Fifi powered by Neby. Episodul 1

  • neby1

    Niciodată n-am simţit până acum febra musculară. Stiu ce e epuizarea fizică, de la stat ore în sir la redactie sau după multe nopţi nedormite. N-am făcut niciodată sport cu adevărat. Nu se pun alintăturile când mi-am făcut abonament la sală şi mă duceam de 3-4 ori.

    Sâmbătă am făcut primul meu antrenament adevărat. Cu Florin Neby (#mynewpersonalmaster). Foarte greu pentru mine, banal pentru oamenii care merg măcar 10-15 minute pe jos zilnic. Abia mă mişcam şi îmi era o jenă cumplită de neputinţa mea.  Cred ca e util pentru cei care se tem de sport si de schimbarea adevarate sa va spun prin ce am trecut.

    În primul rînd mi-a fost frică. O frică pe care nu ştiu să o explic.

    Am depăşit frica şi dupa primele 3 minute am zis vai Fifi ce uşor e, banal, ce tare eşti!

    După 10 minute am simţit că leşin. N-am leşinat.

    După 15 min am zis că vomit şi Neby mi-a zambit si mi-a spus: ” E normal si sa iti vina sa lesini si sa iti vina sa vomiti. Esti un om care nu a mai facut miscare de multa vreme. ( #nuamfacutniciodataprietene ).

    La minutul 25 (ca ma uitam pe ceas, poate poate scap ) am cedat. M-am asezat si am zis: ” Gata, nu mai pot. Nu mai pot. ” Imi era o rusine de omul ala de nedescris. „Ridica-te, nu sta, te plimbi prin sala, nu sta. Dar nu mai pot. Ba poti. Bea putina apa si te plimbi un pic, uite ia un plic de zahar, ti-a scazut glicemia. „( Eu tot asteptam sa apara o camera ascunsa, n-a apărut ). Mi se pusese un nod în gât şi simţeam că mă buşeşte plânsul. ” Nu pot sa te mint, o sa te simti asa in primele 2-3 saptamani, e o bariera dar o sa treci de ea. Si iti promit ca dupa ce o sa pleci de aici o sa te simti alt om. ( m-am gandit oooook, eu sunt pe moarte si tu nu intelegi, cum naibii sa ma simt bine după acest măcel )

    Nu va inchipuiti ca m-a pus sa stau in maini cu cadere in pod! sau sa fac flotari sau sa sar coarda 10 minute. NU, m-a luat incet m-a pus sa urc si sa cobor, atentie in ritmul meu, pe un step ( din acela care se foloseste la stepaerobic ). De 15 ori. Serie de 3. Sau sa ma asez si sa ma ridic de pe el. Genul acesta de exercitii.

    Dupa 30 de minute ne-am mutat in sala de fitness unde a trebuit sa pedalez timp de 10 minute pe bicicleta. Neby mi-a setat bicicleta la grad de dificultate 3 ( nu radeti!!! ). Mi s-a parut usor, de vara, dar dupa 3 minute desigur ca nu mai puteam. Ce sa vezi eu, Fifi, apăsasem din greseala pe butonul din maner si am ajuns la nivelul 19 :)))))). Noroc că a văzut omul şi a corectat imediat. Asta e din seria mai avem si elevi la sala care se saboteaza singuri.

    După 40 de minute s-a terminat povestea. Tragi comedie pentru mine.

    El, politicos:

    – Hai sa te conduc la vestiar ( vestiarul e la etajul 2, sala e la etajul 3 )

    Eu fericită că am scăpat:

    – Nu, lasă. Mă descurc.

    Nu m-a lăsat şi a venit cu mine. Când să cobor scările, el o luase înainte, şoc şi groază! Nu mai puteam să cobor. ” Vezi de ce am vrut sa vin cu tine? ” Am coborât ca aia micii de nu ştiu ce sunt alea trepte.

    Am ajuns in vestiar unde am stat lipita de dulapul rece pe ceas 15 minute. Nu am fost in stare nici sa ma schimb, am plecat cu hainele de pe mine. Femeia de serviciu venita sa faca curat a deschis geamurile si mi-a dat apa. A zambit intelegatoare: ” Asa e prima data dar o sa vedeti ce rezultate o sa aveti daca veniti constant. „

    Am plecat. Ma rog, n-am plecat imediat ca am mai stat 10 minute in masina ca nu reuseam sa apas pedalele :))))

    Ce e senzational desi simteam ca muschii mei toti plang, ma dureau si sprancenele, aveam o senzaţie de bine extraordinară. Ceva ce n-am mai experimentat pina acum. Oamenii care fac sport probabil ca inteleg foarte bine despre ce vorbesc.

    Sambata toată ziua si duminica abia mergeam. Simteam ca s-a prabusit un avion peste mine si au mai trecut si vreo 2 trenuri. Ceva de neimaginat, dar starea de bine si euforia erau si ele acolo. Duminica eram la Mega image si m-am aplecat sa iau ceva din cos si am cazut. In genunchi. La propriu. Pur si simplu, au cedat. Am râs. Eu de mine si de necazul meu :))))

    I-am scris lui Neby ca nu prea ma misc si ca am căzut şi nu stiu dacă să vin a doua zi la clasa de pilates.

    M-a incurajat, mi-a spus că o să vină vremea când o să-l întreb de ce nu mai fac febră. Si ca au patit si altii, barbatii in toata firea sa le cada portofelul pe jos si sa nu poata sa il ridice. Si da, ar fi bine sa vin la pilates. Si m-am dus desi ma simteam praf si pulbere. Si bine am facut. Ciudat (pentru necunoscatori ca mine), dar febra tot cu miscare trece.

    Despre pilates  va povestesc data viitoare, tot atunci si despre planul alimentar.

    Pe Florin Neby il gasiti la sala lui nou nouta Neby Fitness.

 

7 gânduri despre &8222;Fifi powered by Neby. Episodul 1&8221;

  1. Sabina zice:

    Ma bucur pentru tine cum m-am bucurat cand am inceput eu un astfel de program. Florin este un om extraordinar si o sa te ajute mult. Eu m-am lasat intre timp, am vazut ca pentru mine alergatul e mai bun, dar probabil ca o sa reincep ceva, mi-e dor de sport in echipa. Tine-te de treaba si ai rabdare. Rezultatele se vad in timp, corpul trebuie sa inteleaga schimbarile, uneori in 3-4 luni. Si nu uita ca 80% dintr-o viata sanatoasa, nu cura, nu dieta, e in bucatarie. Te imbratisez 🙂

    • fifistie zice:

      Si eu visez sa alerg dar…mai e mult pina departe. Da, Neby e fix ce imi trebuie. Cred ca e important ca omul cu care lucrezi, care te pune la treaba, sa stie exact cum sa te motiveze, sa te ajute si sa intervina corect cind tu simti ca nu mai poti. Ca daca tipa, te blochezi si o lasi balta, daca te mangaie pe cap, te alinti si nu mai faci nimic etc. Cred ca e un secret al antrenorilor care ajung la acel punct de mijloc in care sa au cuvantul potrivit la momentul potrivit, stiu exact ce sa faca si ce sa spuna. Si cred ca Neby stie secretul asta 🙂

  2. Cristina zice:

    Fifi, te înţeleg perfect. Eu fac febră musculară şi după ce merg pe tocuri, o dată-n an. Şi cam aşa încep toate planurile măreţe de făcut sport, cu aceleaşi urmări dureroase. Been there. Numai că n-am trecut never ever de stadiul de mai mult de 3 şedinţe. Aşa că, dacă găseşti reţeta de nu abandona după prima febră, după primul muşchi întins, fă un ghid practic în imagini şi vinde-mi-l şi mie. Plătesc bine, că m-am săturat să am fundu’ cât Mitropolia Moldovei 🙂

  3. Tania zice:

    Am ras cu lacrimi ce ai scris 🙂 Asta se intampla cand dai de un antrenor bun.
    Felicitari pentru startul tau si multa voina si energie pe mai departe.
    Cu drag, Tania

    • fifistie zice:

      Daca sta sa gandesti la rece, cand vrei sa iti scoti o masea, nu te legi de usa cu o ata si extragi:))) Te duci la un dentist. Asa si cu mersul la sala si cu antrenorul 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.