Pe Maria Obretin am vazut-o prima data într-o fotografie pe facebook. Pe wallul Mirelei Retegan. Si-am intrebat-o ce e cu fata asta. Si au inceput sa curga laudele. Am dat o cautare pe google. Si am vazut ce face. Si cumva m-a luat rusinea aia a omului care nu stie prea multe. Sunt atitia actori minunati in tara asta de care eu nu am auzit. Am decis sa fac interviul si am inceput sa ma documentez. Am vazut-o in rolul principal feminin din mult mediatizatul serial Umbre, la HBO. Si am spus wow. Apoi am fost la teatru. Am vazut-o in Noi 4, la Godot. Acolo m-a dat gata. Pur si simplu. O femeie frumoasă cu un super talent. Un om frumos, modest căruia nu i s-a urcat succesul la cap. Vă invit să o cunoașteți pe Maria. 🙂
Esti genul de om care cand intra intr-o incapere se schimba energia locului cu totul. Mereu esti atat de vie?
Mi-ar placea ca in unele zile sa fiu in incaperea aia in care intru. Mi-as folosi. Nu-s tot timpul o lumina. Am si caderi, dar cat de in serios sa ma iau? Odata ce accepti ca ti se poate intampla orice, ca nu ai un control real al lucrurilor din jurul tau, te cam relaxezi. Te bucuri de ce e, cat e, cum e. Sunt sensibila la prezent, incerc sa fac pace cu trecutul si sa nu ma las speriata de viitor. Reteta fericirii in trei pasi.
Îți amintești când te-ai gândit prima dată că vrei să te faci actriță?
De mica urla talentul in mine. Ca-n toti copiii de altfel. Doar ca unora le mai trece, mie, iata, nu.
Care a fost cea mai mare provocare profesionala pina acum?
Sincer, cea mai mare provocare profesionala este perioada dintre proiecte, piese si, mai nou, filme. Asta e o provocare. Sa te pastrezi proaspat, viu. Mai faci un curs, citesti, muncesti alte lucruri care sa-ti asigure confort si relaxare. Si nu disperi. Ca nu stii ce proba poate sa apara.
Cum s-a schimbat viata ta dupa Umbre?
Viata nu mi s-a schimbat radical, tot acolo locuiesc si curentul tot atat imi vine. Dar sigur ca-i placut ca oameni pe care nu-i cunosti se uita la tine de parca le-ai fi ruda de gradul unu.
Cat de mult te-ai pregatit pentru acest rol?
Pregatirea incepe din momentul in care esti chemat la casting, pentru ca tu primesti cateva pagini si incepi deja sa construiesti, te duci cu o propunere pe baza careia esti ales. Apoi se mai modifica treaba in functie de regizori, de parteneri. Pe ceas, trei luni de casting si trei de filmari am stat in personajul asta.. Ca actor, cand intri intr-un asemenea proiect, ai grija in primul rand sa fii sanatos, apt, pregatit de orice la orice ora, sa stii bine textul si sa fii atent la cei cu care lucrezi. In mod special pentru acest rol am facut scoala de soferi, antrenament dur si intensiv cu volanul prin Bucuresti.
Esti o femeie cum ar spune mama mea “ la locul ei “. Cumintenia asta nu crezi ca te dezavantajeaza in lumea asta nebuna?
Nu stiu, nu. Depinde si ce-ti doresti. Mie nu-mi prea place sa fac circ in jurul meu, sunt si un om destul de timid. Imi place si incerc ca fac bine ce am eu de facut. Nu fac mare caz de mine in viata reala. Pe scena sau la cadru…sunt alte vieti de trait, imi pemit.
Daca ar fi sa schimbi ceva la tine ce ai schimba?
Ahhhh, daca aveam niste picioare luuuuungi. Era bine, da.
Ti-a fost frica de vreun rol pina acum?
Tot timpul am mici panici. Si un soi de frica, emotie, pana intru in scena. Si la UMBRE, in prima zi de filmare, imi batea inima atat de tare, ca au venit baietii de la sunet sa imi spuna „Iti auzim inima, bate foarte tare„. Ai multe emotii pana incepi sa FACI efectiv. Din momentul ala, mintea ta are alta treaba, nu mai are timp sa construiasca panici.
Te-am vazut in Noi 4. Intr-o sala plina la aceasta super comedie cu accente de drama, lumea a ras mult. Tu pe scena aproape tot spectacolul plangi. Cat e de greu sa faci asta cind publicul lesina de ras?
Sunt antrenata! Asta e resortul acolo. Cu cat esti mai praf, cu atat esti mai comic. E o stare de vulnerabilitate pe care imi place s-o experimentez. Este si o mare voluptate in asta, un „ Ia, cat pot sa rezist? Pana unde putem sa mergem?„
Voi 4 aveti o chimie acolo se vede ca va stiti bine. Lia Bugnar are o forta extraordinara. Cum a aparut acest spectacol?
Noi 4 a aparut intr-un moment in care eu nu jucam nimic de vreo 2 ani. Lia gasea nedreapta treaba asta. Si a scris aceasta piesa pe care o ador. Cu un rol foarte greu si foarte frumos. E rolul pe care il iubesc cel mai mult. Si joc alaturi de oameni pe care ii iubesc, cu care sunt prietena. Abia astept sa am spectacol. Ne provocam continuu, ne jucam, ne bucuram.
Care a fost primul tau rol dupa facultate ? Cu cine ai jucat?
Primele doua roluri au fost simultane cumva. La Teatrul Act jucam in „Norocul ii ajuta pe cei indrazneti„ alaturi de Luminita Gheorghiu si de Coca Bloos si la Green Hours in „Stop the Tempo„ alaturi de colegii mei de an, Paula Gherghe si Rolando Matsangos.
Fiecare actor la inceput de cariera viseaza sa joace cu un artist pe care il admira foarte tare, un idol. Tu cu cine te-ai visat?
Inainte de facultate am visat mult mai multe decat dupa terminarea ei. Pentru ca in timp realizezi cat de greu e de fapt. Inainte visam, da, sa joc la Gradina Icoanei cu doamna Mariana Mihut, cu domnul Rebengiuc. Dar era din zona inconstienta, naivitate. In mod neasteptat, am avut norocul asta, da.
Joci cu domnul Victor Rebengiuc in Ivanov. Un vis implinit. Nu ai lesinat de emotie cand ai aflat vestea?
Pe aproape. Lacrimi, soc, ras, plans, tipi de bucurie, o suni pe mama, zona asta de reactie in general. Probele pentru orice dureaza in general mult iar noi suntem foarte multi actori. E destul de greu sa crezi ca te vor alege fix pe tine. Asa ca socul e mare tot timpul.
Crezi in sufletele pereche?
Cred in intalniri care trebuie sa ti se intample intr-o viata, da. Cred in familii de suflete. Mama si bunica mea sunt sigur din familia mea de suflete. Si cativa prieteni.
Esti o fire romantică?
Depinde si de partener. Nu pun zahar peste miere si dulceata.
Vrei sa auzi ceva frumos sau ceva adevarat de la un barbat?
De ce? Nu exista adevaruri frumoase?
Care este cea mai mare minciuna pe care ti-a spus-o un barbat?
Pai cu siguranta una de care nu mi-am dat seama, deci nu o pot identifica.
Te-a parasit vreodata un barbat?
Mi-a iesit si asta, da, sa fac pe cineva sa ma paraseasca! Parasire humanum est.
Oare ce simte el acum cind vede cit de sus ai ajuns?
Ma roaga sa cobor putin, sa-mi spuna ceva. Dar, sa fim seriosi, n-am ajuns nici un sus. Am facut si eu un rol, doua, si sper din tot sufletul meu de copil sa mai vina si altele. Rolul nu e un lift, nu te ridica. Iti da de lucru, adica te ajuta sa traiesti normal. Si normalitatea nu e sus, e la nivelul privirii.
Ce calitati trebuie sa aiba un barbat ca sa te dea gata?
Sa fie destept si cu umor. Si sa aiba energie sa faca lucruri, sa traim, sa calatorim, sa cunoastem oameni, locuri. Sa fie atent la cei din jur. Si generos si ingaduitor. Si sa ma tina de mana cand bat campii. Cam astea in acest moment.
Cand faci o greseala, cat de tare te judeci?
Tare de tot. E una dintre lectiile vietii mele, sa nu imi mai dau atat de mult cu dreptul in stangul, sa nu ma mai simt atat de vinovata pentru orice, sa nu-mi tin singura sabia deasupra capului.
Daca ai da timpul inapoi, la 20 de ani ce ai schimba?
Nimic. Si nici nu as mai vrea varsta aia. Nu stiu, eu m-am simtit din ce in ce mai bine cu mine. Eu si vinul ce mai reactionam asa la timp. As vrea sa raman mai mult la perioada asta pe care o am acum, sa se dilate timpul pentru o vreme. Dar ce stiu eu, or fi mii de lucruri frumoase dupa colt, deci n-as opri clipa.
La sedinta foto, mi-am dorit foarte tare sa te a rat lumii in fotografii asa cum te simt eu: o forta. O femeie frumoasa cu sex appeal. Cu toate astea te-am simtit timida…
Ufff, te-am dezamagit deci. Sunt timida. Nu stiu. Pe scena ai toata forta unei vieti care nu e a ta si pe care o traiesti in mod paradoxal cu imensa credinta si intensitate. Vietile noastre nu sunt atat de intense, sunt mai diluate. Nu traim pe muchie de cutit tot timpul, din fericie. Am innebuni. In viata reala nu am nevoie de atata energie cata consum pe scena. Si nici nu tin sa fiu spectaculoasa tot timpul.
Ce ii spui unei tinere de 18 ani care vrea sa se faca actrita. La ce sa se astepte?
Greu. Daca a citit interviul pana aici, s-a prins deja de sfaturi. E si desteapta fata asta, nu?))). Ca pe langa talent are nevoie de rabdare si de mult, mult noroc. Ca e una dintre meseriile cele mai grele si mai frustrante, daca nu esti impacat cu tine, si, in acelasi timp, meseria cea mai frumoasa si cea mai vie. Ca toate vin la timpul lor daca stie sa astepte. Si sa invete sa astepte frumos.
Te-ai gandit vreodata sa renunti la actorie?
Da, mai cochetez cu aceasta idee. Oricum, nu prea am trait din teatru, am avut tot felul de joburi. Nu ma sperie lucrurile astea. Se intampla sa nu fie roluri de tine sau sa nu fii „la moda„ sau sa nu ai noroc o perioada, sa nu te VADA nimeni. E si o meserie de cursa lunga. Rabdare! ( si eu imi dau continuu sfatul pe care l-am dat fetei de 18 ani)
Joci la Godot, ai jucat in acest serial de success, joci cu domnul Rebengiuc, esti zana in comania Zurli, pui voci pe reclama si in desene animate Daca tragem linie publicul te vede ca o actrita pe val in momentul asta. Totusi tu faci piata, mergi cu metroul Cat e de frustrant?
Sunt realista, nu sunt pe un val devastator. Am treizeci si de ani, probabil ca „valul„ ar trebui sa fie ceva mai spectaculos la varsta mea. Adica, nu stiu, macar un val de Vama Veche, asa. Faptul ca am multe alte joburi, ma tine cu picioarele pe nisip.
Esti o femeie foarte frumoasa. Simti ca trebuie sa muncesti mai multi ca sa confirmi talentul tau?
Multumesc, multumesc. Eu ma bazez pe inteligenta, umor, rafinament, plus cele cateva carti citite, plus talent, cum ar veni. Si sunt si pregatita sa le folosesc in favoarea rolurilor. Ah, tu zici ca frumusetea e o piedica? Nu e, nici gand. E un rasfat asta. Ne face placere sa vedem oameni frumosi pe scena sau pe ecran. Vedem exemple din alea, de ti se opreste respiratia. Nu stiu cum frumusetea aia le-ar putea fi o piedica. Sau nu vad eu bine lucrurile. Nu stiu. La nivelul meu de frumusete, nu e o drama, ma descurc.
Crezi ca puteai sa faci mai mult pina acum?
Da, eu am energie pentru mii de lucruri, sunt si la o varsta la care as putea juca multe roluri. Dar, nu depinde doar de mine. Tine si de noroc si de alte lucruri, am zis mai sus.
Care a fost momentul in care ai fost super mandra de tine?
Cand a venit mama sa ma vada pentru prima oara la teatru. La o masuca, la Godot. A stat cu o prietena de-a mea si cu alti oameni necunoscuti, fireste, ca la Godot. Doua tinere dragalase si o doamna actrita. Si eu pusesem un anunt haios pe facebook, rugam oamenii sa vina, sa rada si sa ma aplaude, ca vine mama sa ma vada, si sa ii dam impresia ca sunt pe val, cum ar veni, desi nu sunt neaparat. A vazut mama piesa, a ras, a plans, prietena mea o urmarea atenta, era un spectacol in sine. Aplauze, oamenii au plecat, a plecat si doamna actrita de la masa mamei si cele doua tinere dragalase au inceput o discutie de genul cu ce actrita au stau ele la masa, cat de tare. Iar prietena mea a aratat catre mama si a zis „dar stiti cu cine ati mai stat? doamna e mama Mariei Obretin„. Eh, si in acel moment fetele au avut o reactie…care a adus toata fericirea de pe lume in inima mamei „SUNTETI MAMA MARIEI??????? Doamna, wow…„din astea. Saraca mama plangea, radea, tremura. Asta a fost unul dintre momentele de mare fericire pentru mine, bucuria asta e ei, pentru ca ea m-a sustinut tot timpul, indiferent cat de nebunesti au fost planurile mele pentru viata.
foto: Adi Popa
make up: Alexandra Stoica make up
Stilist: Andreea Timofti
Vestimentație: Urbanik București
Locație: Consiergo
Picturi de Rodica Benintendi
