Ana Maria Cotoi
O ora plina de oameni fericiti. Canta, danseaza, urla, topaie. Pina la urma, reactionam diferit in momentul nostru de fericire.
De fiecare data cind primesc o veste buna sau reusesc ceva, am o clipa, o fractiune de secunda de liniste. momentul acceptarii si intelegerii binelui. 🙂
Apoi, reactionez: ori incep sa rad tare, tare, ori incep sa plang, ori pun mana repede pe telefon sa-mi sun prietenele sa impartasesc vestea. De cele mai multe ori insa ma urc in pat, sar si tip: yes, yes, yes! . Fix ca in copilarie. Da, stiu, am aproape 40 de ani…
La începutul anului am pus pe hîrtie planurile pentru 2014. mici si mijlocii, am stabilit ca nu mai fac planuri cincinale.
Uneori, seara, la culcare citesc ce am scris. Mai tai de pe lista ca deja sunt lucruri care ies, s-au conturat mai repede decat am crezut. Mai adaug una, alta. Destinatii, de obicei:)
Imi place cum a inceput 2014. Cu multe zâmbete si multe râsete. Şi încă nu am plecat în vacanţă… stiti ca am o obsesie cu plecatul, cu tarile straine. am dependenta asta de tari straine.
In momentele complicate din viata reala nu ma gandesc ca altii ca as vrea sa dispar, ma gandesc: as avea nevoie de o cafea la praga acum. Sau de un prosecco la Roma. Mda, stiu. sunt dreamaritza. Si sufar de wanderlust.
Eu am aproape 40 de ani.Ea, aproape 5.Gandurile ei insa sunt mult mai profunde, de multe ori. 🙂Mami, tu stiai ca uneori gandurile se baga in calorifer?Nu. Ce sa caute acolo?Pai, mami cind oamenii sunt suparati capul se raceste si atunci gandurile se duc in calorifer sa se incalzeasca. Intelegi, mami?
Ii urasc pe fumatorii care au lasat tigarile si tin teorii despre cat de nesanatos e acest obicei. Da, stiu, tigarile ne omoara. Mi-o poti spune de zeci de ori dar pina la urma e alegerea mea sa fumez. Pentru ca imi place sa fumez. Si stiu ca o sa vina ziua in care o sa spun STOP. O sa am un click mental si nu o sa mai pun gura pe tigara.
La fel a fost si cu Coca Cola. Am fost bautor profesionist 20 de ani. Ganditi-va ca aveam o medie de 2-3 l pe zi. Eram pur si simplu dependenta. Anul trecut in vara m-am lasat. M-a convins cineva ca nu e bine. Nu e bine si pace. Si n-am mai băut. Nu pot spune că deloc. Mai beau din cand in cand, mi s eface pofta, dar gustul nu mai e acelasi iar cantitatile sunt infime.
Pornind de la comparatia cu ex fumatorii, in calitatea mea de fost mare consumator de cola va rog sa priviti aceasta inregistrare. Un exercitiu jurnalistic de forta. Da, la o televiziune de stat. E adevarat, in Anglia. Absolut remarcabil…
NEWSNIGHT: Paxman shows Coca Cola boss how much… de dm_522c09cf20d0a
Frica de penibil ne tine pe loc.
Unele filmulete de pe net ilustreaza perfect drama unei generatii intregi: scrie, sterge, scrie , sterge. sa nu te faci de ras, sa nu para aiurea, sa nu gresesti, daca nu vrea, daca nu poate si daca vrea si daca poate , dar totusi…mai bine lasa, sterg.
Despre puterea lui scrie, sterge, scrie, sterge e si filmuletul asta. ps. mai e si scrie, sterge, scrie, sterge la nervi. Acolo e altceva. E simplu: NU SCRIE!
Dacă un bărbat ocupat sărută in mijlocul străzii o femeie ocupată, asta-l face mascul adevărat. Practic isi asumă povestea, asa cum e ea.
Dacă o femeie se lasă sărutată in mijlocul străzii de un bărbat ocupat, asta o face femeie. De fapt, el masculul asumat o forteaza sa fie femeie. Pentru că ea nu poate să-i spună NU.
Cam asta-i diferenta.
Din fericire, vorba reclamei, suntem cu totii diferiti. Pe unii ii poarta creierele in lupta, pe altii curiozitatea.
Pe prea putini iubirea. Atunci e atunci…
Am spus că 2014 e un an altfel. Plin de tabele, planuri, calcule, decizii intelepte.
Si cum planificarea e mama intelepciunii, iata prima scrisoare din an. Catre Mos Craciun, evident
Draga Mosule,
iată 3 dorinte timpurii
In primul rand, fusta bomboana de la Adrian Oianu. O cheama marzipan:)
Apoi, inelul cind ma iubesc, ma iubeste toata lumea de la Carla Szabo.
Si, si un bilet la Robbie. Are un un turneu nou, swing music. As vrea, da. La Londra preferabil
Cam atat pentru zi. Te pup Mos Craciun si am incredere in tine:)
Pe Maria Coman am vazut-o prima data intr-o dimineata pe la 3. Eu lucram la stirile de noapte si ea venise prin redactie pentru ca pleca intr-o deplasare. Nu e genul popular, nu cauta aplauzele publicului larg, deci interactiunea a fost minima. Spre deloc.
Hahaha, asta e o privire, nu o intrebare, zau. Stii cum e, suntem pana la un punct ce vrem sa parem. Asa ca zau, queening, princessing, pe-acolo. Si uite cum am stat o ora in dressing sa-mi caut haine pentru azi si facem poze tot in uggi si tot in negru si tot fara tocuri. Na, asta sunt eu. Ce vreau? Vreau sa ajung in Zanzibar, la Etretat, in Scotia, in Cornwall, in Bali si inapoi in Provence. Si asta e lista scurta, de prioritati cum ar veni.
Superficiala, snoaba si aroganta. Dar stii asta, nu e vreun secret.
Cred ca este un sfat foarte bun. Cel mai bun. Adica pana la urma, fiecare trebuie sa aiba o sansa, nu? Oricum, asta cu urat versus frumos e foarte subiectiv. Unora poate li se par urate esarfele cu cap de mort. Sau poate n-au suficienta imaginatie.
Intrebarea asta nu poate sa aiba o singura varianta de raspuns, ca te-ai limita la alb sau negru. Si n-ar fi corect, sunt atatea nuante frumoase de gri, incat nu ai cum sa le ignori sau sa le eviti. E pacat. Stii, de exemplu, griul ala de dimineata ploioasa? Pai ala ce vina are sa fie lasat deoparte?
Viata e greu, greu. La fel ca si matematica. In schimb, fizica….sunt 3 lucruri importante in viata, m-a invatat pe mine profesorul de fizica din liceu: fizica, muzica si Rapidul.
Amandoua.
Amandoua. As inclina spre diamante:))) is this lov what I am feeling or diamonds?
Eu? Tot timpul. Tot timpul am ceva sa-mi spun. Si daca vorbesc doar pe 2 voci inseamna ca e bine, uneori e mult mai aglomerat si mai galagie. Mai grav e ca de ceva vreme am inceput sa vorbesc singura cu voce tare.
Care e cel mai prost sfat pe care l-ai primit in viata ta?
Habar n-am, ca sunt si aroganta si superficiala si nu prea ascult ce se spune in jur.
Niciodata :)) niciodata asta vine ori din prostie ori din intoleranta ori din nu stiu ce. Uite, pe superficial. Nu pot sa sufar maslinele. Daca m-ai intreba acum ti-as zice ca niciodata in viata mea n-as manca masline. Dar asa am zis si cu galbenul. Ca eu niciodata nu o sa port haine galbene, ca mie nu imi place galbenul, ca e o culoare oribila. Pana l-am descoperit pe galbenul acela. Acuma na, or aparea si maslinele, n-or aparea, habar n-am. Dar a trecut ceva vreme de cand niciodata asta a devenit mult prea usor de daramat.
Mmmmm da, cred ca da. Exista mai multe feluri de prietenie intre femei si barbati…
De multe sau de nimic. mi-e frica de gandaci, de rautati gratuite, de prosti, de boli. DE boli cred ca cel mai mult, e atat de degradanta boala, incat nu pot sa imi imaginez cum ar fi daca. Mi-e frica de inaltime, uneori.
Noi când ne facem mari ce o să ne facem, Adi Popa? Asa intreba razand tare, tare, Maria Coman, ieri la sedinta foto.
Am ras mult, in hohote chiar. Am vorbit noi doua, ca fetele, de Londra, de fericire, am barfit superficial, ne-am intrebat de ce acum suntem mai frumoase ca in tineretile cele mai tinereti, si evident am ajuns la concluzia ca suntem misto. Bine, daca ma intrebati pe mine ea e super misto. As zice ca e cea mai ALTFEL cunostinta a mea.
Maine dimineata, pe blog gasiti un interviu funny, necenzurat cu Maria Coman cea mai cool fiinta din Romania si Europa:))
Am ales o fotografie serioasa, la deruta, desigur:)
Poți să ai 3 facultăți, un master și un doctorat.
Poți să ai 4 case și 10 terenuri.
Poți să ai pantofi superbi, că doar știm că o femeie e atentă la detalii.
Poți să conduci o mașină împielițată interior și exterior, cu enșpe mii de cai putere atașați.
Poți să ai costum de la Boss sau, mai bine, făcut la comandă undeva la o croitorie renumită de pe o străduță din Londra.
Poți să mănânci doar foie gras și să îi ții teorii despre noul trend în bucătăria moleculara.
Poți să ai în agendă toate numerele de la Palatul Victoria și vreo 2-3 de la Cotroceni. De fapt, de acolo, unul e suficient.
Poți să îi povestești cum ai văzut tu lumea toată și până la urmă te-ai oprit la EA.
Prietene să îți spun două secrete mici, hai trei, că azi sunt binedispusă:
1. Dacă vorbești doar tu, tu, tu despre tine și toate ale tale…NU E BINE. Las-o, suriorule să strecoare și ea o vorbă, două că de aia ai ales-o că e cu brain atașat.
2. Dacă tu habar nu ai ce vrei, in principiu nu te purta ca un dobitoc, atacând și insultând pentru că de fapt tie nu iti e clar dacă e rosu sau verde la semafor. Mintea ta e pe galben mereu, și nu galbenul de breaking news ci ala de intermitent. Adică, ce-i mai rău pe lumea asta.
3. Dacă nu o faci să râdă, du-te acasă măi băiatule. Singur. Case closed.
– Te sun eu înapoi!
– Hai să ne auzim un pic mai târziu!
– Vaaai şi mie mi-e dor de tine, hai să ne vedem la o cafea săptămâna viitoare!
Şi NU, nu te mai sun înapoi, de cele mai multe ori, nu ne mai auzim mai târziu şi în principiu Gloria Jeans şi Starbucks ar da faliment în baza promisiunilor de întâlniri.
Am ajuns în goana nebună, să nu mai am timp de nimic. Nu mă pot organiza. Reuşesc să mă întâlnesc doar cu oamenii cu care stabilesc pe loc: Hai să ne vedem. ACUM!
Cândva, eram regina punctualităţii, tabelelor, întâlnirilor programate din timp.
Acum, trăiesc mereu pe fugă. Am timp, dar nu am timp. Aş vrea, dar mai amân. Şi tot aşa.
Să nu faceţi ca mine. Aici, fifi chiar nu ştie:)
ps. prietenii mei nu se supără. de aia sutn prietenii mei
– să râd mai mult, sa maninc mai putin si mai bun, sa am ocazii multe de sarbatorit cu porto si prosecco, sa intru in rindul fetelor cu iphone, sa nu judec, sa incerc sa fiu cat de cat sincera(vorba Ioanei Gosman), sa nu ma mai supar atat de repede, sa vad Venetia, sa ma reintorc la Belgrad, Bruxelles si de ce nu si la Londra, sa beau o cafea la Paris.
– sa am mai multa grija de banii mei, sa fac calcule, tabele, sa imi cumpar chiar si o agenda. M-a invatat cineva de curand cum e cu banii si numarul lor.
– sa traiesc clipa. sa invat sa primesc fara sa pun intrebari. sa accept ca in viata uneori e bine sa si primesti, dupa ce, tu, de ani stii doar sa dai.
– sa am mai mult timp pentru mine si prietenele mele, sa am grija de oamenii mei din cercul foarte restrans asa cum i-am obisnuit, sa ma ocup mai mult de blogul meu ca sa afle lumea toata ca fifi chiar stie, sa fac multe lucruri pentru prima data, sa nu mai despic firul in patru, sa nu mai fac procesul etapei mereu, sa nu mai scot ochii dar , sa ma uit mai mult in ochii celor pe care ii iubesc.
– sa am abilitatea sa aleg raul cel mai mic, sa plec doar cu mama undeva, sa nu mai ratez marea, sa merg la multe concerte si nu, nu in romania, sa nu mai plang ca plansul face rau la ten( ok, aici nu se pune plansul ala misto, de fericire), sa iubesc mai mult, sa traiesc mai mult, sa duc lucrurile pina la capat.
– sa nu mai intreb mereu si obsesiv de ce, sa fiu atenta sa nu mai fiu cauza unui rau si sa imi dau seama prea tarziu cand vad efectul, cumva sa pierd undeva in zilele de 2014, titlul de drama queen.
– niciodata sa nu mai spun niciodata. in 2014 si in toti anii ce-i mai prind.
Ce frumos lucrează Dumnezeu prin oameni…
Pentru oamenii frumoși, dar necăjiți.
Pentru oamenii frumoși și fără probleme.
Pentru noi toți.
Ea este Nadina. Prietena mea.
Dumnezeu i-a scos în cale 3 copii rămași fără mamă. Se îneca de plâns povestindu-mi cât de săraci sunt. Apoi, a trecut la treabă. Fără să aibă habar cum se strâng banii pentru asemenea cauze, fata asta a convins zeci de oameni să doneze. Și au donat: Peste 30 de mii de lei. Apoi, Gigi Becali a văzut povestea la televizor și a decis să le cumpere o casă. Nadina scria imediat pe facebook:
Se intampla minuni de Craciun! Madalina, Dorin si Emanuel se muta in casa noua!!! Gigi Becali a fost extrem de impresionat de povestea lor si le va cumpara casa. Toti banii adunati de la voi ne vor ajuta sa le amenajam un camin cum nici nu au indraznit sa viseze vreodata! Luni cumparam casa iar marti seara vor impodobi bradul in noua lor casa, in noua lor viata! Va multumesc, oameni buni! Sunteti senzationali!
MULTUMESC, MULTUMESC, MULTUMESC!!!
Ea este Nicoleta. Prietena mea.
Nicoleta a trecut printr-o încercare cumplită de curând. Pe mulți destinul i-ar fi dărâmat. Nu e cazul Nicoletei. De când o știu îi ajută pe alții. Acum mai mult ca oricând. Datorită ei, de Craciun zeci de femei din adăpostul din Berceni au simțit speranță și căldură. Nico a scris pe blogul ei:
În locul în care este atâta durere și suferință am simțit atingerea îngerilor. Am mai avut sentimentul acesta doar în urmă cu doi ani, când am intrat pentru prima oară într-un salon în care erau copii bolnavi și am cunoscut-o pe Marcela, o tânără care nu vedea și suferea de cancer.
Aseară am cunoscut o lume nouă, o lume în care am văzut chipuri rătăcite, chipuri pierdute sau măcinate de boală, suflete în suferință, dar și ochi blânzi, dureros de lucizi, destine destrămate de oameni sau de neputință, vieți pierdute, mame îndurerate, bătrâne uitate de nepoți sau fii, mame alungate de acasă chiar de cei cărora le-au dat viață…
Ea este Ana Maria. Colega mea. Mi-ar plăcea să mă laud că suntem prietene, dar nu o fac pentru că suntem la începutul relației și sunt superstițioasă.
Ana-Maria e reporterul vieții. Și mai e și o fată super sensibilă. Datorită ei zeci de bătrâni rămași singuri pe lume au acum nepoți. Apelul ei a trezit mulți oameni care și-ai oferit imediat ajutorul. Și bucuria a fost, vorba reclamei, de neprețuit.
Uitați-vă la fotografii.
3 fete frumoase cu suflete mari. Zeci de oameni care se bucură datorită lor. Cei care au primit și cei care au dat.
Cum spuneam: Să îi mulțumim lui Dumnezeu. Așa lucrează EL: prin oameni.
Să aveți sărbători liniștite! Doamne ajută!
Discutie inainte de culcare:
– Maria, bărbaţii sau femeile sunt mai deştepţi?
– Femeile sunt mai deştepte!
– De ce?
– Pentru că sunt femei.
– Si daca sunt femei asta inseamna neaparat ca sunt mai destepte?
– Pai… unele femei si unele mame stiu tot. tot, tot, tot!
– Pai si ce barbatii nu stiu?
– Unii stiu, altii nu…da, oricum nu ca femeile!
– Maria, ţie ţi-e frică de ceva?
– Pai…de oameni.
– De oameni???? De ce???
– Pentru că unii oameni sunt răi.
– Da de ce crezi că sunt răi?
– Că aşa se nasc ei.
– Şi crezi că dacă sunt răi nu se pot face buni într-o zi?
– Ba da.
– Cum?
– Păi atunci când cunosc alţi oameni care să le explice diferenţa dintre bunătate şi răutate…
O cheama Mirela si o stiu de la televizor. O strig Voicu, asa o stie lumea. E editor coordonator la Observatorul Antenei 1. E pe genul raspicat, nebuna de legat, are o gura mare dar si un suflet pe masura. E partenera de baza in serile de mers la lautari.
Un interviu cu Voicu. Mirela Voicu. Necenzurat.
Auzi mah, e greu sa ai o functie de conducere? Eu mi-aduc aminte ca atunci cand eram sefa primeam cele mai misto cadouri.
Baaaa, e vis. In fiecare zi primesc cate ceva. Unoeri, mai acrisor (:))), rareori, mai dulceag. Am scaun d-ala care se lasa pe spate, stau la o masa rotunda-n colturi. E misto tare. N-as fi rezistat in alta functie, jur
Stiu ce carte ai citit ultima data. Stiu ce bautara iti place. daca ai fi o melodie ce ar spune refrenul?
Fifi, te-alinti. Eu nu beau, nu ma jelesc, nu strig. Pai…ar spune asa: i have a beautiful body
N-ai fost niciodata diplomata. Crezi ca am putea sa cerem franciza in romania pentru gura bate curul?
O, da. Ar fi singurul premiu pe care l-as castiga. Stii, Fifi, eu ultimul premiul l-am luat intr-a 12-a. Si a fost premiul 2. De atunci, nimeni nu mi-a zis…za the winner iz….Vrei sa impartim franciza? Ca te stiu asa, infipta…Sigur si gura ta vorbeste ca si gura mea….
Ce-ai zice sa ne lasam de televiziune si sa impresariem niste lautari?
Asta ar fi menirea mea. Sa stau la masa, la Izvorul Rece, sa cant incet Oci ciornaie, sa ma trezesc cu patru matahale de la promter care-mi cer dedicatii. sa mi strecoare d-na Paula promterista niste bani pe sub masa, iar eu sa i cer formatiei „pe toate florile din lume”. Apoi sa tin tableta si tu Fifi cu pedale sa canti Anaaaaaa, zorile se varsa…Si a doua zi sa dorm pana la 14, sa mi beau cafeaua in Dobobanti, sa mi trimita Guta flori ca sa l dau la tv…immm, viata
As vrea daca se poate sa iti faci o caracterizare. Buna, numele meu este Mirela si sunt…
Stiu ce ti ar placea sa auzi, dar nu sunt…anonima, gen. Sunt o nebuna sentimentala, imi plac freziile, mai ales cand le dau, imbatranesc si mi pare rau, sunt milionara, la mine banii nu „e” o problema, ma duc la „fabrica de vise” din pasiune. Cred in mos craciun, ala de e securist, imi plac pantofii cu toc in picoarele altcuiva, gen sacui, la tine imi plac 2 lucruri (ochii:)))). Imi place sa fiu la toate nuntile chestie d aia de onoare, sa prind toate buchetele, dar sa nu ma ia nimeni. Imi place sa-i fierb…sa-i innebunesc. Imi place rhett butler, iubesc Scorpions, lavanda si scortisoara si pe Camil Petrescu. Ma dau in vant dupa bujori si ma dau dracu cand sunt proasta. pam pam
Ca sa nu uitam de romanul anului Nu mi-e frica! tie de ce iti e frica Mirela Voicu?
Mi-e frica de tine, Fifi. Mi-e frica de mor. Esti dura asa, esti foarte severa cu toata lumea. Mi-e frica de Paula in volumul 2, mi-e frica de moarte si de singuratate, mi-e frica de fisc si de Gigel Stirbu.
Andreea de la 30rocks s-a uitat la mine si a zis. Uite o femeie senzationala de 30 de ani care ar putea sa scrie pe platforma 30rocks. Cine poate sa stie mai bine cum e viata la 30 de ani decat o femeie care are aproape 40?
Si mi-a zis o dată, mi-a zis de 2 ori…intr-un final am zis ok, nu de alta dar treceam de categoria 30-40. maine-poimaine.
Prima aparitie e de fapt a copilului care nu spune lucruri traznite, ci mai degraba serioase despre iubire.
Aveti articolul, aici.
Pe vremea copilariei mele n-auzise neam de neamul meu de parenting.
Umblam cu cheia de gât, le spuneam alor mei mama şi tata, ştiam că n-am voie seara la televizor şi nici pe dulap unde stătea GEAMANTANUL. Un geamantan plin cu acte şi poze dar şi cu ciocolată elveţiană.
Vorbeam non stop, eram super obositoare, îi secam cu energia mea.
Părinţii mei s-au comportat ca nişte părinţi. Nu erau prietenii cărora le spuneam secretele cele mai secrete, nu stăteam cu mama la bârfă şi tata habar nu avea ce băieţi îmi plac.
Aveau o obsesie cu şcoala să mă ţin de ea. Bună obsesie, zic. Io-s conştientă că ei în paranoia grijilor pentru mine m-au ţinut pe drumul ăla bun.
Tata m-a învăţat să fiu punctuală. I-a ieşit până la un punct.
Mama m-a învăţat să fiu mai potolită. Şi mai ordonată. A încercat. Ce să se lipească de mine cea mai agitată, guralivă şi dezordonată persoană din lume? N-are legătură cu educaţia, ţine de firea mea de fifi. Mama mă tot presa să nu ies nerujată din casă. Şi acum avem discuţii din cauza asta…
M-au iubit şi au avut grijă să nu îmi lipsească nimic, deşi vremurile n-au fost excepţionale mereu.
Au fost nişte părinţi stricţi. Acum privind în urmă, mă bucur că au fost aşa deşi îmi venea să fug de acasă de 10 ori pe zi când auzeam da tu când înveţi?
Chestia cu prietenia cu copilul tău o înţeleg până la un punct. Şi eu o tratez pe Maria ca pe un adult, ca pe o prietenă a mea. Ne spunem secrete. Vorbesc serios cu ea, nu o giugiulesc ca pe un copilaş. Ea răspunde tot ferm ca un adult. Deşi, deşi are nici 5 ani. Îmi dă nişte replici care mă lasă mută.
Spun că înţeleg chestia cu prietenia până la un punct. Până la punctul ăla în care trebuie să îi spui NU copilului tău. Şi prietenii nu prea îţi spun NU.
Ştiu. Are doar 5 ani. Dar aş vrea să nu greşesc.
M-am tot gândit că ar fi o idee bună să fac o serie de interviuri pentru blog.
Da’ nu genul ce flori vă plac și ce planuri aveți în viață. Interviuri cu oameni dragi mie. Discuții necenzurate. Încep cu Paula, autoarea Nu mi-e frică!
E prietena mea de 15 ani. Rezistă. Incă:) Interviul e realizat pe facebook. am lasat discutia intacta. Have fun, sa nu aud comentarii legate de limbaj:)))
Din pacate nu sunt mai desteapta. Daca se intampla asta acum as fi fost notarita. Si o sa te dezamagesc. Nu sunt nici mai misto. Desigur daca eram …acum as fi fost intretinuta. Pe mine m-a luat de harnica!
Erai importanta la Pro Tv Brasov. Si spuneai ceva la o statie. „Alo Vulturu…aici Corbu”. Plm. Te-ai uitat la mine si mi-a spus cu tupeu. „Imi place de tine. Imi plac sprancenele tale.” (Pentru cei care nu au avut sansa sa ma cunoasca….nu exista sprancene mai urate ca ale mele). Atunci m-am gandit ca ori esti prefacuta ori esti tampita.
Desi o folosesc des in sensul ca este mereu in discutiile mele …adica nesimtitilor care ganditi pornografic…imi bag pula zilnic…din reflex… nu am asa ceva la purtator. Dracu’ stie cum iubesc ei! Misto unii dintre ei! Misto rau! Diferenta este ca atunci cand se prind ca sunt „prinsi” sau „aprinsi” exista riscul sa o rupa la fuga. Noi vrem poezie. Adica eu …vreau poezie. Vreau sa imi cante sa ma danseze sa imi pupe incheieturile sa imi ia flori sa ma sarute pe frunte sa ma duca la mare iarna. Eu sunt asa cum ai spus tu. Alerg printre masini in timp ce el sta ca boul la semafor si se gandeste. „Rosu-verde. Rosu-Verde. Trec sau nu trec strada?!”
Nu draga!!! Cum poti sa crezi asa ceva. Ei pun pret pe lumina din ochi. Caldura din suflet. Ciorapi si chiloti curati plus o masa calda gatita aproape la fel de bine ca mama.
In mintea mea i-as spune sa te fut de trist care esti ca te-ai insurat cu aia care e mai nasoala ca mine. Oricum esti deja bosorog si nu vreau sa iti fac frectie. In realitate ….as fi eu si nu as scoate niciun sunet de jena!!!
Exista da. Eu sunt adepta acestui tip de prietenie. Am prieteni barbati de la care am invatat multe. Adica sa beau sa injur sa ma uit prin ochii lor la femei. Șiu ca nu pot sa fiu prietena in adevaratul sens al cuvantului cu un fost iubit.
Aici gresesti. Fifi si Lola nu mai au cum sa sfarseasca pentru ca din noiembrie incoace impart acelasi ISBN. Altfel spus si in 2114 exista riscul sa se gaseasca cineva care sa vrea le afle povestea. Daca te referi la noi doua….ca tot semanam cu ele cat de cat…nu suna rau desi eu prefer Argentina.
Culmea….NU este ” Capitolul meu preferat”. Cred ca sunt doua.
Ala cu Dragoste. Da dragoste.
T
E
I
U
B
E
S
C.
Si cel in care ea viseaza ca moare si il intalneste pe Gelu.
Ca am intarziat si am dat cu pumnii in portiera. Strigam ca o bezmetica: pula, pula, pula ma fac de cacat. Acolo ma asteptau oameni senzationali din toate etapele vietii mele. Eram atat de cretinizata incat nu mi-am recunoscut colega de banca din liceu si de garsoniera din facultate. Retin ca tu tremurai. Amalia era emotionata. Eu pentru ca nu aveam nimic in cap am spus doar ca sunt misto…iar Mario a inceput sa tipe ” Caranfileee te iubesc!”
Ca aceasta carte este despre mine. Adica despre ei….Si mi-a mai spus cineva important un cuvant mare dar nu il spun pentru ca imi este rusine.
„De tine si de noi. De noi doi amandoi”. Pai…sa nu ajunga Steaua in B. Sa nu ma trezesc a doua oara in viata mea ca am ciorapii rupti la opera. Sa nu ma amorezez de un taximetrist. Sa nu infiez un piton calcat de masina. Mda…si ma tem ca o sa mor proasta. De bun simtz era sa ma intrebi de ce Nu mi-e frica…dar o sa ma intreb singura. NU IMI ESTE FRICA sa iubesc! Chit ca uneori iubesc gresit. Adio.
Ieri mi-am pierdut un cercel. Pardon, CERCELUL. mic, finut, cu diamantele cele mai mici din lume. Pierdut.
Azi cind am iesit din casa am asistat neputincioasă la scena incredibilă in care un telefon zboara şi aterizează. Pardon, TELEFONUL. Blackberry bold. Chiar că bold a rămas fără display. Ruşinat îşi face încă treaba chiar dacă are faţa total belită.
Sunt zile în care pur şi simplu nu ar trebui să ies din casă. Să nu ating nimic.
E doar un cercel, mi s-a spus. Nu, chiar nu era doar un cercel.
E doar un telefon. Nu, nu e doar un telefon.
Nu pun preţ pe chestiile materiale, se ştie. Dar la anumite lucruri chiar ţin. Şi nu ştiu cum se face că exact pe alea le pierd/ distrug.
Sper că Moş Crăciun să nu mă penalizeze pentru asta. Sper!
Tu ce-ai stricat ultima dată?
