Fifi mică ştie! Replicile unei duminici


Fifi ştie! asta nu mai discutăm :)))

Însă fifimică ştie şi ea. 

Te rog sa imi dai geanta. Nu e ok să sari cu ea de gât!
Nu pot. E geanta mea. Plină cu lucrurile mele personale…

………..

Mami, Mara e mai mare ca mine pentru că s-a născut înaintea mea, nu?
Da.
Şi aşa o să rămână mereu mai mare ca mine?
Păi tu ce crezi?
Cred că da ( cu gura lăsată de supărare).
Auzi da’ asta înseamnă că Iris care s-a născut după mine o să fie mereu mai mică. Yupiii! 🙂
……….

Ce tip popular eşti tati! 
Popular???? 
Cum adică măh Maria e popular?
Adică pe el îl iubeşte toată lumea. 
Du-te măh de aici. Nu cred asta.
Ba da. Eu ştiu.
De unde? De pe facebook. Şi mami… să ştii că îl iubesc multe fete…:))))
…………

Mami, tu eşti primara somnului!
Cum adică?
Tu  le spui la toţi oamenii dormi prea putin, dormi prea putin si ii pui sa se culce şi tu dormi cel mai puţin deci eşti primara somnului.
…….

Acestea fiind spuse vă dorim un început de săptămână minunat! 🙂

The rain over the rainbow

 

Plouă. Ea are 18 ani și aleargă prin ploaie nestingherită. Hainele i se lipesc de corp, îi curg stropii nebuni pe față, dar ei nu pasă. Râde și se bucură. Ca un copil nebun. E singură, prea devreme pentru vreo iubire.

Plouă tare.  Ea are 25 de ani și sare din baltă în baltî, încercând să uite prima mare dezamăgire din viața ei amoroasă. E singură, dar plină de speranță.

Plouă. Ea are deja o varstă la care e femeie. Stă pe o terasa pustie, pe o strada faimoasă, e noapte si puținii trecători se grabesc să ajunga acasă, să uite de ploaie. Ea, nu. Stă cu picioarele intinse. Pentru prima data nu e singură. El ii ține tălpile în palmă așa cum nimeni nu a mai facut-o. Nu pentru că nu ar fi vrut ci pentru că ea nu a mai lăsat pe nimeni să facă asta. Lui nu-i place ploaia, dar acum nu îl deranjează pentru că e acolo o liniște nestânjenitoare între ei care îl face să uite că e frig. Deodată trece un copil fugind și țipând cât îl ține gura: This is novembăr rain!

Plouă în continuare. Ea se urcă în taxi și se lipește de el. Bărbatul zbârlit tot de frig tresare, dar nu se împotrivește. Îndură, deși țipă nu, nu,nu… mi-e frig. Ajung in apartamentul perfect mobilat, unde in bucătărie, prin peretele de sticlă se vede tot orașul. Ea se oprește în fața ferestrei să mai admire puțin ploaia ei iubită. El o ia in brațe și stau așa minute în șir. E o tandrețe acolo care n-are nevoie de cuvinte…

Plouă. În orașul ploilor ea merge pe stradă. Mână în mână cu el. Ea uitându-se spre cer, el sub umbrelă. Fericirea rezistă.

Plouă. Lumea injură. Traficul blocat. Ea râde. Se uita spre cer si lasă ploaia sa își facă treaba. El e departe. Se uită spre cer. E senin. Așa cum ii place lui.


Shoes and the city

Flat, cu toc mic, platforma sau cu tocuri de 12. Sunt pantofi pe care i-am strans. Pe unii i-am purtat pina i-am rupt. Altii nici nu i-am scos din cutie. Ma mai uitam la ei si le spuneam: Inca nu a venit timpul vostru.
Cand faceam teren ca reporter tin minte ca purtam fuste conice si tocuri de 10.
Apoi, am trecut in redactie la munca de birou. Tocurile au pierit parca sub birocratia muncii.
Ani la rand, am avut zvacniri. O zi, doua pe an purtam tocuri. Comentariile din jur erau acide: ahhh, ti-ai luat amant lasam tocurile si amantul imaginar disparea imediat si din ochiul publicului.
Azi am scos din debara toate perechile de pantofi.
Contrar asteptarilor, domina pantofii cu toc. Pantofi superbi, care imi fac glezna fina ( nucanuasaveanistegleznesuperfine).
Rosii. Negri. Gri. Cognac. Putini de strada, majoritatea de seara. Sipantofiiceimaipantofi. De dormitor.  Cu toc de 13,5 cm din lac rosu. Rosu ca dragostea aia nebuna de iti ia mintile.
Oare de unde nebunia asta cu pantofii? 

Fiecare femeie are in sertarele mintii ei un dressing plin:   pantofi fetis, pantofi de mers pe strada,  pantofi de sedinta sau de fugit in lume, pantofi de sex, pantofi, pantofi peste tot.
Am auzit de atatea ori expresia: ” Mi i-am luat. Nu am putut sa rezist. Da, nu aveam bani dar parca ma strigau….”
Sa fie adictie, sa fie moft?
I-am randuit frumos si le-am comunicat: it’s time. Si daca ma ascultati si nu-mi scrantiti gleznele, maine dimineata la prima ora aduc intariri. Am vazut eu in weekend la Promenada niste sandale culoarea vantului turbat, numai bune de fugit in lume…

Concertul Vunk. Magie pură la Promenada

Cea mai mare greseala pe care o poate face o mama cand e vorba de viata sociala a copilui ei e sa ii spuna de miercuri “vezi ca duminica mergem la concert”. 

Mi-a facut capul tandari, “dar cand mergem, dar cand mergem”. Sambata n-a vrut nici sa doarma la pranz de emotii.


Am ajuns la Promenada, mallulvietiimele, cu 40 de minute inainte de ora de incepere, asa ca am avut timp si de intrebarea “cu ce ganduri”.
  • Mami, crezi ca o sa ma recunoasca?
  • Cine, draga?
  • Cornel!
  • Sigur ca te recunoaste.


Este prima data cand merg la un concert in Romania si am senzatia ca sunt in  strainatate. Totul a fost atat de bine organizat! Obsesia detaliilor s-a vazut peste tot, de la acces, curatenie, pana la lipsa isteriei organizatorilor.  Sunetul, luminile, costumele, totul a fost impecabil.


Intram, dam o tura de terasa si dam nas in nas cu Cristina Bazavan si cu Cristian Stan, managerul trupei Vunk. Stateau pe iarba, relaxati. Aparent. Ca producator de meserie, stiu ce inseamna emotia unei productii si stiu ca dupa ani de experienta poti sa faci lucrurile la un nivel inalt cu zambetul pe buze. Oamenii acestia aveau totul sub control, chiar daca era plin de camere, macarale, drone. O productie cu mare deranj, cum zicem noi in bransa.


Maria a avut ceva dileme in acest punct. E putin derutata cind afla ca Stan e seful lui Cornel: Cum adica? Cornel are un sef?


Si incepe concertul. Ca un basm. Cu o piesa din Disney. Lumea sta la terasa, savureaza cocktailurile, e plin de indragostiti care parca se saruta fix pe versurile care trebuie.  La refren mai ales.


Baietii de la ANM au mintit “ca la meteo”,  asa ca nu a fost ploaie, nu a fost nici macar vant. Doar o caldura placuta si cerul parca era si el din décor, roz.


Am ascultat cintece vechi si noi, am auzit varianta lui PLEACA pe ritmuri lente (Maria nu a inteles ideea, a protestat: cantecul asta nu asa se canta :))) si m-am indragostit de o balada nou nouta: Fac curat in inima mea.


A fost o seara magica, la final a fost si o ploaie de stele argintii, o seara in care am inteles ca daca vrem, putem fi relaxati ca la Paris, in varful Bucurestiului (promenadaeloculmeupreferatdinbucuresti)
Sa aveti o saptamana ca de concediu!

sursa foto: pagina facebook a trupei Vunk

Viaţa de prinţesă. O simplă zi de sâmbătă

10.00 merg cu mami la spa. Nu inteleg asta cu masajele, dar pina la urma am rabdare si astept sa se relaxeze mama.

11.00 cursul de teatru. as vrea dar n-as prea vrea însă mama insista, asa ca am zis ok hai sa incerc!

13.00 pranzul la resedinta

14.00-16.00 siesta

17.00 garden party la casa regala. am si un fel de palarie, nu e  prea festiva, dar oricum o sa ploua which is fine for me pentru ca umbrele am vreo 4…

19.30 concert Vunk la Promenada. Momentul Kodak al zilei:)

E cam strans programul , dar cu putina disciplina si fara probleme in trafic o sa reusim sa dam check tuturor activitatilor.

Have a nice weekend:)

Femeia din Gemeni. Unii bărbați visează la o femeie din ziua de ieri

– Ce-au femeile in cap, Fifi?
– Pe mine mă întrebi?
– Da. Voi astea din zodia gemenilor mai ales. Ce e în capul vostru?
– Vrem și noi să fim iubite.
– Ei căcat. Și de aia începeți cu complicațiile în gândire, cu stările și toate tâmpeniile pe care le faceți?


Fragment de discuție cu un prieten. Mâine, poimâine facem 40 de ani amândoi. El exasperat de dramele femeilor, de gândirea lor complicată.  E încurcat, dar ofensiv. Eu, în apărare îl rog să nu mai generalizeze:

– Toate sunteți la fel.
– NU e adevărat.
– Ba da, soro. Ia zi! Dacă o femeie din gemeni îmi spune: gata, s-a terminat, chiar s-a terminat? Sau mai urmează ceva?
– Măh da eu nu cred că are legătură cu zodia.
– Ba da, cu alte zodii nu am avut probleme. :))))


Rîdem amândoi tare. Apoi tăcem și gândim fiecare. Îi spun:

– În viață una gîndim, alta spunem și alta facem. cred că și în iubire e la fel. Nu crezi?
– O, ba da. :)))) Io nu mai de astea întâlnesc care una simt și alta fac. Din gemeni toate. Și în general am observat că toate femeile din ziua de azi visează cai verzi pe pereți. Cred că ați văzut prea multe filme.
– Crezi? Poate ție nu îți trebuie o femeie din ziua de azi.
– Așa e, mi-ar trebui una din ziua de ieri.


Hohote de râs.



ps. foto e bonus pentru tine my friend, că tot ai tu o obsesie cu femeile din Gemeni și ai vrut un răspuns ferm de la mine. #fifiștie 

Viaţa e greu. Cum NU a devenit DA

 Niciodata sa nu spui niciodata. E lectia ultimului an.

Am invatat ca un NU mare repetat ani in sir, atunci cind se transforma in DA poate sa duca la adevarate dependente.

Eu NU maninc creveti. Pina am mancat intaia data si acum as manca in fiecare zi.

Eu NU merg la sala. Ce sa caut eu la sala? Sa se uite lumea urat la mine? si iata ca dupa ce am fost prima data, am fost si a doua oara si acum am ajuns sa imi placa sportul la nebunie.

Eu NU merg la masaj. Sa isi puna cineva necunoscut mainile pe mine? I don’t think so…

Eu NU merg la spa. E o fiţă şi eu nu am fiţe.

La atatea lucruri am spus NU o viata intreaga si apoi un timid „mda, bine fie…” a schimbat totul

Acum incerc cu disperare sa recuperez anii pierduti de salata cu creveti, banda de alergat sau masaje cu brate iubitoare. Şi cîte şi mai câte…

Ma gandesc câtor oameni le-am spus NU din start fie ca a fost vorba de prietenie sau de dragoste. 
Multora nu le-am dat o şansă şi acum mă întreb: oare cum ar fi fost? Mari poveşti ratate…

Da, viaţa e greu:) 

Sufletul pereche nu e copy paste după al tău

soul

Sufletul pereche nu e un suflet identic cu al tau.

Sa nu mai traiesti cu senzatia ca suflet pereche e acela care are fix aceleasi gusturi cu tine. Valori, da.

Sufletul pereche nu vine sa te aline, desi asa ti se pare in prima faza.

Vine sa iti arate cum esti tu de fapt. Cu bune si cu rele. Mai
ales cu rele.

Tu hotarasti daca iti place ce vezi si, mai ales, hotarasti cat esti dispus sa te schimbi si cat – sa te accepti.

Problema e că, de cele mai multe ori, nu iti convine cum esti de fapt şi concluzionezi repede: of, nici asta nu e sufletul pereche! 🙂

Am gasit citatul asta din Eat, pray, love si am zambit. In mare parte, cred ca e exact cum zice doamna asta. Mai puţin partea cu plecatul şi cu stapinul spiritual.

Eu cred in Dumnezeu şi în voia lui.

Românii şi cultura. Gratis

text de Diana Elena Butoi

Asta promitea ziua de ieri. Universitate, ora 18:00, carti gratis. Multe carti gratis, 10.000. Cultura gratis,  mi-am zis…  Hai sa vedem. Asa ca m-am dus.

17:59 :


Multime – check

Inghesuiala – check

Nerabdare – check

Replici gen  “ se face fix si nu s-a deschis, cine organizeaza sa ma iau de el, chemati-l aici!”-check

18:00 fix, fix:  Deschiderea oficiala a invitatiei la cultura gratis. Asadar, se deschid 3 porti ca sa intre cate 15 oameni si sa isi ia cate o carte, un CD si o floare. Teoretic!

Practic, toata lumea s-a inghesuit, a rupt gardul si a daramat fetele din organizare care asigurau paza portilor.

Practic, iesea o persoana cu mana plina de carti, 20-30. Nu conteaza ca erau carti de desenat, erau gratis!

Practic,  oameni batrani erau calcati in picioare si nimeni nu ii ridica pentru ca era sansa lor sa ia o garoafa gratis.

Practic, o biata femeie care a fost doborata  si, daca asta nu era suficient, i-au luat si cartile din mana!


Fotografii si televiziunile, au surprins oamenii dornici de a-si imbogati cultura prin cartile oferite gratis,  pe care cei mai multi nu le vor deschide, luate cu forta si bagate in geanta, ca sa le vanda dupa colt cu 5 lei.  Ca deh… Romania!

Asadar,  in 10 minute cele 10.000 de carti au disparut, lasand in urma doar pantofi calcati, maini scrantite si batrani sifonati.

Am ajuns acasa intreaga din fericire,  si am reusit sa ma aleg cu un CD cu muzica jazz, cu un ghid de engleza si cu o experienta de neuitat.



Hai, le dau ieftine. Cine le vrea? 🙂

Diana este studenta in primul an la Facultatea de Drept si de azi scrie pe blogul lui Fifi:)

Concurs. Hai cu Fifi la Spa. La Belle Maison Spa

Update: am citit, am analizat si am ales castigatoarea: Gabriela Minescu mâine dimineaţă ne întâlnim la spa. Abia aştept! 🙂

Vorbeşte in şoaptă şi pare cea mai delicată fiinţă din lume. Îşi lipeşte palmele fierbinţi pe spatele meu si imi spune: 

 Doriti masaj mai usor sau mai profund? Mai uşor, spun eu. Vreau doar sa ma relaxez.

În cameră miroase a lămâie si a ceai, sunt lumânari peste tot si muzica e aleasă să mă facă să uit de toate. Chiar şi de mine. Undeva, departe, aud ploaia din viaţa reală.

Şi începe ritualul de masaj. Varianta uşoară, după spusele ei.

Îmi masează corpul cu podul palmelor. Are o forţă în mâini care mă face să gândesc: Nu vrei să o superi. Niciodată. Găseşte fix acele puncte care mă chinuie de ani de zile şi intreabă: ” Doare? Da, doare rău.”  Şi atunci apasă şi mai tare. Mă cert cu ea în gând şi îmi spun: Când o să mă dau jos de pe patul ăsta nu o să mă mai mişc. 



Ea işi face treaba mai departe. Îmi explică: „se simt anii în care nu aţi băut apa, se simte că sunteti foarte stresată, spatele dumneavoastra e ca o piatră. „

E descultă şi se invârte in jurul mesei de masaj cu vioiciunea tinereţii. O simt zâmbind, are o energie super pozitivă. Si realizez că pentru fata asta, masajul nu e un job, e o menire. Ea e dintre oamenii ăia, nu foarte mulţi, care işi fac meseria cu atâta pasiune, încât se transpun efectiv.

Dupa o ora de masaj, de atingeri delicate, dar si de presiuni dureroase (#asaecandclientaevarza) imi acopera trupul cu cearşaful si imi spune: Să va fie de bine!

Da, desigur, sora mea. Să vezi dacă mă mai mişc eu după ” relaxarea” asta. Mi-e si frica sa ma ridic, dar o fac şi… ce sa vezi?! Spatele meu, care de multe ori ma chinuie, acum nu mai doare. Ma simt bine, ma simt vie. Parca nu mai am o sacosa cu bolovani pe coloana. Wow!

Pe ea o cheamă Emilia si are 26 de ani. O moldoveancă fină, dar straşnică, din Iaşi. E doar unul dintre terapeuţii care fac minuni cu
oameniibolnavicucapulcamine care merg la Belle Maison Spa


Mă schimb şi o intreb: Nu vrei sa te muti la mine acasa? Esti geniala! Si ea se inroseste si râde. Râde cu bucuria omului bun care ştie că a facut un bine cuiva.

Acum ca v-am spus ce minuni se intimpla la spa-ul care mi-a devenit a doua casa, as vrea fac o bucurie mare unei cititoare a blogului meu. 

Pentru ca stiu ca rasfatul se învaţă, pun la bătaie o întâlnire cu Fifi la spa. Vineri, 2 mai, la ora 11.00.

Ne vedem, ne cunoastem, ne ralaxam, apoi intram la rasfat: o portie de Traditia filozofilor urmata de masaj cu parfum de liniste.

La final, bem un ceai si vorbim vrute si nevrute.

Mecanismul concursului e simplu. Intră pe site-ul Belle Maison pe pagina de „terapii” si spune-mi care ti se pare cea mai buna pentru tine. 

Mai vreau sa stiu ce calitati trebuie sa aibă, in viziunea ta, un terapeut de spa. 

Concursul se incheie miercuri 30 aprilie la ora 20.00.

Raspunsul care imi place cel mai mult va castiga. 

Succes! Haideti la rasfat! 🙂

Concurs Zurli. Am o casuta mica:)

Update:



Am numerotat raspunsurile de la 1 la 9. Castigatorul e nr.6. Andreea Ion  merge sa o cunoasca pe Zurli:)

V-am spus ca m-am indragostit de gasca Zurli. O mana de oameni deosebiti, struniti de energica Mirela Retegan, fac cel mai bun show pentru copii din Romania.

Am fost la spectacolul de acum doua saptamani si va spuneam atunci ce super atmosfera a fost. Intreaga poveste o gasiti aici.

 „Am o casuta mica” e hitul trupei. De fapt e hit-ul tarii! Si s-a vazut asta la concertul ZUMA, unde intr-o sala plina de artisti de top, lumea stia versurile de la zurli!



Azi ma simt si eu zurli, asa ca m-am gandit sa va provoc iar la concurs.

Pun la bataie o invitatie de doua persoane la show-ul „Am o casuta mica”, de pe 27 aprilie, la Palatul Copiilor.


 Mecanismul e simplu: lasati un comment in care spuneti frumos de ce vreti sa vedeti acest spectacol si alegem miercuri dimineata prin random.org castigatorul.

 Succes! 🙂

Cadouri altfel de Paste

Fetele destepte de la Koon (cea mai fresh agentie de organizat evenimente din Bucuresti) au avut o idee super cool.

Au uitat de clasicele cosuri cumparate de la supermarket sau de vesnicele oua de ciocolata.

Ele vin cu macarons(celmaibundesertdinlume) si nu orice fel de macarons ci giant easter macarons:)

Pe langa dulcele suprem mai avem o varianta: o traista plina cu bunatati naturale.

Comenzile se mai primesc până joi la ora 12.00.

ps. am scris macarons cu ochii inchisi pentru ca lesin de pofta:)

Cum am fugit din zona de confort


Acum un an si ceva eram  intr-o binemeritata (credeam eu) vacanta mentala. Eram asa de vreo 7-8 ani. Citeam, vedeam filme, mergeam la serviciu, imi faceam treaba, veneam acasa.
Apa rece care m-a trezit din viata mea a aruncat-o la o discutie cineva in care am totala incredere. Ascultind problemele mele (ma rog, ceconsiderameucasuntproblemelemele) se uita cu mirare la mine si imi zice:

       Iarta-ma, dar tu, tu unde esti in povestile din viata ta? Pe ce loc esti tu in viata ta mai précis?
Ce sa zic? (m-am injurat ca nu ma gandisem niciodata sa ma intreb ceva atat de inteligent).
        Nu stiu pe ce loc. Ce conteaza?
       Cand ai facut ultima data ceva pentru tine?

 

STOP. M-am blocat. Chiar asa! Din cand in cand, un coafor si o cosmetica. Maxima aroganta, foarte rar: o vacanta cu fetele. Si ma mai premiam cu un film, 10 tablete de milka sau prajituri. Multe prajituri. 

 
       Mda. Ai dreptate, cred ca nu ma pozitionez bine. Si ce sa fac? Acum daca m-ai dus pina la gara, hai, urca-ma si in tren.
       Intreaba-te in orice situatie ce vrei tu de fapt? Tu, tu! Nu ceilalti. Esti un om cu mult umor, cu o energie extraordinara, cu magnetism si o ironie atat de misto. De ce nu te vezi asa cum esti? Cand te-ai uitat ultima data in oglinda?
       Pai, nu prea ma uit ca nu imi place ce vad.
       Esti idioata. Ia incepe tu sa te uiti mai des in oglinda.


Ceva in capul meu s-a produs atunci. Si am inceput sa ma gandesc din ce in ce mai mult la mine. Si la ce vreau eu. Si am inceput sa fac schimbari. Mici.
Dupa un timp, altcineva (unul din oamenii pe care ii admir foarte mult) mi-a spus:

–       Tu poti mult mai mult. Iesi din zona de confort. Uite daca ai face pasii x, y, z intr-un an ai putea sa iti vezi visul cu ochii… Stii de ce intru pe blogul tau? Mai bine spus, stii cu ce plec eu de pe blogul tau? Cu un zambet. Daca nu cu un ras. Trebuie sa faci ceva cu asta, cu umorul tau, cu energia ta…

Acesti doi oameni, nu le spun numele, se stiu ei (low profile amandoi) pur si simplu sunt vinovati. Vinovati ca eu am fugit din zona de confort, ca ma privesc in oglinda (am slabit… kilograme!) si “vorbesc tare”, adica in ochii tuturor, aici. Cum spunea cineva: era minunat acolo, dar pur si simplu nu crestea nimic.  


Răsfăţul se învaţă



Astăzi a depăşit toate recordurile de trezit cu noaptea în cap. La 4 si 25, fifi cea mică a considerat că am dormit destul. 

S-a ridicat,  a aprins lumina şi a inceput cu refrenul preferat: Mamiii, imi faci fulgii?

Îmi venea să o arunc pe geam, să mă arunc pe geam, oricum ceva cu geam:)))

De voie, de nevoie m-am trezit. A mâncat şi s-a pus pe colorat, eu am incercat să îmi fac o cafea, dar ce să vezi, Dumnezeul cafelei dormea şi el, espressorul n-a mai vrut să facă treabă şi pace…a fost bun şi un ceai verde, deşi nu se compară cu espresso. 

Dimineaţa a continuat în linişte, fifi mic cu desenele, eu cu un serial şi cu facebookul….. E 8 şi deja simt că a a trecut juma de zi, un sfert de weekend aproape. 

Mâine însă e ziua relaxării. Merg la spa, la masaj.  Răsfăţul suprem: un ritual la Belle Maison Spa.


Acum un an, nu aveam în vocabular cuvântul masaj. A fost totuşi anul în care am învăţat ca niciodată, să nu mai spun niciodată. 

Povestea de anul trecut de la spa, o puteti citi aici.

Fifi ştie: răsfăţul se învaţă:)

Iris. 93 de ani. Starleta geriatrică

Ca să vă pun zâmbetul pe buze vă invit să o cunoaşteţi pe Iris Apfel, guru in materie de fashion si decoratiuni interioare.  Are 93 de ani şi se autonumeşte ironic o starletă geriatrică.


Doamna e pusă pe curăţenie şi scoate la vânzare obiecte din colecţia personală. 

Povesteste cu har cum a adunat piesele de artă. 

Se simte in fiecare cuvant ca e un om care a umblat mult prin lume. Pe mine m-a cucerit umorul ei:


I never wanted to stop working, but I never dreamt of being a geriatric starlet! Sometimes I grumble, but I thank god every night that I am 92-and-a-half and I am asked to do so many things. Getting shot for magazine covers and all kinds of stuff! It’s very exciting. I have been on the cover of every European publication you can think of, all these blogs and television shows too. It’s cuckoo!


Doamna are si o pagina de facebook dedicata ei, dar ca sa intelegeti de ce ma fascineaza personajul cititi  interviul din Harper’s Bazaar.

Iată şi un sfat de umblat prin societate:



.

Zurli + Fifi = Love


Duminica de vis a  început cu trezit la ora 9.00 când spectacolul cu gaşca Zurli începea la ora 10.00.

N-are sens să vă spun că Fifi nu s-a dezminţit şi până în ultima clipă a fost ferm convinsă că Sala Polivalentă e locaţia. Nu insist să povestesc, important e că am realizat la timp unde trebuie să ajung.

Am ajuns la ora 9.48 cu stresul că nu o să găsesc loc de parcare. 

La Palat însă…linişte. Acea linişte de duminică dimineaţă. Nici urmă de copil. Nici urmă de părinte. Nici măcar băieţii şmecheri care te ajută să parchezi  pentru că-ti vad handicapul de parcare in privire si doar ei il pot anula  contra unei sume modice. Nimic. Nada. Zero. In momentul ala m-am gandit ca am incurcat ziua. Nu. Ceasul il fixasem dupa noua oră, asa că eram în ceaţă.  Intru pe facebook şi mă liniştesc : spectacolul începea la 11. Oooook, bravo fifi, 10! Explic şi până la urmă conving copilul să mergem să bem un fresh de portocale că ce să vezi? a mea nu voia să se mişte:)))

Ne întoarcem după fix o oră şi scena de mai devreme nu mai are nicio legătură. Cohorte, oameni buni! De copii . O armată neliniştită. Intrăm, ne aşezăm, sala plină, plină. Multe vedete cu copiii, tătici tastând pe telefoane mult prea scumpe, mămici care se rujau că nah nu poţi să stai oricum în sală, bunici moţăind şi copiii care toţi aveau aceeaşi întrebare: Cand incepe? 

Şi a început showul. Impecabil. Super bine dozat, nu scurt, nu lung, replici inteligente, ca să nu mai spun e tema principală cu strânsul jucăriilor care initial a derutat-o pe fie-mea, se tot uita la mine suspicioasa. Probabil copilul a crezut că e un spectacol comandat special de mine cu titlu: strange jucariiile!

 

 

 

 

 


In drum spre casă am întrebat-o cine ti-a plăcut cel mai mult.

– locul 1 zana. nu ca aveam vreun dubiu

– locul al 2 lea – fetita zurli. Ai vazut mami ca nici ea nu isi strangea jucariile? Am vazut pisi, dar pana la urma le strange ca daca nu ele dispar. Da, mami asa o sa fac si eu ( Doamne ajută! )

– locul al 3 lea: tanti prezentatoarea. Da ce ti-a placut la ea? Ca râdea mult, mami. Ai vazut cat râdea?


Am văzut şi eu cât râdea tanti prezentatoarea ( Mirela Retegan). I-am simtit fiecare emotie. Şi bucuria când a vazut sala plină.

Concluzie: 

Ne-a placut tare spectacolul, mai venim si in aprilie.

Ne-am mai facut si poze cu fetita Zurli. Ce să mai vrei, ce să mai vrei? 

 


Zurli e o poveste frumoasă care a intrat în viața noastră la timp. Și sunt sigură că între noi e o mare dragoste. La prima vedere. 


foto: Dragos Boldea 

Să uităm puţin de reguli

Am dezbatut de n ori si am ajuns la aceeasi concluzie cu prietenele mele: in viata e vorba despre alegeri.

Ieri, imi spunea o prietena draga: trebuia sa fac ceva, am mers prea mult pe contrasens.

Cred ca Dumnezeu ne tine in brate pe fiecare dar ne lasa sa alegem. Avem liber arbitru.

Cred ca destinul este precum condusul masinii. TU ai volanul. TU decizi daca  daca faci stanga sau dreapta, cu sau fara semnal, daca tai linia continua sau mergi pe contransens. Stai sau nu stai la rosu? Lasi mereu locul altora sa treaca sau le tai fata?

Da, da, in viata tu ai volanul. Poti sa mergi cu geamul deschis, ascultind U2 cu zambetul pe buze, in traficul infernal sau poti sa te injuri cu toti miticii.

Te-ai gandit vreodata la asta? Eu da. Sa incalci regulile din cand in cand?

Toata lumea vrea sa mai sara gardul si uneori sa faca o nebunie. De ce nu? Mai ales daca faci asta cu un zambet pe buze:)

Pictorul umbrelor



Dragoste şi mister.

Pictorul umbrelor e o poveste superba care il are in centru pe Pablo Picasso. Pictorul nebun, vesnic indragostit. 

Esteban Martin suprinde atat de bine personalitatea lui Picasso. In cartea lui, intervievat de o ziarista juna, artistul e franc:

” Vorbiti-mi despre relatia dumneavoastra cu femeile. Ce vreti sa va spun? Le-am iubit pe toate…”


Mi-au placut  gandurile lui Picasso despre iubire si frumusete, aluziile la femeile care l-au insotit in viata.


” Frumusetea? Pentru mine, este un cuvant lipsit de sens, pentru ca nu stiu de unde ii vine semnificatia si nici incotro se duce…” 


Picasso nu vrea sa fie un pictor oarecare. Constient pe deplin de talentul lui el vrea sa fie ” singurul pictor din lume”.

Cartea s-a dovedit un thriller care te tine. Lectura e captivanta si usoara.  

Pune fata in fata, perfect, geniul binelui si geniul raului. Barbatul foarte tanar dornic de faima si barbatul diabolic, criminalul matur. 

Picanteriile din viata de bordel, gandirea lui Picasso, zbaterile si fricile lui sunt foarte bine surpinse de Esteban Martin.

Spaniolul s-a documentat ani buni pentru a nu da gres cu aceasta poveste. Indragostit de Barcelona si cu o fascinatie totala pentru arta, el descrie perfect maturizarea lui Picasso.

O poveste clasica, dar mereu actuala: Ce se intimpla cand doi barbati atat de diferiti iubesc aceeasi femeie?

O sa gasiti raspunsul in Pictorul Umbrelor. Cartea este editata de RAO si o gasiti in magazinele Diverta.

Concurs Zurli

Update:

Am numerotat raspunsurile de la 1 la 8. Castigatorul e nr. 5. Mara Ionescu merge sa o cunoasca pe Zurli:)
 

Ii multumesc lui Dumnezeu ca am scapat de cea mai urata viroza. 10 zile de febra, tuse si tot tacamul. Bine ca s-au dus!

Duminica avem program. Mergem sa ne intilnim, in premiera pe tara, cu Gasca Zurli.


Ca sa va faceti o idee despre spectacol:

Povestea este o lectie despre prietenie si despre ce înseamnă să îti respecti promisiunile făcute. Fetitei Zurli ii place să se joace, dar când vine vorba să pună jucăriile la loc, găseste tot felul de motive si scuze. Fetita începe să caute tot felul de siretlicuri, care sa o ajute să scape de sarcina care i se pare atât de dificilă. În ajutor îi vin Lupul si Motanul, care o învată cum să ascundă adevărul si o păcălesc. Ca niste prieteni adevărati, Truli, Clopotel, Zdrănganel si Yupi o ajută pe Fetita Zurli să îsi facă ordine în cameră si îi arată ce plăcută poate fi această activitate, atunci când ai prietenii aproape si faci ceva din tot sufletul. Spectacolul este simplu şi usor de înţeles pentru copii, cântecele sunt vesele si usor de fredonat, coregrafiile îi vor ridica de pe scaun chiar si pe părinti, iar mesajele vor fi cu usurintă retinute si aplicate.

Bilete mai gasiti pe eventim. ro si la Palatul Copiilor.

Asadar, pun la bataie o invitatie de 2 persoane la spectacolul de duminica. 

Daca vrei sa ne intilnim, lasa aici un comment: vreau sa o cunosc pe Zurli.

Vineri dimineata aleg castigatorul cu ajutorul random. org. 

Succes!

Alchemy. Brasov. Muresenilor 8

Mi-e dor de Braşov. N-am mai fost din august. Shame on me, dar de când am adus-o pe Maria la Bucuresti, dupa atatia ani de naveta pe DN1, am luat o pauza. 

Brasovul e la locul lui, cu oamenii frumosi, cu prietenii mei, cu dorurile mele.

Atena, fina mea, ma tot ispiteste: hai ca e faaain, haaaai ca e soare, haaaaaai ca ploua cum iti place tie….A scos acum galeria grea: haaaaai, ca s-a deschis un magazin asa de faaaain:)


Alchemy e un spatiu combinat: magazin de vinuri, haine si galerie de arta. Mi-a atras atentia hainitza din imagini si ca sa fiu sincera si colantii sclipiciosi ( dar mai la vara Atena sa mai slabesc putin). Hainele sunt majoritatea productie USA dar sunt si produse create de designeri romani. Cat despre vinuri, take a look at the pictures:)

Punctul hot al acestui magazin, daca ma intrebati pe mine, e ca vinde produse din faimosul brand Victoria Secret ( lenjerie intima si cosmetice ). In scurt timp, o sa gasiti aici si faimoasele costume de baie de la Victoria. So, nu mai trebuie sa batem drumul pina la Londra:)


p.s am pus adresa in titlu ca sa nu cumva sa o uitati:)