Clasa Zero. Cum să nu îți pierzi mințile ca părinte. Soluții salvatoare

02-blureaza-telefoanele-foto-marejpg_33a8decee1

Înțeleg perfect care a fost ideea guvernanților: să evite aglomerația de la scolile vedetă. Pentru că sunt unele școli spre care trage toată lumea și altele unde nimeni nu vrea să-și înscrie copilul. Și au fost mega scandaluri cu șpăgi date directorilor.

Ministerul a vrut să facă ordine și uite așa a început isteria națională.

Ce nu au luat în calcul factorii de decizie este voința părinților. Mame și tați care vor pentru copiii lor cea mai bună școală, cea mai bună învățătoare.

Și uite așa oamenii caută disperați soluții. Avem 2 situații clare:

1. Cei norocoși care aparțin ca domiciliu de școala mult visată. Merg pur ;i simplu și înscriu copilul

2.  Cei care au ghinionul ca școala de cartier să nu fie cine știe ce și atunci oamenii apelează la soluții:

– cunoștințe, rude, prieteni care îi ajută cu viza de flotant

– necunoscuți care îi iau în spațiu pentru o lună CONTRA COST ( sumele variază între 200 și 300 de euro ) cât să își faca oamenii înscrierea

– închirierea. Părinții închiriază o garsonieră sau un apartament ca să își faca o viză de flotant.

Vă invit să citiți părerile unor părinți care au trecut prin acest calvar.

Pai, mai intai, am aflat ca strada noastra este in circumscriptia unei scoli cotata prost, pentru ca a fost inchisa cativa ani pentru renovari si a ramas fara cadre didactice si elevi. Intr-o prima faza ne-am facut curaj si ne-am spus ca poate fi un plus, clase putine, putini copii, primeste al nostru mai multa atentie. Citind bloguri si cerand pareri, am aflat ca in scoala respective sunt numai suplinitori. Si a inceput calvarul obtinerii unei vize de flotant, ca sa il mutam in scoala bine cotata din cartier: de la telefoane date la cunoscuti, la cunoscutii cunoscutilor, la oameni din minister, audienta la director, parlamentari cu sefa de scara, postari repetate pe facebook ale listei strazilor ce se incadrau la inscriere, umilinte si rugaminti la portarul scolii (pe care intentionam sa il platim, oricum), am incercat orice. Eram in faza de cautat anunturi in ziare sau pe cate un stalp de electricitate in jurul scolii, sa dam de bisnitarii de vize flotant. Si a aparut salvarea de la o amica. Scurt, curat, cu drum la politie, unde era o mica coada de disperati, apartinatorii copiilor care nu aveau adresa potrivita si cautau sa rezolve problema pe aceeasi cale.. 

A fost megacomplicat, cand de fapt ar fi fost f simplu. Daca as fi cunoscut pe cineva care statea pe una din strazile arondate. Pentru ca daca vrei la o scoala anume. Stai in cap si tot gasesti pe cineva care sa stea pe una din strazile alea. Si faci frumos o lista cu strazile arondate. Si o distribui de la prieteni, pana la clienti sau parteneri de afaceri si chiar si la medicul de familie sau medicul dentist, directoarea de la gradinita. Si chiar nu-mi mai aduc aminte ce idei mi-au mai trecut prin cap. Norocul vine de unde te astepti mai putin. Cu bani, fara bani, chiar nu mai conteaza. La mine a fost cu bani. Si cu om devenit neom timp de aproape o luna. 3 zile inainte de inchiderea inscrierilor fluturam triumfatoare florantul de pe buletin. Bun….human again. Dar ce sa vezi. ..a inceput apoi calvarul intrarii la invatatoarea mult visata. Si cam asa au stat lucrurile la noi. Azi suntem o eleva fericita si o mamica mandra tare!

Nu ştiu ce înseamnă şcoală bună sau proastă, nu ştiu ce înseamnă învăţător bun sau rău. Ştiu însă că m-am uitat pe rezultatele la Testele Naţionale, am întrebat în stânga şi în dreapta, am fost în vreo două- trei şcoli şi m-am hotărât să înscriu copilul la o şcoală bună, aşa zis de fiţe. Toate bune şi frumoase, mai greu a fost cu viza de flotant. Am încercat mai întâi prin cunoştine, din gură în gură. Nu a mers. Am încercat la mătuşi şi verişoare. Nici aşa nu a mers. Până la urmă, am scris un text pe care eu l-am vrut haios, pe facebook. Mi-au dat oamenii like, share şi tot ce trebuie. Tot nimic. Iar timpul trecea, şi ziua Z se apropia. Am scris din nou pe facebook, un text mai disperat şi cineva m-a ajutat. Cunoştea pe cineva, care cunoştea pe cineva care locuia acolo. Aşa că acum am viză de flotant. Am rezolvat. Puteam să merg şi pe varianta scurtă- să plătesc 150 de euro sau 200 pentru o viză de flotant. Nu am vrut însă aşa. Iar dacă ar fi să o iau de la capăt, m-aş interesa unde pot să îmi fac viză de flotant şi abia apoi aş căuta şcoală.

sursa foto: libertatea.ro

 

 

Un gând despre &8222;Clasa Zero. Cum să nu îți pierzi mințile ca părinte. Soluții salvatoare&8221;

  1. adela salajan zice:

    Noi am beneficiat de primul an cu clasa zero.Am zis ca nu ne prostituam cu viza de flotant si am mers la scoala de langa casa….mare greseala.Au fost 3 luni d
    e calvar la capatul carora ne-am mutat copilul la o scoala privata,minunata;noroc ca putem sustine financiar situatia:))).E un subiect delicat si spinos aceasta inscriere la scoala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.