Interviu cu Cristian Preotu. Cadoul perfect, vinul de calitate #ListadeCrăciun

Scrie un comentariu

M-am gândit să includ pe #ListadeCrăciun şi vinurile. Şi despre vinuri nu poţi să vorbeşti cu oricine. Aşa că am stat de vorbă cu Cristian Preotu, proprietar Le Manoir / Comtesse du Barry. Un domn distins care se pricepe foarte bine la vinuri.

Acesta articol nu este doar o recomandare.

Acesta articol nu este un simplu interviu.

Zic să îl salvaţi la favorite şi să îl deschideţi când mai aveţi dileme legate de vinuri. Lectură plăcută 🙂

La masa de Crăciun vinul poate să facă diferența. Pentru oamenii care nu se pricep, ce recomandare aveți, ce vin să alegem, astfel încât să ne cucerim invitații și să ne asigurăm că se potrivește cu preparatele tradiționale românești?

Există o multitudine de vinuri bune, din care putem alege. În general, ar trebui să luăm în considerare ocazia și, mai ales, felurile de mâncare pe care le servim. La masa de Crăciun, dacă vorbim de un meniu tradițional, recomand un vin roșu, care să se potrivească cu preparatele românești, specifice sezonului, cu mențiunea că, pentru sarmale, aș recomanda, totuși, un vin alb mai corpolent, ce se potrivește mai bine cu varza.

Dacă optăm, deci, pentru varianta românească, aceasta poate fi o Fetească Neagră Via Marchizului, de la domenile Metamorfosis, un Negru de Drăgășani de la Avincis, dar și un cupaj foarte bun din Dealu Mare, cum este Flamboyant, de la Davino.
Dacă luăm în considerare și opțiunile franțuzești, atunci vinul de Bordeaux este întodeauna o foarte bună alegere, cu care nu dăm greș. Recomand, totuși, să avem în vedere un detaliu: ca să-și exprime pe deplin calitățile, vinurile mari de Bordeaux trebuie să aibă cel puțin 10 ani vechime. Ca referințe, uitați, Le Bon Pasteur 2007, din Pomerol, costă aproximativ 340 Lei și este o alegere excelentă pentru masa de Crăciun.

Bineînțeles, opțiunile nu se opresc aici. Puteți opta pentru băuturi din Italia, Spania, Lumea Nouă sau alte regiuni, iar, în general, în funcție de preferințele specifice, personalul din magazinele de specialitate, în care aveți încredere, vă poate îndruma.


Dacă avem pe masă friptură de curcan, vinul potrivit este…?

Pinot Noir, în special cel de Burgundia, Franța. Mai mult, un Maranges 1er Cru sau un Gevrey-Chambertin ar fi, cu siguranță, minunate.

Dacă vorbim de cadouri ce vinuri recomandați pentru un bărbat sofisticat și care se pricepe la vinuri?

Cu siguranță, un vin sofisticat, pe măsură. Recomandarea mea este întotdeauna ca, dacă nu cunoașteți preferințele specifice ale persoanei – soiul, regiunea, producătorii etc. – să mergeți pe valori sigure, apreciate universal. Există o multitudine de sisteme de notare a vinului, care ne vin în ajutor, unele chiar omogene și acceptate mondial (Wine Spectator, Wine Enthusiast, Decanter sau Wine Advocate, care acordă celebrele puncte Robert Parker). În cest caz, putem să căutăm și să oferim un vin cu punctaj foarte ridicat. De exemplu, Château Pontet Canet din 2009 a avut 100 de puncte Parker și costă 1,750 Lei. Ce trebuie să știți este că vinurile vechi (de peste 10 ani), în cazul în care nu sunt de la podgorii foarte prestigioase și, în general, destul de scumpe, sunt variante foarte riscante.

De ce?

Pentru că vinurile slabe evoluează prost. 90% dintre vinurile care se produc în lume ar trebui băute în maximum un an de la producție. Pentru a putea fi consumate după 10+ ani, recomandarea mea este să ne asigurăm că sunt produse de o casă de încredere și păstrate în condiții ideale de temperatură, de umiditate etc. Chiar și cele mai bune vinuri, dacă sunt păstrate pe dulap, în bucătărie, lângă aragaz, se vor deteriora foarte repede. Din aceste motive, este foarte important de unde cumpărăm fiecare sticlă, dacă este un comerciant de încredere, care beneficiază de o cramă bine pusă la punct, sisteme de temperatură controlată etc.

Dar pentru o femeie?

Pentru o femeie, aș recomanda un vin dulce, în general alb cum ar fi un Jurançon,Muscat Beaume de Venise sau Sauternes din Franța. Regele vinurilor dulci este Château d’Yquem din Sauternes, Bordeaux, care aparține lui Bernard Arnaud. Dar există și vinuri roșii care sunt foarte feminine cum sunt cele din regiunea Margaux, a Franței, Château d’Issan, Château Giscours sau Château Brane-Cantenac ar fi alegeri foarte bune

Șampania nu ar trebui să lipsească în noaptea de Revelion. Care este șampania pe care o recomandați?

În funcție de preferințe și buget există multe tipuri de șampanie: Non-vintage, vintage, rosé, blanc de blancs, blanc de noirs, brut etc.  Pentru cei care nu știu ce să aleagă și vor să meargă la sigur, un început de gama foarte bun este Champagne Canard-Duchêne, la aproximativ 185 Lei. După aceea, există variantele prestigioase, cum e Champagne Bollinger, furnizorul oficial al Casei Regale Britanice, un brand foarte faimos pentru aparițiile în filmele James Bond – băutura preferată a protagonistului. Aici, prețurile încep de la 315 Lei. Urmează, bineînțeles, etichetele aproape mitice, cum sunt Dom Perignon, Amour de Deutz, La Grande Année (tot de la Bollinger) sau Cristal, unde prețurile încep de la 600 Lei.

Multă lume preferă acum alte tipuri de spumante în loc de șampanie. Ce ar trebui să alegem?

Este, cu siguranță, mai bine să alegem un spumant bun decât o șampanie proastă.

Există multe sortimente de spumante – din România, Cava din Spania, Cremant din Franța sau Prosseco din Italia. Dar, atenție, unele spumante au depășit de mult prețurile șampaniei, ajungând la câteva sute de euro sticla. Din punctul meu de vedere, o alegere excelentă ar fi Cremant de Loire Langlois-Chateau Brut, la 85 Lei.

Care este cel mai apreciat vin de către clienții care vă calcă în magazin?

Având peste 1,000 de feluri de vin, mi-e greu să fac o departajare, etichetele apreciate sunt foarte variate, dar cele de Bordeaux sunt, într-adevăr, cele mai vândute.

Pentru cei care au bugete limitate, puteți să ne recomandați câteva vinuri cu un raport calitate-preț bun? De la ce preț începe un vin bun, în magazinele dvs.?

La noi, prețurile încep de la 30 de lei, cu multe variante între 40 și 60 de Lei. Câteva opțiuni care cred că vor funcționa bine de sărbători sunt Château La Pierriere Bordeaux 45 lei, Villa Garrel Provence 50 lei
Raportul cel mai bun calitate preț nu este întodeauna la vinurile cele mai ieftine, dar există multe variante pentru cei care doresc calitate sub 60 de Lei.

Știu românii să aprecieze vinurile franțuzești la adevărata lor valoare? Cum vă educați clienții în acest sens?

Datorită deschiderii României spre exterior, clienții se educa singuri, din ce în ce mai mult.
Noi le oferim o gama foarte generoasă de vinuri și produse gastronomice cu referințe internaționale, organizăm deseori degustări, în care explicăm proveniența vinului și caracteristicile generale, avem personal specializat care îi îndrumă și îi ajută să combine produse; practic le punem la dispoziție informațiile necesare, pentru ca ei să ia deciziile potrivite, în cunoștință de cauză.
Piața din România a evoluat foarte mult din 2004, când am demarat Le Manoir / Comtesse du Barry, iar faptul că vinurile românești sunt din ce în ce mai bune din punct de vedere calitativ ne ajută, fiindcă această evoluție trage în sus întreaga piață.

La o masă cu un aperitiv, o supă, un fel principal și un desert, câte soiuri de vin ar trebui să avem?

Aș propune 3 vinuri, iar evoluția ar trebui să fie :
– de la alb la roșu
– de la cel mai lejer la cel mai corpolent
– de la cel mai tânăr la cel mai bătrân (nu întodeauna, dar în majoritatea cazurilor)
– de la cel mai sec la cel mai dulce.

Care este vinul dumneavoastră preferat, ce calități are de l-ați ales?

Îmi plac toate vinurile bune, albe, roșii, dulci, din majoritatea regiunilor lumii. Dacă ar fi să mă limitez la un vin alb și unul roșu, există 2 alegeri perfecte pentru mine: Château Margaux 2009, un cupaj de Merlot, Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc și Petit Verdot, din Bordeaux si Montrachet Marquis de Laguiche 2015, Chardonnay 100% din Burgundia.

Puteţi găsi produsele recomandate de Cristian Preotu, precum și altele în magazinele Comtesse du Barry şi online, pe www.lemanoir.ro
ᐧ

Cup&Candle by Oana Botezatu. Lumânări cu arome de amintiri #ListadeCrăciun

Scrie un comentariu

Într-o lume în care ideile de cadouri vin din toate părțile, eu tot mai scotocesc după daruri altfel.

Recomandarea mea de azi poartă numele de Cup&Candle by Oana Botezatu.

Cup & Candle înseamnă lumânări handmade, făcute din ceară de soia (produsă din soia nemodificată genetic), o ceară eco și netoxică, spre deosebire de ceara mixată cu parafină, din care sunt făcute cele mai multe lumânări de pe piață. Lumânările Cup & Candle conțin parfumuri special create pentru ceara de soia, folosite exclusiv în limitele admise, și fitil din bumbac.

Sunt pe lista mea de ceva vreme pentru că ideea de a pune lumânări în cești vintage de porțelan mi-a plăcut foarte tare. Mi se pare un cadou perfect pentru o prietenă sofisticată care are de toate sau pentru un partener de bussiness pretențios. Nu dai greș cu așa ceva.

Lumânările în cești au mireasma pe care tu o alegi pentru destinatar (dintr-o varietate largă de parfumuri create exclusiv pentru ceara de soia, de la vanilie la frezii și gardenie, și de la portocale la scorțișoară și mix floral) și sunt însoțite de o vedere Cup & Candle. La cerere, vederea poate avea un mesaj personalizat.

Eu sunt disperată după lumânări și de fiecare dată mă gândesc că dau banii pe ele, dar după ce ard, arunc la gunoi plasticul în care sunt puse de cele mai multe ori.  La Cup&Candle după de lumânarea arde, speli ceașca bine și apoi poți să îți bei ceaiul de la ora 5 din ea.

Ultima idee de la Cup&Candle vine la țanc pentru oamenii care iubesc Vama Veche sau Clujul sau de ce nu Băile Herculane 🙂  Așa au apărut lumânările cu arome de orașe 🙂


Întreaga colecție o găsiți în magazinul online  cupcandle.ro . 

 Orlette, rochii WOW făcute pe măsură.  #ListadeCraciun

Scrie un comentariu

Cum faci să găseşti rochia perfectă ? E clar că orice femeie îşi doreşte să aibă o siluetă de invidiat, dar nu ne iese tuturor ( da fetelor, sunt in acea tabără ) Şi mai ales acum, că vin sărbătorile, dăm buzna în magazine şi constatăm că nu ne vine sau nu ne place nimic. Colega mea, Olivia Păunescu are soluţia. De aproape 5 ani, se împarte între Observator şi atelierul de croitorie. Iubeşte în aceeaşi măsură să prezinte ştirile dar şi să stea în faţa maşinii de cusut. Am stat de vorbă şi am aflat că nimic nu se compară cu o rochie făcută pe măsura modelului, dar şi ce surprize le-a pregătit femeilor care vor să fie shinny atât de Crăciun cât şi de Revelion.

Cum ţi-a venit ideea să te faci designer?

Din punctul meu de vedere, în momentul în care faci un lucru cu pasiune şi eşti foarte conştiincios, succesul vine mai devreme sau mai târziu. Eu personal nu mă consider designer, nu am făcut studii în acest sens. Sunt pur şi simplu un om cu bun gust şi o mare pasiune. Iar decizia de a deschide un atelier de croitorie a venit după ce timp de 10 ani mi-am făcut haine pe comandă, după gustul meu.  Am ştiut clar că trebuie să lucrăm cu materiale de calitate şi să satisfacem nevoile tuturor femeilor. Tocmai de aia, la Orlette noi îţi căutăm culoarea preferată şi adăugăm fix acea tuşă care îţi exprimă personalitatea. Tu o să simţi specială şi vei avea o ţinută pe care nu o mai are nimeni. Şi noi fetele asta ne dorim mereu: să avem ceva ce nu are nimeni 🙂

Cum este femeia Orlette, cea pentru care creezi?

Ştie exact ce vrea. Ştie ce o pune în valoare, se simte bine în pielea ei şi cu corpul ei. Nu are neapărat dimensiunile perfecte, dar ştie să ascundă imperfecţiunile. Iar pentru asta noi oferim şi consultanţă. Este o femeie puternică şi deşteaptă, înţelege că o rochie realizată pe comandă este o rochie pe care nu o va vedea pe celelalte colege sau prietene şi îi va asigura o apariţie unică.

Nu creezi doar rochii…

Nu, bineînţeles. Facem aproape orice. De exemplu, paltonul capa, cu aer aristocrat este o piesă foarte dragă nouă. Este foarte actual şi în ultimul timp a căpătat tot felul de forme extrem de fashion. La fel şi sacourile. Sacouri cu brandenburgi sau cu tăieturi masculine, care pot fi purtate atât la birou cât şi în oraş sau la o petrecere, peste o rochie fină din dantelă.

Ce ai pregătit pentru sărbători ?

Am vrut să creez ceva special, fiind cea mai frumoasă perioadă din an. Iar fiecare femeie ar trebui, după părerea mea, să aibă o apariţie de neuitat în care să se simtă bine în seara de Crăciun sau în noaptea de revelion. Am făcut o colecţie de rochiţe elegante şi originale. Am combinat elemente precum catifeaua, aplicaţii de paiete şi broderii fine, dar şi dantelă. Anul acesta se poartă foarte mult  nuanţele de maro şi auriu , dar şi verdele şi albastrul închis. Şi, bineînţeles, nelipsitul negru cu care nu vom da greş niciodată. În acelaşi timp, doamnele şi domnişoarele trebuie să ştie că dacă au în cap un anume model de rochie, noi suntem gata să îi facem fix acea rochie!

Unde gasim hainele Orlette?

Le găsiţi pe site-ul nostru www.orlette.ro www.orlette.ro sau pe pagina de Facebook, dar şi în atelierul nostru, pe strada Justinian, nr.19. Vă aştept cu drag 🙂

Oamenii una spun și alta sunt

Scrie un comentariu

Daca intuiția e o știință exactă, eu sunt profesoară în acest domeniu. Aș îndrăzni să mă trufesc și să spun că sunt o profesoară foarte bună.

La „citirea” oamenilor m-am priceput mereu.

Odată cu înaintarea în vârstă (iubesc expresia asta:) am devenit din ce în ce mai pricepută. Pentru că fiecare țeapă emoțională pe care am luat-o m-a făcut mai atentă la iluziile pe care mi le oferă unul sau altul.

Am pierdut multe prietenii din cauza vehemenței mele. Oamenii nu vor să audă adevărul mereu. Mai ales dacă e despre ei și mai ales dacă e adevar care doare. Le spuneam: Te minți. Ce auzeam ca răspuns?

– ești paranoică, Femeie !
– Fifi tu ești nebună ?
– Fifi, de unde le scoți ?
– nu spun că ești nebună, presupun doar că faci niște presupuneri bazându-te doar pe o forță mentală legendară de a ghici chestii. Guess what Fifi? e doar legenda….

Nu, nu e legendă. E adevărat. Îmi dau seama când oamenii mint. Atenție, nu că mă mint pe mine. Se mint pe ei. Creierul lor alege să mintă pentru că sufletul oricum poate duce multe și nevrute.

Și ca observație, după mulți ani de studiu: Cu cât personajul e mai deștept cu atât creierul lui NU poate să admită că emoțional nu-i tocmai vreo lumină.

Tare aș vrea să ne mințim mai puțin. Să încercăm. Nu de alta, dar  sufletele astea mințite de creier o iau razna după ani și ani de stres emoțional.

Chef Scărlătescu ne propune reteța lui de sarmale pentru Crăciun

Un comentariu
Întotdeauna am zis – Crăciunul este despre a sta acasă în familie. În niciun caz multe ore în bucătărie sau stat la cozi interminabile la supermarket.  Cele mai bârfite prepare de pe masa de Crăciun sunt…sarmalele!
Așa că, chef Cătălin Scărlătescu s-a gândit să mă salveze. Și nu s-a rezumat doar la sarmale, ci la fiecare detaliu:

* Vine soacra la masă , dar voi ați lucrat până în Ajunul Crăciunului și nu ați pus piciorul în bucătărie? Puteți comanda sarmalele lui Scărlătescu pe www.incaunavarog.ro . Sunt făcute ca la mama acasă și va fi atât de surprinsă, încât va mai cere o porție. Și știm cu toții cum sunt soacrele…
* Vrei să ai cea mai reușită poză de Crăciun de pe Instagram? Atunci nu trebuie să lipsească hashtag-ul #sarmaleleluiscarlatescu. În loc de cadouri , vor curge like-urile
* Șervețelele roșii, crenguța de brad și oala cu sarmalele lui Scărlătescu te vor scăpa orice alte cheltuieli pe decorațiuni și aranjamente

Dacă totuși vreţi să vă testaţi abilităţile la gătit, vă las mai jos reţeta:

2 kg ceapă
4 kg de carne tocată de porc
500 gr orez
40 gr piper
11 gr/kg sare
1 bucată de afumatură
Bulion
Varză murată

Începem prin a toca ceapa mărunt, după care o călim până prinde o culoare uşor aurie şi o lăsăm puţin la răcit. Apoi, o amestecăm cu carnea tocată, orezul spălat în prealabil, cimbru, sare, piper.
Între timp, alegem cele mai frumoase frunze de varză murată. Împăturim cu grijă conţinutul. După ce am terminat de făcut sarmalele, tocăm varza murată şi o amestecăm cu bulion.
Este momentul să punem totul în oală. Mai întâi aşezăm un strat de varză, peste care adăugăm câteva foi de dafin, după care aşezăm în mijloc o bucată generoasă de afumatură şi începem să punem un strat de sarmale. Repetăm cu un strat de varză şi unul de sarmale până când umplem oala.  Adaugăm apă şi un pic de ulei, după care le bagăm la cuptor.
Fierte cu dichis, mai bine de 4 ore, Sarmalele lui Scarlatescu, ţi se vor topi în gură.
Spre rușinea mea, n-am făcut niciodată sarmale, dar anul ăsta o să încerc rețeta lui Chef Scărlătescu. Vă țin la curent cu rezultatul 🙂

Recomandări de brașoveancă. Astăzi despre Pebs Concept

Scrie un comentariu

Din seria Brașov oraș de poveste, m-am oprit vinerea trecută pe Strada Republicii la nr.39. Magazinul e pe partea dreaptă cum urci de la Clădirea Modarom spre Piața Sfatului. Pentru cine nu a fost în orașul vieții trebuie să spun că „Republicii” e cea mai faimoasă stradă din Brașov, pietonala pe care găsești restaurante, baruri și tot felul de magazine.

La numărul 39 se vede de afară că nu e un magazin ca oricare altul. Dacă reclama e sufletul comerțului, vitrina e aia care îți face cu ochiul. Mă grăbeam, eu tot timpul mă grăbesc, dar am zis hai că întru un minut.

Au fost 30 pentru că Pebs este O POVESTE, nu un magazin. Un raial bijuteriilor hand made, în care găsești pe ici pe colo și cosmetice bio, și pielărie adevărată și felicitări cu mult umor.

Am cerut voie să fac fotografii iar fata care vindea mi-a răspuns la toate întrebările. Am aflat că povestea a început din dragostea creatoarei Adela Cremene pentru flora României, de aici și bijuteriile ierbar. De la flori de #numauita, frunze, nervuri de tei, floare de mac sau de morcov, toate culorile Pământului puse la adăpost în bijuterii delicate. Greu, greu să alegi. Și mai ales să pleci. Pentru că pe lângă colecția Adelei Cremene, care este elementul central, mai sunt și alți creatori acolo și uite așa te trezești plimbându-te de la o vitrină la alta, înainte și înapoi, ca un copil nehotărât într-un magazin plin cu jucării.

Greu a fost să aleg, fericiții câștigători au fost doi cercei foarte mici cu forme de balerine și am plecat alinată doar de gândul că găsesc minunățiile și on line.

În magazin bijuteriile pornesc de 80 de lei și prețul urcă în funcție de metalul prețos folosit pentru că sunt bijuterii și din aur. Mi-a plăcut foarte tare că bijuteriile Adelei Cremene au un ambalaj special, niște sticluțe nemaivăzute în altă parte.

Sper ca într-o zi să o felicit face to face pe fata asta creativă. Până atunci, să recapitulăm: Daca ajungeți în orașul vieții, nu uitati: Strada Republicii 39 la parter 🙂 Daca nu, puteti intra direct pe site.

Spor la cumpărături!

 

Am descoperit spray-ul care mă apară în fața răcelilor și gripei. Bi-Safe Probio Spray

Un comentariu

Mereu m-am gândit că, aşa cum ne dăm cu spray să ne apărăm de razele soarelui sau înţepăturile insectelor ( eu sufăr rău şi la soare şi sunt alergică şi la înţepături ) de ce nu există un spray cu care să mă dau şi să nu mai răcesc? Să uit de gripa pe care o fac cu sfinţenie anual.

Ei bine, există. Acum 3 săptămâni, m-am întâlnit cu prietena mea Anca de la Braşov, în gară. Schimba trenul şi avea o oră să bem o cafea. Lume multă, nebunie, mii de virusuri. Eu care sunt uşor ipohondră mă gândeam cum o să ajung acasă gata răcită. Şi îi zic Ancăi: „super loc de întâlnire, aici la academia bolilor, Gara de Nord”. Si ea zice” am eu spray” Ce spray ? „Eeee, am luat un spray de pe net, e genial mă dau cu el pe faţă, în nas şi în gură şi adio stresul că iau vreo viroză”. Nu-mi venea să cred, ideea mea de ani de zile, pusă în practică. „De unde l-ai luat? De pe net. E un magazin online cu produse pe bază de probiotice, de la tot felul de detergenţi şi deodorante până la acest spray. Şi te dai cu el şi e ca o protecţie antivirus? Fifi, eu îl folosesc de 2 luni şi iată că ştii că eram veşnic cu nasul înfundat şi ochii curgând. Chiar merge”. Eu disperată să încerc minunea bag privirea 4354 şi ea zice „bine mă, ia-l tu să îl foloseşti până îţi comanzi. Mai avea puţin din el suficient cât să îmi satisfacă nebunia.

Am ajuns acasă şi am luat site-ul la puricat. Ba mai mult ( cine mă cunoaşte ştie că aşa fac de fiecare dată când descopăr ceva nou) am sunat la call center să mă lămuresc exact. Și am aflat:

– Probioticele folosite în produsele Chrisal provin din sol şi din apă şi nu sunt modificate genetic.
– Se pulverizează pe faţă, în gură şi în nas o dată pe zi, dar se poate folosi de mai multe ori pe zi în spaţii închise şi aglomerate
– Nu creează dependenţă, dar pentru efectele dorite e bine să îl foloseşti zilnic, nu când şi când
– Spray-ul conţine probiotice (bacillus ferment), apă, nitrogen şi parfum. Nu are un gust rău (aş spune că e uşor mentolat, seamănă cu gustul de la apa de mare )
– Nu are contraindicaţii
– Poate fi folosit la orice vârstă (inclusive copii)

Şi iată şi nişte date tehnice pe care le-am primit pe mail când le-am solicitat ca să fiu super extra lămurită:

Tulpinile bacteriene folosite în produsele sunt:
– Clasificate ca siguranţă biologică de nivelul 1 de către Colecţia de culturi de tip american (ATCC)
– De origine naturală, cuprinse în banca ATCC
– Nemodificate genetic (bacterii non-OMG)
– Verificate de OCDE şi aprobate de laboratoare externe acreditate cu privire la – sensibilizarea pielii – toxicitate orală – iritarea ochilor
– Organism pentru industria alimentară, conform Agenţiei pentru medicamente şi Alimente din SUA, listate de Asociaţia Responsabililor cu Controlul Alimentelor (AAFCO), Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară – Prezumţie de siguranţă calificată, Lista substanţelor domestice din Canada.

Aşa că, dragii şi dragile mele, dacă sunteţi fani probiotice (eu cred că sunt trupele de elită în lupta cu bolile) zic să intraţi pe site-ul https://www.clean-probiotic.ro, să vă uitaţi la aceste produse.

Sunt Fifi și aici pe blogul meu vă recomand produse și servicii, nu din auzite, ci testate de mine.

Zi frumoasă!

Premieră! În România s-a deschis primul salon mobil de manichiură din Europa

2 comentarii

Trăim într-o lume în care facem totul pe fugă. Eu cel puțin așa fac. Fuga la birou, fuga la masă, machiaj în trafic etc, etc.

Să-mi fac o programare la coafor sau la mani-pedi e de cele mai multe ori o mare provocare a vieții pentru că ce să vezi sufăr de această maladie îngrozitoare: MĂ DOARE TIMPUL. Mă doare pentru că nu îl am.

Pentru oameni ca mine sunt pe Pământ oameni ca Iulia Macarie. Ce s-a gândit această fată superbă? Nu ai timp să mergi la salon, vine salonul după tine. Iulia ne invită la manichiura într-o …rulotă. Când am văzut fotografiile din salonul rulotă am rămas cu gura căscată. În primă fază m-am gândit că sunt niște poze luate de pe net, dar nu, sunt din București România.  Așa că am luat-o urgent pe Iulia la întrebări.

Cum ţi-a venit ideea să creezi un astfel de concept?
Totul a pornit de la dorinţa mea foarte mare de a face ceva unic în România , care să mă reprezinte şi să fie de mare impact. MIA sau mai bine zis „Manicure in Action” îmi poartă iniţialele numelui şi în acelaşi timp reprezintă şi una dintre cele mai mari pasiuni – manichiura perfectă.
Am locuit în State mai bine de 5 ani, loc în care mi-am terminat studiile şi am vizitat aproape toate statele. Când am ajuns în Beverly Hills şi am văzut cum femeile închiriau astfel de rulote pentru petrecerile în pijamale sau efectiv cineva care avea nevoie de o manichiură sau o pedichiură , dădea doar un telefon şi rulota venea în faţa casei. Avantajul lor este că nu au atât de multă legislaţie ca în România.

Ce avantaje au femeile care optează să îşi facă manichiura într-o rulotă?
Este primul salon pe patru roţi din Europa , specializat în manichiură şi pedichiură. Practic, venim după tine oriunde şi oricând. Nu trebuie să mai cauţi tu un salon fancy, vine salonul la tine, suntem uşor deplasabili şi cred că asta înseamnă mult în vremurile noastre.

Doar femeile pot să vină?

Tot în premieră pentru piaţa din România, salonul nostru pe roţi oferă servicii şi pachete speciale atât pentru doamne, cât şi pentru domni. Dar şi pentru cei mici.

Cum ţi-ai propus să cucereşti românii?

Am ales corporatişti pentru început, „workaholici” care nu au timp de mers la salon şi care sunt dependenţi totuşi de o manichiură, pentru că ştim cu toţii că este cartea noastră de vizită. Am în plan şi evenimente cum ar fi majorate, petreceri ale burlăciţelor sau show-uri de modă.

Unde vă găsim?

Salonul se află mereu în mişcare, însă încercăm să ne poziţionăm în locaţii centrale, uşor accesibile, iar programul este de la 09.00 la 20.00, de luni până vineri.

Mai multe detalii găsiți pe site-ul Manicure in Action și pe Pagina de Facebook.

Dumnezeu lucrează prin oameni. Teodora Stamate pleacă la Viena

Scrie un comentariu

„Vreau să ajut, unde pot bune bani în cont, am dat sms, mai dau și mâne, care e contul de Paypal, vă rog să îmi spuneți ce pot să mai fac, nu pot sa sms că sunt în Italia dar luni mă duc la bancă, vă rog să îi spuneți Teodorei că am făcut transfer bancar…”

 

Sâmbătă, am făcut un apel pe Facebook pentru Teodora, această fată frumoasă de 14 ani care tocmai a primit un diagnostic crunt: cancer osos. Am explicat că are nevoie de 45 de mii de euro pentru a fi tratată la Viena.

Sute de mesaje, mii de share-uri, oameni uniți de un singur gând: Să o ajute pe Teodora Stamate.

Joi, Teodora va face RMN şi vineri vine medicul de la Viena să o vadă. Vineri aflăm exact data plecării. Vestea bună este că familia nu mai trebuie să poarte povara celor 45 de mii euro.

Datorită fiecăruia dintre voi, Teodora va pleca la Viena.

Vă mulțumesc fiecăruia pentru gândurile bune, pentru sms-uri, pentru faptul că în două zile printr-un efort comun am reușit să strângem banii pentru această fetiță minunată.

Aş vrea să vă reamintesc:

Sunt foarte mulţi copii care au nevoie de ajutor!

Puteți contribui în continuare la fondul de solidaritate al Campaniei „Vreau să ajut” donând doi euro prin SMS la numărul 8848, număr pus la dispoziție de Orange, Telekom România Mobile și Vodafone pentru Campania „Vreau să ajut”. Din fondul de solidaritate al campaniei îi puteţi ajuta!

Puteți dona și nominal în conturile Fundației Mereu Aproape, deschise la BRD, în lei și în euro. Românii din străinătate pot contribui la salvarea Teodore online sau prin paypal menționând numele ei. Orice sumă contează!

Conturi Fundația Mereu Aproape
CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU

Mai multe detalii despre munca fantastică pe care o face echipei Fundaţiei Mereu Aproape găsiţi aici.

Vă mulţumesc.

Recomandări de braşoveancă. Câștigă 2 bilete pentru toate spectacolele din Festivalul Internațional de Dramaturgie Contemporană

8 comentarii

Update!

Multumesc tuturor pentru participare, Carmen Gherghel e câştigătoarea de azi. Felicităăăări!

Acum 14 ani, când am plecat eu din Braşov, nu existau prea multe variante de ieşit în oraş. O tot spun ca să nu uite brașovenii mei ce oraș au acum. Ne chinuiam să găsim un loc în care să bem un cico, iar despre teatru nici nu mai vorbesc.

Astăzi, e total opusul. Oraşul a căpătat viaţă într-un mod surprinzător. Şi cum să te relaxezi mai bine decât la o piesă de teatru.

Vestea bună e că peste 5 zile începe Festivalul Internațional de Dramaturgie Contemporană. Un regal de cultură. 10 spectacole internaţionale, actori mari şi modernism.

Vestea şi mai bună e că vreau să fac un iubitor de teatru fericit.

Ce aveți de făcut?
Să vă uitaţi pe programul din fotografiile de mai sus și să îmi spuneți aici la comentarii ce piesă vă atrage mai mult și de ce, apoi să postaţi link-ul concursului pe pagina voastră de facebook ca să afle cât mai mulți brașoveni.

Fericitul câștigător primește de la mine un pass de festival, adică o invitație de 2 locuri pentru absolut toate spectacolele care se vor juca. Aleg câștigătorul miercuri dimineața și îl anunț aici pe blog și pe pagina mea de facebook.
Succes!

**** Detalii despre Festivalul Internațional de Dramaturgie Contemporană găsiți aici.

Telefoane-bijuterii, din aur sau acoperite cu diamante. Acum și în România

Scrie un comentariu


Toată viața mea de adult am fugit de iPhone.

Eram dedicată trup și suflet telefoanelor cu butoane, mai exact BlackBerry. Până într-o zi, când, ce să vezi, Mirela s-a gândit că de ziua mea merit un telefon „în tendițe”. L-a inceput m-a enervat. Cum fără taste?? Dar a urmat o dragoste la a doua vedere. Suntem de nedespărțit. iPhone-ul e mai mult decât un telefon. Mă trezește, îmi reamintește de întâlniri, îmi numără pașii, îmi păstrează secretele în notițe, face de toate.

La fel de prietenă sunt și cu bijuteriile. Cu aurul. Cu diamantele. Sunt o fată simplă, știu. Dar îmi place luxul.

Zilele trecute am descoperit că pot să îmi transform telefonul într-o bijuterie. Sau cel puțin pot să visez la asta.

Vip Touch Design , un super brand din Dubai și-a deschis magazin și în România. La parterul hotelului JW MARRIOTT e locul în care un banal gadget se transformă într-o piesă unicat.

De la aur de 24k, diamante, pietre Swarovski, până la fibră de carbon combinată cu orice piesă de lux sau piele de crocodil, toate trec prin mâna unor oameni care fac din telefoane adevărate opere de artă.

Tu vii cu ideea și în câteva zile poți să ai cel mai cool telefon. Costă mult ( de la 13 mii de lei cel mai simplu model ), dar orice operă de artă are prețul ei.

Hai să aveți zile frumoase de toamnă în care să visați cu ochii larg deschiși.

Opusul dragostei nu e ura. Opusul dragostei e indiferenţa

Scrie un comentariu

Opusul dragostei nu e ura. Opusul dragostei e indiferenţa.

Am citit asta într-o carte, apoi am auzit-o într-un film.

Desigur, cărţile sunt cărţi, filmele sunt filme, viaţa reală e viaţa reală.

Am urât la viaţa mea mulţi oameni care mi-au făcut rău, mulţi m-au folosit, mulţi m-au aruncat la gunoi şi s-au purtat urât când şi-au dat seama că nu sunt eu aia care le poate realiza visurile. Acum îmi pare rău că am urât.

Anduranţa mea e mare la mizerii. Mă enervez uşor, îmi trece repede. Mă supăr greu, îmi trece destul de greu, dar îmi trece. E complicat să scot pe cineva de la suflet. Mi se pare aroganţa maximă. Dar ura, ura e ceva ce sufletul meu nu mai ştie. Ura, frustrările maxime, ego-ul pînă la cer… le spun la toate nu. De 3 ori nu.

Practic indiferenţa. Mă costă cel mai puţin suflet. E greu, nu îmi iese din prima. Dar cu cât te porţi mai urât cu mine, cu cât te străduieşti să mă răneşti, cu atât devin mai indiferentă.

E filosofia mea de viaţă. Chiar dacă sufletul doare, creierul îl ajută să se vindece.

Recomandări de braşoveancă. Astăzi despre Home Cocktail bar

Un comentariu

M-am îndrăgostit cu adevărat de Braşov după ce l-am părăsit, acum 14 ani. Recunosc, cu mâna pe inimă și regret fapta.

Pe vremea aia oraşul era mai degrabă plictisitor, ca să nu zic mort din punct de vedere al atracţiilor. Nu tu restaurante cu ştaif, nu tu magazine deschise până târziu, nu tu terase. Dar lucrurile s-au schimbat dramatic. Dramatic în bine, iertată îmi fie limba română. Acum Braşovul e un oraş ca afară, se bate lejer cu tot ce am văzut prin Europa. Descopăr mereu locuri noi, prietenoase, cafenele, bistrouri, mici librării, magazine cochete.

Și pentru că inima mea a rămas în Braşov, m-am gândit să încep pe blog o serie de recomandări din oraşul vieţii.

Vă spun astăzi despre HOME COCKTAIL BAR. Pe o străduţă cunoscută din centru, Sfântul Ioan, la numărul 26, am găsit această cafenea care e prezentată ca bar de cocktail, dar eu aş zice că e mai degrabă un bistro cu reţete sănătoase. Eram în drum spre coafor, cu copilul după mine şi am intrat să iau o cafea. Am fost vrăjită pe loc de atmosferă, localul era gol, sâmbătă dimineaţă la 10 fix oamenii de abia deschiseseră. Am primit rapid cea mai bună cafea din lume cu o inimioară desenată şi nu m-am putut abţine şi am făcut rapido, rapido câteva fotografii.

Mai târziu am intrat pe site şi pe pagina de Facebook şi am leşinat când am văzut meniul: cremă de brânză cu seminţe, supă cremă de dovleac, unt aromat, granola homemade, pate de fasole roşie, hummus cu roşii deshidratate… Mai zic? Mai zic că nu v-am zis deserturile: cremă de ciocolată şi alune, dulceaţă de casă cu dovleac şi ghimbir, cheescake cu sos de fructe proaspăt.

 

Mamma mia, cum sună toate astea şi dacă mă mai iau şi după review-urile de pe Facebook locul e un MUST dacă ajungeţi în Braşov.

Mi-a plăcut tare şi sloganul lor: “Staying home is the new going out!”

Vă recomand HOME COCKTAIL BAR, nu ştiu al cui e, dar oamenii chiar fac super treabă. Dacă vă opriţi pe acolo să îmi lăsaţi şi mie aici o impresie.

Vă pup frumos şi apăsat, aşa, ca de marţi!

Greu în România

Scrie un comentariu

În timp ce în străinătate copiii slăbesc, la noi în ţară se îngraşă. Nu e un titlu tabloid, e pura și trista realitate. România e pe locul doi în Europa la obezitatea infantilă.

Ma uit pe stradă la copii și văd mulți copii supraponderali. Copii de 4, 5, 7 ani. Și se rupe ceva în mine.

Pe vremea copilăriei noastre se rugau părinții de noi să mâncăm. Se roagă și acum părinții de copii. Asta nu s-a schimbat. Diferența e că noi, deși mâncam ca sparții, alergam, alergam non-stop. Asta o dată. A doua, mâncam mâncare, nu plastic. În plus, noi puteam să numărăm dulciurile pe degete. Aveam înghețata la 1 leu, cofetăria cu 5 prăjituri și rahatul turcesc făcut în România. Fast food-ul nu exista nici în coșmarurile noastre, iar băuturile negre și acidulate erau un vis pe care îl credeam frumos. Copiii veneau cu sandvișuri la școală, nu cu chipsuri, sucuri colorate sau biscuiți otrăviți.

După aia, obiceiurile de luat masa. Prânzul și cina în familie s-au transformat în mesele din fața calculatorului sau a tabletei.

Maria noastră e un copil norocos, crescut cu dragoste și atenție. Care copil, desigur, a vrut sa mănânce prostii și la 3 ani era fan pâine. Dar am inventat tot felul de motive pe care ea să le înțeleagă și să le accepte, mici argumente pentru care ea nu are voie sau nu e bine să mănânce anumite chestii. Nu a mâncat în viața ei de 8 ani porcării. NU junk food (care e mâncare pentru adulți), NU sucuri acidulate (care fac riduri), NU ciocolată multă (că facem bube de la ea). Voi ce-ați inventat?

Colega mea Andrada pornește azi la Observator campania “Greu în România”. Vă aduce în faţă poveşti ale unor copii care au simţit sau simt pe propria piele ce înseamnă calvarul kilogramelor în plus. Cum, la 14 ani, un puşti a fost marginalizat de societate pentru că a depăşit suta de kilograme. Sărăcia, dar şi refuzul de a fi integrat l-au lipit de un zid al izolării.

Greu în România este şi o luptă a copiilor împotriva unui sistem care pare că opune rezistenţă. În timp ce medicii, nutriţioniştii sau profesorii trag semnale de alarmă, numărul copiilor cu probleme de greutate creşte. În şcoli, ore de nutriţie nu există. Sunt doar nişte capitole din cadrul unor opţionale. Mai grav este că obezitatea ascunde un şir lung de boli. Unele se văd imediat, altele se dezvoltă în timp. Medicii sunt şocaţi că astăzi, boli pe care le întâlneau doar la bătrâni, le tratează şi la puşti.

Potrivit unui studiu publicat recent de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, aproape 70% dintre copii de la noi din ţară nu mai iau micul dejun sau cina cu părinţii. Iar nutriţioniştii spun că cei mici au ajuns să mănânce de plictiseală, din lisă de afecţiune sau de stres.

Începând de azi, la Observator la ora 19.00 pe Antena1 vedeţi materiale despre problemele obezităţii infantile. E o campanie care o să prezinte zi de zi cazuri grave, dar și cazuri fericite. O campanie prin care tragem un semnal și căutăm soluții.

https://www.youtube.com/watch?v=A2–37f_QA0

Eu sunt Fifi. Și îmi pare rău să văd copii care nu sunt sănătoși. Hai să facem ceva să se facă toți bine. Vă rog.

Unii oameni sunt răi. Care-i ştirea?

Scrie un comentariu

M-a sunat o prietenă în seara asta indignată că o cunoştinţă comună îi face rău. Şi nu se mira de răul care i se face, ci se întreba de ce se întâmplă asta, nu vedea logica pentru că omul respectiv chiar nu avea nimic de câştigat.

” De ce îmi face asta Fifi? E prost sau doar e rău şi dacă e rău care e scopul?”

E o dilemă aici.
Care-i logica să faci rău, dacă nu obţii ceva? Well, doamnelor şi domnilor, ăsta e răul pur. M-am lovit de el în multe situaţii. Oameni care fac rău fără să aibă un scop.

Creierul nostru poate digera ideea că cineva face rău ca să obţină ceva, ca să denigreze pe cineva, ca să fure o funcţie sau să strice o prietenie. Dar, când cineva face rău la întâmplare, aşa din plictiseală, asta nu mai putem duce.

Râd mereu de Retegan care crede că toţi oamenii sunt buni şi ăia care nu sunt buni sunt doar puţin răciţi la cap.
Eu nu cred asta.
Unii oameni sunt răi din tot sufletul, fac rău din toată inima.
Din fericire, sunt mulţi alţii care-s buni din tot sufletul, fac bine din toată inima.

Unii oameni sunt îngeri, alţii sunt draci.
Altă explicaţie nu am.

E adevărat. Companiile aeriene pot fi obligate să îți plătească despăgubiri

Scrie un comentariu

L-am cunoscut pe Marian Mihail pe Facebook. Mi-a fost recomandat de un prieten drag, când eram supărată că Wizz Air îmi pierduse bagajul. El a fost omul care m-a învăţat cum să obţin despăgubirea corectă, la prețul corect. L-am luat la întrebări, să-mi explice frumos aici, pe blog, ce avem de făcut dacă zborul nostru întârzie, dacă este anulat, dacă linia aeriană ne rătăceşte bagajul sau dacă “pur și simplu” îl pierde de tot. Mai sunt firme specializate pe piaţă, dar el e singurul român care face asta, nu e reprezentant al vreunei companii străine. Ca să nu mai lungesc vorba, trec direct la răspunsurile lui, care sper să va lămurească și mai ales să vă fie utile în caz de Doamne ferește.


Cum ţi-a venit ideea să te specializezi în acest domeniu?

Am pornit de la o experienţă personală. Prietena mea lucra tot în aviaţie, dar în Emiratele Arabe Unite, astfel încât zburam o dată la câteva săptămâni ca să ne vedem, iar în una din dăţi, zborul ei de întoarcere a întârziat atât de mult, încât era în pericol să nu mai ajungă la serviciu. Transportatorul îi datora 400€, dar în prima faza nu s-a oferit să îi achite decât 25€! Ştiam foarte bine legislaţia şi situaţia, aşa că i-am contactat eu, moment în care, bineînţeles, i-au achitat toţi banii. Atunci mi-am dat seama foarte mult şi de efectele pe care le produce întârzierea unui zbor, dar şi de faptul că, majoritatea pasagerilor sunt oameni simpli, obişnuiţi, care nu s-ar gândi niciodată să apeleze la un avocat în asemenea cazuri. De aceea am creat întârziere.ro, pentru a fi mai aproape de pasageri şi pentru a putea face totul la distanţă. În peste 80% din cazuri nu discutăm decât prin e-mail, pasagerii fiind în toate colţurile ţării sau chiar în străinătate. De altfel şi pe facebook vei vedea că mulţi asta scriu în review: totul electronic, n-a fost nevoie să fac nimic, etc.

Să le luăm pe rând şi să vorbim întâi despre zborurile întârziate şi cele anulate. Există vreo diferenţă între ele din punct de vedere al legislaţiei?

Da, în timp ce un zbor anulat atrage aproape întotdeauna obligativitatea transportatorului (companiei aeriene) de a achita despăgubiri, în cazul unui zbor întârziat, e nevoie că această întârziere să fie de cel puţin 3 ore la sosire pentru a putea cere despăgubiri.

Care sunt paşii pe care trebuie să îi urmeze un călător pentru că să primească despăgubiri în momentul în care avionul întârzie sau cursa se anulează?

Trebuie, în primul rând, să-şi păstreze calmul. În timp ce despăgubirile pot fi cerute cu până la 1 an după dată zborului (în România), pasagerul mai are şi alte drepturi care nu pot fi valorificate decât atunci. Spre exemplu, dacă a pierdut o conexiune, are dreptul la un bilet pentru următorul zbor disponibil şi cazare peste noapte, dacă e cazul. Important e să îşi valorifice aceste drepturi la faţa locului. Ulterior, când ajunge la destinaţie, ne contactează, ne trimite câteva acte şi primeşte contractul prin e-mail. Odată semnat, nu mai are nimic de făcut decât să aştepte banii care îi vor fi viraţi direct în cont. Graţie ultimelor modificări în legislaţie, suntem în măsură să asistăm pasagerul 100% din faţa calculatorului, fără să fie nevoie că acesta să se deplaseze. Bineînţeles, poate să contacteze şi singur transportatorul, nefiind o procedură care să necesite în mod obligatoriu intervenţia unui avocat.

Îşi cunosc românii drepturile? Sau sunt uşor de păcălit cu un sandviş şi o sticlă cu apă?

Majoritatea ştiu că au „nişte drepturi”, însă de multe ori se mulţumesc cu faptul că au ajuns la destinaţie în siguranţă. Foarte promovat este dreptul la asistenţă, adică serviciile primite în aeroport (apă, mâncare, internet, cazare), astfel încât da, foarte puţini cunosc şi despre dreptul de a fi despăgubit.

Cred că oamenii sunt sceptici, gândirea din păcate e păguboasă din start: “eee, nu o să îmi dea banii oricum.” E adevărat?

Parţial e adevărat, teama lor porneşte din faptul că, în majoritatea cazurilor, plătesc sume mici pentru biletul de avion (am avut pasageri şi cu bilete de 5€). Pur şi simplu nu cred că pot primi, pentru anularea unui bilet de câţiva euro, sume de ordinul sutelor de euro. În continuare, mai sunt descurajaţi şi de diferenţa foarte mare de „arme”, ca să spun aşa: ei sunt nişte bieţi pasageri români, iar transportatorii sunt nişte multinaţionale cu afaceri de sute de milioane. Însă legislaţia europeană nu distinge, din fericire, între „low cost” şi „legacy carrier”, între economy şi business sau între români şi străini.

Care e cea mai mare despăgubire obţinut vreodată de tine ca avocat specializat?

Compensaţiile /pasager sunt standard, impuse de legislaţia europeană, maximul fiind 600€/pasager pentru anularea/întârzierea zborului şi aprox. 1100€/pasager pentru pierderea bagajelor. Până acum, avem cazuri destule în care am obţinut maximul. Şi mai avem cazuri destule în care pasageri care au zburat cu bilete de 10-15€, sau chiar gratis (în interes de serviciu), au primit despăgubiri foarte mari. În continuare, avem deschise şi acţiuni în instanţele civile române, pentru situaţii mai delicate, unde se impun şi daune morale. E vorba de familii care şi-au pierdut vacanţe, întâlniri cu rude sau alte evenimente din viaţă privată.

Există anumite condiţii în care nu poţi solicita despăgubiri, spre exemplu dacă eşti anunţat cu mai multe ore înainte de zbor sau dacă afară vremea este groaznică?

Legislaţia europeană vorbeşte despre nişte „împrejurări excepţionale” care, dacă sunt cauza anulării/întârzierii, exonerează transportatorul de la plata despăgubirii. Însă aceste situaţii sunt foarte puţine, fiind vorba de evenimente extreme, care nu ţin de activitatea de aviaţie civilă. Este vorba despre vreme nefavorabilă, ingerarea unei păsări în motorul avionului, acte de terorism sau greve ale controlorilor de trafic aerian. În rest, alte situaţii neprevăzute, cum ar fi greva personalului navigant propriu, defectarea aeronavei, întârzierea acumulată pe parcursul zilei, chiar şi accidentele la sol între avion şi echipamentele operatorului tehnic, nu au nicio relevanţă, transportatorul fiind obligat să achite despăgubirea. Chiar acum avem un litigiu cu un operator aerian român al cărui pilot nu a observat că maşina de ghidare de pe pistă a încetinit, lovind bara din spate cu trenul de aterizare. Transportatorul a refuzat plata despăgubirii, însă există o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu un caz similar, unde pasagerul a avut dreptate. Din păcate, pasagerii din această situaţie nu au dorit să îşi asume procesul civil, astfel încât au cedat creanţa unei agenţii de colectare, care a acţionat transportatorul în instanţa.

Cum e cu creanţele, explică-ne te rog procedura.

Există pasageri care, din diferite motive, dacă nu primesc despăgubirea în mod amiabil de la transportator, nu vor să meargă în instanţa cu cazul lor. Fie nu înţeleg tot mecanismul, fie nu au timp sau pur şi simplu nu vor să îşi asume riscul. În această situaţie, ei pot să cedeze dreptul de a acţiona transportatorul în instanţă, către o agenţie de colectare, care îi oferă o sumă de bani, pe loc. Pasagerul încasează aceşti bani rapid, fără riscuri şi costuri suplimentare, iar agenţia de colectare preia toate riscurile şi costurile procesului civil. Eu nu recomand această variantă decât dacă pasagerul este foarte grăbit sau speţa este complicată, pentru că sumele oferite sunt destul de mici (în jur de 10% din valoarea maximă a despăgubirii). Mulţi aleg această variantă deoarece au achitat sume mici pentru bilet şi aşa au siguranţă că au recuperat ceva.

Să vorbim şi despre bagaje. Care este atitudinea în general le lasă pierdute oamenii?

În cazul întârzierii şi pierderii bagajelor, despăgubirile nu sunt forfetare, ci se evaluează de la caz la caz. Spre exemplu, în cazul întârzierii bagajelor, pasagerul are dreptul la rambursarea cheltuielilor făcute pentru înlocuirea unor obiecte de strictă necesitate din bagaj, iar în cazul pierderii bagajului, la plata unei despăgubiri apropiate de valoarea acestuia. Toate, în limita a aproximativ 1100€ (suma nu e niciodată fixă, deoarece se calculează printr-o formulă variabilă). Din cauză că procedura e mai complexă, dar şi din cauză că în majoritatea cazurilor bagajul este găsit în mai puţin de 24 de ore, mulţi pasageri renunţă la alte demersuri.

Care sunt paşii pentru despăgubire?

Procedura este puţin mai birocratică în cazul bagajelor. În primul rând, pasagerul trebuie să reclame lipsa bagajului încă din aeroport. Apoi, să păstreze chitanţele pentru toate cheltuielile făcute în perioada în care bagajul nu este găsit. Ulterior, fie contactează transportatorul, fie pe noi, ca să înceapă procedura pentru despăgubire. Însă, comparativ cu plata despăgubirilor pentru anularea/întârzierea zborului, plata despăgubirilor în cazul bagajelor durează mai mult.

Ce le spui celor care nu depun plângeri şi nu cer despăgubiri pentru bagaje? Aş vrea să le explici într-o singură frază de ce ar trebui să facă asta.

Le-aş spune să îşi imagineze că în locul hainelor, în bagajul pierdut se află o persoană dragă lor. Ar mai renunţa aşa uşor?

* Pe Marian Mihail îl găsiţi aici: intarziere.ro sau pe pagina de facebook

Cele mai frumoase torturi din lume sunt în România. Și sunt românești.

Scrie un comentariu

Când m-am măritat cu Popa, ne-am făcut nunta singuri.

Nu am lăsat pe nimeni să îşi dea cu părerea. Sigur, mi-ar fi plăcut să am un wedding planner ca Jlo, care la cel mai mic suspin al meu să găsească o soluţie. Dar, pe vremea aia ( acu 11 ani ) nu se purtau organizatorii de nunţi, erau foarte puţini pe piaţă şi extrem de scumpi. Ne-am dorit o nuntă ca o petrecere. Fără fiţe şi fără figuri cu distracţie şi atenţie pentru invitaţi, care mulţi dintre ei erau vedete şi sunt şi acum, dar la nunta noastră am vrut să fie în largul lor şi să se distreze. Am rezervat sala, ne-am făcut singuri invitaţiile de nuntă ( cu etichete simpatice lipite pe sticle mici de vin) am stabilit meniul. Mi-am ales rochia de mireasă, cea mai simplă din lume şi mirelui un costum cu promisiunea fermă că nu va trebui să stea pînă la finalul nunţii cu sacoul pe el. Singura, chiar singura problemă a fost TORTUL. Pentru că Popa nu voia tort cu etaj. Voia o inimă roşie mare de marzipan. Şi, când spun mare, mă refer la 20 de kilograme. Am căutat de ne-au ieşit ochii. Nimic. Ne-a salvat un coleg care ne-a zis ” Aaaa, vă face tanti Lenuţa de la Baia Mare.” Am fost sceptici, dar femeia avea o firmă serioasă,făcea evenimente mari şi avea angajat un austriac care modela extrordinar marzipan. Şi ne-a făcut un super tort care a fost adus în ziua nunţii de la capătul celălat al ţării.

După cum spuneam, asta se întâmpla acum 11 ani.

Acum 11 ani nu o cunoşteam pe Lucia. O femeie înaltă, extrem de inteligentă, workoholică puritate 100%. Ea şi prietena ei Ioana au împreună o firmă de catering. Ne-au pregătit masa pentru botezul Mariei. Şi am ştiut că o să fie o dragoste pe viaţă. Fetele fac catering pentru nunţi şi botezuri, dar sunt cunoscute pe piaţă şi pentru cateringul la reclame şi filme mari. Domnul Copolla însuşi, marele regizor a fost cucerit de preparatele lor, iar de curând şi domnul Joaquin Phoenix şi a exprimat încântarea. El și încă niște actori cam celebri.

Fetele fug de camere şi de publicitate, sunt extrem de low profile. Dar cu mine nu le merge.

Vestea bună e că Luciei acu vreo doi ani i s-a pus pata să facă torturi de nuntă. Mi-am dat ochii peste cap când am auzit-o, mă gândeam la ce îi mai trebuie când e regină pe mâncare. Dar, ea şi a urmat pasiunea. Şi a băgat cursuri, lecturi, modelări, azi o bomboană, mâine o prăjitură, mai apoi un candy bar şi apoi torturile. Nişte compoziţii de îţi stă mintea în loc. Vă dau doar două exemple :

1. cheesecake cu inserţie de mango şi ginger cu blat de biscuite cu unt şi migdale. Glazură Ciocolată cu lapte şi bucăţi de migdală coaptă

2. Infuzie ciocolată albă cu scorţişoară, inserţie de măr caramelizat, blat ciocolată albă, decor argint comestibil

În weekendul ăsta o găsiţi pe Lucia la Târgul Ghidul Miresei la Romexpo.

Cum o recunoaşteţi? Simplu. Căutaţi standul Delicake. Vă aşteaptă acolo cu un tort. Sau să îi spun mireasă? Tort mireasă în mărime naturală. Plus tortul acoperit de fluturi plus mini torturile minune. Asta cu mini torturile mi se pare cea mai tare idee ever. Practic la nuntă, mirii au tortul lor, doar al lor, iar invitaţii primesc fiecare câte un un tortuleţ.

Iată şi alte minuni făcute de Lucia.

Vă las aici şi mailul ei dar şi numărul de telefon (0730 084 .250 lucia.coman@dreamcatering.ro) să o sunaţi direct dacă vreţi Tortul Torturilor. Oricum v-aţi imagina acest tort, ea o să lucreze să vă pună visul pe drumul realităţii. Pentru că nu-i aşa fiecare mireasă vrea să fie cea mai cea, să aibă în plus ceva faţă de prietenele ei Toate au sală sau cort, candelabru şi un dans. Dar tu…TU poţi să ai ACEL tort. Vorbeşte cu Lucia. Ea o să ştie să pună cireaşa pe el 🙂

 

Am găsit apartamentul din Europa cu vedere la Central Park New York

Scrie un comentariu

 
Am fost câteva zile în vacanţă în Varşovia şi am rezervat un apartament. Sunt fana apartamentelor, v-am zis? Nu spun că nu îmi plac hotelurile (mai ales cele de 5 stele), dar când calatorim cu Maria, un apartament de lux la preţ de hotel de 3 stele e fix ce ne trebuie.
 
De ani de zile alegem apartamentele de închiriat, de pe vremea când nu era în vogă Airnbnb.
 
Acum am rezervat de pe Booking apartamentul din Varşovia. Avea tot ce ne trebuia. Paturi confortabile, mult spaţiu, baia de vis şi mai ales espressorul din bucătărie.
 
E o schemă cu care n-am cum să greșesc. Nu ştiu voi cum faceţi, dar eu cînd rezerv citesc absolut toate comentariile. Mă interesează pe lângă poziţionare detalii precum LINIŞTEA sau DIMENSIUNEA PATULUI.
 
Apartamentul din Varşovia ne-a costat 55 de euro pe noapte. Rezervând pe Booking nu am plătit avans, nici nu mi-au blocat vreo sumă pe card, am achitat direct proprietarului. Şi da, apartamentul era de vis. Vă las mai jos câteva fotografii şi încep cu priveliştea. Peste tot în comentarii citeam de la turişti „vai ce priveliste, vai ce minunat”, dar nu era nicio poză care să mă convingă. Până când am dat draperiile la o parte și am zis: “Wow!” LIVE din Central Park.

Apartamentul îl găsiţi aici, gazdele sunt super ok (cred că e o agenţie care are mai multe apartamente), te aşteaptă cu apă şi pastile pentru espressor din partea casei 🙂 Plăteşti la sosire, iar la plecare laşi cheile pe masa şi tragi uşa.

Sunt Fifi, exploratoarea. Am descoperit New York-ul din Europa. Și e așa de frumos că vreau să îl mai descopăr de câteva ori.

Eu toamna mă îndrăgostesc cel mai uşor

Scrie un comentariu

Eu toamna mă îndrăgostesc cel mai uşor.

Toamna e anotimpul care face ravagii în sufletul meu. M-am îndrăgostit iar. De un parfum. De fapt, de mai multe. De câteva zile testez miresmele lui „Diptique”. Acum câţiva ani am descoperit lumea parfumurilor de nişă şi dusă am fost. Pur şi simplu le ador. Sunt cu totul şi cu totul altceva faţă de parfumurile de serie, sunt mult mai puternice, mai misterioase, mai altceva.

Sunt ca diferenţa între pret a porter şi haute couture. Un parfum de nişă iese după mii de ore de studii. Este învăluit mereu în mister şi îţi dă voie treptat să îţi imaginezi câte secrete se ascund în spatele lui.

Când le pui pe pielea ta, încerci să ghiceşti notele. Şi nu e simplu. E doar pentru inițiați.

La „Diptique Vetyverio” te întâmpină notele proaspete de început care îmbină aromele de vetiver şi grapefruit. Notele de grapefruit rezonează cu cele de vetiver într-un tempo de arome amărui. Urmează cele de lămâie şi mandarină din Italia, cu arome strălucitoare şi suculente. Esenţă nucşoarei Indoneziene şi a florilor de trandafir turcesc piperat, cu faţete irizate, conferă aromelor de vetiver o ardoare virilă. Notele de trandafir, garoafă, ylang-ylang se întrepătrund subtil cu aromele originale. În final, notele de seminţe de morcov acţionează că un mediator uşor fructat, unind într-un mod rustic aromele de vetiver şi pe cele încântătoare de flori. (nu va închipuiţi că m-am prins de mai mult de două, dar am aflat direct de la sursă secretele)

M-au cucerit parfumurile Diptique, le testez în continuare. Sunt preţioase şi demne de luat acasă 🙂

Am descoperit cele mai noi creaţii Diptique la deschiderea noului Concept Store BEAUTIK Haute Parfumerie.

E al 4 lea magazin BEAUTIK Haute Parfumerie, arată că un muzeu modern al parfumurilor şi îl găsiţi în Dorobanţi, la Mario Plaza. E genul de loc unde să te opreşti din vrie ca să iei o pauză perfectă. Oamenii de acolo (de peste tot la Beautik) ştiu cele mai parfumate poveşti din lume, sunt gata să ţi le spună şi ţie.

***
Produsele Diptyque sunt disponibile în magazinele Beautik Haute Parfumerie şi pe www.beautik.ro

Chef Florin Dumitrescu a cântat pe scena Hard Rock Cafe

Scrie un comentariu

Chef Florin Dumitrescu a lansat miercuri seară la Hard Rock Cafe un meniu concept cu trei reţete de burger gourmet. Pam, pam. Iată ştirea yummy a săptămânii.

Eu cred că hamburgerul e noua obsesie a românilor. Nu ştiu dacă există studii făcute de cercetătorii britanici sau de ai noştri, dar toţi prietenii mei când aud de burgeri o iau razna. Eu nu mă dau lebădă, trebuie să mă adaptez la trend aşa că m-am dus la Hard Rock Cafe să gust eu cu guriţa mea minunăţiile.

A fost un super eveniment, Hard Rock Cafe e unul din locurile mele preferate din Bucureşti şi miercuri a fost plin, plin de clienţii obişnuiţi, dar şi de vedete şi prietenii lui Chef Florin Dumitrescu.

Charismaticul Chef a scos cuţitele, da’ nu la noi, ci la niște ingrediente din care a făcut 3 reţete de burgeri care au surprins pe toată lumea. Şi ca să nu greşesc denumiri şi ingrediente citez direct din comunicat:

„Primul dintre ei aduce într-o formă interesantă plăcintă de berbecuţ, inspirată de Radu Anton Roman, de data această reprodusă într-un burger cu note subtile de scorţişoară şi nucşoară, dar şi un sos special pentru cartofii prăjiţi cu brânză de capră.  Iubitorii de fructe de mare se pot bucură şi ei de un meniu cu creveţi uşor picanţi şi acrişori, iar fanii bucătăriei franţuzeşti pot savura burgerul cu carne de vită, învelit în sos de foie gras şi trufe negre.”

Mie mi-a plăcut ultimul… divin! Am eu ceva cu trufele. Şi cu carnea de vită. Cum s-ar zice: Fifi ştie 🙂

Lăsând puţin mâncarea pe planul doi, vă spun că marea supriză a serii a fost Chef Florin, care a urcat pe scenă şi a cântat cu Emanuel şi band-ul lui.  Mi-a plăcut mult că a ieşit clar din zona lui de confort, se vedea că are mari emoţii. A făcut show şi oamenii s-au bucurat să vadă această faţă a lui.

Meniul de hamburgeri marca Chef Florin Dumitrescu o să fie disponibil la Hard Rock Cafe timp de 3 luni. Zic să mergeţi să gustaţi. Ba nu, să mâncaţi de-a dreptul. E cea mai bună recomandare pe care v-o pot face.

Hai să aveţi poftă şi să îmi daţi de veste cum v-a plăcut. Cius.