Am întrebat un medic despre 7 mituri legate de vaccinuri, antibiotice, apa cu lămîie

Mituri despre apa cu lămîie, vaccinuri,  antibiotice circulă tot timpul pe marele internet.

Am rugat-o pe  doamna doctor Mela Stanculete de la Clinica Intermedicas să ne răspundă cu adevărat sau fals. Iată răsupunsurile complete.

Dacă beau apă cu lămâie dimineaţa îmi întăresc sistemul imunitar?

FALS, din cauza combinației. O bună hidratare, adică apa, indiferent în ce moment al zilei o bem, e un factor care contribuie la întărirea imunităţii. Lămâia din ea conţine Vitamina C, contribuie la întărirea imunităţii, numai că e foarte posibil ca din această combinaţie mai degrabă să facem un puiuţ de gastrită înainte de a ne spori imunitatea. Aşa încât mai bine ne hidratăm pe tot parcursul zilei, inclusiv dimineaţa, şi ne luăm necesarul de Vitamina C din consumul de fructe, ba chiar din citronadă, dar nu neapărat pe stomacul gol dimineaţa.

Dacă beau mai multă lămâie stoarsă evit cu mai mare uşurinţă viroza?

ADEVĂRAT, tocmai datorită Vitaminei C, dar repet, nu pe stomacul gol, şi nu la oricine. Există situaţii rare în care lămâia, fiind foarte acidă, este contraindicată. O persoană cu gastrită în plin puseu care va bea lămâie, suc de lămâie, îşi va agrava gastrita, în nici un caz nu va face altceva sau, mă rog, devine secundar dacă se şi păzeşte de viroză.

Vaccinul este 100% eficient?

Niciun vaccin nu e sută la sută eficient. Sută la sută ar însemna la toţi cei vaccinaţi şi împotriva tuturor tulpinilor de gripă. Vaccinul conţine tulpinile de gripă pe care le „ordonă” Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în funcţie de studiul epidemiologic prospectiv, adică în funcţie de ce tulpini sunt cel mai probabil a fi active în sezonul ce urmează. Există un număr limitat de tulpini care pot fi conţinute într-un vaccin. Este valabil lucrul acesta şi pentru vaccinul antigripal, dar dincolo de această limitare tehnologică de fabricaţie a unui vaccin, nu pot fi prinse toate subtipurile. Şi atunci se aleg cele mai probabile şi cele mai periculoase, o combinaţie între ele care nu e niciodată aleatorie. Prin urmare, dacă ne întâlnim cu un subtip de tulpină virală gripală care nu este conţinut în vaccin, nu vor fi protejaţi împotriva acelui subtip. Şi, în afară de acest lucru, nu toate persoanele vaccinate vor fi protejate împotriva gripei cu tulpinile incluse în vaccin. Din motive pe care nu le ştim şi nu ştim nici să le căutăm în practica clinică, sunt persoane care nu dezvoltă anticorpi specifici în cantitate suficientă în aşa fel încât să nu facă gripă. Însă, toate studiile medicale arată că şi la cei care fac gripă, deşi au făcut vaccinul antigripal, formele sunt mult mai blânde decât dacă n-ar fi făcut vaccinul, iar complicaţiile mult mai rare.

Femeile însărcinate şi copiii sub doi ani nu se pot vaccina.

FALS. Fac parte din primele două-trei rânduri de rubrici ale recomandărilor internaţionale de vaccinare. Sunt categorii expuse cu un profil imunitar particular, asta înseamnă cu risc de complicaţii şi cu forme severe mai mare decât la un adult sănătos. Ei bine, sarcina nu e o boală şi evident, a fi copil nu e nici atât o boală. Însă, datorită particularităţilor imune şi a faptului că o gripă cu o formă severă la o femeie gravidă ar afecta-o şi pe ea şi dezvoltarea fătului, face ca gravida să fie recomandarea numărului 2 de vaccinare şi copiii sub 2 ani, de asemenea.

Antibioticele sunt cele mai eficiente în orice viroză.

FALS. Antibioticele NU au ce căuta în tratamentul virozelor. Să ne înţelegem. Infecţiile sunt produse de microorganisme. Microorganismele sunt de mai multe tipuri:

1. Bacteriile. Ele pot beneficia şi beneficiază de tratament antimicrobian, antibacterian, adică de antibiotice.

2. Virusurile care, de cele mai multe ori nu au nevoie de un tratament antiviral şi, în capitolul despre care vorbim astăzi, în viroze, cu foarte puţine excepţii. Tratamentul antiviral pentru gripă, de exemplu, se face doar în anumite forme de gripă, dacă se face testarea şi se depistează sau doar dacă există risc de complicaţii, şi în sarcină. Prin urmare, antibioticele n-au ce căuta într-o gripă, într-o viroză, decât dacă această viroză se suprainfectează, adică se complică cu o infecţie bacteriană. Decizia de a face sau nu tratament antimicrobian direct, adică antibiotic, trebuie luată exclusiv de către medic şi doar atunci când simptomatologia, evoluţia sugerează că este o infecţie bacteriană, deci n-a fost niciodată, de fapt, o viroză, sau că acea viroză s-a suprainfectat bacterian.

Când copilul răceşte trebuie să evit să-l scot afară, în parc.

FALS. Una e să-l scoţi afară în parc şi alta e să-l scoţi afară în parc la minus 40 de grade sau să-l pui să facă maraton în parc. Este adevărat, există o diferenţă de temperatură între casă şi exteriorul casei. Dacă copilul are trei muci şi o discretă durere de gât şi este afebril nu are de ce să nu iasă în parc? Evident că în parc există şi alţi copii şi alţi oameni şi atunci, dintr-o dată, există un risc contagios, un risc epidemiologic de a răspândi infecţia. Dar dacă mergi în parc fără să te întâlneşti cu alţi copii la distanţe foarte mici, adică sub 2-4 metri, atunci nu e o problemă. Dacă afară este o temperatură onorabilă, adică cu plus, copilul este adecvat îmbrăcat şi nu stă mult afară şi nu face un efort fizic foarte intens, atunci poate să iasă în parc. Dar dacă, dimpotrivă, are febră mare, are o stare generală alterată, nu-l scoatem până nu se stabilizează.

Masca de protecţie pentru faţă este eficientă sau nu?

PARȚIAL. Dacă vorbim despre măştile care se folosesc în mod obişnuit, ele sunt eficiente parţial şi nici nu pot fi folosite altele şi nici nu şi-ar merita miza, preţul. Nu sunt măşti antibacteriene, sunt măşti de filtru care filtrează în bună măsură picăturile foarte mici de salivă care conţin implicit şi microbii. Însă noi eliminăm microbi vorbind şi respirând şi fără picături de salivă. Şi atunci, masca nu este suficientă.

Dieta Oloproteică. Ce mănânc, ce beau, cum dorm, cât am slăbit

Au trecut aproape 3 luni de dietă. 

Am slăbit doar 12 kilograme. Observați nerușinarea, da? DOAR 12 KILOGRAME 🙂  În condițiile în care de ani de zile, cântarul arăta valori din ce în ce mai mari, nimic în minus.

Sunt foarte fericită. Vă povesteam după prima lună că urmează să îmi fac analizele. Și le-am făcut.

  1. Insulina mea a scăzut de la 42 la 11 ajungând în limite normale.
  2. La fel și colesterolul.
  3. Am scăpat de 14 cm în talie și de 12 pe șolduri.
  4. Merg 10 mii de pași pe zi și am o stare fizică EXCELENTĂ
  5. Am renunțat la lift și am descoperit scările. Și am spus ADIO noptilor albe.

După o lună de dietă, am stat iar față în față cu medicul vieții, prof. Giuseppe Castaldo

Eu, fericită că am slăbit 8 kilograme.

El, fericit de cum arată analizele mele. 

S-a uitat peste ele și a zâmbit. 

–      Se vede din analize că țineți dieta. 

–      Chiar așa? 

–      Da, sunt oameni care se plâng că nu slăbesc, deși țin regimul ca la carte. Eu sunt medic, pe mine mă interesează starea dumneavoastră de sănătate. Analizele nu mint. Se vede cine nu renunță la zahăr, la carbohidrați.

În luna a doua, regimul a fost mai soft, a inclus brânză, ouă, biscuiți de ovăz și toate fructele, mai puțin bananele.

Doamne, ce senzație când am mâncat prima nectarină!

Recunosc, nu am respectat cantitățile la pepene și de asta cred că nu am slăbit așa de mult. Cum să mănânc 150 de grame de pepene?

Acum am revenit la regimul inițial, intrarea iar în ketoză. Carne și legume. Suplimente: proteine, minerale, calciu, magneziu, potasiu, collagen, rădăcină ashwagandha.

Am făcut mai multe fotografii, să vedeți ce mănânc.

Las aici ca exemplu si două zile de dietă.

Exemplu de zi în faza I

MIC DEJUN

ulei de cocos

Praf proteic

PRÂNZ

 Grătar pui/peste plus salată sau legume

CINA

Legume fierte/cuptor sau salată

Praf proteic

Exemplu de zi în faza a II a

MIC DEJUN

125 de grame de fructe

PRÂNZ

carne cu legume

CINA

Legume fierte sau la cuptor, salată

Sau

Puțină brânză cu 2 biscuiți de ovăz și legume

Sau

Șuncă și legume

Sau doua ouă și legume

ATENȚIE! FOARTE IMPORTANT!

Cantitățile, suplimentele, meniul complet sunt stabilite de medic în funcție de analize.

Fotografii cu mâncarea am făcut peste tot: acasă, în vacanță, la birou sau la restaurant. Postez zilnic in instastories pe pagina de Instagram.

Aștept Crăciunul cu nerăbdare, când voi posta fotografiile before and after. Până atunci, pun această fotografie cu mine și prietena mea, Mirela. Împreună în Israel.

Văzând poza (care suprinde atât de bine relația noastră) am avut un gând superficial de femeie la dietă: 

Doamne, de când nu am mai purtat pantaloni albi! Și cât am slăbit!

Detalii despre dieta oloproteică găsiți aici.

Prima mea luna de dietă, am descris-o aici.

Pe 1 decembrie revin pe blog cu analize și fotografii noi și vă dau de veste tot atunci cât am mai slăbit.

M-am bucurat că l-am corupt și pe prietenul meu Gusti. Rezultatele lui sunt si mai spectaculoase. ( mereubarbatiisbaescmairepede)

La final, o mică ironie, pentru toți cei care sunt îngrijorați de acest regim, reamintesc SUPRAVEGHEAT DE UN DOCTOR ÎN NUTRIȚIE.

Cum bine spunea cineva:

Nimeni nu părea îngrijorat când ajunsesem cât dulapul, mâncam singură un tort și zăceam pe canapea zile întregi.

În vizită la Palatul Primăverii, casa lui Ceaușescu

Palatul Primăverii e un palat în adevăratul sens al cuvântului. Casa lui Ceaușescu de odinioară este un must see.

Vorba lui Mirelei:  pentru cei care regretă comunismul, poate ajută puțin să vadă în ce condiții trăiau soții Ceaușescu.

Din păcate, sunt încă mulți care nu cred că în timp ce poporul făcea foamea la propriu, Nicolae și Elena stăteau bine merci, la adăpost în cea mai frumoasă zona din București: Primăverii. Mi se pare cel mai bun nume pentru liniștea și verdele care doar la câteva sute de metri de cele mai aglomerate artere ale marelui oraș.

Grădina de iarnă

Palatul se întinde pe o suprafață de 4500 mp. Are 164 de încăperi din care se vizitează doar 50, dar sunt suficiente că să îți faci o idee clară că exista viață bună și e vremea lui Ceaușescu. Pentru el și ai lui, desigur J

Casa arată în proporție de 90% așa cum au lăsat-o Ceaușeștii și mi se pare admirabil că se fac eforturi în sensul acesta.

 Se vizitează în grupuri de minimum 5 persoane. Există un calendar pe zile și ore și trebuie să faceți rezervare obligatoriu. Faceți rezervarea la telefon sau pe internet și primiți mail de confirmare.

 Am nimerit un grup vesel, oameni trecuți majoritatea de 40 de ani. Glumele au curs: “ Ia uite iubi ce baie, e cât apartamentul nostru!” “Oare la ce le trebuiau atâtea birouri?” ” De ce aveau măsuțe în wc???” “Și ce dezamăgire că baia nu e de aur, doar placată….”

Soții Ceaușescu aveau 11 oameni care le stăteau la dipoziție non stop. La întrerupătoarele  electrice existau butoane pentru servitori. Comunism cu aspect luxoase.

Pe lângă apartamentul soților Ceaușeștilor, holuri largi, spații comune, mai există și dormitoarele celor 3 copii: Nicu, Valentian și Zoia. După dimenisune și lumina, mi-e clar fără să știu istoria familiei că Zoia era preferată tatălui său.

Marmură de Ruschita identică cu cea folosită la Casă Poporului, mozaic din Italia, piscina interioară desprinsă parcă dintr-un film italian cu Sophia Loren, cadouri scumpe de la mari șefi ai lumii și o imensă colecție de artă.

Mi-a plăcut grădina de iarnă, mi-am imaginat petrecerile la piscină și traiul într-o casă atât de mare. Mult prea mare.  Ceaușescu n-a fost un oarecare. Asta știm. Dar se vede și mai bine din cum îi era organizată intimitatea. Avea în casă și un mini spa, jaccuzzi, sauna, solar dar și încăperi imense pentru haine, dressinguri care ar face invidioase multe din divele de azi.

La ieșire am zăbovit minute bune în curtea interioară. E splendidă!

Am să mă intorc  împreună cu tata. Sunt curioasă ce va spune el.

Las aici câteva fotografii și vă recomand să faceți o vizită.

Mai multe detalii despre casa lui Ceaușescu găsiți aici.

Dieta Oloproteică de la Cronos Med. Prima lună

Povestea a început cu adevărat acum câteva luni.

Andreea Berecleanu mi-a vorbit despre profesorul Italian Castaldo care vine în România, la Cronos Med cu o dietă care  schimbă percepția multora despre viața sănătoasă.

Am urmărit traseul pe care l-a avut Amalia Năstase. Zi de zi. Am văzut ce și cum mănâncă. Am citit principiile dietei și m-am gândit așa: acum ori niciodată!

Am primit lista de analize pe care le am de făcut și le-am făcut, plus ecografia abdominală și EKG. Fără ele nu intri la doctor.

Deși hotărârea era luată, când au venit rezultatele analizelor nu am fost om o zi întreagă. Dezastru: colesterol, insulina, proteina c reactivă. Totul arăta foarte prost. Eram practic în pragul diabetului.

Cântarul Tanita avea să completeze tablul negru: Aveam metabolismul unui om de 60 de ani.

Așa că m-am dus la întâlnirea cu vestitul profesor cu creierul doborât de stres, dar cu sufletul plin de speranță.

Profesorul e un italiano vero. Slab, bronzat și foarte cald. S-a uitat pe analize, s-a încruntat ușor și mi-a spus ce presimteam deja: metabolism blocat, trebuie să îi dăm un șoc, să-l aducem la un ritm normal. 

Adio, zahăr!

Adio, carbohidrați!

Adio, lapte!

Adio, sucuri dulci!

Adio, alcool!

Adio, nopți nedormite!!!

Profesorul Castaldo mi-a explicat că dieta asta nu e de ținut o zi da, două nu. Trebuie ținută strict  ca să intru în starea de chetoza. Mi-a spus că viața mea se va schimba și mi-a dat întâlnire peste o lună. Cu analizele repetate și cu kilogramele pierdute.

Și-am pornit la drum.

Prima zi a fost ușoară. Aveam capul plin de visuri. Cum o să intru eu iar în rochia pe care mama Paulei mi-a dat-o cadou acum 20 de ani…

Spre seară a început să mă doară capul. Rău. Durerea a continuat vreo 3 zile și 3 nopți. Au apărut și niște grețuri cumplite de ziceai că sunt însărcinată cu tripleti. Doamnelor și domnilor, iată că am facut cunoștință cu SEVRAJUL. Pentru prima dată în viață. Nu am mai trăit așa ceva nici când m-am lăsat de fumat. Creierul meu intrase în panică; unde este zahărul, Fifi???

Norocul a fost că aveam 2 zile libere, așa că mi-am permis să stau în pat. Am zăcut practic. Știam că această stare va trece și că până la urmă corpul meu va accepta că nu mai pupă nicio felie de tort, nici măcar o bombonică.

Din ziua a 4 a, am simțit că sunt alt om.

M-am trezit energică, bine dispusă, fără dureri de cap și motivată. Trebuia să mă duc să mă cântăresc la clinică peste câteva zile. Am promis că nu mă cântăresc acasă. Acu, fie vorba între noi, normal că m-am cântărit. Pierdusem 2 kilograme.

Am început dieta luni iar duminică m-am trezit cu un gând: blugii. Acei blugi pe care nu îi mai pusesem pe mine de 3 ani. Surpriză! Îmi veneau ( acum deja îmi sunt largi )

Mi-am pus în cap să merg pe jos 10 mii de pași. Maratonul noii mele vieți.

A trecut o lună. Am ținut regimul strict, carne cu salată la prânz, legume seara, un iaurt cu proteine. Poți să inversezi mesele, dar am făcut asta doar de două ori. Prafuri proteice la cină și mic dejun iar la culcare o porție de colagen. Muuultă apă și câte un pahar de cola zero cu gheață din când în când.

Cum am reușit: Am pus eticheta OTRĂVIT/INTERZIS tuturor carbohidraților și m-am gândit că asta e ultima șansă să îmi recapăt sănătatea.

Dietă oloproteică e o dietă fantastică. Suplimentele pe care le-am luat ( oligominerale, vitamine) mi-au tăiat senzația de foame între mese. Atenție! Provocarea e psihică, nu fizică!

A trecut o lună. Am învățat să dorm, să zâmbesc și să mă gândesc  cu ce o să mă îmbrac de Revelion.

Era să uit. Am pierdut 8 kilograme 🙂

Detalii despre dieta vieții, găsiți aici.

Eu am să revin cu articole în care o să vă arăt exemple de combinații de mâncare, cum reușesc să fac minimum 10 mii de pași pe zi și cât de important este să ai oameni care să te susțină.

#ONoapteLa Grădina Vlahiia. Tihnă. Roade. Omenie

Toata viața am visat să trăiesc la țară. Când eram în școală generală eram invidioasă pe colegii mei care își petreceau vacanțele la bunici în sate uitate de lume. Toamna ne povesteau cum alergau ei desculți, cum mulgeau vaca sau cum fugeau de nebuni pe dealuri. O lume de poveste, simțeam eu, fata crescută la bloc. Cu dorul ăsta de stat la țară am mers prin viață și mereu m-am simțit legată de tot ce ține de satul românesc.

Am ajuns vineri după amiază în satul Snagov, la 35 de km de București.

Grădina Vlahiia promitea din fotografii și povești că este cel mai aproape Maramureș de Bucuresti.

L-am cunoscut pe Cristian Dumitrescu, omul care a gândit Grădina Vlahiia în cel mai mic detaliu.

Nu încetam să mă minunez. Mă gândeam în mintea mea că trebuie să ai mega viziune ca să faci așa ceva.

 “Doamnă, eu nu știu să fac lucruri mici. Încep să fac ceva, apoi vreau să merg mai departe, să mai fac ceva lângă și tot așa. Nu pot să mă opresc. “

Si nu s-a oprit. Acum 6 ani pe locul unde azi e sătucul lui Cristian Dumitrescu  era un teren. Gol. Cu gândul la o casă veche care i-a marcat copilăria, a adus din Maramureș mai multe case, rând pe rând. Acum sunt 5 . Îți fură inima. Sunt 18 camere duble, gata toate să primească turiști stresați care iubesc liniștea și confortul simplității.

Cristian Dumitrescu a făcut afaceri de anvergură în IT. A stat în Canada, apoi în Italia, dar a decis să vândă tot. Voia să vina acasă. Acasă în România. Cu determinarea omului cu o mie de idei s-a pus pe treabă.

Gradina Vlahiia e un loc unde primești un zâmbet încă de la intrare. Oameni-s calmi și calzi și dornici să te facă să uiți de toate relele pe care ți le dă Bucureștiul. Restaurantul e mare și decorat cu foarte mult bun gust, mâncarea e atent aleasă, muzica completează perfect atmosfera.  Peste tot tabluri și diplomele vechi aparținând familiei.

Mi-au plăcut detaliile din meniu, faptul că există mâncare de post și multe rețete foarte vechi aduse la lumină de acești oameni pricepuți. Mi-a rămas și acum gustul checului cu trei feluri de stafide în ceai de coacăze și  însiropat cu lichior de mandarine.

Meniul se schimbă săptămânal și conține multe surprize frumoase. ( promit să mă întorc și să documentez pe gustatelea partea asta mai bine)

E locul perfect unde s-ți serbezi ziua, să stai la soare cu prietenii, la un pahar de vorbă.  E potrivit pentru petreceri de firmă, pentru teambuilding dar și pentru nunți.

Căsuțele, Muzeul Țăranului, grajdurile unde copiii găsesc cai, ponei, vaci, viței completează perfect imaginea satului maramureșean.

Ce pot face turiștii la Grădina Vlahiia

plimbări cu trăsura prin Pădurea Snagov

iarna plimbări cu sania

plimbări cu barca pe Lacul Snagov

workshopuri în weekend pentru adulți și copii

Camera în care am dormit mi-a îndeplinit visul de a simți iar liniștea de la țară. Să te trezească cântatul cocoșilor și nu al claxoanelor, e un lux în ziua de azi.

Am lăsat la final Muzeul Icoanei. Cristian Dumitrescu a construit aici o copie a Mânăstirii Dintr-un Lemn de la Vâlcea. Pe pereți albi sunt așezate cu grijă peste  sută de icoane. În curtea bisericuței găsești și trei cruci pictate cu umorul de la Săpânța.

Pentru mai multe detalii legate de acest loc MINUNAT intrați aici. Puteți face rezervări pe site, dar și pe Booking.

Am plecat de la Grădina Vlahiia cu un zâmbet mare în suflet și cu pacea pe care o simți când știi că o să te întorci să dormi în  casa cu oalele atârnate afară 🙂

Eu nu vreau nimic de ziua mea

A fost declarația Mariei înainte de ziua ei.

În martie anul ăsta a împlinit 10 ani așa că am insistat.

– Cum mai să nu vrei nimic?

– Nu vreau nimic, am unde să dorm, am ce să mănânc, am jucării, am tot ce îmi trebuie, nu vreau nici un cadou.

– Și totuși?

– Un LoL mami….

– Măi Maria faci 10 ani trebuie să îți iau un cadou mai important, nu o păpușică de 5 cm…

– Bine, atunci 2 bluze cu mânecă lungă…

Am râs tare când am auzit, singură și cu tatăl ei. Eram siguri, siguri că în ultima clipă o să apară după această mască a lui NU VREAU NIMIC ditamai castelul Lego sau o Barbie de ultimă generație.

Dar iată că viața bate filmul și părinții trebuie să nu mai fie ei atât de siguri că știu exact ce și cum vrea copilul.

Copila noastră nu a vrut nimic. Nici cu o săptămâna înainte, nici cu o zi, nici acum la două săptămâni după.

Iar mesajul ei a fost atât de clar încât a fost aniversarea la care a primit muulte bluze cu mânecă lungă.

Iar noi am primit o lecție. Cu zâmbetul pe buze. Și cu bucuria că avem un copil pe drumul bun al vieții J

#Onoapte la Shagy și Ioana în Sibiu

Într-o zi cred că o să scriu o carte în care o să pun cele mai frumoase locuri în care am stat când am călătorit cu ai mei sau singură de nebună prin țară și prin lumea toată.

Am un adevărat  ritual când aleg o cazare. Să fie în centru, să arate foarte bine, să aibă review-uri excelente ( la ce sunt atentă când mă cazez am scris aici )

În weekend am fost la Sibiu și am ales să stau într-un studio pe care l-am găsit după multe căutări pe airbnb.

Sunt multe locuri frumoase în Sibiu, dar mie asta mi-a căzut cu tronc. Mi s-a părut super chic din fotografii și mi-a plăcut și descrierea gazdelor, Shagy și Ioana: 2 hippie souls 🙂

Am ajuns la Sibiu, cu taxiul 5 minute până la casa din centrul vechi unde aveam să petrecem 3 zile și 2 nopți. A fost o călătorie mama fiică așa că unul din criteriile importante a fost să fie o locație centrală. Cred că mai central și mai liniștit deopotrivă nu puteam să găsesc.  Studioul e la 2 străzi distanță de Piața Mare, faci cam 4-5 minute pe jos până la terasele din centru.

Are vreo 50 mp. Practic ai o bucătărie din care dai într-o zona de living de unde dai în dormitorul cu pat cu vedere la șemineu. Bucătăria are de toate ca să gătești, veselă, oale, espressor, fierbător de apă, toaster, un aragaz cu un cuptor alb foarte frumos, BONUS mășina de spălat vase ( există și mașină de spălat rufe pentru cei care stau mai mult ). Baia e deosebită cu un duș senzational și o chiuvetă de piatră foarte frumoasă. În livingul dormitor ai o canapea extensibilă și un tv pe care găsesști mult iubitul Netlfix. Patul e foarte confortabil. Io aici am pretenții mari mereu. Să nu fie salteaua prea moale, dar nici prea tare, să fie multe perne și pentru dormit și pur și simplu de decor. Totul a fost ca la carte.

Bonus: papuci de casă, apă plată și apă minerală, pastile de cafea, ceaiuri și turtă dulce (pe care recunoaștem că am mâncat-o pe toată ).

O căsuță cu energie bună, cu oameni primitori care au făcut totul să ne simțim excelent . Shagy a venit seara târziu să intre cu noi în curte scăpase un pechinez  al al vecinilor și Mariei îi era frică să intre. Și dacă tot a venit ne-a făcut și focul în șemineul ca să facem noi ca fetele o ședință foto pentru Instagram 🙂

Ne-a plăcut  mult la Shagy  și Ioana în Sibiu. Prețul de închiriere mai mult decât decent: 47 de euro pe noapte. Gazdele bune la suflet ne-au lăsat să facem check out târziu.

Shagy și Ioana mai au 2 apartamente la inchirere le găsiți aici: 

https://abnb.me/9NYyEpx97Uh

https://abnb.me/CpBQ3Zgn5U

Dac ajungeți pe la ei să le transmiteți gândurile mele bune.

Sonia și Barbie: De la Știri la Gadgeturi pentru Pisici Pretențioase

Sonia, cunoscută pentru atitudinea sa serioasă și super profi de la televizor, are o surpriză pentru toată lumea: este o mare iubitoare de pisici! Da, fix acea Sonia care transmite din elicopter, sta zile in șir pe nave de război, coordoneaza ziua la Observator… Oh well, se inmoaie treaba cand vine vorba de feline. Barbie e pisica Soniei și, pornind de la dragostea pentru ea, s-a născut **PETSON**, un brand de dispozitive smart dedicate animalelor de companie de talie mică și medie. Momentan. Nu se știe niciodată când apar și gadgeturile pentru lei…

De la jurnalist la inventator de hrănitoare inteligente

Pentru că era mereu pe drumuri, iar pisica rămânea singură acasă, Sonia s-a confruntat cu o mare provocare: găsirea unui **hrănitor** pe gustul ei… și al pisicii! Și, cum Barbie nu se omoară după vecini, prieteni, apropiați… alți oameni, în general, în afară de Sonia… după ce a încercat zeci de variante, fiecare cu dezamăgirile ei (zgomot deranjant, design neatractiv, lipsă de fiabilitate), corespondentul de război a decis să-și deschidă un front de creativitate. Așa că a construit propriul dispozitiv.

 Așa a apărut PETSON, hrănitorul ideal, cu:

– Control prin aplicație (nimeni nu se loghează la feeder-ul tău, stai liniștit)

– Cameră video prin care vezi pisica în orice moment vrei tu

– Microfon, să poți să i te adresezi stăpânei…, pardon, pisicii

– Dacă acționezi “detectorul de mișcare”, aparatul îți face poză când pisica vine la masă (pentru momentele de „Aww”)

 

– Programezi porțiile de mâncare și poți chiar să înregistrezi un mesaj cu vocea ta, să nu uite pisica cine e „șeful”…

Totul se controlează printr-o aplicație securizată, protejată prin QR code, astfel încât nimeni nu poate accesa dispozitivul din exterior. Cu o capacitate de până la 6 kg de hrană uscată, acest hrănitor asigură porții precise pentru pisică pe o perioadă de până la o lună, datorită filtrelor de dezumidificare care mențin boabele proaspete. Practic, nu doar că nu mai ai grija „ia din sac – pune în bol”, dar poți controla greutatea animalului tău în funcție de recomandările pentru talia și tipologia lui. Oricum, e bine să te consulți cu un veterinar referitor la ce cantitate de mâncare să-i… programezi zilnic.

Fântâna automată apa perfectă, chiar și pentru cele mai pretențioase feline

 

Pisicile au o mică obsesie cu apa curgătoare. Dacă și tu ți-ai surprins pisica la chiuvetă sau pe la cișmeaua din curte, e clar că ai nevoie de fântâna PETSON. Super silențioasă, cu filtre de top (bumbac, ioni, cărbune activ), fântâna asigură apă proaspătă pentru zile întregi. Plus, previne bolile renale, pentru că pisica ta va bea mai mult din ea. Dispozitivul poate oferi apă proaspătă pentru până la 8 zile. Da, Barbie nu bea apă din bol de pe o zi pe alta… ați suspectat, nu?

 

Un alt aspect deosebit este designul ergonomic, care ajută pisica să bea într-o poziție corectă, fără să-și aplece capul ca la o probă olimpică. Ia, încearcă și tu să bei apă cu capul în jos… Nu merge, nu? Exact! În plus, fântâna PETSON este **ultra silențioasă**, cu un nivel de zgomot sub 4 decibeli, ceea ce o face aproape imperceptibilă chiar și pentru cele mai sensibile urechi. Da, aici a fost provocarea mare pentru Sonia, de data asta. Ea stă mai prost cu suportatul sunetelo… scuze, nu despre ea era vorba, m-a luat valul. Oricum, e super silențioasă fântâna. Asta voiam să expun.

Un alt gadget ingenios lansat de Sonia este un **smart tracker**. E ușor, de doar 9-10 grame și se atașează la zgarda pisicii. Arată pe telefon localizare precisă, în timp real, cu o marjă de eroare de doar câțiva metri. PetsonTag-ul se conectează ȘI la rețelele de pe telefoanele Apple și la cele Android. Este un sistem de siguranță extrem de util pentru a te asigura că prietena ta felină nu se rătăcește, fie că ești acasă, fie afară. Ah, și e frumos, are un design… felin.

Ce urmeaza?

Litiera inteligentă – Da, există și așa ceva si Sonia o va aduce în curand in Romania!

Litiera PETSON va face totul singură: separă nisipul curat de cel murdar, îți trimite notificări când trebuie schimbat și chiar se **dezinfectează automat**. Bonus: nu te lasă să o deranjezi când e în „modul spălare”, deci… niciun pericol pentru patrupedul tău.

Concluzia?

Să ai un hrănitor, o fântână și o litieră inteligente înseamnă că poți avea una, două sau chiar trei pisici și zero griji. Deci,îți oferă timp să te bucuri de ce-i mai bun – de compania pisicii tale, nu de problemele care pot sa apara. Și, la fel de important, poți pleca o săptămână fără să chemi vecinii să hrănească pisica.

Ah, desigur, totul a pornit de la pisici. Dar gadgeturile Soniei sunt foarte potrivite pentru toate animalele de talie mică și medie, pisici, căței, iepuri… ce ai și tu prin casă.

Inventiile Soniei le gasiti aici.  Cu placere 🙂

Veste minunată:  Irina Baianț, 9 decembrie “Illuminarium Renaissance” la Sala Palatului

 

Pe Irina Baianț am cunoscut-o acum câțiva ani, și ce pot să zic? Am rămas… profund impresionată! Nu doar de talentul ei extraordinar, ci și de frumusețea ei. Vă spun direct cum stă treaba: Irina e o soprană care nu doar că atinge note imposibile, dar și arată impecabil în timp ce o face. Și credeți-mă, asta nu e deloc ușor! Am făcut un frumos interviu și o ședință foto, am râs mult, am povestit și mai mult, și mi-au rămas în minte două lucruri: delicatețea și forța Irinei. Acum 2 ani, vorbea cu emoție despre primul show Illuminarium. Între timp, Irina a construit ceva fantastic.

Împreună cu managerul ei, Gusti Roman, Irina a decis să ne bucure cu spectacole unice, fiecare cu un concept special, unde fiecare detaliu este atent gândit pentru a ne lăsa cu gura căscată. Și se pare că le reușește de fiecare dată, pentru că publicul pleacă întotdeauna surprins și încântat.

Iar acum, pregătiți-vă pentru următoarea mare aventură muzicală: pe 9 decembrie 2024, la Sala Palatului, sunteți invitați să trăiți o seară de neuitat la evenimentul „Illuminarium Renaissance”, un concert marca Irina Baianț și Kimaro. Să fie clar, nu vorbim despre un simplu concert. Oh, nu! Este o călătorie muzicală menită să ne reamintească de puterea speranței și a reînnoirii interioare. Sună profund, știu, dar după cum o știți pe Irina, asta e exact ceea ce ne va oferi.

Irina Baianț va urca din nou pe scena Sălii Palatului, acompaniată de Orchestra Simfonică București, sub bagheta maestrului Andrei Tudor. Repertoriul din acest an este ales cu mare atenție și dăruire, pentru a ne purta într-o simfonie de sunete care promite să ne inspire și să ne emoționeze până la lacrimi (sau, dacă sunteți ca mine, până la a vă șterge discret colțul ochilor).

Spectacolul „Illuminarium Renaissance” este mai mult decât un concert; este o poveste muzicală captivantă în care ne putem regăsi, ierta, iubi și… renaște! Da, poate suna ca un program intens de terapie, dar vă asigur că e mult mai plăcut. Și dacă asta nu e suficient, să nu uităm de invitații speciali care îi vor fi alături Irinei în această seară magică.

Fifi știe:! Când Irina urcă pe scenă, știm că urmează o seară memorabilă.

Ea și echipa ei gândesc fiecare detaliu, de la primul acord până la ultimul bis. Așa că, pe 9 decembrie, la Sla Palatului, nu ratați ocazia să fiți martorii unui spectacol unic, unde muzica, emoția și frumusețea se întâlnesc într-o armonie perfectă. Ne vedem acolo, pregătiți să fim din nou profund impresionați!

Biletele se găsesc aici.

Transylvanian Inn: Farmec și răsfăț pe dealurile Predeluțului

Cine mă cunoaște știe că fug de aglomerație mai ceva ca vampirul de usturoi. Așa că atunci când am spus că voi petrece câteva zile la Predeluț, reacțiile au fost multe și diverse: „Predeluț? E un fel de Predeal mai mic? Predeal, Predeluț?” Nu, Predeluț nu e un diminutiv. Este un sat fermecător al Branului, perfect pentru cei care doresc să se bucure de frumusețea Transilvaniei fără să fie prinși în mulțimile de turiști.
Sus pe deal, departe de agitație, dar aproape de tot ce contează
Transylvanian Inn este locul perfect pentru cei care vor să fie aproape de Castelul Bran, dar nu chiar în mijlocul agitației. Așezata sus pe deal, vila îți oferă o vedere spectaculoasă către castel, pe care îl poți admira în liniște, de la distanță, fără să te amesteci cu valurile de turiști. Dacă vrei să vizitezi castelul, ajungi acolo în doar 2 minute cu mașina. Iar dacă vrei să te ții departe de agitație, poți rămâne liniștit în sat și să savurezi frumusețea peisajului de la distanță.
Redescoperind copilăria în Zărnești
La doar câțiva pași, la 10 minute de mers cu mașina, se află Zărneștiul, orașelul copilăriei mele. Am profitat de această ocazie pentru a vizita orașul de două ori și ne-am revăzut unchiul și mătușa, care ne-au întâmpinat cu bucurie. Am avut și ocazia să vizităm Centrul de Vizitare al Parcului Național Piatra Craiului, un loc absolut superb pentru iubitorii de natură și munte. Este un adevărat MUST pentru cei care iubesc aventurile montane și vor să învețe mai multe despre flora și fauna acestei regiuni spectaculoase.
Ospitalitate și confort la înălțime
Șederea noastră la Transylvanian Inn a fost marcată de ospitalitatea caldă și de confortul aparte oferit de această vilă cochetă. Deși Laura, sufletul acestui loc, nu era fizic prezentă, grija și atenția ei s-au simțit în fiecare detaliu. Vila oferă o varietate de opțiuni de cazare: camere duble confortabile, un apartament spațios și o suită elegantă, perfecte pentru orice tip de călător.

 

 O bibliotecă panoramică și o sală de yoga pentru suflet
În plus, la ultimul etaj, am descoperit un detaliu neașteptat: o bibliotecă cu o vedere panoramică de 360 de grade. Cărțile sunt peste tot (și, ca să vă spun pe-a dreaptă, și bomboanele, aparent, uitate în castronele, peste tot, dar asta… nu știți de la mine). O surpriză absolut neașteptată pe vârful dealului! La parter, sala de yoga cu priveliște spectaculoasă este locul ideal pentru meditație și relaxare, adăugând o notă de rafinament și liniște experienței noastre.
Mâncarea delicioasa care îți încântă simțurile
Transylvanian Inn ne-a răsfățat nu doar prin peisaje și liniște, ci și prin experiențe culinare care ne-au rămas în suflet. Mi-am tot pus problema dacă să scriu despre mâncare sau să vă las să descoperiți singuri, dar nu pot să nu vă povestesc despre câteva dintre deliciile care ne-au fost servite. Tocăniță  de hribi cu mămăligă, papanașii pufoși și paste carbonara (Desi nu erau în meniu au fost preparate special la rugămințile fiicei noastre) au fost doar începutul. La micul dejun, ne-am bucurat de o salată de vinete absolut delicioasă și de prăjituri de casă care ne-au îndulcit ziua. De neuitat!
O amintire dulce la plecare și promisiunea de a reveni
În dimineața plecării, după ce am savurat ultimul mic dejun la Transylvanian Inn, am primit un cadou de despărțire: un borcan cu dulceață de casă. Cred că gazdele și-au dat seama că suntem genul de oameni care apreciază clătitele și papanașii. Ei bine, dulceața n-a apucat să vadă nici clătite, nici papanași – a fost mâncată rapid, până acasă!
Un loc pentru fiecare dorință – relaxare, aventură, team building sau reuniuni de familie
Transylvanian Inn este locul ideal pentru orice tip de escapadă. Fie că vrei să faci un retreat de yoga, să organizezi un team building sau să strângi tot neamul pentru o aniversare în familie, vei găsi aici tot ce ai nevoie: o atmosferă primitoare, facilități excelente și peisaje care îți taie răsuflarea.
În concluzie: un refugiu de neuitat în inima Transilvaniei
Așa că, dacă sunteți în căutarea unui loc unde să vă relaxați, să vă bucurați de natură, să savurați mâncare delicioasă și să creați amintiri de neuitat, vă recomand cu toată căldura să vizitați Predeluț și să vă cazați la Transylvanian Inn. Este un refugiu care vă va rămâne în suflet.
Noi le mulțumim oamenilor minunați de la Transylvanian Inn și promitem să ne întoarcem cât de curând.

Pe cine am sprijinit în viață? Și câți oameni m-au dezamăgit?

Unii au trecut doar ca niște umbre, iar alții au devenit parte din povestea mea, uneori mai mult decât mi-aș fi dorit. Mi-am pus sufletul pe tavă pentru cei la care țin, am oferit sprijin necondiționat, chiar și atunci când vedeam red flag după red flag. De foarte multe ori m-am trezit cu inima frântă, dezamăgită, și am ajuns să mă întreb: oare merită să ajuți oamenii în lumea asta bolnavă de egoism și meschinarie?

Întrebarea „Câți oameni m-au dezamăgit?” este un reminder că viața nu vine fără riscuri. Fiecare relație implică un pariu pe care îl fac cu mine însămi: pariez pe sinceritatea celuilalt, pe loialitatea lui. Și, uneori, pierd. Dar eu mă arunc de fiecare dată, deși știu că uneori o să ies în sânge.

Ajung iar la întrebarea: „Când să nu mai am încredere și să nu mai ajut?” O să sară acum prietenele mele care au făcut psihologia și o să îmi spună: „Fifi, problema e la tine.” Da, da, știu…

Unii spun că sunt „fraieră”, că sunt „prea bună”, că „mă las fraierită”. Dar adevărul este că alegerea mea de a continua să ajut, de a nu mă folosi de oameni și de a rămâne dreaptă în fața lor, mă face puternică în felul meu. Poate că mă simt singură uneori, de multe ori, poate chiar voi ajunge să cred că voi muri singură fără prieteni. Dar acea singurătate nu vine din slăbiciune, ci dintr-o forță pe care puțini o înțeleg.

E ușor să devii cinic, să ridici ziduri după ziduri în jurul tău., dar este infinit mai greu să rămâi deschis, să continui să vezi binele în oameni, chiar și atunci când acesta este ascuns sub straturi de egoism și falsitate.

Așadar, nu sunt fraieră. 🙂 Sunt un om care a ales să trăiască pe adevăr și fără ascunzișuri, chiar dacă asta vine cu un cost. Pe care eu îl plătesc. Zilnic. Dar, la finalul zilei, eu am o liniște inimaginabilă. Nu pentru ce spun ceilalți, ci pentru ceea ce știu eu, în adâncul inimii mele, că este corect.

Gleznele Rebele: Aventurile mele cu entorsele și lecția învățată

Am o relație de lungă durată cu entorsele. Printre cele mai lungi relații ale mele. Ne-am întâlnit prima dată în anii de liceu. M-am bucurat mereu de viață, dar am avut și partea mea de dansuri care au dus la câteva inimi frante, dar si la glezne rasucite. Ale mele, desigur. Unele entorse au fost mai mici, altele mai mari, dar, slavă Domnului, niciodată nu mi-am rupt piciorul. Cu toate astea, n-am tratat niciodată problema așa cum trebuia.

Acum zece ani, am întâlnit-o pe doamna profesoară Căciulan. A devenit nu doar un model pentru mine, ci și o prietenă apropiată. Îmi spunea mereu: „Doamnă, trebuie să veniți să faceți exerciții de kineto, ca să vă întăriți gleznele. Nu se poate să nu faceți nimic în sensul acesta!” Eu, bineînțeles, răspundeam mereu cu un „da, da, da”, dar în realitate nu făceam nimic. Mă gândeam: Lasă că nu se moare de la o entorsă!

Anul trecut, în octombrie, am comis-o iar.  Am călcat strâmb și a doua zi m-am trezit cu glezna umflată. Nu m-am panicat prea tare, dar la scurt timp, după vreo trei săptămâni, am călcat iar strâmb și am și căzut. De data asta a fost cu adevărat nasol. Am ajuns la urgențe la Spitalul Floreasca, cu piciorul mega umflat și vânat.

Eram convinsă că e fractură. Acolo, medicii de la ortopedie (cei mai pricepuți și mai amabili) mi-au spus: „Nu, n-ați reușit să-l rupeți nici de data asta. Nu e rupt, doar un pic supărat pe viață. Trebuie să faceți recuperare!” Și din nou, nu am făcut nimic. Mintea mea spunea: „Dacă nu e fractură, nu ai de ce să pierzi timpul!”

Până în urmă cu câteva zile, când piciorul mi-a făcut o figură. Pur și simplu, mi-a fugit glezna când stăteam pe loc. Nu râdeți prea tare. A doua zi nu mai puteam să calc. În sfârșit, mi-am dat seama că poate, doar poate, doamna profesoară Căciulan avea dreptate. Am sunat-o  aproape plângând și i-am spus: „Doamnă, nu pot să calc.” Ea mi-a răspuns ferm: „Veniți la cabinet acum.” Eu, încă sceptică: „Nu, dar stați, că poate-mi revin.” Dar ea a insistat: „Nu, veniți la cabinet acum să vă fac ceva.”

Și așa am făcut. Vineri, sâmbătă, duminică, am făcut exerciții de kineto, masaj și electroterapie.

Ce să vă spun? Dacă în prima zi înainte să ajung acolo nu puteam să pun piciorul pe jos, după trei zile de mers la cabinet, nu mai aveam nimic. Rețineți, NIMIC . Acum, mă simt prost, ca să nu zic proastă, că n-am ascultat din prima și abia aștept să primesc pachetul pe care profesoara mea iubită mi l-a pregătit cu exerciții, ca să îmi întăresc, în sfârșit, gleznele.

Lecția învățată

Ce am înțeles pe pielea mea, ca să nu zic pe gleznele mele? Entorsele netratate duc la și mai multe entorse, și mai nasoale, și pe termen lung, la probleme mari cu articulațiile gleznei.

Doamna profesor CFM Dr. Elena Căciulan este un profesionist desăvârșit. Este un om rar, cu o energie extraordinară. Vă recomand să o căutați și să îi spuneți că ați auzit de la Fifi ca e mare vindecatoare de oameni mici si mari.. O găsiți impreuna cu super echipa dânsei la  Elena Căciulan Fizioclinique.

Sea Breeze Suite at Blue Bike Mamaia

Știu că îți stă capul la mare și la plajă, așa că îți ofer o idee de cazare perfectă pentru escapada ta: un apartament superb de 2 camere în complexul Blue Bike Residence, situat chiar la malul Mării Negre. Acest apartament elegant se închiriază pe tot parcursul anului, așa că dacă vrei să fugi în lume oricând, iată o idee minunată!

Apartamentul este mobilat elegant și oferă toate facilitățile de care ai nevoie pentru o vacanță de neuitat. Vei găsi un living spațios unde te poți relaxa după o zi la plajă, o bucătărie complet echipată pentru a-ți pregăti mesele preferate, un dormitor confortabil pentru un somn odihnitor și o terasă umbrită de plopi, ideală pentru a savura o cafea dimineața.

Dotări și Facilități

Acest apartament îți pune la dispoziție tot confortul modern:

Wi-Fi gratuit pentru a rămâne conectat.

Aer condiționat pentru zilele fierbinți de vară.

Acces facil la plajă la doar 2 minute de mers pe jos.

TV pentru serile relaxante.

Espressor de cafea pentru diminețile pline de energie.

Cuptor cu microunde pentru gustări rapide.

Fier de călcat pentru a fi mereu prezentabil.

O Vacanță Perfectă pentru Oricine

Indiferent dacă plănuiești o escapadă romantică sau o vacanță de familie, acest apartament este alegerea perfectă. Amplasarea sa ideală în Mamaia Nord, aproape de plajă și de atracțiile locale, îți va oferi o vacanță de vis.

De ce să Alegi Sea Breeze Suite at Blue Bike Mamaia

Pe lângă confortul și facilitățile oferite, vei avea liniștea că locul este mereu curat și bine întreținut. Cum ar zice englezul: locul e sparkling clean! Prietena mea, proprietara apartamentului, este o persoană extrem de atentă la detalii și se asigură că totul este impecabil pentru oaspeții ei.

 

Rezervă-ți Vacanța Acum!

Mereu am amanat clipele de liniste, asa ca te indemn sa nu faci ca mine. Nu mai sta pe gânduri și rezervă-ți acum vacanța la acest apartament minunat din Blue Bike Residence, Mamaia Nord. Datele vorbesc de la sine: locul este perfect pentru a crea amintiri de neuitat!

Las mai multe fotografii sa va bucurati ochii si va las AICI si linkul de booking unde puteti face rezervarea.

 

Vacanta frumoasaaaa!

Cum am ajuns să nu-mi mai doresc să fiu mereu în altă parte

Ani de zile am suferit de FOMO. Într-o formă destul de gravă. Dar ce e FOMO? FOMO este o prescurtare pentru „teamă de a rata ceva” (Fear Of Missing Out). Este un sentiment de anxietate sau neliniște cauzat de teama că s-ar putea rata o experiență sau o oportunitate pe care o au alții.

Foarte mult am trăit cu această anxietate. Mi s-a părut că alții au vieți mai bune, văd locuri mai frumoase, au farfurii pline de mâncăruri mult mai gustoase și, evident, cu mai puține calorii, au prieteni ca în serialele cu prieteni, le iese norocul în cale la fiecare pas… Pe scurt, au vieți EXTRAORDINARE.

Oh, weel… experiența și mai ales social media mi-au arătat că una e ce postează și ce povestesc oamenii și alta e ce trăiesc.

Am descoperit mai multe lucruri în ultimii doi ani de când am ales să stau puțin mai retrasă. Le las aici cu liniuță:

– Că minciuni mici și mari sunt la tot pasul;
– Sub masca unor vieți extraordinare se ascund tristeți de 5 stele. Apropo, am o cunoștință care postează de pe insule din Caraibe și sunt poze luate de pe net…
– Spune-mi cât postezi ca să-ți spun cât de fericit ești… Acum nu spun că toată lumea care postează în delir e nefericită, dar marea majoritate…
– Declarații de tipul „El este omul extraordinar, ea este prietena mea extraordinară, acest loc este extraodinar, te iubesc, te iubesc” sunt de atâtea ori exagerări ca la manual;
– Oamenii care aleargă de colo-colo se tem să se oprească să nu cumva să rămână singuri ei cu ei, să îi ajungă depresia și să îi surprindă vreo oglinda din casă cu realitatea.

Cum am ajuns să nu mai sufăr de această teamă că pierd ceva.

În primul rând, nu am mai stat atâta pe rețele. Și asta mi se pare cel mai important. Apoi, întâlnind extrem de mulți oameni care mint online despre viețile lor, nu mai leșin când văd într-o poză cea mai albastră mare sau cel mai luxos hotel. Mi-am pus target să îmi fac plăceri instant, nu să le amân. Cumpăr acum biletul la teatru, merg acum cu bărbatul la cină în oraș, mă urc acum în tren și plec la mare. NU MAI AMÂN. Am învățat sa îmi las timp pentru visurile mele și să am răbdare.

În ultima vreme mi s-au întâmplat lucruri frumoase, am primit propuneri și oferte care mă onorează și mă duc în zone la care nici nu mă gândisem. Și am înțeles că uneori e bine să aștepți, să te lași surprins de ce vine spre tine și să nu cauți cu disperare tot ce este EXTRAORDINAR.

Vara asta plec în Insula Lesbos. Avem charter de la Aerotravel

Cand ziceam și eu ca stau mai mult pe acasă anul asta, iata prima surpriza. Plec în Lesbos în Grecia cu Aerotravel. Am mers cu ei și în Skiathos, sunt o companie super serioasă cu o echipa inimioasa care tratează fiecare client ca pe o prioritate.

Sa va spun detaliile despre charterul lansat de Aerotravel

Plecările sunt în fiecare vineri din București, în perioada 14 iunie – 13 septembrie 2024.

Sejururile în insula Lesbos au tarife începând de la 309€/pers. și includ transport charter avion, taxe de aeroport, transferuri, asistență turistică locală și 7 nopți de cazare. Zborurile charter sunt efectuate de compania TAROM și durează o oră și 20 de minute. 

Lesbos este o alegere inspirată pentru o vacanță inedită în Grecia autentică. Insula este apreciată de turiștii din întreaga lume pentru climatul mediteranean blând, o natură bogată cu peisaje fermecătoare, sate tradiționale pitorești și preparate culinare simple și delicioase, precum și produse locale, cu gusturi și arome unice în întreaga Grecie.

În Lesbos, turiștii au posibilități variate de cazare, de la vile turistice cu tarife foarte atractive, poziționate în apropierea plajelor, a tavernelor, a magazinelor și a stațiilor de autobuz, și până la hoteluri de 4* și  5* cu demipensiune și servicii excelente. Un sejur de 7 nopți cu mic dejun la un hotel de 5*, cu transport charter avion, taxe de aeroport și asistență turistică incluse are tarife începând de la 484€/pers. 

Insula Lesbos este alegerea perfectă atât pentru cupluri, cât și pentru familiile care își doresc o vacanță într-o destinație relaxantă, cu mare, soare, plaje foarte bune, posibilități de practicare a sporturilor nautice, experiențe culinare excelente, natură încântătoare, festivaluri și atracții turistice variate, în măsură să satisfacă o mare varietate de gusturi și preocupări.

DISTRACTIA IN LESBOS

În sezonul turistic, Lesbos este o insulă efervescentă: grație celor 21 de festivaluri muzicale, culinare, sportive și folclorice, turiștii se pot bucura de o vacanță captivantă, plină de culoare și savoare autentic grecești. 

PLAJELE

În plus, Lesbos are nenumărate plaje cu toate facilitățile turistice necesare, dintre care nu mai puțin de 19 sunt certificate Blue Flag. Cele mai importante plaje sunt situate în apropierea spațiilor de cazare din portofoliul AeroVacanțe, pentru a oferi un confort sporit turiștilor. 

Cu străzi încântătoare, pavate cu piatră și case tradiționale grecești, orașele din Lesbos își îmbie seara turiștii să-i cunoască istoria și fortărețele medievale, să facă fotografii cu apusuri spectaculoase, să admire arhitectura insulară și să ia masa la o tavernă cu preparate proaspete, făcute după rețete tradiționale.

ISTORIA

Lesbos este situată în nord-estul Mării Egee, are 83000 de locuitori și peste 300 km de coastă, fiind a treia insulă ca mărime din Grecia. Cu o istorie milenară, care începe în secolul al XI-lea î.Hr., aceasta a avut o contribuție semnificativă la arta Greciei, începând cu poeta antică Sappho și culminând cu Odysseas Elytis, laureat al premiului Nobel pentru literatură.

PRODUCTIA DE OUZO

Este patria băuturii ouzo, a uleiului de măsline, a sortimentelor de brânzeturi și a sardinelor. Aici se produce aproape jumătate din cantitatea națională de ouzo, iar 40% din suprafața insulei este acoperită de peste unsprezece milioane de măslini. 

Ce mai are special insula Lesbos?

Păsările flamingo, barza neagră, ciocîntorsul, piciorongul, călifarul roșu și alte zeci de specii pe care le poți admira aici, pentru că insula este un popas pentru ele în rutele de migrație din și spre Europa, Asia și Africa. 

***

Afectată de criza refugiaților din 2014 și de pandemia de Covid din 2020, insula Lesbos a revenit pe piața de turism europeană încă din 2022 și este în prezent una dintre cele mai sigure destinații de vacanță din Europa. În 2024, această insulă de o frumusețe aparte va primi turiști de pe piețe consacrate, precum Marea Britanie și țările nordice, și de la cei mai mari tour operatori europeni, care vor totaliza 25 de zboruri charter săptămânale. 

Orarul de zbor pentru cursa charter cu plecare din București este: 

București – Lesbos 07:45 – 09:10

Lesbos – București 10:00 – 11:20

Aeronavă: Airbus 318.

Plecări în fiecare vineri, în perioada 14 iunie – 13 septembrie 2024.

Aveți aici mai multe detalii. Spor la rezervat!

Rezident Tomis Marina. Cazarea perfectă pentru city break în Constanța

Întotdeauna m-am uitat cu jind la emisiunile cu acei oameni pricepuți care fac case de la A la Z. Partea cu construcția mă depășește, dar când văd partea de design interior sunt fascinată de soluțiile ingenioase, de idei care nu îți trec ție prin minte, dar când le vezi făcute de ei spui: „Ce simplu, asta aș putea să fac și eu!” Am ajuns la Rezident Tomis Marina într-o vineri cu ploaie și, de când am intrat în clădire, m-a întâmpinat căldura. Deși amenajarea este industrială, spațiul e atât de cald.

 

Apartamentul numărul 402, în care am stat, e la parter. Inițial, m-am bosumflat crezând că nu am nicio vedere, dar m-am înșelat. Așa e când ești Fifi și nu studiezi cu atenție. Ca să aveți o idee, am încercuit apartamentul în care am stat și apoi aveți și fotografia cu priveliștea.

Apartamentele Rezident Tomis Marina respectă standardele de dotare Rezident. Fiecare are o bucătărie complet utilată, cu toate dotările de care ai nevoie pentru o ședere perfectă: frigider, plită, cuptor, hotă, mașină de spălat rufe și vase, cuptor cu microunde, toaster, espressor Nespresso și fierbător de apă.

Baia e foarte luminoasă și nu trebuie să vii cu gelul de duș de acasă. Rituals din partea casei  Acesta este standardul Rezident și în locațiile din Eforie Nord și București.

Patul perfect, lenjeria tot așa, curățenia nu mai zic… Cred că e o obsesie în cel mai pur sens al cuvântului. Senzatia e că nimeni nu a stat acolo înaintea ta. Minunat. Apartamentul în care am locuit preț de două nopți are două camere, un living și dormitorul. Fiecare cu balcon. Două camere, două televizoare. Ca să nu se bată nimeni pe telecomandă, fiecare televizor are două telecomenzi, am zâmbit la acest detaliu pentru că mereu sunt discuții: unde e telecomanda, dă-mi mie, etc… Așa că genială ideea cu două telecomenzi.

Rezident Tomis Marina e deschis tot anul, ceea ce e absolut minunat pentru oamenii ca mine care adoră marea în orice anotimp. Sunt 26 de apartamente, le vedeți pe fiecare aici.

Și dacă vreți să veniți ca tot omul vara, e super ok locația pentru că este foarte aproape de malul mării, Plaja Modern e la 10 minute de mers pe jos.

Si acum sa va mai spun ceva. Constanta e o destinatie perfecta de city break sau de fugit undeva o saptamana la liniste si pace dar totusi sa nu fi in pustietate.

Ce vă recomand să vizitați:
  • Muzeul Național de Istorie și Arheologie, care domină Piața Ovidiu, unul dintre cele mai bogate muzee din țară
  • Moscheea Carol, principalul edificiu musulman din România
  • Farul Genovez a fost construit în secolul al XIV-lea și este un simbol al istoriei marine a orașului Constanța.
  • Cu o lățime de numai doi metri, Strada Vântului este cea mai îngustă din oraș și a doua de acest fel din România.
Atentie! Constanța excelează la arta culinară pe malul mării în toate restaurantele sale cu specific pescăresc, turcesc, grecesc, tătăresc. Noi am ales să mîncăm la Rozmarine Tamas si Vin, a fost o experienta superba.

Rezident Tomis Marina e deschis tot timpul anului,  Rezident la Mare inseamna insa si apartamentele din Eforie Nord si camerele de la Corbu. Aveti aici doua oferte noi noute pentru acetse locatii.

 

 

 

 

Cum m-a salvat MAMOGRAFIA de la infarct

Am pus un titlu dramatic pentru că situația a fost chiar dramatică. În capul meu.  Imediat după Crăciun am simțit că mâna dreapta îmi e ușor umflată în partea de sus, axila, umăr, braț… Am început să mă palpez și o dată cu asta, am început să dau drumul la scenarii.

E cumplit să fiI ipohondru (am promis că o fac terapie pentru asta ).

Să vă explic. Eu, dacă stau de vorbă cu cineva și omul respectiv îmi povestește câteva minute despre o boală, mi se aprinde un beculeț. Apoi dau drumul la TV și văd o reclamă sau un filmuleț pe youtube sau o scenă de film legate de boală asta și beculețul din capul meu crește și parcă e din ce în ce mai roșu.

Să revenim. După câteva zile am simțit că mâna e umflată, la axila simțeam o umflătură și, în plus, pe o parte din sân. Fiind sărbătorile, revelion…. ce face omul în timpul liber? Caută pe internet și începe să lucreze la scenarii. În planul doi rula alt film în capul meu. Fifi, să fim serioși nu ai mai făcut o ecografie la sîn de patru ani și o mamografie de 12! Precis ai ceva!

Au urmat stări amestecate de vină, ciuda, frică imensă.

Am început anul cu Covid și asta m-a distras puțin, dar umflătura era tot acolo. Am scăpat de Covid și am revenit la problema care mă măcin. Prietenele mele mă tot întrebau: Ce ai ce se întâmplă cu tine, ce ai, ce ai pățit?

N-am vrut să spun inițial nimic, apoi într-o zi, eram la masa de prânz și am început să plâng pur și simplu cred că asta a fost un șoc pentru ele, nu înțelegeau ce spun. Eu, direct: Cred că am cancer, nu vreau să mor, dar eu cred că am cancer, sunt sigură, o să mor etc. Delir. Au tăbărât pe mine cu afecțiune și gura mare: Treci la doctor, te programezi acum. Acum la ecografie! La mamografie, zic eu! La mamografie! Precis nu ai nimic, dar ca să scapi de acest stres! Haiiii, acum!!! Lasă că mă programez mâine.

Și m-am programat. Direct la cel mai tare chirurg oncolog, am zis să nu pierd timpul. Omu’ mă primea, dar înainte să vedem o ecografie și ar fi bună chiar o mamografie. Pe astea trebuia să le fac în altă parte.

Era miercuri.

Am scotocit internetul, recomandările, rewieurile, experiențele altora și m-am programat într-o frumoasă zi de luni la 12.30 la Regina Maria la o doctoriță despre care am citit tot ce există pe internetul românesc. Apoi am aflat că o altă prietenă o cunoaște și mi-a confirmat că e bună, apoi șefa mea mi-a spus trebuie să mergi la prietenea mea să te vadă, e cea mai bună! Era aceeași doctoriță. Mi-a recomandat-o cu toată căldura, a și vorbit cu ea! Mi s-a părut un semn că o să fie bine, dar am trecut greu peste weekend, mai mult teleghidată. Vedeam apocalipsa diagnosticului. Ce fac: cum le spun lui Popa și Mariei, cum le spun alor mei, cum o să ne descurcăm, cum o să fie  viața mea, ce fac eu dacă nu o să pot fizic să îmi fac jobul, etc etc.

A venit ziua de luni. La 8 fix am sunat la Regina Maria să întreb dacă pot să mă duc mai devreme. Nu s-a putut, doctorița avea programul full. La 12.30 am ajuns în față clinicii. De mânuță cu Ionela, prietena mea venită la susținere. Am intrat, am făcut mamografia cu plânsul în gât. Aveam o traumă de acum 12 ani, când o asistentă repezită și o doctoriță dură au făcut experiența de neuitat în cel mai negativ sens posibil.  Asistenta de la Regina Maria, îmi pare foarte rău că nu i-am reținut numele, a fost super empatică. Mamografia cu tomosinteza a fost ca disconfort pe o scară de la 1 la 10, de un 2. Tehnologia a avansat enorm, neplăcerea e spre minim.

Am fost invitată pe hol și rugată să aștept că o să primesc rezultatele și o să mă  cheme doamna doctor în cabinet pentru interpretare.

Cred că au fost cele mai lungi minute din viața mea

Mi s-au dat mie filmele înainte să intru, m-am uitat și am văzut ceva acolo o pată, gata, clar mor...Deschid ușa, intru, doctorița incredibil de frumoasă și stilată îmi spune clar, direct în față cu un zâmbet larg. Calmați-vă, NU AVEȚI NIMIC! Poftim? Da, doamna Popa e ceva acolo, dar nu este în niciun caz cancer, e legat de sănii dumneavoastră mari, trebuie să faceți reducție. Sunt sigură că nu aveți nimic, dar aș vrea să facem și o ecografie că să risipim orice îndoială. Și am făcut ecografia. Da, nu aveți nimic. Sânii dumneavoastră sunt complicați, de aici și disconfortul, nu aveți nimic la axilă nu trebuie să va alarmați, ne revedem la anul la ecografie și peste 2 ani la mamografie. Aș putea să mă îmbăt? A început să radă, am rîs și eu și am rugat asistenta să o cheme pe Ionela în cabinet. Îi mâncasem sufletul destul.

Am mai stat la povești cu doctorița cam 15 minute în care mi-a răspuns la toate întrebările. M-a întrebat de ce eram așa speriată. I-am spus știți eu nu am putut să alăptez și din cauza asta m-am gândit că poate o să fac cancer ( așa citisem pe net ) a început să radă,

NU MAI CITIȚI PE NET

În primul rând la conformația pe care o aveți dvs la sâni nu puteați să aveți lapte. Nu v-a spus nimeni? Aaaaa, cum? Eu care m-am chinuit, m-am muls, am primit toate sfaturile mai mult sau mai puțin binevoitoare, să aflu acum după aproape 15 ani că de fapt oricum nu aveam și nu puteam? Pfffff ce să mai spun.

Multe femei nu au făcut NICIODATĂ MAMOGRAFIE

Am avut aproape trei săptămâni de agonie. Ultima a fost ceva foarte rău. Și asta pentru că nu mi-am făcut controalele la timp. Aceasta este o poveste despre cum mamografia m-a salvat de la infarct. Mi-am terorizat familia, prietenii, pe toată lumea! Va rog să nu faceți ca mine.  Din păcate, foarte multe femei cu care am vorbit în perioada asta nu au mai făcut de multă vreme ecografie și cele mai multe nu făcuseră NICIODATĂ momografie. De frică! Nu, mamografia nu mai doare ca pe vremuri.

Cât despre doctorița la care am fost și pe care o recomand din tot sufletul o găsiți la Regina Maria. Numele este Isabela Botea. O zeiță! 

 

 

Cea mai frumoasă vacanță e când toată lumea nu e în vacanță. La Rezident Eforie Nord

Nu am să înțeleg niciodată de ce mergem la mare doar vara. De ce i se face această imensă nedreptate? Cineva a hotărât că sezonul e din iunie până în septembrie. Da, știu, e frumos, e cald, e soare, e briză plăcută, apa mării e caldă, berea e rece, totul se pupă într-un tablou perfect cu sute de mii de oameni. Vară de vară, an de an.

Militez să schimbăm aceste lucruri. Acum serios, gândește-te! De câte ori pe an nu ți-ai spus: “Ce ar fi să dau o fugă până la mare?”. Și eu am avut gândul ăsta de sute de ori și de cele mai multe ori… în extrasezon! În ultimii ani, m-am ascultat mai mult și am luat drumul mării.

Anul trecut, am descoperit Rezident la mare. Am scris aici despre frumoasa mea experință în apartamentul Silver.

Anul acesta, povestea mea cu marea a venit și mai devreme. La început de aprilie am ales să stau la mare o săptămână. Inițial, cu toată familia, apoi planurile mi-ai fost date peste cap și am plecat singură. Doamne, ce frumos a fost! Gândește-te când vezi filmele alea americane cu cei care au apartament pe malul mării și se trezesc cu marea în ochi… oh, well fix asta am trăit. M-am plimbat, m-am bucurat de soare, dar și de ploaie, de lumina incredibilă din dormitor, de plaja toată doar a mea, de liniștea pe care nu o să o ai niciodată în sezon. M-am bucurat să stau într-un apartament în care m-am simțit excelent. Sclipitor de curat, cu o bucătărie dotată cu tot ce îți trebuie, cosmetice Rituals la baie, așternuturi impecabile. Față de anul trecut, s-au făcut și îmbunătățiri. Am găsit altă canapea- mult mai confortabilă, deși cea veche era foarte ok, aerele condiționate schimbate cu unele de ultimă generație, un fel de sistem de climatizare foarte silențios.

Totul e gândit pentru ca tu să ai zile stress free. Și apropo de zilele stress free, Rezident are acum o ofertă excelentă până pe 15 iunie.

Oferta e simplă. Stai mai mult, plătești mai puțin!
Petreci 2 săptămâni la malul mării, în apartamentul tău Rezident Eforie Nord!

Prețurile încep de la 2100 lei pentru un apartament cu un dormitor și living cu bucătărie deschisă, pentru 13 nopți de cazare. Mi se pare o ofertă excelentă pentru cei care lucrează la distanță, pentru bunici și copii, pentru oameni cu copii mici sau pentru cei care au nevoie de 2 săptămâni de liniște absolută.

Aruncă o privire mai jos pentru a vedea ce perioadă și apartament ți se potrivește! Rezident primește și tichete de vacanță!

Ce să îți mai spun? Dacă vrei să ai timp pentru propriile gânduri, hai la mare! Dacă vrei să redescoperi liniștea, briza, soarele și pe tine într-un loc neașteptat, hai la mare! Dacă îți e dor de plajă și vrei să fugi de aglomerație și de stres, hai la mare! Dacă vrei să vii la mare doar pentru mare, hai la Eforie Nord! Locul unde e sezon tot timpul anului.

Profesor CFM dr. Elena Căciulan: Dezvoltarea gândirii copilului și adolescentului este pregătită din primele zile ale nou-născutului!

Doamna profesor CFM dr. Elena Căciulan are kinetoterapia în sânge. Cred că așa au hotărât ursitoarele dânsei. Și mai e și topită după bebeluși. I-au trecut mii prin mâini. Un super profesionist care face minuni în terapia cu cei mici. Aș vrea să o cunoască toți părinții care îmi citesc blogul.  Aveți mai jos răspunsurile la 10 întrebări foarte importante.

1 . La câte săptămâni aducem bebelușul la kinetoterapeut?

Bebelușul poate să ajungă la un kinetoterapeut care este specializat în dezvoltarea copilului chiar din prima săptămână sau a doua săptămână de la naștere, ca să le ofere părinților informații legate de poziționare, pentru ca ei să treacă peste primele emoții ale poziționării copilașului.

 

2. Cum punem bebelușul la culcare? Pe ce parte este indicat să doarmă, pe spate sau pe burtă?

Poziționarea copilului atunci când este nou-născut este foarte importantă pentru că, în primele săptămâni după naștere, bebelușul stă într-o poziție în flexie,  prezentă din intrauterin. Trebuie să avem răbdare să-și întindă mânuțele și piciorușele și acest lucru înseamnă să-l poziționăm în decubit lateral, adică culcat pe o parte. Putem să-l punem o oră-două ore pe partea stângă, o oră-două ore pe partea dreaptă.  De ce culcat pe o parte? Pentru că este o poziție care îi asigură stabilitate copilului, este o poziție care înlătură apariția frecventă a reflexului Moro care îl dezechilibrează, și pentru că numai așa înlăturăm apariția deformărilor la nivelul capului (plagiocefalie, brahicefalie, doligocefalie) De ce să nu-l culcăm pe spate imediat după naștere? Pentru că bebelușul  vine din intrauterin cu spatele rotunjit(forma uterului mamei), gambe, coapse  îndoite. El nu este pregătit să stea pe spate pentru că nu este o poziție fiziologică și atunci se sprijină pe mâini pe care le poziționează sub formă de candelabru pentru a mări suprafața de sprijin care este limitată și  generează sprijinul precoce latero-occipital, producând deformări serioase ale craniului, care nu se recuperează de la sine niciodată.

3. Este necesar să îi punem pernă/plan înclinat?

În primele luni de viață, bebelușul  are nevoie atunci când doarme,  să fie bine poziționat pentru a se odihni în siguranță și a beneficia de un sprijin adecvat al  corpului în pătuț. Utilizarea unui plan înclinat îl ajută  să doarmă mai bine. Datorită planului anti-reflux plasat pe/sub saltea, capul și umerii bebelușului sunt poziționați corect, îl ajută să respire mai bine și îl protejează de regurgitarea laptelui.  Acesta este motivul pentru care o înclinare poate fi deosebit de benefică pentru a ajuta un bebeluș care are probleme cu somnul noaptea.

4. Când ar trebui să stea bebelușul în fund? 

Este bine să începem să-l poziționăm începând cu șase luni. O să vedeți că fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare. Sunt copilași care stau la șase luni jumătate, la șapte luni. Poziția brațelor este importantă pentru că, la început, o să stea în poziția așezat cu trunchiul mult aplecat în față, în flexie, și, după aceea, trunchiul încet-încet se redresează și începe să adopte o poziție de așezat corectă fără sprijin la 7-9 luni. Nu intrați în panică ! Lăsați copilul să-și urmeze nivelul lui de evoluție, o să vedeți că ușor, ușor bebelușul adoptă această poziție de așezat.

5. Când ar trebui să meargă bebelușul?

Verticalitatea sau poziția  de ortostatism este foarte importantă și ne arată nouă că acest corp uman are un mecanism postural cu totul și cu totul aparte, care se dezvoltă încă de la naștere și se maturizează pe la 18-19 ani. Poziția ridicat în picioare este pregătită de mersul în patru labe, pe genunchi și apoi deplasările laterale  pe lângă pătuț, mobilă, etc. Sunt copii care merg la 10, 11 luni, sunt copii care merg la 12-14 luni. Există un ritm al dezvoltării neuromotorii, dar un copil care a fost stimulat când a fost bebeluș și a fost lăsat să-și descopere mediul, va fi un copil cu motricitate foarte bună care va merge mult mai ușor și va găsi posibilități  variate de deplasare .

6. Pentru un bebeluș perfect sănătos, ce exerciții recomandați să fie făcute acasă de către părinți?

Ar trebui să avem în vedere că această mișcare înseamnă „rostul” pentru care am venit pe lume. Încă de când copilul este mic, la o lună, îl poziționăm pe o parte sau pe burtă cu un rulou sub axilă, zece minute pe zi, adică 30 de secunde acum, un minut mai târziu și să contabilizați cele zece minute. La două luni  poate să mențină poziția 20 de minute  și la trei luni, 30 de minute. De ce este atât de importantă această poziție? Pentru că bebelușul își dezvoltă captorii cefalici, adică ochi, articulația temporo-mandibulară, vestibulul, captori de la nivelul musculaturii cervicale. Ce înseamnă asta? Copilul începe să descopere mediul pentru că va întoarce capul stânga-dreapta să vadă o jucărie, o lumină și așa mai departe. Sunetele care vin din stânga, din dreapta, din față, din spate, îl fac pe copil să-și întoarcă capul stânga-dreapta și să-și descopere mediul . După aceea, ridicarea capului sau extensia capului, poziția culcat pe burtică îl face pe copil să formeze  lordoza cervicală fiziologică atât de necesară și de utilă pentru poziția de ortostatism de mai târziu. Lăsați copilul, nu-l mai țineți în pătuț, în spații închise, puneți pe covor o pătură-două, așezați jucăriile la distanțe diferite, care sună, care cântă, care sunt luminoase și stimulați-l pe copil, învățați să vă rostogoliți cu el, să stați culcat pe burtică cu el, încercați să îl stimulați să se târască, să meargă pe patru labe, pe genunchi, să vină către dumneavoastră, jucați-vă cu el și arătați-i diversele modalități de deplasare pe care le va imita imediat.

7. Ce părere aveți despre premergătoare?

Folosirea pentru o perioadă de timp a premergătorului este o greșeală și o putem explica astfel. Labele picioarelor copilului nu ating solul întotdeauna, iar acest lucru va obosi copilul. Musculatura spatelui va avea un tonus muscular scăzut pentru că bebelușul se va duce cu trunchiul către înainte, iar copilul nu are posibilitatea să exploreze și să se deplaseze pe sol, să vină în contact cu o mulțime de informații. Este o mare iluzie să credem că acest copil este liber să descopere mediul dacă stă în premergător pentru că dacă are o jucărie în mână, aceasta îi cade, el nu poate să o ridice de jos. El nu poate să iasă din premergător atunci când dorește lucrul acesta. Posibilitățile lui de a se juca sunt limitate. Ceea ce poate face sunt cursele lui de du-te-vino, dintr-un perete în celălalt. Copilul va avea o imagine greșită a mersului și premergătorul nu reprezintă o modalitate corectă de a realiza mersul. Copilul nu va putea să-și transfere greutatea de pe un picior pe celălalt și atunci o să-l privăm de acea alternanță de sprijin.

8. Ce sunt reflexele arhaice si cum le dezvoltăm? 

Reflexele arhaice sunt mișcări automate, involuntare, care apar la nou-născuți ca reacție la stimuli senzoriali specifici. Aceste reflexe arhaice se dezvoltă conform legilor naturale ale speciei umane și sunt semnul dezvoltării armonioase. Ele reprezintă baza fundamentală a construcției neurologice și sunt indispensabile unei dezvoltări normale motorii, emoționale și cognitive pe tot parcursul vieții. Ele sunt importante pentru că acționează atât pe partea fizică cât și pe partea cognitivă, dar și emoțională. Partea fizică este legată de postură, adică copilul: nu stă corect, merge pe vârfuri, sprijină capul pe masa de scris. Pe partea emoțională, copilul va avea fobie la lumină, va prezenta angoase, va plânge tot timpul. Va fi copilul care refuză colectivitatea și la care stima de sine este redusă. Când vorbim de partea cognitivă, asta însemană o lipsă de concentrare la învățare. Va avea dificultăți de învățare la tabla înmulțirii, de a reține o poezie, iar aceste reflexe arhaice reprezintă alfabetul mișcărilor. Fiecare literă a alfabetului este reprezentată de un reflex arhaic- atunci când avem probleme să scriem, să ținem creionul în mână, sunt copii care fac gaură în coala de hârtie.

9. De ce e important să lăsăm copilul să meargă desculț? Mersul desculț este bun pentru bebeluși?

Dacă în primă fază,  vorbeam despre captorii cefalici importanți pentru postura copilului, la un an, când copilul începe să meargă, captorii podali, care se găsesc  la nivelul labei piciorului,devin cei mai importanți pentru a transmite toate informațiile legate  de postură la nivelul creierului. Mersul desculț  îi permite bebelușului să-și tonifice musculatura de la nivelul picioarelor, să descopere senzațiile tactile care îl ajută să-și găsească un echilibru bun.

Cu cât piciorul este mai liber, cu atât mușchii pot lucra mai mult. Când bebelușul începe să se târască, să se cațere și să meargă, este pregătit să descopere lumea. Deplasarea copilului pe un  preș care zgârie, pe  covorul moale, pe iarbă, pe gresia tare și netedă, îl ajută pe bebeluș să determine cum și unde trebuie distribuită greutatea corpului pentru un echilibru bun. Un pic ca  un arbore cu rădăcinile sale, picioarele în contact cu pământul ajută copilul să găsească o ancoră. În cele din urmă, când bebelușul se joacă cu mâinile și picioarele, le vede și le atinge; el face legătura între corpul superior și inferior și își integrează imaginea corpului.

10. La ce semne ar trebui ca părintele să ducă urgent copilul la kinetoterapeut?

Orice fel de asimetrie, că are picioarele în talvalg sau în equin, că are un umăr mai sus și unul mai jos, că are capul aplecat într-o parte și rotit pe partea opusă, că nu poate să se rostogolească, că nu poate să meargă corect, că nu poate să stea în poziția așezat. Toate aceste niveluri de evoluție motorie ale copilului, în condițiile în care ele nu apar și nu se încadrează cu vârsta lui, înseamnă că acolo am o întârziere în dezvoltarea motorie, că pot să am o hipertonie musculară, că pot să am o hipotonie axială, că pot să am tulburări legate de postură și de echilibru, si-atunci cel care poate să mă ajute este fizioterapeutul pentru că el are la îndemână un element foarte important și neinvaziv și care nu este scump: mișcarea. El poate să-l învețe pe copil postura corectă, el poate să-l învețe pe copil să găsească soluții la provocările care îi apar în viață, el poate să-l învețe pe copil să mănânce, să meargă corect, să meargă în patru labe. Orice asimetrie care apare, mai mică sau mai mare, trebuie să știți că există această mare șansă de a fi rezolvată prin kinetoterapie, iar mișcarea este factorul important în procesul de dezvoltare a cunoștințelor și a personalității copilului. Progresul intelectual al nou-născutului depinde de dezvoltarea lui motorie, de mișcare. Iar dezvoltarea cognitivă și creativă a copilului până la trei ani este proporțională cu progresul motor realizat. Asta spunea Masaru Ibuka, un cercetător japonez care s-a ocupat mult de pedagogia copilului. De asemenea, trebuie să știm că mișcarea este cea care permite crearea structurilor cognitive și transformarea acestora și se întâmplă numai atunci când copilul acționează direct asupra mediului prin manipularea obiectelor, deplasarea în spațiu.

Să reținem că dezvoltarea gândirii copilului și adolescentului este pregătită din primele zile ale nou-născutului!

 

Despre feminitate si umanitate. Puterea unui compliment

O apariție. O femeie super elegantă stă la coadă la Lidl cu spatele drept, mândră de zici că e la dineul regal. Imbrăcată cu o rochie neagră, de zi, cu un șirag de perle la gât. Am mai văzut perle, acum femeile le poarta din ce în ce mai des, deși e adevărat, de multe ori în combinații nefericite. Nu e cazul aici. Doamna e foarte serioasă, poate chiar tristă, n-aș putea să spun exact. Ce știu sigur e că emană stil prin fiecare por. Machiaj, coafura aparent nearanjată, dar totuși scoasă din revistă, manichiura simplă. Un inel imens, statement din sidef. Poșeta clutch e mică din brocart, cu broderie fină. O piesă vintage și singurul element de culoare. Are o atitudine care nu are cum să nu îți atragă atenția. Într-un magazin în care lumea vânează reducerile, ea a cumpărat vită și brânzeturi fine. Totul e în armonie și e clar că banii nu sunt o problemă. O studiez cu atenție și invidie. Mereu m-am întrebat ce au femeile astea în ADN care și trezite din somn, și la coadă în mijlocul poporului, ele sunt perfecte. Doamna plătește și iese din magazin, trece pe lângă mine și atunci eu fac ceva neașteptat. Mă scuzați că vă deranjez. Întoarce privirea mirată, la fel serioasă. Da, spuneți. Voiam să vă spun că arătați superb, sunteți atât de îngrijită și de frumos imbrăcată încât am simțit că trebuie să vă opresc și să vă fac acest compliment. Stupoare. Pentru o secundă a amuțit. Apoi fața i s-a schimbat într-un zâmbet larg, fericit. Vă muumesc foarte mult, mulțumesc mult! Deloc deranjată de nebunia gestului meu, m-a dat sentimentul că „uite, în sfârșit, cineva intelege și apreciază ”. Îi zic, mă scuzați că am îndrăznit, dar cred că noi, femeile, ar trebui să ne spunem una alteia și lucruri frumoase. Așa e, aveți perfectă dreptate, mi-ați schimbat ziua, vă mulţumesc foarte mult. La revedere, la revedere. Eu plec spre masina mea zâmbind, ea pleacă spre mașina ei parcă alt om. Cu fața luminată și ochii sclipind. Dar la fel de dreaptă, cu rochia perfectă, inelul statement, poșeta vintage… și un parfum de frumusețe.

Uptown Monkey. Apartamentul cu vedere la liniștea Brașovului

Brașovul e recomandarea mea pentru oricine vrea un weekend ca afară. Terase chic, cafenele cool, un centru care aduce a Praga, plin de turiști și, totuși, multă liniște.

Oamenii din Brașov sunt cumva, nu că sunt eu de acolo și că mă laud, dar chiar sunt oameni faini și primitori. Orașul a luat drumul turismului, cam peste tot se vorbește engleza, restaurantele sunt de toate felurile și atmosfera chiar e una de vacanță.

Azi vă recomand o variantă excelentă de cazare. Un apartament compartimentat perfect si decorat cu mult bun gust. E un apartament de 2 camere, cu living si dormitor. Mic, dar super chic! Perfect pentru 2 adulti si 2 copii. E în centru, dar nu pe strada principală Republicii si nici în Piața Sfatului. E la 7 minute de mers pe jos, într-o clădire nouă, cu vedere la Tâmpa și, atenție, foarte important, GRATUIT aveţi cu loc de parcare subteran. Ăsta e un detaliu care contează enorm pentru că orașul e mai mereu plin și parcările sunt scumpe și puține.

Dormitorul e cu ferestrele la o străduţă fără trafic ceea ce inseamnă linişte, aer curat si ciripit de păsărele 🙂 Insist pe acest aspect că e foarte linistită zona, apartamentul e sclipitor de curat (cunosc personal gazda și știu cât preț pune pe asta), detaliile sunt atent alese: de la cosmeticele de baie, până la lenjerie, paturi, tacâmuri, internet cu Netflix şi HBO, încălzire în pardoseală şi….o lumină superbă. Da, lumina e un detaliu care face diferența.

Puteți face rezervări aici. Sunt sigură că gazda Atena vă va surprinde plăcut. Tocmai am aflat
că a creat în apartament şi o mică galerie de artă cu tablouri de vânzare. Practic, dacă îţi place ceva poţi să laşi banii şi să pleci cu tabloul acasă.:)

Vă las acum mai multe fotografii și vă doresc o săptămână PERFECTĂ! Dacă ajungeți la Braşov,  la Uptown Monkey, să îi transmiteți Atenei salutări din partea mea 🙂

Irina Baianț “Zâmbetul și energia te prezintă înainte să deschizi gura”

De Irina Baianț am aflat pentru prima dată de pe rețelele sociale. Am dat play la un filmuleț în care ea cânta pe scena de la Ateneu. Wow! A fost prima reacție, apoi căutând mai multe informații am aflat că Irina nu e voce oarecare, e ACEA VOCE despre care vorbește acum toată lumea. A cântat în marile săli de spectacol ale lumii, a ridicat în picioare mii de spectatori, a impresionat audiențe de oameni simpli sau cu funcții mari. Ea nu face diferența între ei. Tratează fiecare om din public cu mare respect. O femeie extraordinară, cu un magnetism incredibil, cu o forță greu de imaginat când vine la pachet cu smerenie în cantități foarte mari. Pe 10 septembrie pregătește un concert extraordinar ILLUMINARIUM IRINA BAIANȚ. Am stat de vorbă despre suflet, muzică, sacrificii, vindecare și puterea de a alege drumul greu. Am făcut fotografii superbe, într-o ședință foto în care am râs mult, dar ne-am făcut treaba cât se poate se poate de serios. A fost o plăcere și o onoare pentru mine această întâlnire. Mulțumesc, Sheraton Bucharest pentru găzduire și Adi Popa pentru fotografiile care mereu schimbă tot.

Adevăr sau provocare?

Provocare!

Spune-mi ceva ce nu ai spus nimănui niciodată.

Vorbesc cu perna. Uneori, seara, înainte să adorm, îmi place să-mi iau perna în brațe și să îi spun lucruri ca să pot să-mi eliberez mintea. Îi spun lucruri pe care nu i le spun niciodată nimănui. Ceva de mă apasă din perioada respectivă, ceva ce-mi stă pe suflet foarte puternic și nu consider că trebuie discutat cu persoana respectivă, astfel mai am timp să trec printr-un filtru lucrul pe care vreau să-l spun. Ca să-l verbalizez, să-mi dau seama ce impact ar avea ce spun, vorbesc cu perna. Îmi iau o pernă în brațe și-i șoptesc.

Și adevărul este că Irina este cum…

Irina este mult.

Care-i primul lucru pe care l-ai spune despre tine?

Sunt foarte autocritică, de asta îmi este și greu să vorbesc despre mine. Plusurile pe care le am nu sunt meritul meu, sunt meritul părinților mei, al universului, al naturii. Meritul meu e ce reușesc să fac, iar tot ce fac este pentru oameni, pentru ca oamenii să simtă și altceva, să se apropie de sufletele lor, să se apropie de creativitate, să înțeleagă puțin din ce înseamnă spiritul, nu doar trupul. Asta apropo de meseria mea, de mesajul pe care îl trimit, de felul în care interacționez cu tinerii, în primul rând, care pot să înțeleagă și să guste dintr-o zonă puțin mai spirituală, din muzică clasică, din cultură, din experiențe, din locuri frumoase, lăcașuri de cult din România pe care le pot vizita într-o vacanță. Adică să înțeleagă din cealaltă parte a vieții. Cam ăsta este mesajul pe care eu vreau să-l transmit fiind de vârsta lor, dar apucând să merg pe un drum care mi-a arătat lucrurile astea.

Vulnerabilitatea este cel mai frumos lucru care poate să definească un artist

Cum se împarte ego-ul, care e cumva în job description-ul unui artist cu smerenia? Cum depășești momentele de trufie?

Le-am depășit doar în momentul în care m-am lovit de ele, adică m-au consumat, m-au atacat, s-au întors împotriva mea momentele de trufie. La început, am fost foarte mândră și orgolioasă și plină de mine pentru că reușeam să fac într-un timp foarte scurt lucruri pe care alții le-au făcut în decurs de ani, să zicem. Am trăit sentimentul ăsta până în momentul în care am înțeles că ceea ce fac nu e meritul meu, mi se poate lua absolut oricând. Este un har pe care îl slujesc și atât. O fac pentru că așa îmi place mie să consider că Dumnezeu a ales pe unii dintre noi să arate anumite lucruri și pe alții alte lucruri, iar pe mine m-a ales să arăt zona asta. Și atunci, e important pentru mine să înțeleg că vulnerabilitatea este cel mai frumos lucru care poate să definească un artist. Pentru că artiștii sunt văzuți ca un fel de entertaineri. Sunt luați, puși pe scenă, cântă bine. Pentru oameni, faptul că pare ușor ceea ce faci înseamnă că e și simplu. Dar nu e adevărat.

Pe de altă parte, publicul, în general, nu se uită la tine ca la orice om, ești o zeiță pentru că ești acolo pe scenă…

Tocmai de asta cred că vulnerabilitatea câștigă publicul mai mult ca perfecțiunea, mai mult decât un act impecabil făcut. Tu ești om ca toți oamenii și vulnerabilitatea mi se pare cea mai înaltă formă de smerenie pe scenă și în fața oamenilor pentru că arăți așa cum ești. “A, eu știu să cânt bine că am muncit pentru asta și-mi iese ca dificultate tehnică o piesă sau reușesc să-i fac publicului piele de găină.”. Facem acest lucru prin emoție și prin mijloace tehnice, dar, de fapt, noi suntem vulnerabili. Noi suntem ca voi și trăim și plângem și vrem să rupem bariera asta, cu atât mai mult în muzica clasică. Întorcându-mă la întrebarea: “Cum reușesc să fac diferența?”… pe scenă, într-adevăr, trebuie să fii cineva, în viața de zi cu zi, altcineva. Trebuie să te împaci cu ideea asta, fără să le duci în cele două extreme. Trebuie să-ți însușești această dublă personalitate de a fi om de scenă. Trufia vine din dorința de a fi puternic, tu nefiind puternic, de fapt. Eu așa am înțeles-o. Dorind să arăt că sunt puternică, mi-am mărit foarte mult ego-ul.

  În momentele în care simt că nu mai pot, și am multe în care plâng, mă consum, mi se pare că nimic din ce-mi propun nu-mi iese, în care vocea nu-mi răspunde, în care emoțional am o stare proastă, joasă, sunt încărcată, am dureri, am nefericiri, am griji, îmi aduc aminte de unde am plecat și unde am ajuns.

Ți-am urmărit parcursul, tu ai muncit foarte, foarte mult și am să scriu exact așa: “foarte, foarte, foarte, foarte mult, să ajungi aici…”, ești foarte ambițioasă, știi foarte clar ce vrei, muncești enorm, dar sunt sigură că sunt momente când simți că nu mai poți. Ce faci în momentele alea în care simți că nu mai poți?

Îmi aduc aminte de unde am plecat. În momentele în care simt că nu mai pot, și am multe în care plâng, mă consum, mi se pare că nimic din ce-mi propun nu-mi iese, în care vocea nu-mi răspunde, în care emoțional am o stare proastă, joasă, sunt încărcată, am dureri, am nefericiri, am griji, îmi aduc aminte de unde am plecat și unde am ajuns. Îmi aduc aminte că am plecat dintr-un punct în care mi-am dorit și mi-am asumat că voi trece prin toate momentele astea, îmi aduc aminte de cuvintele mamei mele care mi-a spus că tot ceea ce trăiești în această viață, ți-ai ales înainte să te naști. Si dacă ți-ai ales să mergi pe drumul ăsta și să slujești asta, ți-ai ales inclusiv momentele de fericire și de greutate prin care treci. Atunci trebuie să treci prin ele, e în tine puterea asta. Imi aduc aminte de bucuria pe care o am când sunt pe scenă, este singurul spațiu în care am impresia că sunt ținută în brațe de îngeri. Mă gândesc: “Cum o să fiu eu peste cinci ani sau peste o lună după ce se va termina momentul ăsta pentru care muncesc?”O să îmi aduc aminte, o să mă uit în urmă și-o să zic: Ce fraieră am fost!”. Acum mă pregătesc pentru un concurs. Eu sunt un om căruia îi place concursul, nu doar pentru că reprezintă o pârghie bună să fii văzut de agenți, de teatre, dar mi-am dorit foarte mult și să văd care este nivelul internațional și să nu fiu cea mai bună de la mine din ogradă, fiecare școală de cânt, din fiecare țară, venind cu reprezentanții și cu tot ce au ei de arătat. Mi-am dorit să văd o comparație, dar și experiență. Plus că emoțiile unui concurs nu se compară cu emoțiile unei scene. E un cu totul alt tip de emoție.

E mai greu?

E mult mai greu pentru că acolo știi că ai sabia deasupra capului. Ți se vânează, de fapt, greșelile. Asta este mentalitatea tuturor și atunci trebuie să fii pregătit. Trebuie să-i faci pe cei din comisia care te evaluază să se simtă ca la un concert și să uite că au de vânat. Cântatul este subiectiv. Poate să nu îți placă vocea, dar de fapt să cânte bine. Poate să nu îți placă repertoriul pe care l-a ales și atunci să nu fii obiectiv în a evalua artistul tânăr care este pe scenă și care își dorește să aibă recunoaștere și să arate tot bagajul tehnic pe care îl are. Dar dacă tu te gândești că, de fapt, ar trebui să faci oamenii ăia să se simtă ca la un concert, doar să trăiască, fără să se vadă că îți dorești neapărat să impresionezi, atunci e un punct câștigat. Concursurile sunt foarte bune și le recomand tuturor cântăreților, măcar o dată să meargă la un concurs. Acum va fi oficial ultimul concurs pe care îl voi mai face. Toate concursurile au o limită de vârstă și eu sunt la limita vârstei la care mai pot participa la consursurile din categoria celor internaționale foarte mari, pentru că am bifat toate titlurile pe care le-aș fi vrut. A rămas unul care mi se pare foarte important pentru mine pentru că închide un ciclu din care am plecat. Este vorba de Concursul Internațional de Canto George Enescu de la Paris.

Care n-a fost câștigat până acum de niciun român.

Da. Mi-aș dori foarte mult să merg acolo.

Magnetismul e o chestie cu care te naști

Sunt oameni care intră într-o cameră și se schimbă atmosfera. Și tu ești unul dintre ei. Crezi că magnetismul e o chestie care se învață?

Nu, deloc. Magnetismul e o chestie cu care te naști. Că vrei să gesticulezi într-un fel, că vrei să te îmbraci într-un fel, că arăți într-un fel, dar energia e importantă. Tot timpul am spus: “Zâmbetul și energia te prezintă înainte să deschizi gura.”

Tu nu ai ales drumul simplu. Tu ești o femeie foarte frumoasă, foarte deșteaptă, foarte talentată, ești pe toate scenele, la concursuri. Ai întâlnit foarte mulți oameni importanți, dar uite, ești aici cu mine pe canapea, nu ești prințesă la palat. De la ce vârstă ai știut că prin munca ta trebuie să ajungi cineva?

E un cumul de motive care m-a făcut să conștientizez ce drum să aleg. De ales, l-am ales dintotdeauna. E adevărat că mi-a fost inspirat și de părinți, din educație. Mai ales tatăl meu a insistat să învăț, să am un plan B pentru orice. “Foarte frumos, faci muzică, pian în primă fază. Dar dacă se întâmplă ceva vreodată și nu mai poți să mai cânți? Dacă îți rupi o mână, dacă n-o să meargă? Trebuie să ai capacitatea de a te adapta.” E cea mai mare capacitate pe care specia noastră o are. Adaptabilitatea. Eu mi-am spus: “Ce ai putea să faci altceva?”. Cumva, punându-mi întrebarea asta și investind, nu m-a făcut să mă îndoiesc de ce vreau să fac. Din contră. Am putut să-mi dau seama că trebuie să înțeleg și să caut într-adevăr ceea ce îmi place, nu doar lucrul pentru care sunt făcută, nu doar muzica, ci să aprofundez și altceva.

Simți că ai renunțat la ceva ca să fii aici?

Am renunțat la multe. Nu sunt lucruri pe care le regret, doar conștientizez că am renunțat la ele. Am renunțat la foarte mult timp și la foarte multe lucruri pe care nu le-am învățat la momentul respectiv. Nu știu cât de mult m-ar fi ajutat sau nu, că am depășit foarte repede etapa în care să joc frunza.

La o parte din copilărie…

Da. Dar am învățat să fac lucruri care îmi plac mult mai mult și pe care le folosesc mult mai mult. Eu nu știu să joc remmy, table, jocuri de cărți. Am fost plecată în concediu la mare câteva zile și stăteam pe plajă cu prietenii mei care jucau table. Au încercat să mă învețe să joc. E, în afară de a aruncat zarurile, nu s-a prins nimic de mine. Și eu nu sunt un om care să învețe ceva greu.

Să te iubești înseamnă să poți să renunți la lucruri care îți fac rău sau să ai puterea să spui “nu”, să ai puterea să te ierți, să te pui pe tine pe primul loc

Cât de tare te superi pe tine când greșești?

Vai de mine! Anul ăsta am învățat pentru prima dată și chiar am simțit ce înseamnă să te iubești pe tine. Asta e o chestie care te lasă sau nu să te superi atât de tare, să te pedepsești. Eu am zis că mă iubesc, în ideea că mă îngrijesc de problemele existențiale, spiritualitate sau am o igienă mentală bună. Dar asta nu înseamnă să te iubești. Să te iubești înseamnă să poți să renunți la lucruri care îți fac rău sau să ai puterea să spui “nu”, să ai puterea să te ierți, să te pui pe tine pe primul loc.

Bunicul meu îmi vorbea de hrana sufletului și că hrana sufletului e diferită de hrana minții, pentru că foarte mulți dintre noi le confundăm

Practici meditația?

Da. Trebuie să găsești forma ta de interiorizare. Eu sunt un om extraordinar de activ și unul dintre cele mai mari defecte ale mele este lipsa de răbdare. Mi-am dat seama că și nestatornicia este un defect. Nu pot să stau mult timp într-un loc, trebuie să mă mișc, trebuie să fac ceva. E o agitație interioară pe care mi-am controlat-o fantastic de mult, în primă fază prin exerciții de respirație când m-am apucat de canto pentru că îmi doream atât de mult să învăț cât mai repede tot ce am nevoie ca bagaj tehnic să pot să-mi controlez vocea, încât am avut răbdare să fac lucruri doar pentru că știam că trebuie să termin mai repede ca să ajung undeva, să ajung să pot să cânt cum vreau, să pot să duc o frază cum vreau. Prin exerciții de respirație, am învățat să îmi controlez foarte bine toată agitația interioară. Pentru mine, în sine, cântatul încă de mică, la pian, de exemplu, era o formă de meditație. Pentru mine, meditația înseamnă, în primul rând, interiorizare. Poate să fie sub formă de meditație de conștientizare spirituală, de încărcare, de lucrat cu chakrele, în măsura în care crezi în asta. Eu cred pentru că am fost în cadrul discuțiilor printre oameni. Chiar și mama mea cunoștea un terapeut cu care am vorbit foarte mult, la bază fiind chimist. Nu mi-a povestit niciodată basme, ci mi-a explicat concret că suntem energie, că avem niște centri energetici care lucrează pentru noi. Mie trebuie să-mi explici ca să pot să înțeleg și să hotărăsc, atât cât îmi îngăduie rațiunea, dacă cred în lucrul respectiv sau dacă mi-l pot asuma mental încât să cred în el și să facă sens pentru mine. Am învățat, în primul rând, din respirație, ce înseamnă meditația și apoi am încercat mai multe forme. Meditația este rugăciune. Iar eu sunt un om credincios, nu stau mult în biserică neapărat, dar de sărbători, de fiecare dată când am ocazia și simt nevoia să merg acolo, mă duc. Dar de rugat, mă rog tot timpul, citesc acatiste, am felul meu de a mă ruga, de a cere ajutor. Bunicul meu îmi vorbea de hrana sufletului și că hrana sufletului e diferită de hrana minții, pentru că foarte mulți dintre noi le confundăm. E impresia că dacă citim o carte, de exemplu, sau vedem un film sau purtăm o discuție cu cineva care să ne provoace intelectual sau să ne deschidă niște centri ai minții, ai conștiinței pe care să-i activăm și să-i simțim în noi activ, am făcut ceva pentru mine. Nu, ai făcut ceva pentru oameni. Din punctul meu de vedere, inteligența asta e, ca și cultura, modalitatea prin care poți exprima ceea ce gândești, că atunci măcar ești cumva sigur de măcar o construcție de frază în care poți să pui ceea ce ai în minte. Dar sufletul trebuie și el hrănit.

Ți s-a întâmplat ca mintea să ți-o ia înainte?

De foarte multe ori. Sunt un total freak control, asumat. Mie nu îmi plac surprizele.

De ce ți-e frică cel mai mult?

De mine.

Adică ți se pare că așa cum te ridici, te poți și distruge?

Bineînțeles că mă pot distruge la fel cum mă ridic, doar că am ajuns într-un punct de echilibru în care nu cred că mă mai pot distruge. Mi-e frică de mine în raport cu cei din jur. Sunt vehementă. Sunt impulsivă.

A existat vreun moment în care te-ai gândit: „Ce mi-a trebuit mie să fiu cântăreață? Nu puteam eu să mă fac și eu ca mama, chimistă?”

Ba da, m-am gândit de foarte multe ori că am ales un drum mult prea greu. Credeam că îmi place să fac altceva mai mult decât fac. Asta doar pentru că mă implicam în altceva.

M-am trezit că nu am nimic, iar acest nimic s-a manifestat pe toate planurile, nu doar spiritual, din punct de vedere al încărcăturii sufletești de a fi pe scenă, ci și din punct de vedere financiar. A fost o perioadă extraordinar de grea

Tot timpul trebuie să ai varianta de backup…

M-am gândit și mă gândesc des. Perioada pandemiei este, poate, cea mai grea perioadă prin care am trecut vreodată profesional pentru că nu am avut ce să fac. Cu atât mai mult cu cât eu nu sunt angajată nicăieri. Și atunci, toate câștigurile mele și toată energia pe care o dedicam scenei erau din contracte de colaborare cu diverse instituții sau teatre din țară sau din străinătate. Și m-am trezit că nu am nimic, iar acest nimic s-a manifestat pe toate planurile, nu doar spiritual, din punct de vedere al încărcăturii sufletești de a fi pe scenă, ci și din punct de vedere financiar. A fost o perioadă extraordinar de grea. O perioadă în care am încercat să mă descurc altfel și am ajuns să mă angajez într-un alt domeniu. Mi-a plăcut foarte mult. Am fost consilieră la cabinetul secretarului de stat de la Ministerul Tineretului și Sportului. În primă fază, a fost o situație foarte amuzantă pentru că șeful meu, secretarul de stat, se uita așa la mine: „Și acum ce fac cu tine? Hai să o luăm cu începul, să citești puțin despre legi, să îți dau niște task-uri, să te uiți pe niște dosare, să mi le organizezi.” Mi-a explicat foarte bine ce trebuie să fac, lucru pe care l-am terminat într-o oră și ceva, a doua zi. Am început ușor, ușor să ajung până în punctul de șefă de cabinet, cu alți consilieri sub mine. Și aici mi-am dat seama cât de important este să ai lângă tine un om care este în afara domeniului. Toți cei implicați acolo vedeau și judecau lucrurile prea în mijlocul problemei, cu voalul deasupra capului, nemaiavând o gură de aer, nu puteau vedea din exterior. Eu fiind total în afara situațiilor, înțelegându-le doar la nivel explicativ, puteam să le cântăresc altfel, și veneam cu soluții. Dacă m-ai întreba care e cea mai mare calitate a mea, ți-aș spune inteligența pe care chiar o simt, mi-am dat seama că pot să înțeleg și să aplic lucruri. Cumva nu am renunțat niciodată la muzică, doar că nu aveam efectiv unde să o manifest.

Am o smerenie foarte puternică în a avea un concert care îmi poartă numele pentru că eu sunt un fir de nisip într-un univers imens și mi se pare foarte mult ca un concert să-mi poarte numele

Pregătești cel mai mare concert al tău. Ce îmi poți spune despre eveniment?

Este absolut deloc previzibil. Este un concert foarte frumos. Este, mai degrabă, un concept. În pandemie, am început acest concept. Uite o chestie pe care n-am spus-o niciodată nimănui.Poate să poarte numele lui Pavarotti sau marei Angela Gheorghiu. Mi se pare mult să fiu eu, Irina Baianț, la 30 de ani, mare concert. Și totuși, oamenii din jurul meu mi-au spus: “Cânți în el, tu l-ai gândit, e conceptul tău, mesajul pe care vrei să il dai pe limba ta oamenilor este curajul tău de a te avânta în ceva ce poate să iasă, ce poate fi înțeles sau nu. Este linia asta fină pe care numai tu știi cum ai reușit să nu cazi nici într-o extremă, nici în cealaltă, și acest concert trebuie să aibă numele tău. Atunci, cumva, am îndrăznit să spun că acest concert îmi poartă semnătura. Este o cale prin care vreau ca oamenii să înțeleagă că muzica clasică e fantastică, că muzica simfonică e fantastică, că toată armata aia de oameni care creează o vibrație sonoră este purtătoare de har și sunt aleși de Dumnezeu să lucreze prin sufletele oamenilor. Arta nu mușcă și nu este nimic rău să poți să-ți hrănești și sufletul. Tot timpul am spus că muzica clasică este pentru suflet și muzica mainstream este pentru trup. Nu poți să fii doar trup fără suflet sau invers.

Când zici muzica mainstream la ce te referi?

Muzica de la radio, comercială, nu mă refer la populară, ci la tot ce se ascultă în masă. Nu trebuie să înțelegi muzica clasică, să înțelegi cuvintele, tu trebuie să te lași să simți mesajul. Muzica este un limbaj nonverbal. Nu ne referim la cea care are o vocală, e cântată. Muzica e vibrație. Îți place melodia pentru starea pe care ți-o dă. Am exemplul cuiva căruia îi plăcea la nebunie Caruso. Niciodată n-a stat să înțeleagă ce spun versurile. După zece-douăzeci de ani, când a citit și versurile, a zis: “Nu se poate așa ceva! Eu aveam impresia că vorbește despre cu totul altceva. Acum îmi place și mai mult.” Iar concertul de la 10 septembrie este sinestezie-concert, eu așa îi spun, pentru că în fiecare an am încercat să vin cu ceva diferit. Anul acesta, îmi doresc să ofer mai multe experiențe pentru toate simțurile. Am pregătit un concert cu totul aparte începând cu ce mirosi, guști și simți pe 10 septembrie. 

Ce i-ai spune fetiței Irina Baianț?

Că o iubesc și să aibă încredere.

Și ce i-ai spune unei fete care visează să ajungă ca tine?

Să nu renunțe niciodată. Să nu-și creeze un idol din cineva, să fie propriul ei idol, să se descopere pe ea, să urmărească parcursul sau metoda altora care au ajuns sus în domeniul lor, dar să nu încerce să imite și să nu creadă că drumul ăla este drumul corect pentru că fiecare are drumul lui și experiențele care îl duc pe drumul respectiv, dar cel mai important este, indiferent de drumul pe care îl găsești, să nu renunți.

Ce nu ai face niciodată?

N-aș trăda.

Ai fost trădată?

Da. Am simțit trădarea la foarte multe niveluri.

Și cum depășești?

Înțelegând că și ceva din tine l-a făcut pe omul respectiv să simtă să reacționeze așa pentru că vorba aia “adevărul e undeva la mijloc” e mai profundă. Când spui “adevărul e undeva la mijloc”, te gândești că poate și tu exagerezi un pic în povestirea unui situații care nu îți face plăcere. Poate ceva din comportamentul tău l-a rănit pe celălalt sau l-a făcut să fie așa. Noi suntem oglinda unul celuilalt. Dacă ceva din comportamentul meu te rănește pe tine, evident tu vei reacționa și vei schimba energia, vei schimba abordarea și deschiderea față de mine. Atunci, energiile noastre se vor ciocni și nu vom mai putea colabora, nu vom mai avea o comuniune. Toate lucrurile care ne rănesc, că-i trădare, că-i abandon sau umilință vin de undeva și din noi. Dacă reușim să iertăm partea asta și să înțelegem că toți oamenii greșesc și îl ierți și pe el pentru rana pe care tu i-ai făcut-o, cred că acolo te eliberezi de orice sentiment, de orice durere. Iar eu așa am făcut. Eu doar așa am reușit.

Surpriza de la Marea Neagră. Eforie Nord. Rezident Eforie Nord

Iubesc marea. Necondiționat. Nu contează că e soare, că e vânt sau că e ploaie. Nimic nu îmi strică părerea despre ea. Îmi plac întâlnirile cu marea indiferent de anotimp. Dar vara e vara și vine cu aroganța ei. Îți trimite voci care îți comandă: Lasă totul și treci la mare!

Anul asta am ajuns la Marea Neagră, în sudul litoralului, departe de scumpeturile din Mamaia și de aglomerația din Vama Veche, stațiune care după părerea mea bate pe alocuri fițele din nord.

Am ajuns la Eforie. O stațiune care mie îmi place mult, în ultimii ani am fost de câteva ori, e drept în extra sezon.

Am stat 4 zile și 5 nopți cu Maria în superbul apartament Silver de la Rezident Eforie  Nord. Știu că e litoralul plin de hoteluri, dar eu am să va recomand să alegeți un apartament. Fac această recomandare pentru că un apartament îți da o independența fantastică. Nu ești constrâns de orele de mic dejun, îl prepari când ai tu chef și dacă nu vrei  poți să te duci la o terasă să mănânci.

Văzusem pe internet fotografiile de la Rezident Eforie Nord și recunosc că am gândit, da sunt foarte faine pozele dar parcă prea faine că să fie adevărat ce vedem în ele. Oh, well…Am ajuns la fața locului. Uimire. Dublu wow! Realitatea bate fotografiile! Un apartament dotat cu tot ce trebuie:

  1. espressor ( eu am buba la cap cu cafeaua deci a contat enorm să știu că am un aparat de făcut cafea plus pastille pentru tot sejurul )
  2. prajitor de pâine
  3. cuptor cu microunde
  4. fierbator de apa
  5. plită electrică
  6. mașină de spălat. Nu radeți, știu că nu pleacă nimeni în vacanță să spele rufe, dar ce bine e când poți să bagi rapid la spălat prosoapele de plajă, costumele de baie etc. Pe balcon aveam și un uscător de rufe
  7.  aer condiționat
  8.  veselă, oale, detergent de vase și de rufe, mop, matură etc
  9. fier de calcat si uscator de par si bineinteles proasoape

Apartamentul în care am stat noi are două camere și o terasă imensă pe care poți să ieși din ambele încăperi. Sunt două aparate de aer condiționat, unul în dormitor și unul în living. Mobila este super elegantă, totul e decorat cu mult bun gust, sunt multe detalii frumoase care îți bucură ochiul. Televizoare smart în ambele camere așa că între două reprize de plajă….netflix and chill cum se spune.

Baia e frumoasă, curată și nu ai cum să nu remarci produsele de la Rituals, săpun, gel de dus, șampon, balsam.

Livingul e spațios open space cu bucătăria, canapea e extensibilă, asta face apartamentul să fie potrivit chiar și pentru 4 persoane.

Dormitorul mi-a plăcut cel mai mult. Simplu, dar sofisticat cu niște detalii care îți arată că în acest loc nimic nu e la voia întâmplării.

Accesul în apartament e digitalizat. Formezi un cod doar al tău care e valabil de la checkin și până la checkout. Există și un cod de intrare în clădire, dar asta cu intratul în camera pe baza unui cod mi s-a părut mega șmecherie. Imaginați-va cum e o vacanta în care să nu spui ai luat cheia, unde e cheia, nu găsesc cheia de la camera! Un mare stres în minus.

În prețul apartamentului aveți incluse sezlongurile de plajă și parcarea subterană.

Am dat multe detalii, toate mi se par importante, nu e un cliseu cand va spun ca e un apartament in care aveti tot confortul de acasa. Cei de la Rezident au 11 apartamente în Eforie nord le găsiți pe toate pe siteul lor,  aici, urmăriți și pagină de Facebook pentru oferte și last minute. Primesc și vouchere de vacanță. Va las la finalul articolului mai multe fotografii care o sa va convinga ca nu e o cazare oarecare.

Mă tot gândesc să va spun ce mi-a plăcut cel mai mult si cel mai mult în apartamentul în care am stat pentru că sunt foarte multe chestii care mi-au rămas în suflet, dar cred că ce m-a “leșinat” era că dacă stăteam în pat vedeam marea, dacă leneveam pe canapea și ridicăm privirea marea era tot acolo.  Au fost minute de aur pentru mine și Maria. Priveliștea face toți banii la orice ora.

De ce să alegeți Eforie Nord pentru vacanță? E o destinație pentru familii, lumea nu epatează, nu e despre fițe și figuri, ai ce să faci cu copilul, ai ce să faci și cu bunicii pentru că sunt băile de nămol, e o stațiune care mie îmi place foarte mult. Mi-a adus aminte de copilaria mea, când mergeam cu ai mei sau în tabăra. Aceeași super atmosfera de familie, bonus acum  ai cazări extraodinare.

 

 

 

 

 

 

 

De ce să nu mergi NICIODATĂ duminica la mall

Răspunsul e simplu. Face parte din marile greșeli ale vieții. Pentru că, pur și simplu, oamenii scăpați din pandemie acum dau năvală. Oriunde. Și mallul e cel mai bun loc pentru foarte mulți

Am fost duminică seară la film cu două prietene. Drumul de la intrarea în mall până în cinema a fost o cursă printre treninguri, papuci cu blănitz, coada imensă de la un junk, pardon, fast food nou deschis, gură-cască fără număr, copiii țipând că mai vor, bărbați bombănind că nu mai pot, femei neobosite care nu se lasă extrase cu una cu două din magia ofertelor.

Am ajuns la cinema. Coadă mare, zeci de persoane care vor popcorn și nachos la fel ca mine și prietena mea. Din toată coada aia, doar noi purtam masca. Că așa alegem noi să purtăm masca în aglomerație. Cred că dacă ne așezam în curul gol la coadă nu atrăgeam atâtea priviri. Românul are ochi critic mai ales pentru oamenii care respectă reguli chiar dacă ele nu sunt publicate decât în legea bunului simț.

Intrăm la film. Noi trei pe ultimul rând și un grup de cinci adolescenți. Trei fete, doi băieți. Au mai venit două doamne, un domn cu o doamnă, încă un domn cu o doamnă și încă două adolescente. Cam acesta a fost publicul. Puțini oameni, io m-am bucurat, dar, na, filmul era de Almodovar așa că m-am gândit că nu oricine gustă complicăciuni.

Jumătate dintre spectatori au intrat în sală după ce a început filmul. Pac! lanternă în ochi că nu își găseau loc. Unii vorbeau la telefon, alții comentau cu voce tare filmul, o doamnă a ieșit din sala să cheme plasatorul că stătea fix sub aerul condiționat. Au cercetat împreună cu lanternele de la telefon cum bate aerul condiționat, apoi omul i-a sugerat să se mute că sala era goală, nu, a preferat să stea în același loc să mai bombăne puțin. Cu voce tare, tare.

Când am intrat, m-am bucurat să văd că sunt adolescenți la filmul ăsta, am zis hai, că țara mai are o speranță. Oh, well… copiii ăștia cred că veniseră la film să se ascundă de cineva. Practic, nu s-au uitat deloc la film, au vorbit non-stop, au râs de chestii de la școală, una dintre fete urmărea cu sonor un live a lu Bogdan de la Ploiești pe tik tok, nici măcar scenele de sex cu Penelopenu le-au atras atenție, mai ieșeau la un pipi, mai făceau un selfie, mai un hohot de râs. Feelingul meu e că își doreau să stea toți 5 pe întuneric undeva fără să vină vreo mamă sau vreun tată să aprindă lumina și să țipe: „Ce mama naibii faceți aici, v-am zis să lăsați ușa deschisă și lumina aprinsă.” Nici măcar nu s-au pupat! Pffff….Prinzând curaj de la atmosferă, și ceilalți spectatori au început să vorbească fără jenă. Te obliga sala cumva. Toată lumea comenta cu voce tare ca la meci. Mai suna un telefon, mai ieșea câte un om din sală, se mai aprindea câte o lanternă.

Nu pot să spun că mi-a plăcut filmul. Spre deloc, deși chiar m-am uitat la film, prin natura meseriei am atenție distributivă. Pot spune cu mâna pe inimă că „Mame paralele” regizat de Pedro Almodóvar e filmul cel mai interactiv la care am fost vreodată.

După film,   fix la ieșire, un grup de băieți ascultau pe telefon o manea, am mers puțin: un alt grup sătea la coadă să se pozeze cu o mașină foarte străină. Apoi un alt grup pe culoar, tot pe o manea. Remarc doar oamenii cu branduri mari pe piept și care vorbeau foarte tare. Mă tot întreb de ce. Poate pentru că ascultătorii genului sunt fix ca genul. Trebuie să dăm la maximum muzica, noi sfidăm, vrem să acoperim, să atragem atenția, nu?

Spre casă, fiind trecut de 9 seara am vrut să iau un Uber, dar fiind duminică seară costa cât o pereche de adidași, așa că am așteptat autobuzul. Oricum  sunt fan transportul în comun, o să vă povestesc într-un alt articol de ce. Aseară autobuzul semi plin, un grup de băieți foarte gălăgioși cu maneaua atașată, desigur, pe telefon. Asta dacă vă întrebați cine îi duce pe Dani Mocanu, Salam și Tzanca în trend pe youtube. Mergem o stație, volumul era tot mai sus, mai mergem o stație – râsete înjurături. La un moment, dat șoferul oprește brusc autobuzul, pune pe avarii, se ridică și le strigă. „Bueiiii, cârnaților! Unde credeți că sunteți, buei? Nu vedeți că în mașină mai sunt și alți oameni???? Trebuie să ii respectați, pe ei și pe mine! Dacă mai aud un sunet vă dau jos pe toți. Gura!” Mă așteptam să iasă o bătaie, da nu. Brusc s-a făcut o liniște… Acea liniște aproape anormală în România. Cumva reacția șoferului mi-a mai alinat durerea mentală după mall-ul de duminică seară. Niște gholbani au fost puși la punct. Știu că asta nu înseamnă mai nimic în țara în care se scuipă și se suflă mucii pe stradă, dar în momente ca aseară, în autobuz, noi restul ne mai răcorim puțin.

Să nu se înțeleagă din povestea asta că nu iubesc să merg la mall. O, ba da, dar în timpul săptămânii, dimineața și, la film, în mijlocul zilei cu pensionarii vă recomand. Spor la cumpărături!

De ce iubesc hotelurile la nebunie. O noapte la Sheraton Bucureşti

N-am fost fascinată de hoteluri de mică. Bine, nici experienţa vacanţelor pe vremea comunistă nu a ajutat prea mult. Îmi amintesc cum mergeam cu ai mei la Jupiter şi, cocoţată în vârful unui pat, ţipam că am văzut un şoarece. Sau cum treceam prin sala mare a restaurantului, plină de suedezi sau nemţi, ca să ajungem în sala mică unde stăteau românii. Străinii nu sufereau de lipsa mâncării, în timp ce noi eram mereu la „regim”. Dar dus e Ceauşescu şi n-am să vă vorbesc acum despre acea perioadă.

În 2021, spun cu mâna pe inimă, iubesc hotelurile. Şi azi vă povestesc o experienţă deosebită. În plină pandemie, am ales să îi fac Mariei o surpriză şi am fugit de acasă la hotel. Şi nu orice hotel: Sheraton Bucureşti. Iubesc ideea de turist în oraşul meu şi nu suntem la prima abatere. Acum doi ani, am stat la Ramada şi a fost minunat. Am descris experienţa aici.

La Sheraton am ajuns duminică după prânz. Trecem de nedumerirea şoferului de la Uber care ne-a luat din Voluntari să ne ducă la Romană. S-a uitat la noi, fiecare cu geamantanul ei roz, şi a plecat zâmbind.

În plină pandemie, când toată lumea era stresată, am fost întâmpinate cu zâmbete şi căldură. Peste tot, semne ale standardului înalt de la Sheraton. Normele de igienă respectate cu stricteţe. Am primit cartela şi am urcat în cameră.

Am ajuns la etajul 15. Când am privit pe fereastră Bucureştiul de atât de sus, mă gândeam că niciodată nu am mai stat atât de sus într-un hotel. Apoi mi-am amintit că am stat la Ritz în Atlanta, dar asta e o altă poveste, dintr-o altă viaţă, un capitol ce merită povestit separat.

Sheraton e un hotel elegant, impunător, detaliile sunt clasice, nu sunt excentrice, dar luxul e la el acasă. Şi luxul începe cu o curăţenie demnă de reclamele la detergenţii de top. Apartamentul în care am stat, a fost pur şi simplu perfect. Baie inundată în multă lumină, prosoapele pare că le-a lăsat cineva fără să le numere neapărat. Patul înalt, mini bar, espressor cu pastille pregătite, apă la discreţie din partea casei.

Punctul culminant al dormitorului vine de la fereastra care oferă cea mai frumoasă privelişte a Bucureştiului. Să stai tolănit, să te uiţi minute în şir la lumea de jos, să citeşti cartea preferată sunt doar câteva idei pentru această fereastră WOW.

Vă mai spun puţin de pat. Am eu o fixaţie cu paturile. Îmi plac mult canapelele, sunt expertă la pui de somn pe canapea, dar, dar, dar… un pat de hotel impecabil VINDECĂ ORICE. Şi aşa a fostpatul de la Sheraton. Am dormit cu Maria mult şi bine, ca două fete fugite de acasă, departe de lumea dezlănţuită.

Încet, încet se renunţă la măsurile anti-covid, ne reîntoarcem la viaţa normală. Mi-am făcut o listă de locuri unde e musai să ajung. Multe sunt departe de graniţele României, dar multe sunt şi aici, chiar în oraşul unde lumea aleargă după bani şi faimă. Bucureştiul e obositor uneori, dar îţi oferă oportunităţi pe care în altă parte nu ai cum să le găseşti. Sheraton e pe lista mea, abia aştept să merg cu prietenele mele. Vreau să le fac o surpriză să le invit într-o seară la restaurantul Benihana.

Conceptul de gătit live la teppanyaki mi se pare pur şi simplu wow. Bucătarii profesionişti din Asia gătesc live pe mesele hibachi. E o experinenţă unică, marca Sheraton.

Paștele în familie, la Sky Blue Hotel & Spa

Anul trecut mi-a dat totul peste cap. Ma rog, aproape totul pentru ca gusturile nu mi-s schimbate. Stiu exact locurile care imi plac la nebunie si visez cu ochii deschisi sa fug in fiecare weekend.

Cand vreau sa fug din Bucuresti dau o fuga la Ploiesti. Am mai scris pe blog de ce iubesc atat de mlult acest hotel. Gasiti articolul aici.

Imi plac locurile care imi creaza tabieturi chiar si de vacanta. La Sky Blue Hotel Spa aleg de obicei o camera la parter, dar de data asta am stat la etaj intr-un superb apartament.

Primirea a fost una de zile mari, dupa o saptamana nebuna e placut sa lenevesti la un pahar de prosecco, intr-o atmosfera super chill.

Hotelul e senzational ! Ce ma bucura e ca de fiecare data vad ceva nou. acum m-am bucurat să găsesc espressorul în cameră, o cafea bună mereu la îndemână.

Personalul e bine instruit iar regulile de siguranta acum in vremea Covidul sunt foarte bine respectate.

Am ajuns vineri dupa amiaza si de data asta nu am iesit pana duminica. Spa, somn, masaj, mancare buna, relaxare, spa si o oprire la bowling. Desigur, doua opriri si la la magazinul de unde mereu ma aprovizionez.

Mereu punct de atractie pentru mine este SALINA. E un spatiu care pe mine ma vindeca de fiecare data.

Daca nu as fi lucrat, anul asta as fi fost de Paste la Sky Blue Hotel. Iată propunerea de la Sky: sejur de 2 nopti (check in 1 mai – check out 3 mai), mic dejun, masaje de relaxare, Brunch Pascal, acces la Wellness & Spa, fitness și salină cu sare de Himalaya.

Gasiti aici ofertele complete.

Paște fericit!

 

 

 

 

 

VINE VACANŢA MARE. LA MAREA NEAGRĂ. ALEGEREA MEA: BLACKSEARAMA

Toată lumea ştie cât de cuminte am fost de când a început pandemia. Fără vacanţe îndepărtate, fară plajă la ocean, fără avioane, check-in-uri şi plimbări prin capitalele lumii. Fără răsărit la mare. A fost greu să mă ţin departe, dar siguranţa familiei mele este deasupra oricărei tentaţii. Vine vara peste noi iar şi nu mai vreau să poarte titlul de #numergemnicăieri. Așa că m-am pus pe căutat.Şi am făcut o listă de condiţii:

– să fie aproape de casă, dacă am putea, să mergem cu maşina

– să fie, totuşi, în străinătate

– să fie un loc liniştit, civilizat şi guvernat de bun-gust

– să respecte condiţiile de distanţare, măsurile anticovid

– să aibă paturi bune şi mic-dejun sănătos

– să fie la mare

 Prietena mea Ana a găsit locul perfect pentru noi: BlackSeaRama. Tot ea m-a dus la Zornitza, locul de unde nu am vrut să fac check-out. Mi-a rămas multă vreme în minte, am descris experienţa aici pe blog şi le-am făcut capul pătrat cunoscuţilor mei că e destinaţia perfectă pentru prietenie, dragoste, familie şi muuuuult vin.

 BlackSeaRama are aceiaşi proprietari, oameni cu vieţi guvernate de bun-gust şi preocupați de excelenţă în industria ospitalităţii. Am avut bucuria să îi întâlnesc şi să ascult direct de la sursă povestea unui business crescut de la zero cu foarte multă pasiune.

Cum eu sunt şefa la documentare, nu merg nicăieri fără să caut toate review-urile, părerile, articolele, nimic nu îmi scapă, cât e netul de mare. BlackSeaRama e o destinație cunoscută pentru români, am găsit păreri deloc împărțite, toată lumea e de acord că e locul perfect unde poţi să ai o vacanţă așa cum ai visat. 

 

Pentru cei care iubesc golful, e una dintre destinațiile de top din Bulgaria.


Ce mi s-a mai părut foarte cool e ideea să îţi faci nunta aici. Cred că în Bulgaria e mai uşor acum să îţi organizezi cel mai fericit eveniment din viața ta. Uite ce frumos poate să iasă: 

 

Am intrat pe site-ul BlackSeaRama, am admirat fotografiile şi m-am uitat atent la descrieri. Un hotel boutique sau o vilă cu o piscină mică în faţă, pisicina doar a ta, cu SPA, sală de fitness și activități recreaționale – sună foarte tentant. Eu sunt o femeie care iubeşte intimitatea, îmi plac locurile liniştite, cu oameni puţini (nu râdeţi :))), îmi place ideea de spaţiu doar al meu, pe care să nu îl împart. Să ştiu că nu aleargă copiii pe coridoare noaptea, când vreau să dorm sau cameristele dau cu aspiratorul la 8 dimineaţa fix în dreptul camerei mele, când hotelul e mare şi trebuie să termine treaba. Liniştea ca liniştea, dar şi luxul… da, iubesc luxul. Sunt o fată simplă, îmi plac diamantele şi paturile înalte, podelele încălzite şi muzica în surdină.

 

Am trecut la pasul următor. Cât facem până acolo? Fix trei ore şi 40 de minute din poartă în poartă, ca să zic aşa, deci cam cât faci până la Braşov, într-o zi de weekend.

 

Revenind la cazare, vilele au bucătării şi grătar. O facilitate pentru prietenii care merg în grup şi vor să gătească. Eu, sincer, ştiu sigur că o să stau, să mă relaxez ca să nu spun – zac – după atâta stres şi muncă. Aşa că o să aleg să mâncăm într-unul dintre cele trei restaurante sau chiar de la pizzerie. Ştiu, de când am fost la Zornitza Family Estate, câtă atenţie acordă proprietarii mâncării.

Un bistro, Marea Sushi Bar, o tavernă şi o pizzerie. N-ai timp să te plictiseşti, dar ai timp să le încerci pe toate. 

 

Mă bucur că am găsit  locaţia perfectă pentru vacanţa de vară.

 

Detalii despre BlackSeaRama, găsiţi aici.

 

Rezervări puteți face direct pe site-ul hotelului unde găsiți foarte multe oferte.

 

Mie mi-a atras atenția oferta de early bird: rezervi acum, până pe 30.04, pentru minimum 7 nopți și poți plăti mai târziu.

 

Dacă, totuși, vrei să achiți pe loc, ai 15% reducere, cu codul SAVE15%, pe blacksearama.com sau contactând departamentul de vânzări. 

 

Ce mă bucură este faptul că pot anula gratuit cu 21 de zile înainte de sosire, ceea ce, luând în considerare cât de imprevizibile sunt aceste vremuri, mă ajută să stau mai liniștită. 

 Vă mai las şi un filmuleţ care nu mai are nevoie de comentarii.

 

Să vină… V A C A N Ț A!