Vioara, Joc și culoare – ateliere de creație pentru copii la Festivalul Enescu

august 22, 2015august 22, 2015Scrie un comentariu

Deja pot decreta linistita ca Festivalul Enescu este foarte prietenos cu cei mici. V-am povestit despre Piata festivalui si de piesa de teatru despre copilaria lui Enescu.

Azi va anunt cu bucurie un atelier de creatie pentru copii.

În timpul Festivalului Enescu, în cadrul Bucureştiului Creativ artista Oana Manuela Pavelescu ii va invata pe copii sa construiasca viori din carton, pe care apoi le vor picta și decora.

Mi se pare un mod ideal prin care poti sa ii insufli unui copil dragostea pentru muzica si pictura.

Atelierele ii ajuta pe cei mici sa inteleaga elementele de limbaj plastic și mijloacele de expresie ale acestuia.

Instrumentele muzicale realizate din carton vor fi decorate. In timpul atelierului copii au la dispozitie tot ce le trebuie pentru a realiza mici opere de arta: tempera, acuarelă, hârtie, pensule, creioane, sfoară, lipici, ziare, precum şi alte materiale.

Atelierele sunt GRATUITE, au loc în Piața Festivalului in zilele de 12, 13, 19 și 20 septembrie 2015, între orele 16.00 și 18.30.

La un atelier sunt admisi maximum 10 copii.

Cara, o fetita de 4 ani cu Sindrom Down, model pentru o companie în America

august 21, 2015Scrie un comentariu

Cora Slocum este o fetita de 4 ani cu sindromul Down. Fotografie ei face inconjurul lumii de cand a devenit imaginea unei companii americane de incaltaminte.

Firma Livie & Luca care vinde incaltamaninte pentru copii si organizatia non-profitChanging the Face of Beauty trag impreuna un semnal de alarma.

Programul ‪#‎ImGoingBackToSchoolToo‬ este o campanie pentru integrarea sociala a persoanelor cu ‪dizabilitati si peste 100 de companii americane foarte puternice au aderat la ea.

Imaginile trezesc empatia tuturor si te fac sa te gandesti pentru o clipa sau mai multe, cat de complicata este viata familiilor care au copii cu handicap. Acesti copii merita sa fie scosi in fata, merita sanse egale cu ceilalti copii sanatosi, pentru ca sunt la fel de frumosi si destepti ca ai nostri. Parintii lor sunt niste eroi.

Mai multe fotografii si Intreaga poveste gasiti, aici.

Melor. O colecţie de poveste pentru mame şi fiicele lor

august 21, 2015august 21, 2015Scrie un comentariu

Intotdeauna am admirat mamele care stiu sa fie femei in primul rand si raman cool chiar daca au unul, doi sau trei copii. Si am in lista mea de facebook exemple superbe, doamne care posteaza fotografii in care sunt singure in cadru sau cu fetitele lor, mereu aranjate ca in revistele de moda.

Ideea hainelor la dublu , mama – fiica mi-a placut mereu. Si iata ca am descoperit la Sibiu o firma cu o colectie de haine pe acest concept. Am vazut intai aceasta fotografie pe facebook, pe pagina colegei mele Anca Lungu.

Apoi am comandat pentru prietena mea Ana o rochie si mi-au placut si materialul si croiala si broderia. Am apreciat ca am facut comanda luni si a doua zi am primit pachetul prin curier cu rochia frumos ambalata.

Colectia pentru mame si fetitele lor e simpla si frumoasa. Micutele domnisoare oricum au obsesia sa se imbrace ca mami si solutia data de Melor e perfecta.

M-am documentat putin si am aflat ca brandul apartinei frumoasei Nicolle Stănese Cioltea, mai mult ca sigur inspirata de fetita ei.

M-a uns la inima si prezentarea de pe site:

MELOR este un brand 100% românesc, hainele fiind create la Sibiu, în atelierul propriu, de către o echipă de oameni minunați ce lucrează cu sufletul înainte de toate.

Iubesc oamenii care fac lucruri frumoase. Nu o cunosc pe Nicolle ( cred ca am vazut-o candva la televizor ) dar ideea acestui brand e una super desteapta.

Mai multe despre aceasta colectie dar si despre alte colectii gasiti aici.

Inside Out. Filmul despre emoții. Emoții date pe față

august 20, 2015februarie 29, 2016Scrie un comentariu

Mariei îi place la nebunie să mergem la film. Daca mai e si 3 D e cu atat mai bine. Nu conteaza ca vizionarea dureaza o ora, doua ore sau cinci. Copila e fascinata.

Ultimul film pe care l-am vazut impreuna este Inside Out. Initial, am crezut ca este un simplu film de animatie. E mult mai mult.

Povestea fetitei Riley care se muta dintr-un oras in altul cu parintii, lasand in urma scoala si prietenii ei, este perfecta construita. Filmul aduce in prim plan emotiile pe care fetita le are odata cu aceasta mutare: Furia, Dezgustul, Frica, Tristeţea şi Bucuria. Cele 5 emotii, fiecare intruchipata de un personaj, discuta, se cearta, dezbat marea lor preocupare fiind sa ii pastreze amintirile lui Riley intacte si sa o ajute sa isi faca prieteni noi.

Hai sa ne gandim putin: De multe ori ajungem sa reactionam aparent neadecvat, tipam, urlam, avem reactii de necontrolat. Ar fi de folos daca am putea sa identificam corect emotia care se afla in spatele acestor reactii. Dar lucrurile acestea nu se invata in scoala.

Filmul este oglinda prin care poti sa ii arati unui copil ceea ce simte.

Realizarea filmului, replicile, culorile folosite in animatii arata clar ca filmul a avut consultanti psihologi. Unul dintre ei, faimos in America, Datcher Kelner a avut multe intilniri cu regizorul si producatorii filmului. Le-a explicat bazele psihologiei copiilor si rolul emotiilor in vietile noastre.

“ In cultura noastra, suntem duri cand vine vorba de tristete, dar e un trigger important in relationarea cu altii si cautarea confortului. In acelasi timp Furia este o reactie de cele mai multe ori urmare a faptului ca am fost tratati incorect, dar poate fi o motivatie puternica pentru schimbarea vietii sociale “

Concluzia este simpla: fiecare emotie are rolul ei in rezolvarea unor probleme. Emotiile negative si pozitivee , individual sau ca o echipa duc la depasirea unor situatii dificile.

Va recomand sa vedeti acest film impreuna cu copilul, cu iubitul, cu mama sau chiar cu seful, daca va permite relatia 🙂

E un film care iti da emotiile pe fata, chiar daca ai 5 sau 8o de ani.

David Beckham. Fotografia care confirmă că e un tătic deosebit

august 20, 2015august 21, 2015Scrie un comentariu

Tatii de fete fac au ceva aparte. Mai ales daca sunt celebri si isi asuma statutul de parinte in vazul lumii.

David Beckham e un caz cu totul special. E insurat cu Victoria de 16 ani si au impreuna 4 copii: 3 baieti si o fata. Despre fata se spune ca a fost marea lui dorinta.

Relatia speciala dintre micuta Harper si David reiese foarte bine din fotografiile care circula pe net. Reactia lui de saptamana trecuta cind i-a certat pe cei care au comentat ca micuta poarta suzeta la 4 ani, a inchis gurile marilor „comentatori” care se pricep la toate.

Saptama asta, Victoria Beckham a publicat o fotografie pe Instagram care confirma, daca mai era nevoie ca Beckam este un tatic de poveste. Poza nu are nevoie de comentarii 🙂

sursa foto, aici.

Reţete sănătoase cu Tania. Supă cremă de ciuperci

august 19, 2015Scrie un comentariu

Tania este instructoarea mea de pilates. O minunatie de fata. Are un zambet care topeste tot. Arata ca in reclamele la viata sanatoasa si are o minunatie de blog unde ne propune retete vegetariene si vegane absolut delicioase.

Propunerea de la Tania pentru frigul ce a venit este o supa crema de ciuperci. Calda, ca sa va aduca aminte de soare 🙂

1 cana de linte rosie
2 cani de ciuperci proaspete
1 ceapa mare
1 morcov
1 telina mica
3 catei de usturoi
1 lingurita de chimen zdrobit
1 lingurita de coriandru zdrobit
2 linguri de ulei de masline extravirgin
4 cani de apa

Mod de preparare

1. Punem 4 cani de apa la fiert intr-o cratita. Peste apa fiarta adaugam lintea rosie si o lasam sa fiarba 15-20 de minute.
2. Se marunteste ceapa, morcovul, telina, ciupercile, usturoiul si se pun la inabusit cu 3 linguri de apa, aproximativ 10 minute (nu folosesc ulei la calit, prefer sa folosesc uleiul crud la sfarsit)
3. Cand legumele si ciupercile sunt aproape gata se pun peste lintea fiarta, se adauga chimenul, coriandrul, sarea, uleiul de masline si se paseaza cu ajutorul unui robot sau blender vertical.

Mai multe retete de la Tania gasiti aici.

Daca vreti sa aveti parte de antrenamente cu Tania ( Yoga, Pilates, ABT; Interval training ) o gasiti la Neby Fitness Club.

Din toamnă mergem la şcoală. Să trăim clipa!

august 19, 2015august 19, 2015Scrie un comentariu

Multa lume ma intreaba ce planuri avem cu scoala? N-avem planuri. Traim clipa. As vrea sa avem o relatie stabila, bazata pe incredere si respect cu scoala romaneasca, dar e greu pentru ca datele fixe si clare sunt infime. Variabilele sunt infinite.

Tot ce stiu e ca Fifimica merge din septembrie la scoala, in clasa zero. La o scoala de stat.

Mai departe, ma uit pe ziare si agentiile de stiri sa vad ce se schimba. A fost o dezbatere daca incepe scoala pe 5 sau pe 14 septembrie. Un scandal. A ramas pe 14 anul asta, n-au mai avut timp sa faca modificari. Cica au insistat in repetate randuri parintii si copiii sa inceapa scoala mai devreme. Zambesc. Am un gust amar cand ma gandesc la etapa de inscriere in clasa zero cu toata povestea aia in care parintii sunt capiati sa isi faca mutatii ca sa poata da copilul la scoala dorita. Unii nu inteleg de ce oamenii fac asta. Eu cred ca orice om normal vrea pentru copilul lui cei mai bun. Punct.

Legile cind vine vorba despre invatamant, se schimba mai ceva ca moda. Capacitatea cu 5 sau 8 examene, cu treapta, fara treapta, cu manuale, fara manuale, cu profesorii si invatatatorii care au salarii demne de nementionat.

De 2 ani ma pregatesc sufleteste, refuzand sa ascult povesti cu dascali dementi sau clase inghetate sau programe aberante.

E complicat sa faci planuri in siuatia data. Te rogi la Dumnezeu ca invatatoarea sa fie OM, in clasa sa nu bata crivatul si copilul sa iubeasca scoala.

In rest, traiesti clipa ca nu prea ai ce face.

Te pregatesti mental de parca il trimiti la razboi, nu la scoala.

Doamne ajuta!

sursa: Pinterest.

Tu ce ai fi făcut în viață dacă nu ți-ar fi fost frică?

august 17, 2015august 17, 2015Scrie un comentariu

De-a lungul timpului mi-am invins fricile. Doar pe cele mai mici si medii. Frica de apă, de sport, de zburat cu avionul etc.

Daca nu mi-ar fi fost frică aș fi emigrat imediat după revoluție.

Dacă nu mi-ar fi fost frică l-as fi ascultat pe Bogdan acum 12 ani, mi-as fi vandut atunci afacerea si as fi plecat cu el in Bali sa ne facem un bar pe plaja. ( El a facut asta :). daca nu mi-ar fi fost frica as fi facut mai multi copii si mai devreme.

Nu am mari păreri de rău ( desi recunosc ca ma gandesc la traiul in Australia foarte des ).

Mi-am intrebat prietenii ce ar fi facut in viata daca nu le-ar fi fost frică. Recunosc, unele răspunsuri m-au socat 🙂

Iata dovezile lor de sinceritate:

M-as fi razbunat crunt pe toti oamenii care mi-au facut rau, dar mi-a fost frica de Dumnezeu!

As fi plecat din tara. Mi-a fost frica ca, daca se intimpla ceva cu parintii mei, n-as ajunge repede acasa. Înca ma mai gindesc daca sa plec sau nu.

In general, sunt extrem de curajoasa. Nimic nu mi se pare imposibil, chiar si lucrurile alea pe care lumea le considera duse rau:)) Daca e sa discutam totusi despre ce as fi facut, probabil as fi fost reporter de razboi sau voluntar printr-o tara indepartata sau as fi stat singura o perioada, nu intram in alta relatie dupa una de 14 ani, de abia terminata. Acum, daca nu mi-ar fi putin cam frica, as cere o multime de bani pentru munca mea. Dar multi, multi! As avea mai multa incredere in mine si mi-ar pasa spre deloc de ce spun altii. In rest, Doamne ajuta!, ca le fac pe toate. Adica tot ce-mi trece prin cap! Si-s mandra de asta.

Pina acum…mi-as fi facut firma mai repede si poate as fi facut un copil.

As fi facut bani si as fi fost fericit. Dar daca as fi facut bani nu as fi fost fericit.

As fi facut inca un copil. As fi emigrat la 18 ani. As fi inceput un business. As fi avut parte si de un „one night stand”, dar m-am cenzurat. De frica.

As fi sarit cu parasuta.

As fi facut inca un copil. As fi emigrat la 18 ani. As fi inceput un business. As fi avut parte si de un „one night stand”, dar m-am cenzurat.De frica.

As fi divortat si mi-as fi refacut viata cu iubirea vietii mele. El era casatorit, eu eram casatorita. N-am divortat niciunul. Nu imi pare rau dar uneori ma intreb unde as fi fost acum daca nu ne eram frica amandurora?

As fi inotat in mare si mi-as fi luat motor.

Draga mea, asta e the question pt mine, fiindca eu sunt dependenta de zona mea de confort. 1. Ramaneam in State in 2009 2. Imi dadeam demisia mai devreme 3. Daca as avea incredere acum in mine, m-as dedica 70% unui business propriu (30% muncii, ca sa am bani de cheltuielile de baza). Dar, sincer, locul meu e in US, deci cel mai imp lucru, as fi ramas in SUA sau as fi aplicat la o fac din SUA, cand mi-a zis diriga mea ca acolo e locul meu!

Daca nu mi ar fi fost frica Nu as fi stat int o relatie /casatorie 23 de ani Nu as fi ezitat “sa -mi iau viata in miini si taurul de coarne”. Nu as fi facut atitea compromisuri…sperind ca mai pot schimba ceva. Nu mi-ar mai fost frica /teama ca mi dezamagesc familia….

Fifi draga, depinde. Stiu in cazuri particulare ce as fi facut. As fi abordat o tipa mai ferm, as fi inchis gura altora.

M-as fi facut astronaut, sa nu razi. Sunt atrasa de toto ce inseamna spatiu. Si sistiinte scerete, ciudatenii, extraterestrii. Dar pe de alta parte mi-e frica. Stiu ca nu suntem singuri in galaxie. Simt o combinatie de curiozitate si frica.

Cum am convins-o pe Fifi Mică să renunțe la tocuri

august 15, 2015august 15, 2015Scrie un comentariu

Sunt puține momente în care eu îi spun Mariei NU. Sunt acel adult din viața ei care îi permite să facă ce vrea ea. Aproape. Știu că nu e bine să îi spui copilui NU, ca trebuie sa impachetezi cumva astfel incat el sa nu simta negativul, daca vrei sa ajungi la o rezolvare a situatiei.

La serbarea de anul ăsta la grădiniță în mulțimea de copii îți sărea în ochi o fetiță blondă cu ochi albaștri. Era puternic machiată ( dada la 5 ani ) avea părul bălai întins cu placa și…sandale albe cu toc care lăsau al vedere splendide unghiute de copil date cu ojă rosie. Bun. N-are sens sa va vorbesc despre masa parintilor siderati in fata micutei Miss make up Brasov 2015. Mama fetei, frumoasa si ea. Dar nu atat de machiata ca fiica ei. Nah, probabil n-a vrut sa eclipseze copila in ziua cea mare. Dar, fetitele din grupa Mariei erau fascinate. Ar fi vrut si ele machiaj si tocuri. Pfff…

Am crezut ca am depasit momentul dar din clipa aia Fifi mica a inceput sa ma bata la cap ca vrea si ea pantofi cu toc. I-am spus NU. Un Nu atat de ferm ca a simtit ca nu e loc de negociat.

Cu toate astea, saptamana trecuta la mall m-a rugat insistent in 2 magazine sa probeze. Am spus NU. mama dar nu vreau sa ii cumpar, vreau doar sa vad cum merg pe ei. Zic lasa ca iti arat acasa cat de obositor e cu tocurile. Seara tarziu inainte de culcare i-am facut marea supriza. I-am scos din dulap toti pantofii mei inalti si i-am zis. Ai jumatate de ora sa defilezi cu conditia sa nu te opresti ca sa intelegi ce inseamna sa umbli ccocotata. Incantare pe chipul ei, putin spus. S-a urcat pe cele mai inalte sandale ale mele si a inceput sa faca ture prin sufragerie la inceput in pas alert cu zambet mare pe fata. Dupa 3 minute, a trecut la sandalele ortopedice. Dupa 10 minute s-a oprit, s-a asezat langa mine pe canapea cu o privire obosita dar cumva luminata de revelatie: ” Mama, acum inteleg de ce nu ma lasi. E foarte, foarte obositor. Cred ca mai astept niste ani. „ Case closed!

Nu inteleg de ce marile lanturi de magazine vand pantofi cu toc pentru fetite de 3-4-5 ani. Nu inteleg de sunt lasate sa faca asta.

Am intrebat-o pe Elena Caciulan, Presedinta federatiei Romane a Asociatiilor de Fizioterapie ce rau fac tocurile la varstele mici:

„E simplu. Apar modificari de postura in perioada de crestere, pantofii cu toc nu au ce cauta in garderoba unei fetite de 5 ani, nici de 10 ani macar. Tocurile pot fi purtate dupa perioada de crestere pentru a nu influenta negativa postura si pentru a nu duce la probleme majore. Incaltamintea pentru copii trebuie sa fie comoda, talpa nu trebuie sa fie subtire ca sa asigure amortizarea, daca nu apar probleme si dureri lombare. Laba piciorului e o zona sensibila mai ales in perioada de crestere. Avem acolo ligamente si muschi care trebuie sa tina laba piciorului foarte bine pe pamant. Daca nu pot sa apara accidentari nedorite si dureri pe termen lung „

Asadar, un NU hotarat tocurilor. Poate doar pentru sedintele foto cu bebelușe 🙂

Sursa foto: Pinterest

Ana Maria Gheorghe: ” O să am o fetiță pe care o să o cheme Maria Margarida „

august 14, 2015august 26, 2015Scrie un comentariu

Ana Maria Gheorghe este insarcinata. Bucurie de nedescris la aflarea vestii. Am cunoscut-o pe Ana acum un an, cand am realizat un interviu si o sedinta foto. Le gasiti aici. De atunci ne leaga o prietenie stransa.

Am rugat-o să spună în câteva cuvinte cum trece ea prin cea mai frumoasă perioadă din viata ei.

„A fost cea mai asteptata veste din viata mea, am primit-o cu o bucurie de nedescris si multa dragoste. Nu m-am grabit sa anunt lumea. Au aflat in primul rand cei mai dragi si apropiati oameni din viata mea.

Unii n-au inteles de e am tinut secretul dar sunt superstițioasă si am avut tot felul de experiențe in viața care mi-au demonstrat ca e mai bine sa țin pentru mine anumite lucruri. Acum poate să știe toată lumea că o să fiu mama. O să am o fetiță pe care o să o cheme Maria Margarida. Imi doresc sa fie cea mai sănătoasa, buna si desteapta fetița din lume si sper sa semene cu tati atât fizic cat si la temperament. Sper sa aibă parul creț 🙂

Viata mea s-a schimbat , desi nu vorbesc foarte mult despre sarcina toți apropiații îmi dau sfaturi. Toată lumea îmi spune sa o las mai moale cu munca si sa ma odihnesc. Iubitul meu este alături de mine. Pentru el sunt Ana indiferent de context. Se bucura si ma susține orice as face.

Multă lumea mă întreabă dacă e primul copil si mai urmeaza si altii. Eu îmi doresc sa fie pitica sănătoasa si dacă vrea Dumnezeu eu as face muuuuulti :)”

Fotografii: Adi Popa

Flori: Flori cu dor

Locatie: Fior di Poesia

Copilăria lui Enescu. Un spectacol minunat pentru copii în cadrul Festivalului Enescu

august 13, 2015Scrie un comentariu

Mai e putin si incepe festivalul Enescu. Imi place foarte tare ca organizatorii au gandit momente, spectacole si ateliere de creatie pentru copii. Va povesteam de curand aici despre Piata festivalului, unde vor fi reprezentatii cu acces gratuit marelui public.

Un alt moment important dedicate copiilor este spectacolul Copilaria lui Enescu. Vor fi doua reprezentatii la Teatrul Odeon, pe 12 si 13 septembrie la ora 11.00

Cum a ajuns Enescu din Liveni, micul său sat natal din Moldova, să devină unul dintre cei mai importanţi muzicieni ai secolului XX, violonist, pianist, compozitor şi profesor?

Povestea plina de umor, perfect jucata de actorii de la Odeon, le dezvaluie copiilor secretele din copilaria lui Enescu. E un spectacol la care si parintii si bunicii afla lucruri noi. Povestea muzicala ii va fascina pe toti.

Bilete gasiti la casieria Teatrului Odeon. Mai multe detalii, gasiti aici.

O săptămână de vis la Summer Camp Pescariu Sports&Spa

august 10, 2015august 10, 2015Scrie un comentariu

Mă așteptam să îi placă în Summer Camp Pescariu Sports&Spa dar nu atât de tare. Speram ca oamenii de la Pescariu Sport&Spa să o convingă să intre în apă, am tot încercat să o ducem la cursuri de înot da nici nu voia să audă. Îi băgaseră niște copii în cap că la cursurile astea esti aruncat in apa si lasat sa te duci la fund. Asa ca atunci cind i-am povestit de tabara nu am adus vorba de inot, i-am spus ca vor fi niste ore de balaceala la piscina, nu cursuri de inot in fiecare zi.

Prima zi a fost mai complicat, nu cunostea pe nimeni, copii multi, zarva mare, a mea timida pina la cer. Dar cele 4 fete care se ocupa de ei, plus instructorii au facut-o cumva sa isi invinga timiditatea si sa scoata la iveala curajul.

A savurat fiecare clipa, ne povestea in fiecare seara cu lux de amanunte tot ce s-a intimplat in Summer Camp.

Programul taberei e de la 9.00 la 17.00 in fiecare zi. Copiii primesc la venire si inainte de plecare o gustare plus masa la pranz. E de subliniat ca nu dorm de amiaza ( asta a fost un super argument pentru ea )

Cele 3 ore de sport in fiecare zi, au facut-o sa doarma ca niciodata seara plus somnul special ” de masina” in drum spre casa.

I-au placut la nebunie orele de inot dar mai ales cele de body fly ” mama, stateam ca un liliac in hamac „. Despre inot avea sa spuna cum statea ea scufundata in apa minute in sir. Incantata la maximum. I-a placut ca a primit o sticla speciala pentru apa de folosit la piscina, sticla pe care a luat-o cu ea la plecarea din tabara. Ca a primti la final diploma de participare si un inel special de printesa. Si dulciuri, desigur 🙂

Joaca, sportul, spirititul de competitie, prietenii noi de toate varstele au tranformat saptamana petrecuta in Summer Camp Pescariu Sports&Spa in una din cele mai frumoase amintiri ale copilariei ei.

Fotografiile vorbesc de la sine.

Distractia s-a terminat cu promisiunea ca mai vine si la anul. Doar ca nu mai vrea sa stea o saptamana nici in ruptul capul. ” Mami, cred ca 2-3 saptamani ar fi mult mai potrivit pentru mine… ”

Detalii despre minunata tabara de vara gasiti aici.

Mariah Carey a primit o stea și două declarații de dragoste: I love you, Mommy

august 6, 2015august 6, 2015Scrie un comentariu

După ani de asteptari, Mariah Carey a primit steaua mult visată.

La super ceremonia de la Hollywod vedetele au fost insa copii divei, gemenii Moroccan and Monroe Cannon care initial s-au plictisit, apoi au fost deranjati de sunetul prea ridicat din timpul discursurilor ca la final sa isi declare public dragostea pentru mama lor.

Cu siguranta au fost momentele de aur ale transmisiunii. Priviti inregistrarea, cat de firesc se poarta cantareata si cat de adorabili sunt copiii. Ei nu tin cont de cadrul festiv, de bani sau de faima. Sunt copii, pur si simplu. Cu toată sinceritatea pe care numai copiii o au.

sursa foto, aici.

Eat Fit. Super programul de alimentație marca Florin Neby

august 5, 2015august 5, 2015Scrie un comentariu

Am făcut publică bătălia mea cu kilogramele pe care am inceput-o acum 2 luni cu ajutorul lui Florin Neby si a echipei lui.

Am povestit cum am trecut cu greu peste primul antrenament. Povestea o gasiti aici.

Apoi v-am spus de unde cred eu ca vine succesul lui Neby. Povestea o gasiti aici.

De la Neby am invatat ca un proces sanatos de slabire cuprinde 3 elemente:

– somn suficient

– sport

– program alimentar

Nu poti sa slabesti daca nu dormi suficient, stagnezi daca tii regim dar nu mergi la sala, degeaba mergi la sala daca seara te repezi la frigider. E pur si simplu ca un triunghi.

E prima dată în viața mea când reușesc să țin un regim alimentar și v-am împărtășit cum N diete au pierit după 2-3 zile.

Am primit zeci de mesaje in care mi se cerea: da-mi si mie dieta. Si am explicat ca e o dieta personalizata, super echilibrata.

Ca sa detaliem lucrurile va povestesc azi despre Eat Fit, este programul de nutritie gandit de Neby pentru oamenii super ocupati. Am stat de vorba cu Andreia Popa, sales managerul de la Neby Fitness. Mi-a povestit cum a aparut acest program de livrare a mancarurilor sanatoase .

Cum a venit ideea sa lansati acest program?

Ideea ne-a venit dintr-o necesitate proprie : Cum muncim poate mai bine de 10-12 ore pe zi, ne-am zis „ce bine ar fi daca cineva ar putea sa ne dea inapoi o ora/doua pe zi pentru noi, scutindu-ne de drumurile la piete, supermarketuri si timpul petrecut in bucatarie”. Apoi,urmatorul gand a fost: „dar daca acel „cineva” ti-ar putea spune ce si cum sa mananci pentru a slabi sanatos sau a consuma numai alimente benefice organismului, cum ar fi?!….Hmmm….suna deja a ideal” si astfel au inceput sa „curga” gandurile, ideile, planuri

Vorbim despre personalizare pentru fiecare client in parte?

Da, fiecare client beneficiaza de personalizarea planului alimentar in functie de obiectivul, nevoile, preferintele sau problemele medicale pe care le are.

Poți sa imi dai te rog un exemplu de meniu pentru o zi?

Mic Dejun: 2crackersi/2felii paine integrala unse cu hummus + 3 masline taiate rondele si asezate peste + 4 felii de castravete murat

Gustare: un pumn nuci romanesti

Masa Pranz: 120grame somon la cuptor + 120 grame fasole verde + 1/4ceapa calita la wok + condimente + 1lingura ulei de masline

Masa Seara: supa de dovlecel(dovlecel + ceapa + usturoi + marar + o lingura ulei masline + condimente)

Cum se fac livrarile? Practic, clientul primeste seara mesele pentru a doua zi sau in dimineata respectiva?

Si acest aspect il hotaram de comun acord cu clientul,in functie de programul fiecaruia. In 90% din cazuri s-a preferat livrarea seara pt a doua zi (avand in vedere ca prima masa este in jurul orei 07.00-08.00 AM)

Programul ruleaza de ceva timp. Care este cel mai bun feedback de la un client, cel mai bun rezultat obtinut cu Eat Fit?

Da, desigur ca sunt rezultate! Nu as vrea sa fac un top, pentru ca stiu ca fiecare client al nostru se bucura si apreciaza fiecare kilogram in minus! Dar totusi sunt cazuri cu care ne putem lauda: un domn („persoana importanta,nu spui cine”:)) a pierdut 10 kg in 2 luni, este in continuare clientul nostru. O alta distinsa doamna, desi este proprietar al unui centru SpA si al unui lant hotelier de 5 stele, a crezut in proiectul Eat Fit ,ne-a fost clienta si a slabit 5 kg in 6 saptamani. Si exemplele pot continua cu proaspete mamici ce si-au recapatat silueta dorita, tinere care au incercat toate asa numitele”diete minune” si care deja nu mai credeau ca ceva ar mai putea functiona pentru organismul lor grav „agresat” de toate restrictiile incercate. Concluzia este ca nu exista NU POT! Trebuie doar sa apelezi la cei mai buni, care nu promit , ci fac! Si, fara falsa modestie, conceptul Neby te poate ajuta sa te simti bine in pielea ta!

Mai multe detalii despre programul Eat Fit, gasiti aici.

Unul dintre cele mai bine păzite secrete alte Italiei: Polignano a Mare

august 4, 2015aprilie 15, 2019Scrie un comentariu

Am ajuns la Polignano a Mare din intamplare. In avionul spre Bari am intilnit cu 2 fete frumoase si destepte, Cristina si Gabi. Make up artiste, pline de viata, ca doua surori mereu razand si facandu-si selfieuri la fiecare pas. Ne-am imprietenit instant si le-am spus ca am ales Bari ca sa ajung de fapt in Alberobello. Si ele aveau destinatie precisa: Polignano a Mare. Ce e asta intreb eu? Cuuum? Nu stiiiiiii? Nu stiam. Mi-au facut capul calendar ca locul arata fix ca in filme, cu stanci si mare si restaurante wow. Mi-au zis intra pe net si uita-te. Cand am ajuns la hotel am cautat si am gasit fotografii de acolo. Absolut spectaculoase.

A doua zi am luat trenul spre Polignano. Drumul dureaza 20 de minute si costa 2.40 euro. O nimica toata. Am ajuns in gara mica si am luat-o la pas spre centru. Dupa vreo 10 minute imi spuneam: da, e dragut dar unde sunt privelistile alea de pe net oare. Am mai mers vreo 10 minute si am dat fata in fata cu Marea Adriatica. Mi s-a taiat respiratia. Locul m-a dus imediat cu gandul al Boca do Inferno din Portugalia. Doar ca e o statiune intreaga asa. Multe stradute care plecau din centru si la capat ajungeai la niste terase de unde vedeai minunatia. Practic, multe, multe terase ca niste imense loje publice pentru turisti.

Plaja e destul de mica pentru asa o statiune dar are un farmec aparte. Tinerii italieni sareau de pe stanci in aplauzele turistilor. Care turisti erau majoritatea in trecere, mi-am dat seama ca e mai mult o staiune a italienilor poate de aia nici nu e asa de cunoscuta. Eu una nu auzisem in viata mea de Polignano si apoi nici prietenii mei cu care am vorbit habar nu aveau.

Daca in Alberobello ( despre care va povesteam aici ) mi se pare ca te-ai plictisi un sejur intreg, aici e o alta poveste. In primul mult e mult mai mare, ai restaurante, baruri, magazine si zeci de stradute pe care sa te pierzi. Chiar in centru pe strada se vand dulciuri in toate culorile lumii si e o gelaterie cu inghetata artizanala unde turistii dau buluc.

Multa lume cu copii, pare o statiune child friendly, adevarul e ca poti inventa o mie una de povesti aici.
Preturile la mancare sunt mai sus ca in Bari, dar mult mai jos ca in Roma sau Milano. Undeva la 30 de euro o masa pentru 2 persoane.

Daca bugetul va permite ( costa cam 200 de euro o masa de 2 persoane ) rezervati o masa la Grota Pallazzese, un restaurant din topul celor mai faimoase restaurante din lume.

fotografii: Minunatul domn Popa 🙂

Fifi mică în prima ei tabără. Summer Camp la Pescariu Sports&Spa

august 3, 2015Un comentariu

Cand ma gandesc la taberele copilariei mele, mi-aduc aminte de Eforie, de pasta de dinti pusa pe clanta, de inviorarea pe malul marii de culcatul devreme si de cozile la care stateam la telefonul public ca sa ii sun pe ai mei sa le spun ca vreau acasa. Cedam spre final, ma lua un dor nebun, de tata mai ales.

Cand am primit intrebarea nu vrei sa o trimiti pe Maria in tabara? M-am gandit instant ca e prea devreme la 6 ani apoi am citit tot mesajul. A, o tabara de zi, doar de joaca, de la 9.00 la 17.00 de luni pina vineri. Un fel de corporatie a distractiei 🙂

Ma sfatuiesc cu tatal copilului care spune instant DA, apoi sun copilul care e la bunici la brasov si incep sa ii explic: uite e o tabara de vara, o sa fie o super distractie, o sa mergi la piscina, o sa dansezi zumba, o sa pictezi etc, etc am continuat eu cu detaliile gandind ca nu va vrea sa o paraseasca pe Bianca prietena ei si toata Gasca vesela. Copilul a tacut o secunda apoi a izbucnit: Vreaaaau. Cand incepe, azi?

A trecut o saptamana de cand i-am spus. Poate trebuia sa ii spun doar cu o zi inainte pentru ca au urmat 7 zile in care intrebarea a fost: Cand e luni, cand ma duc in tabara? Cand i-am mai spus si ca NU TREBUIE SA DOARMA LA PRANZ….:)

Programul Summer Camp e generos, acopera toata gama de activitati care iti trece prin minte pentru un copil:

O sa va tin la curent cu distractia de saptamana asta. Poate ca cei de la Pescariu Sports&Spa o conving pe Fifi mica sa mearga la inot. Are o frica, bagata in cap de niste colegi de gradinita, ca la bazin o impinge cineva in apa. Sper sa rezolve trainerii aceasta problema.

Mai multe detalii despre Summer Camp, găsiți aici.

Alberobello. Micuțul orășel de poveste de lângă Bari

august 2, 2015Scrie un comentariu

Am ajuns in Alberobello intr-o frumoasa zi de inceput de vara. Auzisem ca oraselul de 11 mii de locuitori e de poveste si barfele s-au dovedit adevarate. Un loc magic, in care timpul curge cu o alta viteza.

Mergi cam 15 minute de la gara ca sa ajungi in cartierul cu faimoasele casute Trulli. Sunt construite din piatra, arata fix ca niste casute din poveste iar pe fiecare exista un semn mistic, blazonul unei familii.

In cateva ore, la pas lejer vezi toata povestea, dar daca vrei te poti caza aici pentru un weekend plin de liniste. O noapte de cazare intr-o casuta de piatra e intre 60 si 100 de euro, depinde cat de luxoasa vrei sa fie camera.

Multe din casute sunt tranformate in hoteluri, baruri sau restaurante. Sunt mici atelieri care construiesc trulli in minatura, perfecte pentru viziatorii cei mai mici care se uita cu gurile cascate.

Casutele Truli din Alberobelo sunt patrimoniu Unesco din 1996.

Va recomand acest mic orasel daca vreti sa petreceti o zi linistita departe de agitatia din metropolele italiene, daca nu va plac locurile galagoase ori cluburile de nopate.Daca vreti sa faceti o cura de somn si de liniste, puteti petrece un weekend intreg.

Alberobello e la 60 de kilometri de Bari, puteti ajunge cu masina intr-o ora. Eu am mers cu trenul din Bari, calatoria a durat o ora si jumatate ( trenul e destul de incet, dar are conditionat ). Biletul costa 10 euro dus intors de la Bari.

Nu trebuie sa va luati provizii de mancare pentru ca in Piata mare sunt tot felul de cafenele si mici restaurante cu delicatesele italinesti ( salata, paste, pizza )

Cea mai mare minciună: ” Ești frumoasă oricum „

iulie 30, 20152 comentarii

„Tu esti frumoasa oricum!”

„Asta e farmecul tau!”

„Unii oameni arata rau cand sunt slabi, eu chiar nu mi te inchipui slaba…”

„Nu are sens sa mai incerci. Oricum, dupa o anumita varsta nu mai ai cum sa slabesti.”

„De ce spui ca esti grasa? Exagerezi!”

Sunt replicile pe care le-am auzit de N ori in ultimii zece ani. Nu m-a luat nimeni de mana sa imi spuna: STOP! FA CEVA!

Nu faceam sport deloc, mancam toate porcariile la ore tarzii din noapte. Aveam o rutina junk. Zaharul era rege. Nicio masa fara dulce, cam asa suna dieta mea.

Nu mancam mult, dupa parerea mea, dar mancam maxim de 2 ori pe zi. Nu exista mic dejun. Exista doar cina tarzie cu prajituri si ciocolata. Beam suc negru acidulat. Apoi m-am lasat de suc, dar degeaba. Mancam in continuare toate prostiile.

Am incercat toate regimurile posibile, le duceam vreo 3 zile, apoi abandonam. Lipsa de ambitie plus atentia celor din jur “ las ca nu se intampla nimic daca maninci o felie de tort “ m-au facut sa renunt de fiecare data.

Mi-am facut abonament la o sala de fite. Mergeam singura. Putina banda ( aveam sa aflu ulterior ca nu ai ce sa cauti pe banda decat dupa ce scazi sub o anumita greutate ca iti afectezi articulatiile si mai tare ), putina bicilceta, rezultate zero. Depresie, again.

La un moment dat, am ajuns pe mana unui antrenor. Simpatic el asa. Primul antrenament a durat aproape doua ore. M-a obosit ingrozitor, am facut o criza de bila de am stat trei zile in pat…dar febra musculara nu. Era clar ca nu e ce trebuie.

Apoi l-am intilnit pe Florin Neby. Care mi-a explicat ca la copiii mici ca un proces de slabire sanatos implica:

– sport

– alimentatie

– somn.

Dormeam 4 ore pe noapte, mi se parea super sufficient. Acum dorm 8 -9. E altceva!

Nu mai mananc nimic seara dupa 7.

Am constatat cind am primit regimul alimentar cam cat de limitate erau optiunile mele de mancare.

Nu mai gafai cand urc scarile, le urc alergand.

Am slabit 9 kilograme in 2 luni. Pentru unii e pe putin. Pentru mine e un miracol. Neby e nemultumit ca nu ma duc constant la sala pentru ca sunt mereu pe drumuri in afara Bucurestiului. Am in minte imaginea lui la birou uitandu-se la mine si intreband : Si…cand mai pleci ? E important ca sta cu gura pe mine: Sa nu renunti! Ma simte ca am gena lenesa care trebuie batuta la cap. In conditiile in care nu m-am dus constant la sala pentru ca am fost plecata in deplasari, am tinut cont si mai mult la alimentatie, am mers pe jos, am cautat hoteluri su sala de fitness si am alergat sus-jos pe scarile in orasele in care ajungeam.

Sunt oameni pe lumea asta cu o super disciplina. Nu e cazul meu. Am cautat mereu scuze, nu am gasit solutii. Pana acum! Si ma intrebam oare cum ar fi fost daca cineva mi-ar fi spus: „Gata, stop! Fa ceva!”

As vrea sa va rog ceva: Nu le mai spuneti prietenilor vostri care sunt grasi ca e ok, ca au farmecul lor si asa. Mai bine ii bateti la cap sa faca ceva daca nu se simt bine in pielea lor. Poate se vor supara in prima faza, apoi o sa va multumeasca. Eu as vrea sa am cui sa multumesc acum, dar din pacate toti m-au menajat, de frica sa nu ma raneasca. II multumesc, Victoriei Brulea care dupa experienta ei ( a slabit 30 de kilogarme cu Neby ) a inceput sa ma bata la cap, aratandu-mi fotografii cu ea before and after. Si asa mi s-a aprins beculetul mental.

Sentimentul pe care il am acum, ca pot muta muntii din loc, nu se compara cu nimic. Am mai multa energie decat aveam la 30 de ani si o ambitie care ma face sa simt ca am luat viata de la capat. As fi vrut sa nu fi trait ani de zile cu un pitic pe creier care-mi spunea ca ar trebui sa slabesc, dar nu pot.

Schimbarile majore le-am facut eu, doar ca aveam nevoie de suport. Unii pot singuri, altii nu. Zic sa va ganditi la asta daca vreti sa slabiti. E important sa faceti publica batalia pe care o duceti si sa va gasiti sustinatori. E vital, as spune.

Lectia mea e simpla: acum simt ca nimic nu e imposibil

sursa foto, aici

#Onoaptela OK by OVO Vama Veche. Hotelul cu oglinzi magice

iulie 28, 2015iulie 14, 2018Scrie un comentariu

Cand am ajuns la Ok By Ovo in Vama Veche, Mirela si Monica m-au intrebat cum imi place. Cum sa nu imi placa? Locul e minunat, departe de agitatie dar totusi ajungi repede pe plaja de la Stuf. 15 minute de mers lejer. Mi-a placut linistea de acolo si mi-a placut hotelul in sine foarte tare pentru ca e gandit pina la cel mai mic detaliu. Si daca vorbim despre detalii, sa revenim la discutia cu fetele. Imi zice Mirela: ” Ia mergi pina la noi in camera ( eu nu ma cazasem inca ) sa vezi ce oglinda avem si mai vorbim dupa aia. Zic : Lasa ca stau aici la piscina. Nunu, du-te si vorbim dupa aia. Zic: o oglinda ce fel de oglinda sa fie? si intru in camera, ma uit in oglinda si acolo…o vad pe Fifi de acum 15 ani…mai slaba cu 20 de kilograme. Scot un tipat scurt: Vaaaaai! Scurt dar eficient, cred ca am trezit tot hotelul si am provocat un hohot general de ras printre cei aflati la piscina deja. Ma cazez repede si raman un timp sa ma admir in oglinda timpului. Nu-mi mai venea sa plec din camera. Ce super idee!!! Il intreb pe Ovidiu Komornick daca e o intamplare asta cu oglinda sau a facut-o dinadins. Rade si nu comenteaza. El si partenerul lui cu care a facut acest hotel s-au gandit la toate detaliile, ma asigura.

E foarte tare oglinda sa va spun de ce:

– in prima faza te uiti si te motiveaza, mai ales daca esti in proces de slabire ca mine, iti arata unde poti sa ajungi

– dupa o zi, doua, uiti ca e o oglinda minune si incepi sa crezi ca asa arati tu de fapt.

Concluzia e una singura: Esti fericit si in prima faza si in a doua. Super desteapta gaselnita penru turisti prajiti pe creier ca mine.

Hotelul Lui Ovidiu Komornick e perfect daca vrei liniste. Camerele si suitele sunt spatioase ( eu am stat in camera 8, mov, cea din fotografii ), ai internet free peste tot, smart tv, baile sunt si ele largi iar curatenia e curatenie. Peste tot. Baldachine, plaja privata si piscina nu prea te indeamna sa mai fugi in statiune. Iar rasaritul vazut din camera ta e cireasa de pe tort.

Mai multe detalii, foto, preturi gasiti aici: http://www.okbyovo.ro/

Când cineva se poartă urât cu mine, eu îi răspund frumos. Face cât o pereche de palme

iulie 23, 2015Scrie un comentariu

M-am urcat în tren în ultima clipă. Era plin de oameni care plecau în concediu. Ajung la locul meu și văd că e ocupat de un domn care vorbește la telefon. Mă așez pe locul liber de lângă. Vine controlorul și îi atrage atenția domnului că biletul lui e în alt vagon. Se ridica și pleacă. Locul rămâne liber dare eu nu mă mai mut.

La stația următoare se urcă o domnișoară de vreo 50 de ani. Pufnește și își da ochii peste cap cînd vede câtă lume e în vagon. Vine spre mine și o întreb: “ Vreți să stați la geam? Normal! “( aproape țipat ) am plătit bilet la clasă 1 că să am loc la geam. “ Îi zâmbesc cu cel mai dulce zâmbet din lume. Știam că locul de la geam era al meu. O sună pe mama ei și se plânge că e cald, că e plin de tot felul de oameni, că n-are loc etc. O studiez cu coada ochiului. E înaltă și slabă și frumoasă cu talie perfect conturată , se vede că face sport dar și că bunătatea nu e punctul ei forțe. Mă gândesc că e genul de femeie cu multe pisici. Mă duc la baie și cînd mă întorc văd că și-a dat geantă mare jos, o ține în brațe și are mână băgată în ea. Inăuntru…o pisică. Mai să mă bufnească râsul.

La stația următoare vagonul se golește așa că mă mut spunindu-i simplu: ”Puteți să stai pe locul asta și să puneți pisica lângă că să stați mai comod. “ Zâmbesc larg. Ea se încruntă: “ Mă rog, cum vreti” ( de parcă mi-ar fi făcut vreo favoare ). Se mută, își întinde picioarele scoate pisică din geantă și stă așa relaxată pînă la destinație.

Ajungem la București și trec pe lîngă ea și spun: La revedere. Se uită iar urât, își da ochii peste cap și își strânge bagajele. Nu răspunde la salut. Dau să mă dau jos din tren apoi mă întorc și îi spun: “ Nu va supărați aș vrea să va spun ceva: locul de la geam era al meu dar v-am lăsat să stați dumneavoastră fără să spun nimic, apoi m-am mutat că să stați mai comod. Poate ar trebui să va relaxați puțin, viață nu e un campionat în care oamenii se uită urât unii la alții. O zi bună! “

A fost momentul în care s-a blocat, cred ca nici dacă îi dădeam o pereche de palme nu încremea așa. Nici măcar nu s-a mai putut strâmba.

Frumoase experiențe mai ai cînd mergi cu trenul. Îți exersezi răbdarea și bunăvoință cu oameni al căror stil de a-și trăi viață nu îl înțelegi neapărat.