De ce iubesc hotelurile la nebunie. O noapte la Sheraton Bucureşti

N-am fost fascinată de hoteluri de mică. Bine, nici experienţa vacanţelor pe vremea comunistă nu a ajutat prea mult. Îmi amintesc cum mergeam cu ai mei la Jupiter şi, cocoţată în vârful unui pat, ţipam că am văzut un şoarece. Sau cum treceam prin sala mare a restaurantului, plină de suedezi sau nemţi, ca să ajungem în sala mică unde stăteau românii. Străinii nu sufereau de lipsa mâncării, în timp ce noi eram mereu la „regim”. Dar dus e Ceauşescu şi n-am să vă vorbesc acum despre acea perioadă.

În 2021, spun cu mâna pe inimă, iubesc hotelurile. Şi azi vă povestesc o experienţă deosebită. În plină pandemie, am ales să îi fac Mariei o surpriză şi am fugit de acasă la hotel. Şi nu orice hotel: Sheraton Bucureşti. Iubesc ideea de turist în oraşul meu şi nu suntem la prima abatere. Acum doi ani, am stat la Ramada şi a fost minunat. Am descris experienţa aici.

La Sheraton am ajuns duminică după prânz. Trecem de nedumerirea şoferului de la Uber care ne-a luat din Voluntari să ne ducă la Romană. S-a uitat la noi, fiecare cu geamantanul ei roz, şi a plecat zâmbind.

În plină pandemie, când toată lumea era stresată, am fost întâmpinate cu zâmbete şi căldură. Peste tot, semne ale standardului înalt de la Sheraton. Normele de igienă respectate cu stricteţe. Am primit cartela şi am urcat în cameră.

Am ajuns la etajul 15. Când am privit pe fereastră Bucureştiul de atât de sus, mă gândeam că niciodată nu am mai stat atât de sus într-un hotel. Apoi mi-am amintit că am stat la Ritz în Atlanta, dar asta e o altă poveste, dintr-o altă viaţă, un capitol ce merită povestit separat.

Sheraton e un hotel elegant, impunător, detaliile sunt clasice, nu sunt excentrice, dar luxul e la el acasă. Şi luxul începe cu o curăţenie demnă de reclamele la detergenţii de top. Apartamentul în care am stat, a fost pur şi simplu perfect. Baie inundată în multă lumină, prosoapele pare că le-a lăsat cineva fără să le numere neapărat. Patul înalt, mini bar, espressor cu pastille pregătite, apă la discreţie din partea casei.

Punctul culminant al dormitorului vine de la fereastra care oferă cea mai frumoasă privelişte a Bucureştiului. Să stai tolănit, să te uiţi minute în şir la lumea de jos, să citeşti cartea preferată sunt doar câteva idei pentru această fereastră WOW.

Vă mai spun puţin de pat. Am eu o fixaţie cu paturile. Îmi plac mult canapelele, sunt expertă la pui de somn pe canapea, dar, dar, dar… un pat de hotel impecabil VINDECĂ ORICE. Şi aşa a fostpatul de la Sheraton. Am dormit cu Maria mult şi bine, ca două fete fugite de acasă, departe de lumea dezlănţuită.

Încet, încet se renunţă la măsurile anti-covid, ne reîntoarcem la viaţa normală. Mi-am făcut o listă de locuri unde e musai să ajung. Multe sunt departe de graniţele României, dar multe sunt şi aici, chiar în oraşul unde lumea aleargă după bani şi faimă. Bucureştiul e obositor uneori, dar îţi oferă oportunităţi pe care în altă parte nu ai cum să le găseşti. Sheraton e pe lista mea, abia aştept să merg cu prietenele mele. Vreau să le fac o surpriză să le invit într-o seară la restaurantul Benihana.

Conceptul de gătit live la teppanyaki mi se pare pur şi simplu wow. Bucătarii profesionişti din Asia gătesc live pe mesele hibachi. E o experinenţă unică, marca Sheraton.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.