Anca Lungu: ” Mamele responsabile nu cresc oameni simpli, cresc oameni sănătoși, echilibrați, armonioși”

decembrie 7, 2015Un comentariu

Colega mea Anca Lungu pe care toatp lumea o cunoaște ca Prințesa Polonic se pregateste de lansarea primei carti de retete pentru copii.

„Retete alese pentru printi si printese” este unica pe piata romaneasca in sensul ca e prima carte care ii invata pe copii sa gateasca.

Fiecare dintre cele 13 retete magice si sanatoase ale Printesei Polonic este insotita de un basm cu eroi gurmanzi, ilustrat cu mult talent de Loreta Isac. De altfel intreaga carte este insufletita de o imbinare intre grafica si fotografie.

Ea a fost gandita ca un suport de joaca pentru copii dar si ca un ajutor de nadejde pentru parintii care vor sa-si determine copiii sa manance mai sanatos.

Dupa fiecare reteta si poveste culinara, exista o pagina dedicata parintilor care cuprinde informatii nutritionale despre ingredientul principal din reteta. De exemplu, la reteta de paste fermecate cu pesto de merisoare parfumate, parintilor li se explica de ce ar trebui sa cumpere intotdeauna paste integrale pentru copiii lor.

In acelasi timp cartea ii indeamna pe copii si parinti sa petreaca timp de calitate impreuna. Din cand in cand Printesa Polonic ii sfatuieste pe cei mici sa apeleze la ajutorul unui adult pentru diferite operatiuni mai complicate.

Am stat de vorba cu Anca pentru ca am vrut sa aflu cat mai multe despre aceasta carte.

Cum ti-a venit ideea?

Ideea mi-a venit inca de pe vremea in care eram jurat la emisiunea de gatit pentru copii, Junior Chef. Am descoperit ca exista extrem de multi copii care au aceasta pasiune dar nicio carte dedicata lor. Mie imi place sa scriu si sa gatesc. Era nevoie de un produs pentru aceasta nisa, asa ca m-am apucat de selectat retete si apoi de brodat povesti pe marginea ingredientelor.

Tu esti super creativa in bucatarie. Cum ai selectat retetele, cat de greu a fost sa ramai la 13?

Initial au fost mult mai multe retete, dar dupa mai multe preselectii am ramas la 13. 13 e un numar norocos pentru mine si pare a fi incarcat cu energia de care aveam nevoie pentru aceasta carte. Am ales cu grija retetele, tinand cont de cateva principii: sa fie sanatoase, nutritive, usor de preparat si usor de inclus intr-o poveste. In acelasi timp am incercat sa acopar toate categoriile: paste, supe crema, salate, gustari, bauturi si deserturi.

Povesteste-ne de grafica. Cine a facut minunatiile de desene? V-ati consultat sau i-ai dat mana libera?

Loreta Isac este autoarea ilustratiilor, ea insasi un personaj desprins dintr-o poveste. Pe Loreta o cunosc de cativa ani si am devenit fanul ei dupa ce am participat la una dintre expozitiile sale. Am felicitat-o si i-am spus ca la un moment dat eu voi scrie o carte iar ea va fi cea care o va ilustra. M-am tinut de cuvant si ma bucur ca in cele din urma am reusit sa colaboram. Loreta e un om foarte talentat si deseneaza pe gustul meu. Ne-am consultat in privinta ilustratiilor, insa n-am ingradit-o, dimpotriva, am lasat-o sa ma uimeasca, asa cum o face de fiecare data.

Care este sfatul tau cel mai pretios pentru mamici cind vine vorba de alimentatia copiilor?

Copilul cu o alimentatie echilibrata de azi e adultul echilibrat si sanatos de maine. Mamele responsabile nu cresc oameni simpli, cresc oameni sanatosi, echilibrati, armoniosi. Asa ca sfatul ar fi sa trateze alimentatia copiilor pe masura importantei sale.

Ce nu i-ai da niciodata Nataliei să mănânce?

Nataliei nu i-as da niciodata sa manance mezeluri, margarina, mare parte din dulciurile din comert, racoritoare carbogazoase.

Dezvăluie-ne un secret din carte.

Desi se adreseaza copiilor, cartea e gandita si ca o unealta pentru parinti. O unealta care ii ajuta sa petreaca timp de calitate cu copiii lor, sa-i determine sa manance preparate mai sanatoase si sa-i ajute sa-si dezvolte abilitati in bucatarie. Asa ca unul dintre secrete, pe care il pot dezvalui, este ca dupa fiecare reteta exista o pagina dedicata parintilor, o pagina cu informatii nutritionale despre ingredientul cheie din reteta.

Ce faci daca micuta ta cand va creste te anunta ca vrea sa fie bucatareasa?

O incurajez si o sustin sa nu devina o bucatareasa, ci cea mai buna bucatareasa din cate au existat vreodata!

De ce ar cumpara parintii această carte pentru copiii lor ?

In primul rand pentru ca acesta carte e aliatul lor in lupta grea pe care o duc zilnic pentru o alimentatie sanatoasa. In al doilea rand pentru ca vor crea un cadru perfect de petrecere a timpului liber impreuna cu copii lor. Multe dintre retete trebuie sustinute de un adult caruia ii revin anumite sarcini mai complicate. In al treilea rand pentru basmele care insotesc retetele si care pot fi citite inclusiv seara, inainte de culcare, ca un preambul a ceea ce vor gati impreuna in ziua urmatoare. Si in al patrulea rand pentru ca vine Craciunul si cred ca este cadoul perfect pentru un copil caruia ii place sa gateasca.

Pe 12 decembrie, la Seneca AntiCafe, Prințesa Polonic lansează „Rețete alese pentru prinți și prințese” . Cartea va putea fi în curând comandată online de pe www.inio.ro

Andreia. Bruneta care l-a facut knockout pe Florin Neby

octombrie 16, 2015octombrie 16, 2015Scrie un comentariu

Pe lângă Andreia Neby nu ai cum sa treci, fara sa iti atraga atentia. E genul de femeie care întoarce priviri si are ceva in atitudine care te face sa iti dai seama , chiar daca nu vorbeste, ca e puternica si are solutie la orice. Femeia care i-a devenit sotie lui Florin Neby si se pregateste acum sa-l faca cel ma fericit tatic din lume. E mana lui dreapta si sfatuitorul cel mai de pret. Povestea lor a devenit publica odata cu emisiunea Splash, vedete in apa cand Neby i-a cerut Andreei mana in direct. Sunt doi oameni simpli si directi, fara fitze si figure in cap, desi acum pe Neby il recunoaste lumea pe strada. Am ales sa vorbesc cu Andreia despre love story, despre copil dar desigur si despre detaliile vietii alaturi de un campion. La sedinta foto v-as spune ca au fost cuminti si extreme de disciplinati .

Cum a inceput povestea voastra?

Simplu, extrem de simplu: intr-o dimineata ma uitam la televizor, l-am vazut in rubrica de sport de la matinalul Antenei 1 si am simtit ca mi-ar placea sa ma antrenez cu el. Un google search si m-am inscris la programul lui de slabire si tonifiere:)

Ati facut un pas important: casatoria. Totul a inceput cu propunerea de la Splash. Te-ai asteptat, ai simtit ce se va intimpla in emisiune?

Nu am banuit absolut nimic , nici cel mai mic gand nu mi-a trecut ca s-ar putea intampla asa ceva!

Ce crezi ca se intimpla daca refuzai? ( probabil crestea ratingul pina la cer)

Crestea,crestea:)) Stiu ca efectul stirilor negative este mai de impact , dar la noi a fost cu happy-end!

Care e cea mai mare calitate a lui Florin?

Ambitia.

Dar defectul?

Se enerveaza extrem de repede, dar la fel de repede ii si trece..

E complicat sa traiesti cu un om care are sportul in sange? Te-ai molipsit?

Nu este complicat sau poate nu imi pare mie. 🙂 Din pacate, eu fac parte din categoria celor care fac sport pentru ca trebuie, pentru ca ii cunosc beneficiile, nu este ceva nativ in cazul meu. Dar cu toate acestea, chiar daca sunt insarcinata, nu trec 2-3 zile fara sport!

Care a fost cel mai frumos gest pe care l-ai facut pentru Neby?

Nu am un top si chiar imi este greu sa fac o selectie: tot ce facem , facem din dragoste si de la lucruri simple (o cina), la cele speciale speciale (un city break surpriza ) au aceeasi importanta pentru noi.

Dar el pentru tine?

Tot ce face el este special.

Care a fost cel mai frumos moment al relatiei voastre?

Acum …cererea a detronat tot! :)))

Cum a primit Neby vestea ca o sa fie tatic?

Desi bebe a venit pentru ca ne-am dorit si cumva il asteptam, era doar o chestiune de timp, i-a cam dat knockout lui Neby:)))

Make Up: Anca radu Make up

asistent foto: Ovidiu Craiciu

fofo: Adi Popa

Florin Neby. Dincolo de NU MAI POT

septembrie 11, 2015septembrie 11, 2015Scrie un comentariu

Cand intru in Neby Fitness Club, trec prin sala de forta ca sa ajung in sala unde se tine cursul Become Fit. Din usa aud muzica data la maximum si Pe Florin Neby strigand.

Neby a fost de acord sa ma lase sa vad cum se antreneaza ” adevaratii”. Eu nu ma incadrez la aceasta categorie, pentru ca nu imi permite programul si ca sa fiu foarte sincera nici nu ma simt pregatita ( el ar spune desigur ca sunt lenesa si ca nu imi doresc cu adevarat marea schimbare)

Intru in incaperea luminoasa unde 10 oameni sunt antrenati in programul de care vorbeste mai nou toata lumea. Sunt atat de concentrati incat simt ca nu isi dau seama ca e o intrusa acolo. Ma asez intr-un colt, cuminte. Muzica e foarte sus ca nivel dar peste muzica se aude Neby: „Hai, hai, hai!!!! Vreau mai repede,mai rapid, da-i drumul, poti, poti, poooti! ” Mie mi-e jena si sa respir cind ii vad cum se misca si ce efort fac. Nimeni, dar nimeni nu spune nu mai pot, nimeni nu se opreste. Sunt ca o armata care duce o batalie suprema. Nimeni nu comenteaza si simt ca fiecare da tot. Sunt pauze de cateva secunde intre minutele de exercitii dure, momente in care beau apa. Eu stau cu ochii plecati si le aud respiratiile. Si ma gandesc cum ma vait eu la eforturi de 10 ori mai mici. ” V-ati trait viata 15 ani si acum vreti intr-o luna sa schimbati tot. Hai, hai, da-i drumul!!!! Daca va mai opriti o luam de la capat „.

Alearga printre ei, de la unul la altul si ii corecteaza. Poti, stiu ca poti, hai. Ii stie pe fiecare in parte, le spune pe nume. Eu astept ca cineva sa renunte. Nimeni nu renunta. Simt in tensiunea din sala determinarea lor. Sunt 7 femei si 3 barbati care stiu ce cauta acolo, sunt oameni care nu vin la sala ca sa isi dea check in, sunt oameni care chiar vor sa schimbe ceva la corpul lor. Lucreaza ca o echipa, se cunosc, au grupul lor inchis pe facebook unde isi pun fotografii cu retetele din regimul alimentar si schimba impresii despre program. Neby posteaza si el indemnuri, fotografii before and after sau tabele cu calorii. Ei pun intrebari, cer sfaturi, el le raspunde. ( O sa va postesc maine tot aici pe blog ce spun cei care partcipa in acest program, pentru ca mi-au raspuns cu bucurie la cateva intrebari )

La finalul programului, sunt cateva minute de relaxare. Un domn tuseste. Poate ca e bolnav, dar cred ca de fapt fumeaza ( stiu tusea aia, o am si eu de multe ori ). Neby se duce linga el: ” Unora inca le place viata „. La final ii strange pe toti in jurul lui, vorbesc de program, ii intreaba ( de data asta in soapta) cum se simt. Cum sa se simta? Terminati de efort ma gandesc eu, dar pe fetele lor sunt desenate niste zambete de zici ca tocmai au castigat marele premiu la loterie. Eu dau sa ma ridic dar cum am stat nemiscata o ora, am un picior amortit total. Nu il simt. Ma ridic totusi gandindu-ma ca m-ar lua careva la bataie daca intreb: Ma ajuta si pe mine să plec de aici?

Florin Neby a intrat in viata mea acum cateva luni. Nu mi-a dat prea multe sanse la inceput. Nimeni nu mi-a dat. Am povestit despre prima noastra intilnire aici. M-am obisnuit cu sportul, chiar daca viata mea nu imi permite o frecventa, chiar daca sunt mult sub nivelul celor care merg la Become Fit. Kilogramele se duc incet, frumos si sunt mai fericita ca niciodata. El, desigur nu e multumit. In spatele zambetului vad de fiecare data reprosul: ai fi putut mai mult Fifi, mult mai mult daca iti depaseai limitele.

La sedinta foto care a durat 2 ore si jumatate i-am mai dat un like in mintea mea pentru ca am simtit iar cat de mult conteaza disciplina. L-am cam chinuit putin, n-a zis nici pâs.

Duminica asta e finala de la Splash vedete in Apa, finala unde Florin Neby face senzatie, ca de fiecare data.

Mi-a raspuns la intrebari cu sinceritate. Nici urma de PR in vorbele lui. Nu cred ca il intereseaza notiunea. Nu vrea sa fie popular. El vrea rezultate. Daca voia altceva ramanea in America si era vedeta. Dar Neby a vrut sa faca performanta. In Romania, printre ai lui.

Care e prima ta amintire dintr-o sala de sport?

Avem 6 ani si venisem pentru prima data la sala de Gimnastica a Clubului Steaua Bucuresti. In dreapta mea, antrenorul incerca de 3 minute sa-mi explice cum sa ma dau peste cap in groapa cu bureti si de ce anume sa tin cont, la aterizare, in timpul saltului etc. La un moment dat, nu am mai avut rabdare si am facut un salt inainte, dar nu in groapa unde era extreme de usor, direct langa el. A ramas tablou, i-a spus mamei la finalul antrenamentului ca va fi o placere pentru el sa ma antreneze.

Ai sportul in sange, ai factut vreodata un calcul cate ore te-ai antrenat pina la varsta asta?

In medie 5 ore pe zi timp de 23 de ani. Am ajunge undeva 289.800 de ore.

Ce conteaza mai mult talentul sau disciplina?

Intotdeauna disciplina primeaza.

Crezi ca norocul are vreun cuvant de spus atunci cand faci cariera in sport?

Este mult spus cariera in sport in Romania. Cariera poti face in fotbal si tenis, restul e „poezie pe hartie”. Eu intotdeauna am fost de parere ca norocul nu vine daca nu muncesti, iar daca el va aparea vreodata ca „o minune din cer” nu rezista fara sustinere.

Care a fost cel mai dificil moment din viata ta de sportiv?

Faptul ca a trebuit sa aleg intre a avea o viata sanatoasa si sport pe semnatura, intr-un moment in care toata lumea credea ca nu voi mai avea nici o sansa sa realizez ceva.

Dar ce se întîmplase?

Am avut niste probleme de sanatate si a trebuit sa continui pe semnatura mea in fata doctorilor sau sa aleg sa ma retrag.

Te-ai gandit vreodata sa renunti?

De foarte multe ori. Dar de fiecare data ma uitam la ranile din palma si ma razgandeam.

Ai facut parte din trupa Aeros o trupa care a fost comparata cu Cirque du Soleil. Cum ai ajuns in trupa asta?

Antrenoarea lotului de Gimnastica Aerobica mi-a propus, in ideea de a ma adapta cu muzica si miscarile din sportul aerobic. Totul a fost ca o pregatire, pentru a face fata la competitiile mari. Pentru mine a fost oarecum o perioada de tranzitie. Experienta cu Aeros mi-a aratat o lume a artistilor, pe care numai daca ai trecut prin ea, realizezi ce inseamna sa faci show pentru publicul larg.

De ce ai renuntat, oamenii nu prea pleaca usor din lumina reflectoarelor?

Dupa Broadway am primit propunere sa raman acolo si am refuzat. Lucram cu o echipa de regizori care faceau filme la Hollywood. Eu am vrut insa sa fac performanta si pentru asta nu am acceptat sa raman acolo. Plus ca tot timpul am fost de parere ca sunt capabil sa fac in Romania la fel de multe lucruri ca in orice alta tara, mai greu dar s-a putut.

Cine este modelul tau in sport?

Nu am un tipar si nici o persoana dupa care sa ma ghidez. In general fac lucrurile asa cum simt.

Cum ti-a venit ideea programului BECOME FIT?

Vedeam din ce in ce mai multe persoane care ajungeau in sala de fitness si nu aveau rezultate. Altii mergeau la nutritionisti unde si aici se loveau de zeci de ristrictii alimentare, asa ca m-am gandit la ideea unui program care sa le aiba pe toate. Am adunat un grup de oameni, pe care sa-i antrenez, sa-i motivez si sa le propun un plan alimentar asa cum de fapt mananca si sportivii, adica diversificat. A dat rezultate, motiv pentru care acum avem 60 de persoane in grupele noastre.

Care a fost cea mai mare provocare, cel mai dificil elev ca sa zic asa?

Nu exista cel mai dificil elev, cu toti este la fel de greu sa lucrezi. Eu practic nu lucrez cu greutatea omului, lucrez cu psihicul lui. In momentul in care oamenii incep sa faca miscare, intervin barierele de efort, peste care eu ca si trainer trebuie sa-l ajut sa le depaseasca.

Care a fost cea mai mare reusita?

Faptul ca nu m-am plafonat pana acum si viata care o am, ma impinge sa fac lucruri.

Ai antrenat sute de oameni. Ce crezi ca face diferenta intre cei care reusesc si cei care nu reusesc?

Faptul ca unii au obiective clare si altii nu. Una este sa-ti propui, eu vreau sa slabesc si alta este sa spui eu vreau sa slabesc 5 kilograme in luna asta, lucru pentru care ma voi arganiza asa: mananc atatea mese, vin la sport de atatea ori pe saptamana etc

Câţi renunţă?

Nu prea renunta, cei care intra in programele mele, spre exemplu la BecomeFit, s-a creat o comunitate si toti cei care intra in program se integreaza usor . In momentul in care vezi pe langa tine in timpul antrenamentului 10 persoane care nu renunta nu o sa vrei niciodata sa fii tu oaia neagra si usor usor incepe sa-ti placa, pentru ca sportul este ca un drog. Faptul ca se lucreaza ca intr-o echipa, este un factor psihologic de care ma folosesc tot timpul.

Ce le spui celor care isi iau avant, apoi stangneaza?

Cand ai pus intrebarea asta cred ca te-ai gandit la tine 🙂 ( nu poate sa nu mă taxeze). Stagnarea apare atunci cand organismul se adapteaza cu ceva (alimentatie, efort) Daca era o metoda general valabila nu ar mai fi existat traineri. In momentul plafonarii cel mai bine este sa stai de vorba cu un specialist.

Ai dat vreodata pe cineva afara?

Niciodata!

Nu sunt totusi prea dure aceste antrenamente? Nu ti-e frica poate ca unii nu fac fata?

Nu exista nu fac fata, exista doar „sunt fitos/fitoasa si nu-mi doresc suficient de mult sa arat bine si sa traiesc sanatos.”

De ce nu merg oamenii la sala? Te-ai gandit vreodata ca poate le e frica?

Nu, romanii nu merg la sala, pentru ca oamenii in general fac sport. Pana nu vom avea o educatie in scoli catre a face miscare nu se va schimba nimic. La noi inca se accepta scutiri la sport trase la xerox si spaga pentru absente. Nu este vorba de frica, sunt alti factori care ne opresc (stres-ul job-ului, nivelul de trai, ritmul haotic de viata etc) Iar toate astea pornesc din copilarie, asa suntem educati.

Ce le spui elevilor tai la fiecare clasa?

Sa nu spuna „eu nu mai pot”.

Ce nu le spui niciodata?

Ca au facut un antrenament bun 🙂

E mai greu sa slabesti sau e mai greu sa te mentii?

Este ca in sport. Multi ajung sus dar putini raman acolo. Adevarata batalie cu „tentatiile” culinare incepe atunci cand ai ajuns unde ti-ai dorit si vrei sa ramai acolo.

De cate ori pe saptamana ar trebui sa mergem la sala?

Minim de 3 ori/saptamana, altfel nu are rost sa ne facem abonament.

Sa vorbim putin despre somn. Tu cate ore dormi pe noapte?

Extrem de putine de cand am inceput proiectul Neatza. Nu o sa-ti spun cate pentru ca nu sunt un exemplu la capitolul asta.

A trecut vreo zi din viata ta fara sa te antrenezi?

Daaaa ( râde). Nu sunt robot, dar niciodata nu am rezistat mai mult de o saptamana!

Cele mai multe obiceiuri sanatoase sau nesanatoase se formeaza in copilarie. Cum alegem sportul potrivit pentru copil?

Niciodata nu trebuie sa alegem noi ca parinti in locul copilului. Copilul trebuie plimbat prin mai multe sali si colective. Odata cu varsta el isi schimba preferintele in materie de sporturi. Nu recomand performanta decat pentru copiii muncitori si supertalentati.

Care este cel mai tanar elev al tau?

Acum, antrenez un baiat de 14 ani, campion national de inot si pe care il ajut sa-si imbunatateasca conditia fizica, dar in trecut am facut si gimnastica pentru copii de 5, 7 ani.

Ce pondere crezi ca ar trebui sa aiba sportul in programa scoalara?

Nu este suficient, sa faci doar sport. Din punctul meu de vedere ar trebui sa existe 3 materii care impreuna sa-l invete pe copil/adolescent, ce inseamna viata sanatoasa: Sport, Alimentatia sanatoasa si Criterii de dezvoltare personala. Cu o masura ca asta ar fi si mai putini bolnavi de cancer in Romania.

Cum e pentru tine experienta de la Splash? Ai facut senzatie acolo, ai uimit multa lume, ti-ai facut o gramada de fani…

Am mers la Splash pentru ca mi-am dorit sa incerc senzatia unui altfel de concurs. Nu unul profesionist, ci unul la care conteaza un pachet intreg (show, performanta, tu ca om, ce transmiti etc). Fani? Eu nu i-am vazut! Iar uimirea oamenilor era normal sa apara, pentru ca nu vezi la fiecare
concurent nebunii de sarituri de la 10 metri.

Unde te vezi peste 1 an ?

La Neby Fitness Club

Dar peste 10?

Un master plan, am, dar o sa-ti spun peste 10 ani unde sunt.

Ce vedeta din Romania ti-ar placea sa antrenezi?

In sala mea nu exista vedete. Multe dintre persoanele publice sunt cam intepate si eu nu inteleg ideea de fite cand vii la mine in program. Asa ca nu ma dau in vant dupa antrenarea vedetelor. Sunt si exceptii, nu vreau sa jignesc pe nimeni. Uite mi-ar placea sa incerc un set de antrenamente cu Oana Roman.

Ai acum un program cu Carmen Bruma. Povesteste-mi despre el.

Va fi un program care urmareste schimbarea stilului de viata a oamenilor , cu tips-uri, antrenamente, sfaturi alimentare, toate oferite de Carmen in fiecare zi de luni la ora 11 la Neby Fitness Club intr-un program care va dura 2 luni si se va numi 3S,. In curand vom anunta startul inscrierilor.

Ce le spui celor care se jeneaza sa mearga la sala pentru ca sunt grasi si se tem ca o sa rada lumea de ei?

Sa vina la BecomeFit, aici toata lumea a avut probleme cu greutatea la un moment dat! Gandeste-te ca sunt persoane care fac naveta din Buzau, Slobozia pentru fiecare antrenament iar altii de la Iasi dar si din Irlanda.

De ce un om care vrea sa faca sport ar alege sala ta si nu alta?

Pentru ca spre deosebire de alte cluburi care merg pe ideea de flux de oameni in sala, la noi tot ce conteaza este calitatea a ceea ce oferim. Oamenii care vin la sala nu o sa lucreze niciodata singuri, trainerii nu stau pe telefoane, toata lumea are parte de consultant, ceea ce nici un alt club
din Romania nu ofera.

Daca ai avea maine un million de dolari ce ai face cu ei?

As face cel mai variat club de fitness din Romania.

Daca maine ai fi Ministrul tineretului si sportului care ar fi prima decizie pe care ai lua-o?

As da afara toti sefii de federatii si as instala unii tineri cu dorinta de a revitaliza scoala romaneasca de sport.

foto: Adi Popa

Asistent foto: Ovidiu Craiciu

Povestea pictorului român care topește inimile copiilor din Europa

august 27, 2015august 27, 2015Un comentariu

E amiaza si in micuta galerie din Postdam, Florian Doru Crihana picteaza. Lucreaza in expozitia deja deschisa, parte din turneul sau European. E liniste si nimic nu poate sa il tulbure. Din cand in cand trecatorii se opresc in fata geamului si il admira. Cei mai curiosi sunt copiii.

Fetita de 4 ani sta in fata vitrinei si se uita uimita. Dar nu indrazneste sa intre. El ii face semn si fata isi trage tatal de mana inauntru in galerie. E fascinata, atinge cu mainile ei mici desenele si e curioasa sa stie cum se fac. Pictorul ii explica tatalui in engleza iar parintele traduce pentru copila lui.

Un moment in cariera unui om care face cit mii de premii. Scena de mai sus e frecventa pentru ca sensibiliattea si curiozitatea copiilor bat mereu ignoranta adultilor. Si Florian Doru Crihana iubeste copiii si intelege cat de important este sa le deschizi ochii catre arta.

Pictorul este aproape necunoscut in Romania. Si asta il doare foarte tare desi e un om cu 100 de premii nationale si internationale, picteaza si expune in marile orase ale Europei La Venetia, Strasbourg sau Berna. Este super apreciat de straini. Dar asta nu-I un pansament pentru inima lui. De roman pur sange. Ar vrea sa fie apreciat in tara. L-ar bucura mai mult decat plecaciunile si aplauzele strainilor.

L-am rugat sa imi raspunda la cateva intrebari si a facut-o cu amabilitate.

Cum ati ajuns sa aveti expozitie tocmai in Potsdam?

Intrebarea mi se pare justificata deoarece in Romania, in special in Bucuresti, sunt un nimeni. Acum este prea tarziu ca sa-mi mai doresc o faima in capitala tarii noastre. Acasa pentru mine este Europa. Pentru ceea ce fac sunt cunoscut in domeniu si din ce in ce mai solicitat. La Potsdam am ajuns in urma unei invitatii primite anul trecut, cand eram cu expozitia la Venetia. Expozitia dureaza 2 saptamani, atat timp cat sunt si eu aici, dar 10 lucrari au fost preluate si expuse pentru totdeauna la Cafe Heider din Potsdam. Sederea mea aici nu este numai intalnirea cu publicul german ci si finalizarea proiectului Strasbourg. Fiecare oras european ar trebui sa aiba un elogiator.

Ce inteleg copiii din arta?

Copiii inteleg numai daca artistul picteaza si pentru ei. Daca deseneaza doar pentru el, nu mai inteleg nici cei mari si s-ar putea sa uite si el ce a vrut sa spuna. Ceea ce fac eu este strans legat de educatie si de aceea copiii se simt atrasi. Insa o completa explicare a lucrarii poate sa vina doar de la un adult, deoarece adeseori este vorba de istorie.

Exista vreo varsta potrivita la care sa incepem sa ii educam in aceasta directie?

Nu. Educatia poate sa inceapa de la varsta mica, atunci cand ii invatam sa vorbeasca. Conversatia cu ei poate sa cuprinda elemente despre arta.

O intamplare cu un copil venit in expozitie, ceva ce a ramas in sufletul dumneavoastra?

Mi-a placut anul acesta o fetita care a interpretat toate lucrarile dintr-o expozitie. Am fost impresionat ca majoritatea le-a interpretat corect si uneori bunica incerca sa o contrazica. Atunci am intervenit si i-am dat dreptate.

* Florian Doru Crihană a pictat orase precum Venetia, Bologna, Legnica ( Polonia) , Istanbul, Galati si Brugge. Urmeaza Berna si Strasbourg. Lucrarile de la Potsdam le gasiti aici. Iar daca vreti sa il cunoasteti mai bine pe artist aveti aici siteul sau personal. Artistul este isnotit mereu de fiica sa, Eliza Crihana cu care face echipa de cand ea era abia in liceu 🙂

Ana Maria Gheorghe: ” O să am o fetiță pe care o să o cheme Maria Margarida „

august 14, 2015august 26, 2015Scrie un comentariu

Ana Maria Gheorghe este insarcinata. Bucurie de nedescris la aflarea vestii. Am cunoscut-o pe Ana acum un an, cand am realizat un interviu si o sedinta foto. Le gasiti aici. De atunci ne leaga o prietenie stransa.

Am rugat-o să spună în câteva cuvinte cum trece ea prin cea mai frumoasă perioadă din viata ei.

„A fost cea mai asteptata veste din viata mea, am primit-o cu o bucurie de nedescris si multa dragoste. Nu m-am grabit sa anunt lumea. Au aflat in primul rand cei mai dragi si apropiati oameni din viata mea.

Unii n-au inteles de e am tinut secretul dar sunt superstițioasă si am avut tot felul de experiențe in viața care mi-au demonstrat ca e mai bine sa țin pentru mine anumite lucruri. Acum poate să știe toată lumea că o să fiu mama. O să am o fetiță pe care o să o cheme Maria Margarida. Imi doresc sa fie cea mai sănătoasa, buna si desteapta fetița din lume si sper sa semene cu tati atât fizic cat si la temperament. Sper sa aibă parul creț 🙂

Viata mea s-a schimbat , desi nu vorbesc foarte mult despre sarcina toți apropiații îmi dau sfaturi. Toată lumea îmi spune sa o las mai moale cu munca si sa ma odihnesc. Iubitul meu este alături de mine. Pentru el sunt Ana indiferent de context. Se bucura si ma susține orice as face.

Multă lumea mă întreabă dacă e primul copil si mai urmeaza si altii. Eu îmi doresc sa fie pitica sănătoasa si dacă vrea Dumnezeu eu as face muuuuulti :)”

Fotografii: Adi Popa

Flori: Flori cu dor

Locatie: Fior di Poesia

Interviu necenzurat cu actrița Maria Obretin: ” Normalitatea nu e sus, e la nivelul privirii „

martie 18, 2015martie 19, 20153 comentarii

Pe Maria Obretin am vazut-o prima data într-o fotografie pe facebook. Pe wallul Mirelei Retegan. Si-am intrebat-o ce e cu fata asta. Si au inceput sa curga laudele. Am dat o cautare pe google. Si am vazut ce face. Si cumva m-a luat rusinea aia a omului care nu stie prea multe. Sunt atitia actori minunati in tara asta de care eu nu am auzit. Am decis sa fac interviul si am inceput sa ma documentez. Am vazut-o in rolul principal feminin din mult mediatizatul serial Umbre, la HBO. Si am spus wow. Apoi am fost la teatru. Am vazut-o in Noi 4, la Godot. Acolo m-a dat gata. Pur si simplu. O femeie frumoasă cu un super talent. Un om frumos, modest căruia nu i s-a urcat succesul la cap. Vă invit să o cunoașteți pe Maria. 🙂

Esti genul de om care cand intra intr-o incapere se schimba energia locului cu totul. Mereu esti atat de vie?

Mi-ar placea ca in unele zile sa fiu in incaperea aia in care intru. Mi-as folosi. Nu-s tot timpul o lumina. Am si caderi, dar cat de in serios sa ma iau? Odata ce accepti ca ti se poate intampla orice, ca nu ai un control real al lucrurilor din jurul tau, te cam relaxezi. Te bucuri de ce e, cat e, cum e. Sunt sensibila la prezent, incerc sa fac pace cu trecutul si sa nu ma las speriata de viitor. Reteta fericirii in trei pasi.

Îți amintești când te-ai gândit prima dată că vrei să te faci actriță?

De mica urla talentul in mine. Ca-n toti copiii de altfel. Doar ca unora le mai trece, mie, iata, nu.

Care a fost cea mai mare provocare profesionala pina acum?

Sincer, cea mai mare provocare profesionala este perioada dintre proiecte, piese si, mai nou, filme. Asta e o provocare. Sa te pastrezi proaspat, viu. Mai faci un curs, citesti, muncesti alte lucruri care sa-ti asigure confort si relaxare. Si nu disperi. Ca nu stii ce proba poate sa apara.

Cum s-a schimbat viata ta dupa Umbre?

Viata nu mi s-a schimbat radical, tot acolo locuiesc si curentul tot atat imi vine. Dar sigur ca-i placut ca oameni pe care nu-i cunosti se uita la tine de parca le-ai fi ruda de gradul unu.

Cat de mult te-ai pregatit pentru acest rol?

Pregatirea incepe din momentul in care esti chemat la casting, pentru ca tu primesti cateva pagini si incepi deja sa construiesti, te duci cu o propunere pe baza careia esti ales. Apoi se mai modifica treaba in functie de regizori, de parteneri. Pe ceas, trei luni de casting si trei de filmari am stat in personajul asta.. Ca actor, cand intri intr-un asemenea proiect, ai grija in primul rand sa fii sanatos, apt, pregatit de orice la orice ora, sa stii bine textul si sa fii atent la cei cu care lucrezi. In mod special pentru acest rol am facut scoala de soferi, antrenament dur si intensiv cu volanul prin Bucuresti.

Esti o femeie cum ar spune mama mea “ la locul ei “. Cumintenia asta nu crezi ca te dezavantajeaza in lumea asta nebuna?

Nu stiu, nu. Depinde si ce-ti doresti. Mie nu-mi prea place sa fac circ in jurul meu, sunt si un om destul de timid. Imi place si incerc ca fac bine ce am eu de facut. Nu fac mare caz de mine in viata reala. Pe scena sau la cadru…sunt alte vieti de trait, imi pemit.

Daca ar fi sa schimbi ceva la tine ce ai schimba?

Ahhhh, daca aveam niste picioare luuuuungi. Era bine, da.

Ti-a fost frica de vreun rol pina acum?

Tot timpul am mici panici. Si un soi de frica, emotie, pana intru in scena. Si la UMBRE, in prima zi de filmare, imi batea inima atat de tare, ca au venit baietii de la sunet sa imi spuna „Iti auzim inima, bate foarte tare„. Ai multe emotii pana incepi sa FACI efectiv. Din momentul ala, mintea ta are alta treaba, nu mai are timp sa construiasca panici.

Te-am vazut in Noi 4. Intr-o sala plina la aceasta super comedie cu accente de drama, lumea a ras mult. Tu pe scena aproape tot spectacolul plangi. Cat e de greu sa faci asta cind publicul lesina de ras?

Sunt antrenata! Asta e resortul acolo. Cu cat esti mai praf, cu atat esti mai comic. E o stare de vulnerabilitate pe care imi place s-o experimentez. Este si o mare voluptate in asta, un „ Ia, cat pot sa rezist? Pana unde putem sa mergem?„

Voi 4 aveti o chimie acolo se vede ca va stiti bine. Lia Bugnar are o forta extraordinara. Cum a aparut acest spectacol?

Noi 4 a aparut intr-un moment in care eu nu jucam nimic de vreo 2 ani. Lia gasea nedreapta treaba asta. Si a scris aceasta piesa pe care o ador. Cu un rol foarte greu si foarte frumos. E rolul pe care il iubesc cel mai mult. Si joc alaturi de oameni pe care ii iubesc, cu care sunt prietena. Abia astept sa am spectacol. Ne provocam continuu, ne jucam, ne bucuram.

Care a fost primul tau rol dupa facultate ? Cu cine ai jucat?

Primele doua roluri au fost simultane cumva. La Teatrul Act jucam in „Norocul ii ajuta pe cei indrazneti„ alaturi de Luminita Gheorghiu si de Coca Bloos si la Green Hours in „Stop the Tempo„ alaturi de colegii mei de an, Paula Gherghe si Rolando Matsangos.

Fiecare actor la inceput de cariera viseaza sa joace cu un artist pe care il admira foarte tare, un idol. Tu cu cine te-ai visat?

Inainte de facultate am visat mult mai multe decat dupa terminarea ei. Pentru ca in timp realizezi cat de greu e de fapt. Inainte visam, da, sa joc la Gradina Icoanei cu doamna Mariana Mihut, cu domnul Rebengiuc. Dar era din zona inconstienta, naivitate. In mod neasteptat, am avut norocul asta, da.

Joci cu domnul Victor Rebengiuc in Ivanov. Un vis implinit. Nu ai lesinat de emotie cand ai aflat vestea?

Pe aproape. Lacrimi, soc, ras, plans, tipi de bucurie, o suni pe mama, zona asta de reactie in general. Probele pentru orice dureaza in general mult iar noi suntem foarte multi actori. E destul de greu sa crezi ca te vor alege fix pe tine. Asa ca socul e mare tot timpul.

Crezi in sufletele pereche?

Cred in intalniri care trebuie sa ti se intample intr-o viata, da. Cred in familii de suflete. Mama si bunica mea sunt sigur din familia mea de suflete. Si cativa prieteni.

Esti o fire romantică?

Depinde si de partener. Nu pun zahar peste miere si dulceata.

Vrei sa auzi ceva frumos sau ceva adevarat de la un barbat?

De ce? Nu exista adevaruri frumoase?

Care este cea mai mare minciuna pe care ti-a spus-o un barbat?

Pai cu siguranta una de care nu mi-am dat seama, deci nu o pot identifica.

Te-a parasit vreodata un barbat?

Mi-a iesit si asta, da, sa fac pe cineva sa ma paraseasca! Parasire humanum est.

Oare ce simte el acum cind vede cit de sus ai ajuns?

Ma roaga sa cobor putin, sa-mi spuna ceva. Dar, sa fim seriosi, n-am ajuns nici un sus. Am facut si eu un rol, doua, si sper din tot sufletul meu de copil sa mai vina si altele. Rolul nu e un lift, nu te ridica. Iti da de lucru, adica te ajuta sa traiesti normal. Si normalitatea nu e sus, e la nivelul privirii.

Ce calitati trebuie sa aiba un barbat ca sa te dea gata?

Sa fie destept si cu umor. Si sa aiba energie sa faca lucruri, sa traim, sa calatorim, sa cunoastem oameni, locuri. Sa fie atent la cei din jur. Si generos si ingaduitor. Si sa ma tina de mana cand bat campii. Cam astea in acest moment.

Cand faci o greseala, cat de tare te judeci?

Tare de tot. E una dintre lectiile vietii mele, sa nu imi mai dau atat de mult cu dreptul in stangul, sa nu ma mai simt atat de vinovata pentru orice, sa nu-mi tin singura sabia deasupra capului.

Daca ai da timpul inapoi, la 20 de ani ce ai schimba?

Nimic. Si nici nu as mai vrea varsta aia. Nu stiu, eu m-am simtit din ce in ce mai bine cu mine. Eu si vinul ce mai reactionam asa la timp. As vrea sa raman mai mult la perioada asta pe care o am acum, sa se dilate timpul pentru o vreme. Dar ce stiu eu, or fi mii de lucruri frumoase dupa colt, deci n-as opri clipa.

La sedinta foto, mi-am dorit foarte tare sa te a rat lumii in fotografii asa cum te simt eu: o forta. O femeie frumoasa cu sex appeal. Cu toate astea te-am simtit timida…

Ufff, te-am dezamagit deci. Sunt timida. Nu stiu. Pe scena ai toata forta unei vieti care nu e a ta si pe care o traiesti in mod paradoxal cu imensa credinta si intensitate. Vietile noastre nu sunt atat de intense, sunt mai diluate. Nu traim pe muchie de cutit tot timpul, din fericie. Am innebuni. In viata reala nu am nevoie de atata energie cata consum pe scena. Si nici nu tin sa fiu spectaculoasa tot timpul.

Ce ii spui unei tinere de 18 ani care vrea sa se faca actrita. La ce sa se astepte?

Greu. Daca a citit interviul pana aici, s-a prins deja de sfaturi. E si desteapta fata asta, nu?))). Ca pe langa talent are nevoie de rabdare si de mult, mult noroc. Ca e una dintre meseriile cele mai grele si mai frustrante, daca nu esti impacat cu tine, si, in acelasi timp, meseria cea mai frumoasa si cea mai vie. Ca toate vin la timpul lor daca stie sa astepte. Si sa invete sa astepte frumos.

Te-ai gandit vreodata sa renunti la actorie?

Da, mai cochetez cu aceasta idee. Oricum, nu prea am trait din teatru, am avut tot felul de joburi. Nu ma sperie lucrurile astea. Se intampla sa nu fie roluri de tine sau sa nu fii „la moda„ sau sa nu ai noroc o perioada, sa nu te VADA nimeni. E si o meserie de cursa lunga. Rabdare! ( si eu imi dau continuu sfatul pe care l-am dat fetei de 18 ani)

Joci la Godot, ai jucat in acest serial de success, joci cu domnul Rebengiuc, esti zana in comania Zurli, pui voci pe reclama si in desene animate Daca tragem linie publicul te vede ca o actrita pe val in momentul asta. Totusi tu faci piata, mergi cu metroul Cat e de frustrant?

Sunt realista, nu sunt pe un val devastator. Am treizeci si de ani, probabil ca „valul„ ar trebui sa fie ceva mai spectaculos la varsta mea. Adica, nu stiu, macar un val de Vama Veche, asa. Faptul ca am multe alte joburi, ma tine cu picioarele pe nisip.

Esti o femeie foarte frumoasa. Simti ca trebuie sa muncesti mai multi ca sa confirmi talentul tau?

Multumesc, multumesc. Eu ma bazez pe inteligenta, umor, rafinament, plus cele cateva carti citite, plus talent, cum ar veni. Si sunt si pregatita sa le folosesc in favoarea rolurilor. Ah, tu zici ca frumusetea e o piedica? Nu e, nici gand. E un rasfat asta. Ne face placere sa vedem oameni frumosi pe scena sau pe ecran. Vedem exemple din alea, de ti se opreste respiratia. Nu stiu cum frumusetea aia le-ar putea fi o piedica. Sau nu vad eu bine lucrurile. Nu stiu. La nivelul meu de frumusete, nu e o drama, ma descurc.

Crezi ca puteai sa faci mai mult pina acum?

Da, eu am energie pentru mii de lucruri, sunt si la o varsta la care as putea juca multe roluri. Dar, nu depinde doar de mine. Tine si de noroc si de alte lucruri, am zis mai sus.

Care a fost momentul in care ai fost super mandra de tine?

Cand a venit mama sa ma vada pentru prima oara la teatru. La o masuca, la Godot. A stat cu o prietena de-a mea si cu alti oameni necunoscuti, fireste, ca la Godot. Doua tinere dragalase si o doamna actrita. Si eu pusesem un anunt haios pe facebook, rugam oamenii sa vina, sa rada si sa ma aplaude, ca vine mama sa ma vada, si sa ii dam impresia ca sunt pe val, cum ar veni, desi nu sunt neaparat. A vazut mama piesa, a ras, a plans, prietena mea o urmarea atenta, era un spectacol in sine. Aplauze, oamenii au plecat, a plecat si doamna actrita de la masa mamei si cele doua tinere dragalase au inceput o discutie de genul cu ce actrita au stau ele la masa, cat de tare. Iar prietena mea a aratat catre mama si a zis „dar stiti cu cine ati mai stat? doamna e mama Mariei Obretin„. Eh, si in acel moment fetele au avut o reactie…care a adus toata fericirea de pe lume in inima mamei „SUNTETI MAMA MARIEI??????? Doamna, wow…„din astea. Saraca mama plangea, radea, tremura. Asta a fost unul dintre momentele de mare fericire pentru mine, bucuria asta e ei, pentru ca ea m-a sustinut tot timpul, indiferent cat de nebunesti au fost planurile mele pentru viata.

foto: Adi Popa

make up: Alexandra Stoica make up

Stilist: Andreea Timofti

Vestimentație: Urbanik București

Locație: Consiergo

Picturi de Rodica Benintendi

Interviu cu Roxana Toma. Povestea blogului ei: Țărăncuța urbană.

martie 4, 2015martie 4, 2015Scrie un comentariu

Roxana Toma, colega mea a lansat de curând un blog dupa o idee minunata. Tarancuta urbană vine cu propuneri de decorare, grădini spectaculoase, traditii de multa vreme uitate

Am discutat cu Roxana despre povestea blogului ei. Iata cateva din ideile cu care Roxana, tarancuta urbana, porneste la drum.

Cum ti-a venit ideea sa faci acest blog?

Acum un an, in luna martie, intr-o seara mi-a venit brusc ideea sa-mi fac o pagina de facebook unde sa-mi postez toate fotografiile cu florile din gradina mea, cu amintirile mele. In timp, toate acestea au cunoscut succesul. Apoi am decis ca vreau sa fac ceva serios. Iti mai aduci aminte cand mi-ai spus – pune mana si cumpara-ti domeniu? Iti mai aduci aminte cate luni au trecut? Multe. Iata, ca acum a venit si clipa.

Ce gasesc oamenii pe blogul tau?

Traditii, viata la tara. Amintiri din copilaria noastra. Gradinarit cu povestile florilor. Precum moda asa si florile revin in actualitate. Uite, anul trecut, o floare la moda in gradini a fost fluxul. Floarea aceea cu ajutorul petalelor ei noi le lipeam pe unghii. Amenajari interioare, despre turismul rural.

Duc orasenii nostalgia vietii la tara?

Da, parerea mea. Eu sunt indragostita de viata la tara, de primavara in general. Am in memorie multe imagini din copilarie. Iubesc momentul acela in care se trece la ora de vara, cand afara incepe sa se incalzeasca si totul incepe sa inverzeasca. Imi aduc aminte de dupa amiezele de primavara cand mama isi rearanja gradina de legume si de flori. Pamantul mirosea altfel, a proaspat. Mirosul pomilor infloriti. Toate anotimpurile sunt frumoase, dar primavara la tara e ceva minunat.

Ce zice Tudor, fiul tau, despre tarancuta urbana?

Tudor are blog de ceva ani. ”Copilaria mea in fotografii” se cheama. Si-a asumat rolul de fotograf si mi-a promis ca ma va citi. Si pot sa spun ca face fotografii frumoase.

Vorbesti despre traditii. Care traditie romaneasca iti e cea mai draga?

Pastele. Probabil ca e o chestie legata tot de primavara. O alta imagine: Saptamana de Paste. Curatenia de Paste, afara si in casa. Dimineata zilei de Paste , totul proaspat si curat, miros de cozonaci, masa aranjata intr-un fel anume de mama. Si Craciunul e frumos la tara. Colinde, sarmalele, piftia. Craciunul l-am pastrat si pe el in suflet doar ca si-a pierdut un pic din aură. In ziua de Craciun am pierdut-o pe mama.

Pe vremuri oamenii erau foarte atenti la familie. Pranzul de dumininica, dupa ce oamenii se intoarcea de la bisercia era sfant. Crezi ca incet incet ne intoarcem la asta?

Imi doresc din tot sufletul sa nu se piarda aceste traditii. Acolo unde inca mai exista aceasta traditie ar fi minunat sa se duca mai departe. La tara inca se mai mentine. La oras nici nu cred ca a fost o regula.

Care este cea mai frumoasa amintire a ta legata de copilarie ?

Pana la 19 ani am stat la tara, e drept nu departe de Bucuresti. Imi aduc aminte ca intr-o iarna a fost un viscol mare. Zapada era mai mare decat gardul. O zi intrega ne-am dat cu sania prin curtile oamenilor.

De cati ani stai in Bucuresti?

De la 19 ani. Am primit acceptul tatalui dar nu si al mamei de a ma muta la Bucuresti. M-am pregatit sa devin agronom, dar Revolutia mi-a schimbat traseul. Am primit repartitie la CAP Lehliu dar am ajuns la Bucuresti unde m-am facut jurnalist. N-am parasit meseria nici pana acum, dar stiu ca oricand pot face si agricultura.

Te-ai muta la tara?

Da. Casa in care a locuit mama imi apartine. Anul trecut am renovat-o. Am pastrat tot spiritul ei in ea si a ramas un loc placut de intalnire cu fratii mei. Acolo facem impreuna Pastele si Craciunul. Ma vad la pensie acolo 🙂

Cand am vorbit cu fiul tau Tudor mi-a spus ca viseaza o casa mica, nu o casa mare cum vrea toata lumea. M-a impresionat cumintenia lui in gandire. Cat de greu este sa cresti asa un baiat?

Dupa 10 ani pot sa spun ca mama de baiat este un rol foarte usor. Asta probabil ca ne-am si inteles bine. Ca este matur in gandire. Tudor este modest in multe privinte. Vrea musai o casa si musai la Bucuresti. Daca la bloc am crescut pana acum pui de gaina, papagal, omizi, rame, soparla, melci si multe alte vietuitoare, imi imaginezi ce-am putea avea la curte. Eu ma bucur ca lui Tudor ii place la tara.

****

Asadar, daca va e dor de copilarie si de viata la tara va invit sa vizitati siteul Roxanei, www.tarancutaurbana.ro

Interviu publicat pe euforia.tv

Alina Grigore, zâna de la Crazy designs. Povestea fetei care mi-a transformat visul în realitate

martie 2, 2015martie 2, 2015Un comentariu

Doamna din imaginea de mai sus e o zână.

O cheamă Alina Grigore și este artistul vizual care a creat logo Fifi știe.

Pot să spun că este o zână invizibilă, ca în poveștile Mariei mele, pentru că eu personal nu am văzut-o niciodată. Stă departe, în frumoasa Italie, nici măcar la telefon n-am vorbit. Ne-am conversat pe facebook. De fapt, a fost o discuție în care eu i-am spus că vreau să fie wow și ea a încercat să afle cât mai multe despre gusturile mele ca să o creioneze cât mai bine pe Fifi. Rezultatul a fost WOW, sigla a depășit aștepările mele, la felul și siteul creionat și aranjat tot de ea.

Am rugat-o să îmi răspundă la câteva întrebări și să-mi dea o fotografie și ea a zis : Nu vrei mai bine să mă desenez? ( imi place ca e low profile si nu e disperata sa apara cu chipul neaparat )

Vă invit să o cunoașteți pe Alina căreia îi mulțumesc de această dată public pentru imaginea Fifi știe.

Ai un talent extraordinar. Desenezi absolut minunat. De când ai inceput asta?

Toti putem desena. Doar ca unii dintre noi reusesc sa faca liniile mai drepte.
Am inceput ca toata lumea: mazgalind peretii casei, spre bucuria maica-mii. Si am continuat sa mazgalesc pana in ziua de azi.

Tu desenezi logouri pentru bloguri, site-uri dar faci și desen de ambalaj. Cât durează sa faci un asemenea desen?

Depinde de inspiratie. Daca nu ‚simt’ proiectul dureaza mult, doua, trei saptamani. Pentru ca nu imi gasesc liniile. Fug si se zapacesc, nu le prind.

Care a fost primul tău proiect on line?
Primul meu proiect online (pe partea de grafica) a fost pentru o campanie de strangere de fonduri pentru pruncul unei prietene dragi ce avea nevoie de ajutor medical in strainatate.

Care a fost cel mai dificil proiect de pana acum?

Nu le-as putea numi dificile, ci provocatoare. Proiectele mai grele ma fac sa imi depasesc limitele, deci sa cresc. Daca ar fi sa iti raspund punctual la intrebare cel mai dificil proiect de pana acum este maternitatea. Si cel mai frumos.

Apreciază romanii munca de creatie?
Romanii iubesc frumosul, la fel ca toate fiintele umane. In sens strict, depinde daca te referi la definitia:
1. A determina prețul, valoarea unui bun; a evalua.
Daca vorbim despre asta, nu, unii romani inca nu reusesc sa aprecieze corect valoarea lucrarii grafice sau a webdesignului din punct de vedere financiar. Pentru ca este un serviciu relativ nou pe piata. Daca ai nevoie de un instalator iti imaginezi mai mult sau mai putin cat te-ar putea costa, insa in privinta graficii, multa lume chiar nu are idee ca se evalueaza mai multi factori: orele efective de lucru necesare, tariful orar care depinde de pregatirea si vechimea graficianului, etc.
2. A prețui pe cineva sau ceva
In schimb daca ne referim la a pretui emotional munca de creatie atunci revenim la ce am scris mai sus: romanii iubesc frumosul, ca orice fiinta umana.

Trăiești în Italia și totuși lucrezi pentru onlineul romanesc. De ce?
Pentru ca nu vorbesc limbi straine ☺ Glumesc. Motivul este o evolutie liniara de factori: primele mele lucrari au fost pentru romani, care m-au recomandat mai departe prietenilor (si pentru asta le multumesc) si uite asa mi-am creat un bazin de clienti mai mare in Romania. Eu am o clientela majoritar feminina. Prefer sa lucrez cu femeile pentru ca avem un tip de comunicare similar si imi este mai usor sa lucrez daca reusesc sa ma conectez psihic cu clientul/a.

Ce te inspira cel mai mult?
Sufletele si ideile. Un om frumos, linistit, care scrie frumos, cu o idee originala, este clientul ideal. Din fericire pentru mine, clientele mele sunt asa. Pot spune ca lucrarile mele cele mai frumoase li se datoreaza. Imi gasesc inspiratia in natura si liniste. De aceea ne-am si retras in coltul asta de mare departe de nelinistea orasului. Cand nu lucrez umblu hai hui cu bicicleta sau pe plaja sa adun scoici impreuna cu fetita mea. Sau pe camp sa culegem plante. Am o pasiune pentru flora spontana pentru ca este frumusete libera.

Ce te blochează?

Ma blocheaza presiunea termenelor limita si clientii cu cerinte foarte precise ce au nevoie doar de un executant. Ma simt ca un caine in lant.

Ce le-ai spune celor care vor sa pornească pe un drum ca al tău. Ce e cel mai greu?
Nu pot da sfaturi, chestia asta tine de mecanismele interioare individuale. Eu am inceput acum 5 ani cu un bebelus in brate si fara asteptari. Pur si simplu faceam diverse chestii pentru ca imi placea sa le fac. Ce le pot spune este ca daca incep sa faca asta doar pentru bani, sa se opreasca. Este un domeniu pentru care trebuie sa ai chemare. Vei lucra nenumarate ore neretribuite. Si oamenii simt pasiunea pe care o pui. Daca faci ceva rece, calculat, nu va inspira nimic. Si s-ar putea sa te poticnesti destul de repede.

Știu clienții romani ce vor?
Oamenii stiu ce vor in sensul ca: au o idee, o dorinta pe care nu reusesc sa o defineasca. Si acolo intervine abilitatea mea de a le prinde visul. Sa reconstruiesc din bucatelele pe care mi le dau ei, un intreg.

Lucrezi singura sau ai și colaboratori?
Lucrez totul singura in afara de partea tehnica a magazinelor online. Acolo am un colaborator ocazional care face ceea ce eu nu pot.

Ești implicata în proiecte umanitare. Cum le alegi?
Ma aleg ele pe mine de obicei. Eu am inceput munca asta lucrand la proiecte umanitare care atunci nu se numeau asa ci ‚ajut un prieten la nevoie’. Din pacate in Romania sanatatea este o marfa scumpa. Si eu sunt mama si nu reusesc sa imi imaginez ce inseamna pentru un parinte sa trebuiasca sa cantareasca viata copilului sau in zeci de mii de euro. De aceea lucrez in mare parte pentru campanii de strangere de fonduri pentru copii ce au nevoie de tratamente pe care parintii lor nu isi pot permite sa le plateasca si statul roman nu le ofera. Sau pentru proiecte comunitare in beneficiul copiilor. Acele proiecte care ajuta copilaria sa creasca fericita.

Firma se numește Crazy Designs. De unde acest nume?
Pentru ca sunt desene nebune. Ca si mine, ceea ce fac iese din tipare. Lucrarile mele nu se inscriu in canoanele designului, incalc aproape toate regulile unui logo in multe dintre lucrarile mele ☺ Eu le dau oamenilor ceea ce vor nu ceea ce cred manualele ca ar trebui sa vrea.

Ai o fetita minunata. Îți moștenește talentul, e interesata?
Am. Cum ziceam mai sus: nu exista talent, toti putem crea frumusete intr-un fel sau altul. Ceea ce deseneaza ea este mult mai frumos decat ceea cea fac eu pentru ca este inca libera de orice constrangere. Deci este exprimarea pura a sinelui ei.

Câte ore muncești pe zi?
Multe. Nu exista un program fix pentru ca lucrez de acasa si orele de lucru se intercaleaza cu programul familiei si, de multe ori, se suprapune din pacate. Incerc sa organizez lucrurile astfel incat sa nu fur din timpul in care fiica mea are nevoie de mine alaturi dar de cele mai multe ori nu respect promisiunea asta. Multumirea mea este ca totusi lucrez cu ea alaturi. Nu sunt undeva departe intr-un birou.

Daca nu ai face design ce ai face?
M-as intinde si as dormi vreo doua luni.

Ce te face fericita?
Iubirea. Natura. Libertatea. Prietenii adevarati. Culorile. Creioanele noi. Lana si andrelele. Pisicile. Calatoriile scurte. Canapelele moi. Caldura sobei cu lemne. Marea. Cartile ilustrate pentru copii

***

Daca vreti sa luati legătura cu Alina intrați pe siteul ei www.crazydesigns.ro

Are talent, are răbdare și respectă termenele de predare. Ceea ce e lucru rar zilele astea. O găsiți ;i pe facebook, aici.

Ana Smădeanu. Miss Energie. Omul de PR mereu cu zâmbetul atașat

februarie 24, 2015februarie 24, 2015Un comentariu

Energie pură. Asta simți când stai în preajma Anei Smădeanu. A făcur carieră în presă și apoi a trecut cu eleganță spre PR. E unul din speciliștii pieței avînd în portofoliu clienți mari: ANAT (Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism ), Happy Tour (cel mai mare grup de turism din Romania), Orhideea Spa, Why Denis, Cellulem Block, 7card, Proinvest Group sutn doar o parte din companiile de care se ocupă.

Vă invit să o cunoașteți pe Ana și vă mărturisesc: a fost complicat la ședința foto să o facem să stea la poză, pentru că îi sună non stop telefonul și în plus ea de felul ei nu stă locului o clipă.

Ana Smădeanu, eu cred că tu esti cea mai energică femeie pe care o cunosc. De unde atâta energie?

De la cafea ar spune unii (hihi). Eu mereu am fost energică, fresh la 7 dimineața, cu o agendă plină, alergând dintr-un loc în altul. Bunica mea îmi spunea că sunt ca argintul viu. Îmi place să fiu în mișcare mereu, să am multe provocări, să mă zbat să iasă lucrurile bine. Nu pot să stau locului prea mult, să fiu inactivă, pentru că am impresia că trece viața pe lângă mine. De multe ori mă întreb și eu dacă n-ar fi mai bine să o las mai moale, să dorm duminica până la 12 și să plec de la birou pe la 5-6. Poate după o lună fără cafea îmi iese. Who knows?

Ai lăsat presa scrisă, salariul fix lunar și ai trecut la viața pe cont propriu. Ai vreun regret?

Nu aș spune că am vreun regret. Am nostalgia de a alerga după un subiect, de a intervieva pe cineva, de a merge la conferințe, de a face machete (care în vremea când făcem presa erau un stres), de a-mi vedea semnătura pe un material. Presa are farmecul ei, destul de greu de înțeles, poate, pentru cei care nu au lucrat într-o redacție. Mereu o să mă gândesc cu drag la aceea perioadă.

Când lucrai la Capital te ocupai de TOP 300. Ai cunoscut toți bogații României. Care te-a impresionat cel mai tare?

TOP 300 era o muncă în echipă, nu-i întâlneam eu chiar pe toți. Posibil ca, de-a lungul anilor, să mă fi interesectat, cu diverse ocazii, cu toți 300 ai revistei Capital, respectiv 500 ai revistei Forbes. Fiecare avea povestea lui, mai mult sau mai puțin interesantă. Am avut ”preferații” mei, dacă pot spune așa, datorită afacerilor pe care le-au construit (business-uri de success în zona retailului sau mari producători, de ex.), simplității pe care o expuneau în pofida unei averi care i-ar fi făcut pe alții să epateze.

Ce au în comun oamenii cu averi fabuloase?

Curajul. Cred că îți trebuie curaj și atunci când faci bani din speculă (de orice fel), dar mai ales atunci când faci un business care creează zeci sau sute de locuri de muncă.

Ești PR pentru mai multe companii de success în România. Cum ți-ai cucerit clienții?

Îmi place să cred că i-am cucerit de pe vremea când eram jurnalist. Aproape toți clienții mei sunt companii cu care am interacționat în toți acești ani de presă, companii cu ai căror manageri am avut nenumărate interviuri. Restul sunt firme cărora le-am fost recomandată tocmai de respectivii clienți. Mă bucur că au avut încredere în mine.

E o rumoare pe piață că sunt prea mulți oameni care fac PR fără habar. Ce le spui celor care vor să facă business în PR.

Fiecare e dator să încerce un business, fie el și PR. Cât de bine se pricepe o va spune evoluția lui în piață. Ce le spun celor care vor să facă un business în PR? Ce spun de altfel oricui vrea să înceapă o afacere. Cunoaște-ți domeniul și piața pe care vrei să activezi! Asta în primul rând. Apoi… alocă-i businessului timp, răbdare și atenție la detalii.

Înțeleg patronii români cu ce se mănâncă PR-ul și comunicarea? Te ascultă?

Ai mei cam înțeleg. De cele mai multe ori mă ascultă. Cred că și companiile românești încep să înțeleagă necesitatea unei comunicări cu presa sau a uneia cu clienții finali prin intermediul social media.

Ai organizat evenimente, mai mici sau mai mari. Care a fost cea mai mare provocare și ce e cel mai greu când organizezi un eveniment (petrecere, lansare)?

Nu pot spune că am o vastă experiență în organizarea de evenimente. Cred că, indiferent de mărimea lor, cea mai mare provocare sunt invitații, mai ales dacă lista este completată de vedete, iar ținta este vizibilitatea mare în presă a evenimentului.

Te ocupi și de ivisit.ro, un site dedicate turismului. Cum ți-a venit ideea să îl faci?

Încă de când lucram în presă am vrut să-mi fac un site (nu blog) de știri din turism (turismul și transporturile aeriene fiind domenii pe care le acopeream ). Nu am niciodată timp să scriu și au fost întotdeauna alte priorități. După ce treci de la un program de lucru de dimineață până seara la unul de câteva ore pe zi, începi să te gândești la ceea ce ți-ar fi plăcut să faci dar nu ai avut timp. Începi să scrii, să nu-ți pierzi îndemânarea. Prietenul meu m-a încurajat să demarez proiectul, chiar dacă deja luasem calea PR-ului. Așa a pornit ivisit.ro, împreună cu alte 2 jurnaliste, Ana (care în ultimele luni a tras mult să crească siteul) și Gabi (PR-iță cot la cot cu mine), fără de care nu aș fi putut să-l cresc, mai ales că am revenit la programul meu normal de lucru :D.

Care crezi că sunt greșelile pe care le fac hotelierii români?

În primul rând, nu putem să băgăm toți hotelierii români în aceeași oală. Sunt mulți care fac lucrurile bine, fără greșeală. Cred că problemele sunt la capitolul servicii, respectiv la raportul calitate-preț.

Ce le spui românilor care sunt preocupați de vacanțele în străinătate. Cum îi faci să viziteze țara lor?

Nu-i faci să viziteze țara lor îndemnându-i să renunțe la vacanțele în străinătate. Cred că mulți nu-și cunosc țara, nu cunosc obiectivele turistice. Există România – destinație turistică – și mai departe de litoral sau Valea Prahovei. Pe de altă parte, chiar dacă cunosc destinația x, nu prea au ce face acolo, prin urmare, nu-i poți trimite să se uite la stele. Mai sunt cazurile în care s-au făcut nenumărate investiții în diferite zone însă românii nu au auzit de ele. I-aș pune să se documenteze înainte de a cumpăra o vacanță, să ceară recomandări de destinații, inclusiv agenților de turism. Oricum, cred că indiferent de ceea ce le spun, mai contează și serviciile oferite la destinație. Doar așa poți determina un turist să se întoarcă.

Care a fost cel mai dificil moment al carierei tale?

Cel în care am decis să rămân în presă după ce salariul mi-a ajuns mai mic decât rata la bancă.

Te-ai gândit vreodată să emigrezi?

Oh, daaaa! Prima oară după prima mea ieșire din țară, cred că era 2005, după vreo 3 săptămâni la Barcelona. Atunci chiar m-am interesat cam ce pot face la Barcelona pentru a mă muta acolo. Aveam rezolvată cazarea, dar tot trebuia să trăiesc din ceva. Același gând mi-a trecut prin cap și în anii grei de criză, cu impact major asupra salariilor din presă. Încă mă mai gândesc, de data acesta cauza nu este cea financiară, ci stilul de viață.

Care este destinația cea mai bună pentru familiile cu copii din România?

Orice destinație din România este bună pentru familiile cu copii. Întrebarea corectă este unde te duci cu copiii în destinația X din România, pentru că revenim la servicii. Au apărut în ultimii ani locuri foarte bune pentru familiile cu copii, ce-i drept, unele cam scumpe pentru România, dar începi să ai de unde alege.

Care este locul tău preferat din București?

Îmi primul rând, mie îmi place București-ul. M-am născut aici și am crescut pe străzile lui. Îmi place, de exemplu, parcul Ioanid. Îmi plac străduțele din Cotroceni. Parcul Bordei primăvara. Centrul istoric la 12 noaptea, într-o zi de vineri sau sâmbătă, vara.

Ai 33 de ani și jumătate. De fapt, 25 pentru cine nu te cunoaște. Ce ai fi vrut să faci până la vârsta asta și nu ai făcut?

Sincer, am făcut cam tot ce am vrut. În mare. Dacă intrăm în detalii, nu am sărit cu parașuta, nu m-am plimbat cu elicopterul, nu am ajuns în Asia, Australia, New York, nu m-am măritat, nu am făcut copii :))) Dar de la 25 de ani la 33 jumătate mai e timp pentru toate cele mai sus enumerate.

Crezi că modelul femeii super active pe picioarele ei prinde la bărbații români sau îi complexează?

Cred că-i complexează pe bărbații superficiali, celorlalți le place.

Ce spune iubitul tău despre cât de mult muncești. Cum face față telefonului care sună non stop?

A zis că-mi va arunca telefonul într-o zi. (rîde:) Dar și al lui sună, și el muncește foarte mult. Are perioade în care lucrează weekend-urile, pleacă o săptămână-două la filmări, sau lucrează o vară întreagă când toată lumea pleacă în concediu. Ne completam 😛

Te vezi mamă de familie cu 2-3 copii?

Trei copii nu mi-am dorit niciodată. Și de 2 nu cred că mai e timp. Dar da, mă văd având o familie, un copil. Nu mă văd însă în postura de mamă casnică.

Crezi că romantismul mai are loc în sufletele noastre de oameni ocupați?

Daaaa. Romantismul stă în gesturile mici care fac cât o excursie peste noapte la Paris. Romantism e când te pupă când crede că dormi, când te ține de mână în timpul nopții, când îți dezăpezește – fără să-ți spună- mașina dimineața când pleacă la birou, iar tu încă îți bei cafeaua în pat, când te așteaptă cu masa pusă, când apari cu un balon și o înghețată la ușă de ziua lui, când îi lași un post it lipit de mobilă, cu ceva declarații, când îi faci un desen, deși ești antitalent etc. Și pot continua lista pe încă 2 pagini.

Care crezi că e secretul reușitei în viață?

Perseverența

foto: Adi Popa

make up: Alexandra Stoica make up

hair: Daniela Barbur

Vestimentație: Urbanik București

Stilist: Andreea Timofti

Shoes: Why Denis

Locație: Hotel Irisa.

Mădălin Măncilă: În România soția alege vacanța și soțul dă ok-ul pe buget

februarie 7, 2015februarie 9, 2015Scrie un comentariu

Mădălin Măncilă e un nume cunoscut în turismul românesc. Vine pe valul plin de idei non conformiste și e un marketer respectat în piață deși are doar 33 de ani.

A fost surprins cand a auzit ca vreau sa il intervievez.

L-am lamurit rapid ca nu e un interviu business si nici unul despre doruri sau amor.

Am decis sa va prezint in interviurile mele oameni speciali, pozitivi care fac diferenta in mediul lor dar care nu sunt cunoscuți publicului. Oameni cu povești frumoase, care au reușit în meseriile lor. Madalin este un astfel de personaj.

Are un optimism molipsitor, pare că pentru el a fost inventată expresia: sky is the limit.

A fost complicat să îl scoatem din zona de confort, să îl transformăm în “durul” Măncilă. Până la urmă a acceptat să pozeze în costum ( desinuegenullui) și mi-a răspuns la toate întrebările.

Cu zâmbet, desigur 🙂

De ce turism? De ce nu inginerie sau medicina?

Turismul a aparut in viata mea profesionala printr-o conjunctura fericita. Colegii si prietenii mei de apartament din momentul respectiv lucrau in aceasta industrie si iata-ma si pe mine cu deja 10 ani de experienta si experiente frumoase. In alta ordine de idei, daca nu era turism, era drept, pentru ca asta am studiat. 🙂

Care a fost cel mai dificil moment al carierei?

Ma concentrez atat de mult pe fiecare moment fericit, pe fiecare realizare, pe fiecare oportunitate, incat nu am resimtit niciodata asa zisul “cel mai dificil moment al carierei”. Sunt atat de convins ca experientele neplacute imi arata calea spre succes, incat privesc fiecare provocare extrem de relaxat. Pentru ca am lucrat in foarte multe domenii inainte sa ajung in turism, iti pot spune ca schimbarea, in general, reprezinta un moment dificil destul de greu de gestionat. Eu cred ca am gestionat destul de bine pana acum si sunt sigur ca asa se va intampla si de acum inainte.

La ce moment al carierei tale ai zis: da, sunt pe drumul cel bun!

Nu cred ca a existat acel moment si asta pentru ca sunt focusat in fiecare zi sa “asfaltez” drumul pe care ma aflu. In acest moment marketingul touristic este drumul pe care eu il consider potrivit pentru mine.

Te-ai gandit vreodata sa renunti?

Glumesti? Abia am decolat! 🙂

Destinatia cea mai frumoasa din Romania este…

In Maramures am simtit o energie extraordinara chiar daca si Bucovina mi-a oferit experiente frumoase.

Destinatia cea mai frumoasa din lume este…

Muncim atat de mult pe parcursul unui an incat atunci cand ajungem in vacanta, fiecare destinatie in care ne relaxam si uitam de presiunea zilnica, reprezinta “cea mai frumoasa destinatie din lume” . Daaar, ca sa-ti raspund la intrebare, pana acum pentru mine cea mai frumoasa destinatie din lume este Cinque Terre. Daca se va schimba ceva, promit sa iti fac un update. 🙂

Cel mai potrivit loc de pe pamant unde sa te duci in vacanta cu copiii…

Cand te duci in vacanta cu copiii o faci in special pentru ei astfel ca pentru copilul meu, anul acesta nimic nu este mai important decat sa isi intalneasca printesele la Disney 🙂

Daca Madalin Mancila ar fugi in lume si-ar lua bilet de avion pentru…

Depinde de ce fug . Unii au fugit prin Siria si degeaba. Eu as da o fuga in New York. Mi-a fost starnita curiozitatea 🙂

Ce visai tu cind erai copil?

Sa devin inginer electronist :). Probabil pentru ca atunci cand am ales cele 3 obiectele de pe tava la varsta un an, unul dintre ele a fost o surubelnita. Culmea, acum mi-e teama si sa schimb un bec 🙂

Care este cea mai urata experienta pe care ai trait-o in calitate de calator?

Cand vizitez o destinatie ii privesc intotdeauna partile frumoase chiar daca de exemplu pe aeroportul din Florenta am fost luat la intrebari de politisti in civil stiind ca vin de la Bucuresti. Una peste alta, amintirile frumoase sunt cele cu care trebuie sa ramanem si care dau culoare vietii.

Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit in viata?

Sa fiu recunoscator pentru tot ce mi se intampla frumos in fiecare zi.

Un barbat adevarat ce calitati trebuie sa aiba?

Habar n-am ce inseamna “barbat adevarat” insa cred ca decenta nu ar trebui sa lipseasca nimanui.

Care crezi ca e cel mai mare defect al femeii?

As fi tentat sa spun “curiozitatea” 🙂 insa nu cred ca e specific doar femeilor.

Multi isi muta bussinessurile in online. Ce crezi despre agentiile care functioneaza doar asa?

Online-ul reprezinta prezentul intr-o oarecare masura si viitorul intr-o foarte mare masura. Consider ca generatiile de astazi, nascute in era tehnologiei, reprezinta consumatorii de maine. Astfel, ei nu vor sti sa cumpere altfel decat cu ajutorul tehnologiei. Agentiile de turism clasice trebuie sa inceapa incet incet sa se adapteze schimbarilor de consum. In mod cert, agentiile 100% online au deja un mare avantaj chiar daca poate pentru unii sunt inca mici la nivel de business.

Madalin Mancila este in 3 cuvinte…

Optimist, Profesionist, Pasionat

Care este cea mai mare greseala pe care o fac vanzatorii in romania?

Nu construiesc relatia cu potentialul client. Isi doresc conversie rapida, ofera putine optiuni si de cele mai multe ori clientul reprezinta doar un obiectiv de atins. Satisfactia lui ulterioara conteaza mai putin.

Care a fost cel mai frumos lucru pe care l-ai auzit din gura unui strain despre Romania?

Nu stiu daca cel mai frumos insa cu siguranta surprinzator. Anume, Bucurestiul este una dintre cele mai sigure capitale europene. Pragmatic vorbind, daca ne uitam la ce se intampla acum si ce s-a intamplat de-a lungul timpului in marile capitale, omul are dreptatea lui…

Tu esti mereu asa vesel si optimist?

Stii cum se spune. Daca nu e, facem sa fie 🙂 Incerc in fiecare zi sa-mi iau energie pozitiva din ceva si astfel sa raman vesel si optimist 🙂

Daca ai da timpul inapoi 10 ani ce ai schimba?

Nimic. Prezentul este cel care conteaza.

Ce parere ai despre tursimul individual? Sunt foarte multi cei care aleg sa se cazaze in partamente in regim hotelier.

Asa este, sunt foarte multi insa eu intotdeauna am fost de parere ca profesionistii exista ca sa ne faca viata mai usoara. Eu apelez la profesionisti atunci cand trebuie sa iau o decizie in general vorbind iar daca ne rezumam la turism, desi am vazut si am invatat multe in 10 ani de cand sunt in industrie, apelez si acum la colegii mei specialisti care sa imi ofere consultanta si solutii pentru vacanta mea.

Care este cea mai mare frica a ta?

Sa nu imi pierd optimismul.

De ce serviciile romanesti parca nu se mai fac bine niciodata?

Cred ca este vorba de cultura ospitalitatii pe care de exemplu turcii o au foarte bine dezvoltata. La noi din pacate, am observant ca pentru unii din front desk, ar fi mai usor sa iti spuna Luceafarul cap coada decat sa iti zambeasca frumos.

Care este cea mai traznita cerere de oferta pe care ai primit-o vreodata?

Transfer cu elicopterul aeroport-hotel-aeroport. Nu stiu daca e traznita dar e cel putin interesanta. 🙂

Cine alege vacanta in Romania? Sotia sau Sotul?

Cu siguranta sotia alege si sotul da ok-ul pe buget :)) si nu sunt absolut deloc un misogin.

Daca ai avea 1 milion de dolari in cont unde ti-ai cumpara o proprietate?

Cu banii astia abia daca iti cumperi o proprietate draguta in Bucuresti pe Kisseleff . Nu m-am gandit, da-mi putin timp sa-I fac :))

Daca ai avea pe mana bugetul pentru a promova turismul romanesc ce ai face?

E foarte greu sa ajungi sa ai pe mana un buget insa e si mai greu sa ai capacitatea de a cheltui correct acei bani. Cu siguranta as incerca sa fiu efficient.

Ce le spui celor care vor sa isi fac o agentie de turism? De afara biznisul pare simplu, plin de vacante prin lume. Stiu ca nu-i chiar asa…

Business-ul e business dincolo de frumusetea industriei sau a vacantelor. Le spun sa trateze o agentie de turism ca pe un business serios, adica cu pragmatism, apoi sa adauge pasiune si muuuulta perseverenta. Nu se vor imbogati din asta insa cu siguranta vor avea parte de experiente inedite.

Cate ore muncesti in fiecare zi?

Eu sunt de principiu ca nu conteaza cat muncesti ci cum muncesti. Cu toate acestea, nu reusesc sa ma opresc mai devreme de 10-12 ore in fiecare zi. In weekend in schimb o fac foarte foarte rar si asta pentru ca sambata si duminica sunt zilele in care ma incarc cu energie pentru saptamana ce urmeaza.

Cine te sprijina cel mai mult in tot ce faci?

In mod cert familia este cea care imi ofera echilibrul de care am nevoie in fiecare zi. In acelasi timp insa, trebuie sa recunosc ca sunt un norocos pentru ca am in jurul meu oameni extraordinari, oameni in care cred, care au incredere in mine si care ma insipira in fiecare zi.

Ai timp tu cu tine, doar pentru tine?

Imi este foarte greu sa-l gasesc insa ma ambitionez ca in fiecare weekend sa petrec 3 ore la Orhideea Spa , un loc unde inot putin, ma relaxez citind si unde imi pun ordine in ganduri. Recunosc ca nu reusesc sa leg doua sau trei weekend-uri la rand insa perseverez. Ma ajuta foarte mult . 🙂

foto: Adi Popa

makeup : Alexandra Stoica make up

Locatie Readers Cafe

Alexandra. Make up artistul din echipa Fifiştie

noiembrie 19, 2014februarie 7, 2015Scrie un comentariu

Ea este Alexandra. Parte a echipei #fifistie. O fata frumoasa si desteapta isi pune amprenta ca make up artist in sedintele foto pe care le facem pentru blog.

Imi plac entuziasmul ei si modestia, imi place ca e neobosita ( desi munceste mult si are si gemeni acasa ) si imi place ca stie ce e munca de echipa. Fara ifose si fara talente. Vine cu idei, e spontana…o iubesc pentru asta pur si simplu.

Domnii din imagine, Calin si Razvan, sunt cei mai importanti barbati din viata ei:

Aici o vedeti muncind la sedinta foto cu Dana Grecu si Adi Popa:

Si iata si o parte din machiajele Alexandrei:

Sambata si duminica Alexandra o sa fie la dispozitia voastra. O gasiti la standul Alexandra Stoica make-up la Targul 10 beneficii. Detalii despre intregul eveniment gasiti, aici.

ps. Daca va intalniti cu Alex sa o rugaţi sa va faca smokey eyes:) si sa nu ma pârâţi că eu v-am spus 🙂

Dana Grecu. Inima imi spune: Da si tu ceva de lucru! Si eu o ascult

noiembrie 19, 2014februarie 8, 201520 comentarii

Dana Grecu este cel mai puternic om pe care il cunosc eu.

O femeie neinfricata. Multi ii stiu de frica. Chiar tremura in fata ei. Putin sunt cei care o cunosc cu adevarat. Si multi sunt cei care raman uimiti cind o descopera pe Dana Grecu, omul dincolo de televizor.

In ziua in care am facut sedinta foto, mergeam spre locatie in masina cu Alexandra, prietena mea care machiaza personajele pe care eu le intervievez. Vorbea mult. O simteam ca e nervoasa si are emotii: Ti-e frica de ea? Nu mi-e frica, dar asta e doctoratul meu…am niste emotii…

Am ajuns la locatie cu intarziere. mare. Dana ne astepta in masina, dormind cu capul pe volan pentru ca nu inchisese un ochi toata noaptea. A deschis portiera si a zambit: Buna dimineata….cu un zambet pe fata…acel zambet care topeste orice.

Dana Grecu este cel mai putenic om pe care il cunosc eu.

Va invit sa o descoperiti de-a intregul intr-un interviu sincer si necenzurat. Asa cum e ea.

Oamenii te percep ca pe o femeie foarte dura. Sunt sigura ca ai simtit de multe ori asta cand ai intalnit pe cineva prima data. Simti ca intimidezi?

Da. Simt. Dar nu e o strategie, ceva premeditat. Ca nimeni nu e nebun sa vrea sa tremure lumea in fata lui. Pur si smplu, asa sunt de cand ma stiu. Nu ma napadeste niciun complex in fata nimanui. Deloc. Oricat de bogati, destepti, bine sau prost imbracati ar fi interlocutorii mei. Sunt directa si ma uit in ochii lor. Fix in ochi. Pentru ca asa simt. Am cautat toata copilaria mea compania oamenilor mai mari decat mine. Tot ce nu era cu lume de seama mea era minunat. Daca ma punea cineva sa ma joc cu copiii, era o tragedie. Preferam sa stau pe sub mese, pe la colturi de usi doar sa aud ce vorbesc oamenii mari. Sunt in povestea lor de multa vreme. Nu mai au secrete.

Te-a intrebat vreodata Maria, fata ta, de ce esti atat de diferita la televizor fata de realitate?

Sa stii ca nu. Dar nu pentru ca nu gandeste asta. Copiii sunt un pic bulversati. Vad ca sunt „rea” la tv, dar merg cu mine pe strada si observa ca oamenii imi spun ca se uita cu drag la emisiune, sau sa o tin tot asa, sau imi multumesc, sau ma pupa. Si atunci, probabil, isi zic: mama nu se cearta pentru ca a luat-o razna. O fi ceva in capul ei. Uite, oamenii nu dau cu rosii dupa ea. Si-apoi, sa stii, pentru ei conteaza ca mama lor, pe care nu o vad in fiecare zi, e calda si buna. Si ca ii iubeste nespus.

Ti-e frica sa spui NU INTELEG?

Ar fi dramatic daca mi-ar fi frica. Cred ca daca s-ar face un sondaj printre moderatorii tv eu sunt campioana la nu inteleg. Iti explic: uneori, invitatii nu inteleg nici ei ce vorbesc. Doar n-o sa le spun: bateti campii, domnilor. Spun nu inteleg. Adica iau asupra mea. Pe mine nu ma duce capul. Alteori, problemele sunt mult prea tehnic prezentate. Spun nu inteleg ca ei sa traduca pe intelesul oamenilor. Si,in fine, spun nu inteleg cand vreau sa reia ideea, ca sa ii prind ca se contrazic. Intelegi??:))

Cat de des te certi cu Bogdan, sotul tau si cum reactioneaza el?

Bogdan e un tip norocos. Ne vedem destul de rar ca sa avem timp sa ne certam. Daaaaaar ne certam si noi ca tot omul. Intotdeauna cand nu-mi explica si cand nu inteleg. Adica el mizeaza ca-s pe faza si crede ca lucrurile se subinteleg. NU. Nu se subinteleg deloc. Bine, poti sa deduci, dar chiar nu vreau. Ca uite asa te trezesti ca te-ai instrainat unul de altul si nu stii de ce. Oamenii trebuie sa-si vorbeasca. Prost, bine, strigat, calm, dar sa-si vorbeasca. Stii, un tip l-a intrebat pe Bogdan odata: domne, tu esti sotul doamnei? Domne, am vrut sa vad si eu cine o stapaneste pe femeia asta! Si Bogdan a raspuns cu gura pana la urechi: de mine asculta! Cand ne certam, rar, zic eu, nu pot respira pana nu ne impacam. Efectiv nu pot respira. Tragi asadar concluzia ca eu fac pasul spre pace.

Care a fost cel mai mare compliment pe care l-ai primit vreodata?

„Vrei sa fii sotia mea?”. „L-am auzit de cateva ori in viata asta. Prima data, acum aproape 20 de ani. Atunci am strigat: da. Aveam 24 de ani. Mi se parea normal. De atunci, de cate ori l-am mai auzit, mi s-au taiat picioarele. Am trait 100% emotia celor care au spus asta.

Au fost mai multi care te-au cerut?

Da.

Deşi erai măritată deja?

Da.

Ei te cereau si tu cum ii refuzai?

Zambeam si le spuneam ca trebuie sa ma ia la pachet cu Bogdan.

Ce e mai important in viata: curajul sau norocul

Curajul. Eu am fost toată viața o norocoasă dar cred că cel mai important e să ai curaj. Nu te poti baza pe noroc.

De ce e Dana Grecu, Dana Grecu?

Pentru ca: 1. Si-a luat numele sotului. Pe ea o chema inainte Iosifescu. 2. Pentru ca, mai, nu stiu, asa a vrut Dumnezeu. Sa stii ca n-am facut niciodata tumbe ca sa ajung undeva, sa ocup un post, sa ma remarce vreun nu stiu cine. Evolutia mea in tv a fost absolut fireasca. Nu-s geniala. Nu-s insa nici de aruncat. Ca nu sunt. Chiar nu sunt. Stiu ca suna ca naiba, dar am foarte mare incredere in mine, dincolo de toate balbele inerente, de prostiile pe care le mai fac uneori, de tranta uneori nejustificata cu unul sau cu altul. Stiu ca daca ma concentrez pot aproape orice. Asa simt. Asa ma citesc eu pe mine. Dana Grecu o sa fie Dana Grecu pana cand o sa gaseasca resurse de incredere in interiorul ei.

Ai avut vreun model feminin in familie?

Da. Bunica din partea mamei. O simt tot timpul. A murit cu o zi inainte de ziua mea. Pe 17 octombrie. Un an mai tarziu se nastea Maria. Bunica mea a fost totul pentru mine. Totul. Da, plang ori de cate ori o pomenesc. Bunicul era carciumar. Dadea pe datorie, pe caiet , ca oamenii nu aveau bani. Cand a murit, la inventar, a iesit lipsa. O suma de-ti statea inima. Cine sa mai recunoasca faptul ca avea bani de dat. Un an si ceva, bunica mea a adunat sticle de ulei de la oamenii care le aruncau si le-a spalat cu lesie, cu soda caustica, sa le vanda curate si sa stranga bani sa achite datoria. N-a vrut sa se imprumute la nimeni. Avea mainile o rana. N-am sa uit toata viata mea asta. Era sufletul locului in care intra. Era desteapta si cinstita. Haioasa. Ea a fost si este modelul meu.

Cand ai plans ultima data?

Uite acum. Plang des. Dar nu ca-as avea probleme cu tiroida.:) Plang ca asa imi vine. Nu mi se pare nicio rusine sa plangi. De ar plange oamenii in loc sa tina in ei toate cele ce-i macina. Plang la povestile de dragoste, plang cand ii multumesc lui Dumnezeu. Plang de mila oamenilor cu probleme. Plang de furie, dar asta doar cand sunt singura.:) Nu plang cand ma umileste cineva. Niciodata! Raspund!

Care a fost cel mai dificil moment din viata ta si cum l-ai depasit?

Am supravietuit cateva zeci de minute, singura, intr-o masina rasturnata, in zapada, de Craciun. Aveam cateva luni. Soferul murise. Sotia sa era socata. Mama lesinase. Tata avea rani la cap. Toti fusesera dusi la spital de sateni. Pe mine m-au uitat in masina. Bunicii mei, caci in satul lor se intamplase nenorocirea, primisera acasa o plapuma decopil plina de sange. Semn ca am murit si eu. Era sangele de la tata. Dumnezeu a facut ca un domn a trecut pe langa masina rasturnata aproape de rau si a auzit planset de copil. Eram eu! Strigam fara cuvinte ca vreau sa traiesc. Acolo e o cruce acum.

Ce le spui celor care plang de toate nimicurile?

Sa planga. Daca asta le face bine. Dar cand se opresc din plans sa taca. Sa inteleaga ca toate ne sunt date ca sa invatam ceva din ele. Sa invatam ceva. Sa nu mai fim prosti, vanitosi, zgarciti, sa fim atenti si saritori la necazul altora. Nu cand avem chef, ci atunci cand omul are nevoie de noi. Atunci, nu mai tarziu.

Dana Grecu este in 3 cuvinte…

Un om colorat.

Cand ai fost ultima data la discoteca?

Lovituraaaaa!!! Credeai ca o sa-ti spun: vai, Fifi, nici nu mai stiu de cand. E, afla ca am fost acum cateva saptamani in Salsa. Am dansat pana dimineata.

Dana Grecu sta la cratita, macar din cand in cand?

Da. Acasa, la Pitesti. Nu mi place sa gatesc cand sunt singura. Acasa as putea sta in bucatarie 3 zile si 3 nopti. Ma bucur cand ii vad pe ai mei mancand ceva facut de mine.

Daca ar fi sa alegi un om cu care sa faci interviu unu la unu care ar fi si de ce?

Stii ca visul meu asta e. Sa fac interviu unu la unu. Ador sa intru in poveste cu un om asa. Sa nu se piarda ideile lui printer ale altora. Vibrez in mod special la astfel de confruntari. Cu cine? Cu oricine are un miez de emotie! Ca, de fapt, despre asta e vorba. Despre emotii.

Care este coltul tau preferat din casa ?

Paturile din camerele copiilor. Miros a ei. Si coltul canapelei din living, unde adorm langa Bogdan la orice film ar pune, oricat de bun ar fi. E cald si bine. Iar eu sunt Zeul Somnului,nu Adi Ursu.

Ai flori, le ingrijesti?

Am flori. Le ingrijesc. Dar imi plac gradinile. Intr-o zi o sa am o gradina. Am crescut printre rasaduri de rosii si cartofi. Printre meri pitici si pruni. Printre crini si regina noptii. Am mers desculta prin iarba. Am facut toate astea. Stiu lucrurile simple.

Care a fost cel mai dificil moment din cariera ta?

Cand am descoperit la o filmare ca tanarul care fusese gasit mort intr-un apartament din Campulung era, de fapt, Sorin, baiatul cu care imi petreceam vacantele la bunici, care imi punea muzica si care ma invata sa dansez. Un baiat superb. Cu niste ochi mari,verzi. N-am stiut desprecine era vorba decat mergand sa luam un cadru neutru din morga spitalului. Acolo… Aflasem de moartea lui inainte mamei sale. O moarte din dragoste, il parasise iubita. A baut pana a murit. Cumplit.

Daca maine nu ai mai face televiziune ce ai face?

As fi animator intr-un azil de batrani. Nu glumesc deloc! Imi place sa tin de cald sufletelor triste.

Mancarea ta preferata?

Mancarea de fasole.

Putina lume stie ca tu faci naveta Bucuresti Pitesti. Cu banii de carburant iti luai o garsoniera…

Da, Cred ca doua. Nu ma plang, sa stii. Pentru ca nu vreau sa ma dau victima. Fac asta pentru ca vreau si pentru ca ai mei de acasa inteleg rostul. Daca maine mi-ar spune cineva stop, m-as opri. Stii de ce? Pentru ca atata imi trebuie: un semn! Dorul de copii ma omoara.

Care este cea mai mare calitate pe care trebuie sa o aiba un barbat.

Sa nu uite de ce te iubeste! Daca vorbim de iubit. Asa, in general, sa FIE. Mie imi plac barbatii. Le vad insemnatatea. Ii respect. Cred in ideea de inaintemergatori. Imi plac barbatii puternici.

Dar defectul major al unui barbat, care este?

Sa creada ca daca te-a cucerit odata si o data inseamna ca poata sa doarma linistit! E o greseala de abecedar intr-ale dragostei.

La cate evenimente mondene ai fost de cand apari la tv?

La niciunul.

De ce?

Pentru ca nu le vad rostul. Si pentru ca, la ora la care se intampla, mi se face somn. Nu spun ca e bine ce fac. Cred ca e foarte prost, dar…asta sunt. Nu m-a obligat nimeni de la PR sa merg si , pe aceasta cale, multumesc din inima PR ului. Oamenii m-au mirosit.

Esti fericita?

Fifi, sunt un om care nu oboseste sa gaseasca motive de fericire. Le-as inventa daca nu le-as gasi, crede-ma. Nu pot trai incet si plictisitor. Nu pot. Adica eu as vrea, dar inima mea imi spune : da si tu ceva de lucru! Si eu o ascult.

Te gandesti vreodata la moarte?

Da. Dar, de-o vreme, fara frica. Ne-am imprieteni. Ea stie cand sa vina si eu stiu ce am de facut pana vine ea. Il rog pe Dumnezeu sa o invete sa vina elegant. Daca se poate sa nu intre ca o bezmetica asa cum rup eu usa de la machiaj de le sta fetelor inima in gat din cauza mea. Sa bata la usa. Daca e prea complicat, asta e! Macar sa nu-I sperie pe ai mei! Atat. Si pe mine sa nu ma tachineze.

De ce ti-e frica?

Sa mor fara sa fi murit!

Ai 2 copii, cum ar fi cu 3?

:))) Asta e…Asa voiam eu, 3 copii. Daca o sa fie 3, o sa fie 3. Vezi ca sunt cam monosilabica. Asta pentru ca Bogdan spune ca : gata. Dar, cum stii, parerile oamenilor se mai schimba. Cum o sa vrea Dumnezeu.

Ai vreun regret?

Da. Ca, odata, in tren, m-am intalnit cu un inger. Un barbat foarte frumos, din alta lume, care mi-a spus pe ce trebuie sa pun pret inviata. Ca si cum ma stia dintotdeauna. RASPUNDEA la intrebari nerostite, dar care strigau in mine. Am coborat in Gara de Nord buimaca si fericita. Si, cand sa-l intreb cine e si ce face, nu mai era. Disparuse.

Cum treci peste greselile tale?

Greu. Nu-mi place sa fiu judecata. Nu-mi place sa fiu certata. Adica mi se pare suficient ca stiu eu unde am gresit. Cosumul meu intern e destul de agitat. Ma mai trezesc in masina spunandu-mi: auzi, bine ca nu esti proasta tot timpul! Ar fi o tragedie!

Toata lumea te vede ca fiind foarte sigura pe tine. Cum stai cu

emotiile dupa atat timp?

Nu mai am tracul de la inceput. Dar am emotii. Imi bate inima foarte tare chiar. Uneori ma blochez. Dar asta numai pentru ca intru in rutina asta dementa si las creierul pe pilot automat. Nu tine de fiecare data.

Ce superstitie ai inainte de emisiune?

Nu superstitie. Dar , cand plec din redactie, ii zis Andreei, producatorul general :pa! Ca si cum nu ne-am vedea un minut mai tarziu in platou. Si, culmea, ea imi raspunde: pa! :)) A, si imi place sa-i fac cafeaua Andreei si i-o si duc pana in regie. Cred ca mirosul ala fain si ideea ca ea bea ceva cald, ce-i place…nu imi dau seama..ma fac sa ma simt bine. cred ca se leaga de amintirea cu mama, care facea cafea dimineata, si toata casa era intr-o atmosfera de bine.

Care e cel mai important sfat pe care l-ai dat copiilor tai?

Sa ajute neconditionat.

Care crezi ca sunt defectele tale?

Sunt ca un cal naravas. El, in esenta, e in regula, dar daca nu-i dai repere…e dezastru. Poate darama grajdul, tarcul. Ma rog, lucrez la defectele mele cu…tandrete. As putea scapa de ele mai repede, dar, sincer, mie imi place tandretea.

Esti romantica?

Doamne, dar cum altfel?!! Ma topesc dupa dulcegarii. Intelegi? Ma topesc. Sunt viata mea.

Crezi ca ai putea sa-ti iei doua luni libere fara sa faci nimic?

Cred ca da. Cred ca nu.

Daca ar fi sa dai timpul inapoi ce ai schimba in viata ta?

Tot ce sunt acum e suma intamplarilor din viata mea. Orice as schimba, m-ar schimba. Nu stiu daca in bine sau in rau. Nu , n-as schimba nimic. Daca vreau mai mult de la mine si fac pe pe desteapta, viitorul e in mainile mele.

Fotografii de Adi Popa

Make up: Alexandra Stoica make up

Vestimentatie: Urbanik Bucuresti

Locatie: Regatul Cailor

Tudor Rosu: Daca te pricepi, actoria e usoara. Daca nu, e grea

noiembrie 12, 2014noiembrie 13, 2016Scrie un comentariu

Tudor Rosu are 10 ani si stie exact ce vrea sa faca in viata: sa ajunga la Hollywood.

De 5 ani e actor, a jucat in reclame, videoclipuri, filme si seriale de succes ( acum are rol important in productia Las Fierbinti ). E un copil cuminte si destept. Are seriozitatea unui profesionist. A venit la interviu cu mama de mana, mama care nu s-a bagat deloc in discutia noastra desi Tudor la anumite intrebari cauta ajutor din priviri.

Am descoperit un baiat sensibil si frumos. Cu un vis pe masura caracterului sau sanatos.

1f5a6627

Tudore, ce parere ai tu despre ce se intimpla in Romania zilele astea?

Prea multa politica, oamenii se cearta pe politica, se omoara pe politica. Politica iata conduce tara. Dar aici oamenii nu au talent pentru politica. De exemplu, presedintele trebuie sa faca ceva si pentru el si pentru tara. Nu doar pentru el. Sa se gandeasca doar la banii lui. Uite la America. America il are pe Obama…e un presedinte bun, il adora!!!

Dar tie ce iti place cel mai mult la Romania?

Imi place ca avem o istorie bogata dar din pacate oamenii nu stiu sa faca nimic cu istoria asta.

Cum adica?
Nu stim sa exploatam asta. Deloc!

Care e locul tau preferat din Romania?

Imi place foarte mult la Sinaia, imi plac natura, aerul…e o zona din Romania unde e curat, e mai ingrijit ca in Bucuresti. Imi plac oamenii de acolo foarte mult. Sunt diferiti.

Diferiti fata de bucuresteni?

Mi se pare ca oamenii de la munte sunt mai muncitori pentru ca stau mai mult in aer liber, nu ca bucurestenii care stau mai mult in casa.

Apropo de casa. Cum arata casa viselor tale?

Mi-as face o casa mica cit sa poti sa traiesti in ea. Nu imi trebuie o casa mare cum viseaza toata lumea, o casa mare pentru ce? N-am nevoie. O casa mica, normala vreau. I-as lua pe ai mei cu mine.

1f5a6639

Cum de te-ai facut actor? A cui a fost ideea?

Pai ma uitam la filme multe si deodata i-am zis mamei ca eu asta vreau sa fac sa fiu actor, vreau sa incerc. Parintii mei nu m-au obligat sa ma fac actor. Sunt multi parinti care isi obliga copiii sa faca asta. Ai mei nu.

Ce crezi ca e mai important in meseria asta: talentul sau norocul? Sau pilele?

In actorie e nevoie de talent dar si de mult noroc. Sunt multi care au talent dar n-au noroc si nu ii recunosti pe strada. Dar ei au foarte mult talent.

La tine cum e?

Sincer? Noroc si talent nu ca ma laud… parerea mea e ca am si, si…

Dar cu pilele cum e?

Pilele functioneaza la inceput apoi va trebui sa demonstrezi, sa iti arati talentul…asa ca eu nu recomand nimanui varianta cu pile. Aaaaa si mai e ceva gresit: Multi oameni cand vad ca n-au talent isi zic mi-l fac in juma de an. Hahaha! ( rade in hohote )

1f5a6744
Ce e cel mai greu in meseria ta?

Emotiile. Orice om are emotii. Dar trebuie sa stii sa le tii la tine acasa. Daca nu esti pregatit vin emotiile peste tine si gata!

Ai vreun idol?

Da. Maia Morgenstern. Chiar stie sa joace, a jucat si la Hollywood nu stiu daca au auzit.

Am auzit. Dar e vreun actor barbat care iti place?

Uite imi place Victor Rebengiuc.

Ce iti place la dansul?

Joaca bine. Are talent si e mai priceput ca multi oameni.

Cum te vezi tu peste 20 de ani, adica la 30 de ani?

Ma vad la Hollywood. Ma vad ca Victor Rebengiuc dar mai tanar ( rade:)))

Spune-mi cel mai funny moment de la filmari?

Eram la o filmare si doamna Stela Popescu uita replicile. Si i-am zis:”Stela nu mai uita replicile ca murim toti de frig aici”! ( era fff frig afara ) si ea mi-a zis: „Eiii cand o sa fi si tu ca mine o sa le uiti si tu!” La asta nu ma gandisem…

Te gandesti sa te insori vreodata?
Da, normal, cind o sa fiu mare. Cred in casatorie. Multi se gandesc sa isi ia o femeie cu bani sa fie cea mai tare! Eu ma gandesc sa fie sanatoasa si frumoasa uite chiar si rimeaza..femeia cea mai buna e femeia sanatoasa si frumoasa ( rade:)))

Fetele iti dau tarcoale?

Da. 2 fete. Una de la mine in clasa si una de la 4 C. ( e prima data in conversatia noastra de 45 de minute cand Roxana, mama lui Tudor intra si ea in vorba si il intreaba cine, cum, incepe o discutie scurta intre noi ca uite asa afla si mama ca de fapt nu sunt doua, sunt patru…)

Nu prea iti ies calculele. Cate sunt?

( Rade tare ). Sunt patru. Doua de la mine din clasa si doua de la 4 C.

E buna popularitatea. Cel putin deocamdata, nu?

Da, uite am patit la scoala intr-o zi m-au inconjurat niste baieti si eu m-am speriat. Liceeni, mai mari ca mine. Au facut cerc in jurul meu si unul a ridicat mana. M-am gandit ca o sa ma bata. Ei voiau sa dea palma cu mine ca m-au vazut la tv. mi-au zis: pustiule, esti foarte tare! Bate palma!

Ce-ai simtit atunci?
M-am bucurat iti dai seama. Ca m-au recunoscut…

E faina popularitatea dar te gandesti ca daca o sa ajungi super celebru nu o sa mai poti merge pe starada ca o sa te opreasca lumea. Ce o sa faci atunci?

Mda, meseria asta are avantaje si dezavantaje. Pierderea intimitatii e un dezavantaj. Dar asta e, abia astept sa ajung acolo 🙂

Sa zicem ca la 18 ani cind o sa ai drept de decizie pe banii tai o sa castigi o suma imensa. ce o sa faci cu banii?

Mi-as plati studiile in America dar daca nu sunt destui bani as lua 2 case. Juma i-as tine eu, juma le-as da parintilor mei. O masina, o licenta pentru elicopter. ( e foarte serios, nu schiteaza niciun zambet )

Imi spune ca un copil actor si el cere bani pentru autografe.

Pai asta poate sa fie o afacere. Nu crezi?
Autograful e o amintire. Cum sa ceri bani pe el????

Ai fost vreodata indragostit?

O singura data in clasa a doua si cind am vazut ca ea nu ma place am zis gata. Iubirea nu e pentru mine deocamdata. Iubirea strica oamenii la cap, ii raneste, isi pierd mintile…

Si ce o sa faci daca o sa te indragostesti nebuneste de o fata?

Nu stiu. Sper sa nu se intimple asta niciodata.

Eu cred totusi ca iubirea asta e o smecherie de toata lumea cauta dragostea perfecta?

Dar putini o gasesc ( rade )

10676154_10203014216302523_7643497774151841627_n

***

Mi-a dat un autograf ( in timp ce il scria isi cerea scuze ca scrisul lui nu e frumos ) si mi-a promis ca nu o sa se schimbe, ca popularitatea nu o sa i se urce la cap.

Am plecat eu spre casa mea, el spre casa lui cu mama de mana. Inainte sa ne despartim l-am intrebat:

Daca ar fi sa te caracterizezi intr-un singur cuvant care ar fi acela?

Adorabil. ( a ras si si-a dat ochii peste cap ca un div in devenire )

Mirela Retegan. Femeia care ar putea preda cursuri despre magnetism

septembrie 16, 2014februarie 7, 2015Scrie un comentariu

Pe Mirela Retegan am vazut-o prima data pe scena. Prezenta un spectacol al trupei Zurli. Sala arhiplina. 800 de spectatori. Pe scena, actorii. Vedete fiecare in parte. In sala multe staruri de prim rang cu copiii lor. Si a inceput showul. Am avut senzatia ca femeia asta ii cunoaste pe fiecare in parte. Am simtit ca si pe mine parca ma stie. Publicul hipnotizat asculta comenzile ei.

Mirela Retegan e genul de om cu care ti-ai lasa copilul. I-ai da si finantele tale pe mana ca s-ar descurca mult mai bine decat tine. Nu mi-am putut lua ochii de la ea 2 ore cit a tinut spectacolul. Are o privire care spune doua lucruri deodata: o sa fie bine si eu stiu ce fac! La final imi venea sa ma duc sa ii spun: te pup, vorbim. Asa cum faci cu cineva cu care te stii bine. Si am plecat. Cu gandul ca intr-o zi o sa stau cu ea la o cafea…

A doua zi i-am scris pe facebook. Ii spuneam ca mi-a placut foarte tare ce am vazut. Ca am avut senzatia cind a intrat pe scena ca o sa coboare si o sa ia in brate pe toata lumea. Am palavragit putin si a urmat aceasta conversatie:

Mirela Retegan

Te pup.intru intr-o întâlnire

Mulțumesc mult pentru tot

Trebuie să bem o cafea

O dau eu.sponsorizez

Cristina Popa:)))))

dada

as vrea…

daca sponsorizezi tu sigur vreau. dai si o apa langa cafea, sper, nu?:)))))

Mirela Retegan

Ești obraznica
11:58

Cristina Popa

mereu:)))))

Dupa doua 3 saptamani i-am propus sa facem acest interviu. A mai trecut ceva timp pana am reusit sa ajungem fata in fata. Sa facem sedinta foto si sa vorbim. Despre ea. Dincolo de Zurli. Complicat. Turuie despre trupa ei ca mamele alea care stiu cind a iesit primul dintisor, cum a fost prima intilnire a copilui si ultima dezamagire.

Si vorbea si eu ma gandeam: cata energie are. Si privirea…acea privire de om creativ care si cand doarme face planuri, desfasuratoare de spectacole, strategii de dezvoltare.

Si vorbea si eu ma gandeam: cam ce barbat poate face fata unei asemenea femei.

Si vorbea si eu ma gandeam: Doamne, femeia asta vorbeste mai mult ca mine si eu o ascult fara sa o intrerup ceea ce e lucru rar. :))

Asa e Mirela Retegan: o femeie magnetica, o ardeleanca adevarata care a stiut cum sa isi duca visul pina la capat, incet dar sigur. Un personaj in fata caruia poti sa taci. Si sa asculti. Mult si bine, ca are ce sa-ti spuna.

Esti o femeie cu o energie incredibila. Tu stai locului vreodata?

Dacă mă gândesc la ce spun ceilalți, mă tem că nu. Prietena mea Sorina spune că obosește numai ascultândcâte am făcut într-o zi, iar tatăl copilului meu se plângea că amețește înainte de a ieși din casă de câte ori am schimbat traseul până să pornim. Am în jurul meu și oameni care îmi „strică” tempo-ul. Fiica mea și prietenul meu nu vor să intre în ritmul cu care sunt obișnuită și atunci trebuie să merg eu în ritmul lor, mult prea cuminte.

Gasca Zurli este creatia ta. Cea mai tare trupa de animatie pentru copii, ai factu un super brand pe care l-ai crescut frumos si incet si ai ajuns foarte sus cu el. Cum ti-a venit ideea ?

Am avut o idee și apoi personajele și conceptul s-au conturat foarte repede. Primul show l-am scris într-o noapte de la 3 la 4 dimineața, cap-coadă. Cu cântece, replici, conflict. Tot. Nu cred că e viziunea mea. Cred că sunt un mijloc prin care Doamne-Doamne face lucruri frumoase pentru copiii și părinții din România. În toate țările există o trupă alcatuită din adulți care face show-uri originale pentru copii. Și englezii, și spaniolii, și francezii au așa ceva. Ei au crescut aceste branduri prin televiziunile publice, gen BBC. M-am gândit că și copiii din România merită
așa ceva. De la Abracadabra încoace nu s-a mai întâmplat nimic spectaculos în zona asta, nimic nu a reușit să devină fenomen național și să aducă lucruri care să intre în obiceiurile celor mici. Astăzi copiii au modele în Fetița Zurli, în Clopoțel, Yuppi, Truli și au un contraexemplu extrem de caraghios – Vrăjitoarea Tura Vura. Glumeam într-o zi povestind cu un prieten care își construiește cu har propria poveste, îi spuneam că eu cred că Dumnezeu se uită așa, de pe balcon și îi caută pe cei responsabili, pe cei are n-ar risipi un talent și ar duce o misiune la bun sfârșit. Și când îi găsește, le dă de lucru. Cred că eu sunt unul dintre muncitorii „ăia”.

Imi povesteai ca tatal tau a avut o reactie nu tocmai pe placul tau cind i-ai dat vestea. Nu i-a cazut bine ca lasai un job stabil pentru a pune bazele unei afaceri…

Ai mei, oameni simpli, cu frica lui Dumnezeu și cu siguranța locului de muncă, au avut toată viața o problemă cu deciziile mele. Mama a fost foarte supărată când am plecat din postul de secretară de la CFR, cu salariu bun și permis de circulație la clasa I-a. Când am făcut firma și visam la ce-o să fie Zurli într-o zi, îi povesteam tatălui meu că o să facem multe petreceri, că o să am sute de costume și zeci de personaje, că o să cumpăr un microbuz pe care să-l colantez cu personajele mele și cu care o să străbat toată țara. Că toți copiii dinRomânia vor iubi Gașca Zurli și va veni o zi în care nici nu va mai trebui să muncesc, o să mă retrag în spate și de acolo o să am grijă de tot. O să merg în vacanțe și o să găsesc cei mai buni oameni care să ducă
povestea mai departe. Iar tata, ardelean hâtru, îmi spunea „Bine că visezi cai verzi pe pereți… Du-te mai bine și caută-ți serviciu, angajează-te undeva, că o să-ți moară copilul de foame.” Dar m-a ajutat enorm, chiar dacănu credea în visul meu. Îi spuneam director executiv, pentru că executa orice era de făcut. Din fericire, a trăit destul cât să apuce să vadă că am reușit și a fost foarte mândru de mine.

Stiu ca ai crezut foarte tare in ideea asta. Te-ai gandit vreun moment sa renunti?

Nu. Niciodată. Nu funcționez pregătindu-mi renunțările. Eu când mă gândesc să renunț la ceva înseamnă căam renunțat deja. Zurli s-a transformat mult de-a lungul celor 8 ani. Frumos, firesc, natural s-a dus de fiecare dată în ce trebuia. Dar de renunțat nu mi-a trecut prin cap. Încă mai visez la zone neatinse, neexploatate.

Exista o reteta a succesului?

Eu știu rețeta mea: mi-am dat seama ce îmi place cel mai mult pe lume, mi-am visat visul, am avut curaj să mă focusez numai pe asta și să investesc în el timp, energie, bani. Am muncit în fiecare zi și am făcut-o din tot sufletul. Nu am gândit-o ca pe o afacere, ci ca pe o menire. Iar planul l-am gândit în proiecte, nu în profit. Cred într-un singur ingredient care trebuie să fie 80% în orice rețetă de succes: credința, credința, credința.

Lipseste ceva din viata ta acum pentru a te considera 100% implinita?

Da. Cred ca fac parte din categoria socială „între”. Nici cu familie, nici fără. N-am întâlnit pe cineva cu care să-mi doresc să construiesc o casă, să am o viață de familie completă. Îmi spun că îmi e suficient copilul șiîmpreună suntem „familia”, dar repet, mă păcălesc pentru ca într-un an,doi copilul pleacā mai departe sā-si trāiascā propria viatā si propriile vise. Îmi doresc să existe în viața mea un bărbat care să se uite la mine cum se uita Popa la tine în timpul shooting-ului si o sa stiu ca e āla cu care sā merg pânā la capatul pāmântului si-o sā trāim fericiti ale noastre bātrâneti.

Eu cred cu tărie că bărbații sunt speriați de femei ca tine. Care știu ce vor, cum vor, care nu au nevoie de ajutor masculin pentru a ajunge departe. Ce zici?

Am un prieten care mi-a spus că n-a cunoscut niciun bărbat mai puternic decât mine. Eu am cunoscut. Cel putin doi bărbați care au știut să vadă dincolo de rolul de XENA sau de NEÎNFRICATA. Au știut că felină nu însemna neapărat leoaică și că poate din când în când să mai fie și pisică. Doi bărbați care n-au nevoie să se gudure cineva la picioarele lor miorlăindu-și neputința ca să pară ei masculii Alfa. Există bărbați care știu cine sunt și nu au nevoie să fie ei cei care pun banul pe masă sau aduc pâine în casă pentru ca femeia să le recunoască supremația. Am avut norocul să fiu cu bărbați mândri să aibă la brațul lor femei puternice. Bărbați relaxați să ia și femeia decizii, pentru că poate la fel de bine să o facă. Poate din cauza lor am ajuns să cred că un bărbat poate să fie la fel de bun ca tată pe cât de bună poate fi ca mamă
o femeie. Că există și bărbați care au grijă de copilul lor la fel de bine cum știe să aibă grijă o femeie. Cele ca mine și ca tine și ca multe dintre prietenele mele sunt pentru bărbații aleși, nu pentru orice fel de bărbat.

Care a fost cea mai mare minciuna pe care ti-a spus-o un barbat? Ai trecut peste ea sau i-ai trantit-o direct in fata?

Că nu mă iubește. Nici n-am trecut peste ea, nici nu i-am trântit-o în față. L-am lăsat să creadă că îl cred, iar el știe asta.

Ai o super relatie cu fata ta, ai crescut-o foarte frumos. Care e cel mai bun sfat pe care ti l-a dat?

Toate câte le poate da un copil de 13 ani. Sunt multe sfaturile ei. De la ea am învățat că pot să cer fiind pregătită pentru un refuz și să nu mă supar dacă mi se spune nu. De la ea am auzit „Dacă te iubește, o să vină după tine, dacă e pentru tine, te găsește și la capătul pământului”. Și tot de la ea învăț la rândul meu să spun NU și să ofer necondiționat. Sfatul, ultimul a fost” nu-ti mai risipi energi cu oameni care nu realizeaza ca tu dai din timpul tau pentru ei si ei sunt norocosi sa faca parte din viata ta. De ce permiti cuiva sa te sune si sa fie plictisit la telefon. Stie el cati oameni ar vrea sa vorbesti cu ei in timp ce tu ii asculti lui nemultumirile?”

Cum ar trebui sa fie un barbat ca sa iti faca fata?

Ca sā-mi facā fațā trebuie sa fie un om normal care isi cunoaste valoarea si nu se teme de nimeni si de nimic. Trebuie să mă iubească. Pentru cum sunt, pentru cine sunt, pentru că sunt. E important să am cu cine să mă distrez pe seama mea, pe a lui, pe a întregii lumi. Abia aștept să fac echipă cu unul în mâinile căruia să-mi las din când în când viața. Sa simt ca poate sā rezolve orice problema, ca are pe telefon o plicatie cu care rezolva orice problema chiar daca problema se numeste tornada, cutremur, inundatii, incendiu, faliment… Ca nu se crizeaza dacă pierdem un avion . Un barbat cu care sa ma pot distra si in Vama Veche la terasa de folk si pe o plajā
intr-o insula de 5 stele. Cu care sa pot calatori si in tren la vagon de clasa aII-a si in avion la business class. In concluzie trebuie a fie tanar, frumos si sa aiba bani.Ș)))))))

Mirela Retegan este in 3 cuvinte….

Veselă, pozitiva , responsabila.

Esti plina de calitati. Dar care e defectul tau?

Principalul meu defect „sunt” atât de multe că te-ai speria dacă aș începe să le înșir. Dar crede-mă lucrez din greu să le corectez sau cel puțin să mă împrietenesc cu defectele mele. Nici mie nu-mi plac, și pe mine ma deranjează, de aceea nu mă supăr dacă sunt oameni care nu mă plac din cauza defectelor mele. Cum să le placa lor ceva ce nici mie nu-mi place la mine?! Cred cå uneori sunt prea mult. Prea multa energie, prea multa initiativa, prea multa implicare, prea multa dorinta de-a fii…

La 40 de ani ai inceput un proiect nou. In care e vorba doar despre tine. Ce ti-ai propus si cit timp ti-ai dat?

Toată viața am fost implicată în proiecte. Proiectul bărbatului meu, al copilului meu, al patronului meu, alpărinților mei… La 40 de ani am ales să consum cea mai multă energie în proiectul personal. Se numește Mirela Retegan și am hotărât ca la 45 de ani să mă simt și să arăt așa cum nu am reușit niciodată până acum.Să găsesc echilibru cu adevărat între cum sunt și ce simt. Să mă iubesc pe mine și pentru ceea ce văd în oglindă, dar și pentru ceea ce se oglindește în ochii celorlalți. Mai am un an. Mi-am propus sa ma transform in cea mai buna varianta posibila. Imi place sa spun ca sunt deja cea mai buna varianta a mea de pana acum.

Ce le spui femeilor care vor sa slabeasca?

Eu o să-ți spun ceva care sper să fie înțeles ca atare. Eu am avut aproape 100 de kilograme, dar nu eram o nefericită. Nu mă simțeam bine, nu eram în echilibru, eram nemulțumită de toate kilogramele în plus. Dar nu eram nefericită. Eram iubită, dorită, aveam o familie, o carieră, am trăit una dintre cele mai prospere perioade din viața mea având aproape 100 de kilograme. Bărbatul meu se uita la mine cu toată dragostea din lume, oamenii îmi căutau compania, eram cerută și iubită de mulți ascultători, prezentam spectacole. Am prezentat un concurs de MISS gravidă fiind, iar dacă pe concurente privirile stăteau câteva secunde, eu le țineamatenția trează tot timpul, pentru că energia mea trecea dincolo de ceea ce vedeau spectatorii. Dar, repet, nu m-am simțit bine. Eram distrusă când trebuia să mă îmbrac, eram nemulțumită ca fizic, nu rezistam prea mult… Le-aș spune femeilor care vor să slăbească să se străduiască să obțina ceea ce vor. E important săajungem în echilibru și să ne placă ceea ce vedem în oglindă.

Ai vreun regret?

Nu. Niciunul.

La ce sunt buni banii?

Ca să cumpărăm cu ei amintiri frumoase. Amintirea unei case în care te-ai simțit bine, amintirea unui loc de pe glob în care ai ajuns, amintirea mângâierii unei haine care ți-a venit ca turnată, amintirea unei experiențe care te-a făcut să zbori, amintirea privirii unui om pe care l-ai ajutat la nevoie, amintirea fericirii celor dragi pentru care putem să facem lucruri. Dacă folosim banii ca să cumpărăm amintiri, putem să avem mulți sau puțini, amintirile costă cât ne putem permite. Emoțiile pe care le punem în amintiri nu costă nimic. Pot să zâmbesc la fel de duios privind o amintire din Africa, unde un băiat mi-a arătat pe cer un curcubeu perfect și mi-a spus căl-a făcut pentru mine( dintr-o vacanta care a costat multi bani) , sau pot să zâmbesc la fel de duios privind o amintire din Padurea Băneasa cu copilul meu care mi-a împletit o coroniță din margarete( dintr-o excursie care m-a costat doar niste benzina).

De ce ti-e frica?

De boală. De suferință. A mea dar mai ales a celor pe care îi iubesc.

Esti fericita?

Da. Mă bucur de fiecare zi, sunt recunoscătoare pentru minunile vieții pe care am șansa să le descopăr.Mulțumesc pentru lucrurile mari și mici și mă bucur de ele în egală măsură. Uite, mi-au plăcut mult pozele și interviul tău – au intrat amândouă în categoria lucrurilor care mă fac fericită.Pozele ca pozele…dar intrebarileeeeee…

foto: Adi Popa
make up: Alexandra Stoica
Multumesc Promenada Mall si Octavian dulce de Romania

Fifi ştie

ianuarie 18, 2011februarie 7, 20153 comentarii

Sună pretenţios, dar nu e deloc aşa. E cruda realitate:).

Am să scriu pe acest blog tot ce încerc, ajung să ştiu şi pot să spun mai departe.

Am să vă spun care sunt cele mai chique hoteluri, care sunt cele mai bune tratamente cosmetice, am să scriu despre viaţa bio, despre dietă şi sport.

Am să vă spun secretele de frumuseţe ale vedetelor pe care le cunosc dar am să vă şi arăt că poţi cu bani nu foarte mulţi să arăţi fabulos sau să ai o vacanţă de poveste.

Nu în ultimul rând, o să vă spun de oameni de excepţie, care fac diferenţa şi aduc plus valoare domeniilor care ne interesează.

Enjoy!