Dana Sota este DIVA cu D mare. O admir de cand am vazut-o prima dată.
Mai multe fotografii, vedeţi aici.
Categorie: Viață
Charles Tălmăcean
Damian Drăghici
Copiii din Glodeanu
Sunt la pat de duminică seară. Am răcit când am fost la Glodeanu. Cred că de fapt, sufletul i-a ordonat trupului să se îmbolnăvească. Ce am văzut acolo, m-a făcut să repet în minte la nesfârşit: Ce probleme avem noi?
3 copii care stau în genunchi pe jos şi scriu pe o băncuţă, doi băieţi sălbatici care nu ştiu să ţină un pufulete în mână, o mamă care are pe un pat sărac ,dar scrobit, un copil născut acum o săptămână. A ajutat-o o vecină să nască, pentru că n-a mai fost vreme de Salvare. În casa ei e plin de icoane şi miroase a mir, dar şi a sărăcie. Un preot desprins parcă din basmul românesc, genul de părinte pentru care m-aş duce în fiecare zi la biserică. O fetiţă paralizată care ţipă de bucurie. Nu poate să vorbească. 5-6 oameni trăiesc în camere mici, mai mici decât bucătăria mea pe care o văd mereu meschină. Doi părinţi disperaţi pentru că cineva le furase vaca şi nu mai au ce pune pe masă. 7 copii într-o casă mizeră. E gălăgie şi miroase sinistru. Pe pat e un bebeluş. Năpădit de muşte.
Repet întrebarea: Ce probleme avem noi?
Am fost cu Nicoleta, sufletul operaţiunii, să le ducem mâncare şi haine. Şi o să mai mergem. Dacă vreţi să îi ajutati intrati pe blogul lor şi aflaţi ce e de făcut: http://copiiidinglodeanu.blogspot.com/
Povesti intregi despre acesti copii gasiti pe Blogurile Mariei şi Nicoletei.
Mai multe fotografii am pus pe blogul lui Adi.
Rochiile Marithe
Cuvintele:)
Back It Up!
Pregătiri pentru Paşte
Mai e puţin şi vine Paştele. M-am gîndit să vă fac poftă cu mâncăruri alese.
Pentru mai multe bunătăţi, intraţi aici.
Cazarea în Bruges. Ieftin, curat şi central
Nu e un oraş ieftin. Dimpotrivă. 90 de euro pe noapte e camera la Ibis, fara mic dejun! Cum bugetul era de criză, am căutat un apartament. Şi când credeam că nu mai găsesc, am dat peste nişte oameni minunaţi, care ne-au închirirat un studio în centru, cu 55 de euro pe noapte.
Am stat la parter, într-o clădire cu 4 apartamente şi 2 studiouri. Curat, nou, liniştit. La 10 minute de mers pe jos până în Piaţa din centru. Proprietarul, un tip super cumsecade, ne-a aşteptat cu ponturi despre oraş, cu hărţi, broşuri şi cărţi de vizită de la restaurante , berării şi cafenele. Ne-a dat un sfat preţios: get lost, here! Ceea ce am şi făcut, rătăcind ore în şir pe străduţe. Gata, cu vorbăria. Intraţi pe site.ul lor, dacă vreţi o cazare ieftină şi foarte bună.
Bunătăţi de dimineaţă
Test de sinceritate. Vă e dor de nişte cartofi prăjiţi?
Cui nu îi e? Poate lui Carmen Brumă, care arată absolut bestial, tocami pentru că de ani buni, nu mai vrea să audă de prăjeli.
Revenind la noi, muritorii de rând, ca să nu creadă cineva, că la Bruges am efectuat doar plimbări artistice, vin cu o mică lămurire. Am fost şi la muzee. La templul cartofilor prăjiţi şi acasă la mama ei de bere belgiană:D.
Muzeul nu te dă pe spate, dar afli care e tehnica de prăjire a belgienilor: prăjesc întîi cartofii la o temperatură mai mică, după care îi scot şi îi lasă la aerisit 10 minute, după care îi bagă, iar la prăjit la foc tare. Am văzut demo la faţa locului şi am gustat din rezultat. Cei mai buni cartofi prăjiţi, ever!
Jucăria
Vacanţă la Bruges
Orasul e ca o poveste de dragoste din alte vremuri. Ciocolată, dantelă, şemineu, bere nefiltrataă, scorţişoară, lebede, cacao, trăsură, biciletă, pălărie. Sunt cuvintele care descriu cel mai bine atmosfera. Am avut senzaţia pe care nu am mai avut-o nicăieri în lumea asta: că timpul s-a oprit în loc şi nimic nu poate tulbura liniştea. Oamenii zâmbesc. Îi simţi că nu se gândesc la recalcularea pensiilor sau la banii pentru medicamente. Bătrânele se dau în voie cu bicicleta şi singura lor problema este să parcheze regulamentar. Bărbaţii sunt îngrijiţi şi au mândria că trăiesc în oraşul care respiră prin toţi porii bogăţie. Este locul perfect pentru luna de miere, pentru prima ieşire romanntică a voastră ca şi cuplu, pentru făcut copii frumoşi sau pur şi simplu e locul ideal unde să îţi mai aduni puţin sistemul nervos. E un oraş foarte scump, foarte, foarte scump. Există însă soluţii pentru a petrece câteva zile acolo, fără a face împrumut la bancă. O să vă scriu zilele astea variante. Până atunci poze. Multe, multe poze! 
Rătăcirea de moment: H&M
Atâta lume isterizată de un brand, nu am mai văzut de când s-a deschis Ikea în România. N-am înţeles de ce să te înghesui la deschidere, să te baţi pe haine şi să stai la ditamai coada când peste o săptămână, magazinul e tot acolo? Am declarat cu voce tare că aştept să treacă nebunia şi o să mă duc şi eu în vreo 2 săptămâni la shopping la H&M. Aseară, eram coaptă de răcită şi nu ştiam cum să ajung mai repede acasă. În taxi, aproape de ora 9, mi-a venit gândul sâcâitor: şi dacă aş trage o fugă mică, mică până la Unirii? Aşa ca o rătăcire de memoment de care să nu ştie nimeni? Am inceput să dau sms-uri, în stânga şi în dreapta, să mă asigur că e deschis. Şi toată lumea mi-a răspuns: Închide la 8! ( Mai puţin Maria care suferă de gândire pozitivă ca şi mine când e vorba de shopping, dar mesajul ei a venit prea târziu). Întreb taximetristul: – Sunteţi norocos? Omul se uită la mine, în oglinda retrovizoare şi îl văd cum ezită. – Haideţi, domne! Sunteţi norocos? – Domnişoară, dacă trebuie să fiu, sunt! – Ok, hai la Unirii! – Aaa,ştiu! Vreţi la magazinul cu covorul? – Care covor, bre? – Covorul roşu! – ???? – Păi, n-aţi văzut la televizor că au pus covor roşu ca să calce lume pe el? Ce să îi spun? Că io lucrez la televizor, nu mă uit la televizor?:) Ajungem la covorul roşu. Şi intru în magazin. Nebunie ca la supermarket de Crăciun. 15 minute pe ceas. 5bluze pentru mine, ochelari de soare, agrafe si perie pentru Maria. Nu probez NICIODATĂ la H&M, pentru că ştiu mărimile şi croiul care mi se potrivesc. Sunt cozi mari la case, dar fug la raionul pentru copii, acolo nu e nimeni. Plătesc cu cardul şi ies atât de fericită din magazin, de zici că mi-au dat hainele gratis:)
Urc în taxi şi soferul trage concluzia zilei:
– V-am spus eu că sunt norocos!
Constatări
Nu trag chiulul
Doar mi-am schimbat jobul. Şi îmi place la nebunie. Unele decizii, simt că le-am luat, prea târziu în viaţă. Dar acum recuperez. Maria îmi spusese că o să mă dau în vânt, după noua aventură. N-am crezut. Acum însă…Fifi ştie!
Melodia n-are legătură cu situaţia, dar a trebuit să o pun aici, pentru că e fff faină.
Maria Coman
Planuri pentru sâmbătă seara
Să aveţi o săptămână fabuloasă!
