orice chip de om, la fel ca toate lucrurile in natura, e format dintr-un echilibru de proportii. Ca sprancenele mele sa fie perfect aliniate la celelalte trasaturi ale fetei, Lizi mi-a desenat cateva linii care sa o ajute sa le modeleze.

De exemplu, baza sprancenei, nu are cum sa vina mai in interior decat limita interioara a ochilor. Coada lor nu trebuie sa coboare pana la linia ochilor deoarece iti da o privire trista, de ochi cazuti. Toate aceste linii se calculeaza insa la milimetru. La final, eram toata desenata si aratam ca doamnele alea care urmeaza sa intre la operatie estetica faciala doar ca Lizi nu urma sa se foloseasca de ac ci de magie.

 

 

Vopsitul

Dupa trasarea lor, Lizi m-a pensat, apoi mi-a vopsit sprancenele. „firul devine mai gros” mi-a explicat. Si asa e, sprancenele au devenit mai voluminoase. Culoarea folosita pentru sprancene a fost aceeasi cu a mea.

 

Trasarea conturului

Pentru a evita pigmentarea sprancenelor, desi Lizi se ocupa si cu asa ceva, in cazul in care aveti goluri, psihoesteticianul meu a luat o mica trusa de desenat sprancene formata din doua culori, una deschisa – pentru baza si coada sprancenei si una putin mai inchisa, pentru mijlocul ei. NU negru! Nu e nimic mai oribil decat doua sprancene negre, de la un cap la altul, inclusiv la brunete.

Iluzia optica..

..prin care Lizi mi-a marit pleoapele a fost sa foloseasca un creion deschis la baza sprancenei. Pe toata lungimea ei. Dupa ce l-a trasat, l-a „blendat” in asa fel incat sa para doar o linie de lumina. Si uite cum plecam eu de la psihoestetician cu o privire mai plina, mai radianta si cu sprancene perfecte.

 

Mi-a placut foarte tare Lizi si am ramas uimită si de preocuparea ei pentru fetele de liceu.

Stim bine N cazuri in care fete de 15-16 ani raman fara spancene in incercarile lor de a se face mai frumoase. sau care se machiaza mult prea mult.

Lizi a sustinut seminarii pornind de la aceste probleme in mai multe licee din Bucuresti. Ideea de la care au pornit aceste ore de dirigentie in materie de frumusete e simpla: De la partea teoretică, utilizând observația, analiza și trecând la partea practică, le voi învăța pe tinerele adolescente cum e bine să ne machiem sau nu. Pentru a le ajuta să discearnă între: mi se potrivește și nu mi se potrivește.

Pe Lizi o gasiti aici: http://consiliereestetica.ro

fotografii de Ovidiu Craiciu.

* articol din seria Beauty by Beauty  cu Ana Maria Roman

 

Intotdeauna am visat la un dormitor cu tavan de sticla. Sa vad cerul si noaptea stelele.

Iata o solutie: un dormitor intreg pe care il poti pune oriunde.

 

Dormitorul, care arata ca o casuta SF,  e facut dintr-un plastic dur, vine cu un kit de incalzire si iluminare…ce sa mai spun? Vis! La cum arata cred ca fie-mea l-ar transforma direct in camera ei, fara drept de negociere

Costa 1400 de dolari americani si transportul pina in Romania cred ca mai e inca pe atat.

Am gasit povestea aici.

Daca vreti sa-l comandati, dormitorul cu acces la stele il gasiti pe Amazon.

Danana este porecla pe care le-a dat-o un scriitor. Ana Maria Roman, Dana Enache si Ana Maria Bujor sunt prietene ca in filme.  Au o relatie pe care eu personal o invidiez. Desi sunt super ocupate isi fac timp una pentru alta mereu, sunt legate zilnic parca de un fir invizibil. Vacantele lor impreuna sunt pline de peripetii. Despre aventura lor in Toscana a scris anul trecut  Ana Maria Roman aici.

Acum revine cu cea mai proaspata experienta DANANA: concediul in Bulgaria la Russalka. O relatare care o sa provoace multe zambete 🙂

Russalka

Nu degeaba cel mai frumos loc de pe litoralul bulgăresc poartă această denumire. Rusalka inseamna in ruseste – duh al apei. Este un personaj mitolocic, din folclor, care se refera la sufletul unei femei care a murit tragic in adancurile apelor sau s-ar fi sinucis din dragoste şi care bântuie locul. Şi care ucide tineri pe care îi ademeneşte în apă şi îi strangulează cu parul lor. Cum noi trei nu suntem femei  la casa lor, cu copii şi bărbat acasă, vă daţi seama că n-am avut nicio trăire cu povestea locului.

Noi 3 Dana, Ana, Ana

..am planificat să plecăm la 7 dimineaţa ca să prindem, cum zicea Bujor, câteva ore de plajă. La 10:30 încă eram în Bucureşti. Am fi plecat şi mai târziu dacă cele două distinse prietene ale mele nu urlau când am vrut să opresc la Unirea să îmi iau nişte slipi de baie (în plus faţă de cele patru costume deja indesate în bagaj). Cu oprirea la prima benzinărie de pe autostradă, unde am stat la cafea, la croissante, ceasul s-a făcut 11:30. La 15:00 intram în Kavarna, un orasel la 18 km de Russalka. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să fug să îmi iau slipi de baie (pe care oricum nu i-am purtat, aveam costume destule!). Enache acum află pentru prima oară acest lucru şi probabil deja i s-a urcat tensiunea. Eu i-am zis că merg de fapt pana la bancomat şi am fugit de-acolo la magazin. Dacă o luam cu mine nu ne mai scotea Dumnezeu de-acolo.

Locul

..e la 45 de km de Vama Veche, doar că peste graniţă. Cum nu am găsit cazare acolo, ne-am luat o cameră la un hotel din Kavarna.  Kavarna Hills. L-am căutat 2 ore. Dacă noi, românii, avem o problemă cu indicatoarele, Bulgaria are o MARE problema cu indicatoarele.

Un apartament cu două dormitoare, un living şi o privelişte superbă ne-a costat, pentru două nopţi – 100 de euro. Nu are rost să fac comparaţie cu preţurile de la Mamaia fiindcă ..nu are rost.

Evgheny

Dacă intri pe Booking să citeşti comentariile la Kavarna Hills  vei vedea că mulţi trec la părţi pozitive primirea pe care le-o face Evgheny, recepţionerul. Îl vedeţi în poză. Când zâmbeşte seamănă cu Băsescu. Expresia care îl defineşte este „Ok, but only for you!”. Evgheny s-a ocupat de timp de trei zile de: rezervări, planificări, scos în oraş, pază la discotecă, masă la restaurant, mers la concert. Nu mai scăpam de el. Una peste alta, că am avut un bărbat cu noi, chiar şi recepţionerul, ne-a asigurat o oarecare siguranţă şi a ţinut bărbaţii departe :)).

Plaja din  Rusalka..

..este cu plată. 6 leva parcarea şi 6 intrarea de persoană. Ai piscine, piscine cu apă termală, plajă, insuliţă cu vipere (trebuie să înoţi până la ea) şi punct de sporturi nautice. Poti sa faci diving, watersky, snorkeling, caiac, ce vrei tu. Plimbarea cu barca: 40 de leva. Snorkeling: 10 leva. Muşcat de viperă: gratis (aici de obicei te sfătuiesc angajaţii să nu te apropii de boscheţi în zona respectivă). Am văzut şerpisori însă doar în apă şi ăia nu sunt veninoşi. Deasupra plajei există un restaurant cu o privelişte minunată unde au in meniu mult peşte proaspăt.

 

Ferma de midii de la Dalboka

..e la câţiva km. Despre ea ştiţi cu toţii, nu are rost să dau detalii. Atenţionare: nu mergeţi în tocuri! NU! NU! NU!

 

Tot timpul…

..avem enşpe rochiţe la noi, alese în funcţie de locul în care urmează să mergem. La Cap Kaliakra, eu şi Enache eram în rochii vaporoase, pe care vântul le sufla frumos. Tot momentul nostru romantic a fost stricat de nişte unii care ne-au întrebat dacă suntem la nuntă.

 

Enache însă s-a autodepăşit. Şi-a luat câte patru ţinute pe zi. Cum mergeam „decât” în două locuri: plajă şi masă seara, n-a avut unde să îşi poarte hainele. Aşa că s-a reorientat. Şi-a luat hainele la ea în sacoşă. Şi cum stăteam noi aşa pe plajă, numa’ o vedeai că scoate din paporniţă câte o rochiţă, un kimono, un şal şi şi le pune pe ea. Asta spre amuzamentul celor din jur. Domnul de la centrul nautic, înainte de excursia cu barca: „Fetelor, luaţi vestele, pornim!” Enache: „Aoleu, staţi să mă schimb!” Şi se îmbracă într-o bluză cu buline şi o fustă din dantelă albă, pălărie şi ochelari cu rame mari. Îi spune omului că ea o să îşi dea vesta jos pentru poze. Tot drumul, domnul ne-a trântit de valuri de ne-a bătucit celulita de pe fund, de Enache a mea era să rămână fără pălărie şi fără fustă. Ar fi dat orice de pe ea, numai vesta nu.

 

Bulgarii…

…ascultă şi ei manele. Multe. Au formaţii mai penibile decât multe de la noi. Şi mânîncă foarte gras, multă prăjeală şi ulei. Şi au un vin bun dar de la care te doare capul a doua zi. Rău.

Astfel încât..

..singura care a folosit la greu punga de medicamente a lui Enache am fost eu. Asta deşi eu nu iau niciodată medicamente şi râd de ele două că se cară cu pachetul de tratamente peste tot. Însă DE FIECARE DATĂ când mergem în vacanţă, cea care are probleme de sănătate sunt EU. După prima seară m-au luat durerile de burtă de la nişte dovlecei prăjiţi. După a doua seară, cea cu vinul bulgăresc, am luat tot ce-am văzut la ele în pungă: motilium, fiobilin, analgezice, imodium. Mai lipsea să iau şi anticârcel, ORICE, doar să mă pot ridica de pe canapea.

Înapoi…

..drumul nu a fost de 6 ore doar de la aglomeraţia de pe autostradă. Am ratat ieşirea pe A2 din Constanţa de vreo trei ori. Timp de o oră am „vizitat” oraşul de la malul mării, seara la ora 21.00, obosite rupte, cu parul murdar şi ciufulit şi cu nisip pe tot corpul.

Oricum, la Russalka a fost frumos. E un loc perfect pentru cei care nu suporta imbulzeala, iubesc natura si linistea. Fie ca au sau nu copii. Am descoperit între timp că bulgarii, tot pe-acolo, au şi un loc de sărituri în apă cu un bar lângă, gen GrottaBar Corfu. Cu siguranţă ne vom întoarce acolo.