Relatia nepotrivita. Poti sa scapi, dar vrei?


Mai mult te enerveaza decat iti face bine. Te desconsidera, te chinuie, de multe ori te face sa te simti ultimul om. El sau ea, partenerul tau cu care esti de cateva luni. Sau poate chiar de ani.  Iti dai seama ca e o relatie fara viitor dar totusi nu te poti desprinde. Ca te-ai obisnuit in mocirla asta calduta. Si obisnuita bate singuratatea. Stiu atat de multi oameni care stau in relatii gresite doar pentru ca nu au curaj sa plece , simt ca nu ar gasi ceva mai bun si la ce folos sa riste?


Un partener care nu crede in tine, care are alt sistem de valori, care te umileste de fiecare data cind prinde ocazia…va suna cunoscut, asa-i?

Am facut un sondaj si am ramas uimita sa vad cum oamenii se complac in relatii sau chiar casnicii de zeci de ani. Din lene, din comoditate, din prostie. Pina la urma fiecare om are o doza de lasitate in adn.

Doar ca la unii e usturator de mare. Si te mint in fata, pozeaza in fericiti pentru tine si pentru altii dar chiar si pentru ei. Cu cat poza de familie pare mai fericita cu atat scheletul din dulap e mai mare.

Pentru inceput cititi o conversatie cu una dintre cele mai frumoase si interesante femei pe care o cunosc eu. Am ramas uimita…

– Ai stat vreodata intr-o relatie toxica, nepotrivita? Ce te tinea langa un om care stiai ca nu iti face bine? Cum ai reusit sa scapi?

          – Da. Nu am reusit.

          – Si de cati ani stai in povestea asta?

          – 6 ( sase)…

– Si de ce crezi ca nu poti sa scapi? 

– Obisnuinta, comoditatea

           – Da nu te gandesti ca iti pierzi cei mai   frumosi ani din viata? 

– Am ramas mereu de moment ca oricum nu a aparut nimic altceva la orizont am ramas asa. Nu e neaparat toxic. Nu e ceea ce imi doresc.

          – Si cu ce argumente te intoarce din drum?

– Ca in orice alta relatie noua e frumos la inceput si in final se ajunge la o anumita monotonie. Asa imi zice. Si ca nu e o solutie sa caut ceva nou. Ma iubeste si e tot timpul acolo.

           – Lasa mah ca o sa vina printul din
  poveste si tu o sa fi printesa din castel,   o sa vezi! :))))

– Sper. Sa fie colectionar de arta,pls!



Va invit sa cititi in continuare raspunsuri de la barbati si femei si sa vedeti cum fara sa vrem zicala au ce doare, dar ce place e cat se poate de adevarata.

Da, am stat cativa ani intr-o relatie care imi facea rau. Nu am o explicatie pentru ce simteam. Simteam că omul acela îmi face rău, că îmi consum cu el foarte multă energie si spre sfârsitul relatiei am înteles că omul îmi făcea rău ai am renuntat Era o relatie toxică pentru ca nu îl iubeam. Dar aveam nevoie de el…


Problema cu relatiile toxice e ca nu prea stii ca-s toxice, decat foarte tarziu, cand deja toxicitatea lor s-a imprimat foarte adanc, in ADN-ul tau. Nu stii ca omul pe care-l consideri Soarele si Luna, 2 in 1 superoferta iti face rau si ca te-a subjugat in cel mai parsiv mod cu putinta: cu acordul tau. Am trait pe pielea mea o astfel de relatie, cu grad inalt de toxicitate, care din fericire a durat doar doi ani, insa din nefericire au fost si cei mai frumosi – primii ani de facultate. Am invatat enorm despre mine in urma acestei relatii, dar nu-mi mai da nimeni anii aia inapoi, din pacate. Cum am scapat? Am avut inger pazitor, pentru ca El a fost cel care apus capat relatiei. Mie-mi era prea frica s-o fac, desi simteam de multa vreme ca nu mai era totul in ordine. Si din fericire pentru mine, a si fost genul care a sarit rapid la alta, in next level si nu m-a mai sacait pe mine, cum altminteri mi se pare a fi cel mai toxic mod de a chinui pe cineva: du-te-ncolo, vino-ncoace, lasa-ma si nu-mi da pace. Am vazut in jurul meu, la alte prietene, ce poate insemna genul asta de du-te vino si ma bucur ca am fost lasata in pace de-a binelea, din prima. Oribila experienta, dar ce dulce a fost trezirea! Dupa un iad din asta, cresti cat altii in zece raiuri.


Ti se pare ca daca e cu nabadai e frumos, nu te plictisesti. Eu zic PAS la primele semne de toxicitate, nu la primele certuri, ci la primele semne de intruziune…

Da…am stat…in sensul ca a fost o relatie de 3 ani, care se terminase din punctul meu de vedere …dar el nu intelegea sau se prefacea ca nu intelege….pentru ca nu concepea sa ne despartim….si am mai dus-o asa cel putin un an….de cate ori voiam sa vorbesc cu el ma gandeam doar la cat o sa sufere el si cat de greu o sa-i fie lui. Pana intr-o zi cand am iesit cu fetele in oras iar el mi-a zis ca sta acasa (nu stateam impreuna ). Ne-am intalnit in oras…el era cu unele in club. Asta era motivul pe care il asteptasem ca sa pot sa termin relatia aia fara sa ma mai simt eu vinovata. Din momentul ala nu i-am mai raspuns la telefon niciodata.

Da, am fost intr- relatie nepotrivita, toxica, cum vrei tu. Inca Sunt. Am stiut de la inceput ca nu e ce trebuie dar am zis ca o sa mearga. Si n-a mers. Si daca tot nu mergea ne-am casatorit. :))))))) Si acum suntem casatoriti. Lumea ne vede super fericiti dar de fapt nici unul dintre noi nu are c… sa divorteze. Si parca imi e si lene sa o iau de la capat cu altcineva, cred ca si eo la fel. E stupid, dar asta e adevarul.

Da. N-am plecat din obisnuinta si teama de singuratate. Adica prostia din capul meu. L-am inlocuit cu altul. 

Stiu cum e. Din pacate. Nu am scapat. Nu pot sa renunt… Stiu ca nu duce nicaieri dar mai am un gram de speranta ca se va schimba ceva Poate nu este ceea ce te asteptai sa auzi, dar asta e raspunsul meu.

 Am stat lângă un bărbat extrem de gelos. Ce m-a ţinut? Ştiu că gelozia vine din neîncredere în propria persoană. Te desconsideri, de vreme ce crezi cu tărie că omul de lângă tine te-ar putea înşela sau părăsi cu oricine altcineva. Aşa că, iubindu-l, am tot încercat să-i construiesc încrederea în el. Sunt genul care merge până în pânzele albe, ca să nu regret că n-am încercat. Era să mă şi mărit cu el (vacă, da). Când am epuizat tot, am renunţat. Nici măcar nu mai semănam cu mine.


Cea mai buna metoda sa scapi din relatie, il iei de barbat. Si sa iti dau si un raspuns inteligent: Relatiile toxice dupa parerea mea se datoreaza diferentelor de opinie si dorintelor celor doi parteneri. Daca la momentul la care tu iti doresti un copil elvrea samearga cu baietii in Thailanda, te oftici, ti se pare ca nu e bun pentru tine, ca iti pierzi vremea… etc si viceversa. Stai cu un om care nu iti face bine pentru ca speri ca se va schimba, dar poate trebuie sa mai schimbi si tu ceva si atunci poate nu iti mai face rau si nici tu lui si …il iei de barbat..dupa cum spuneam la inceput :)))

Nu am reusit sa scap. Ma tine refugiul pe care il gasesc in el si de care am nevoie disperata… 

Oooo, da. La inceput a fost asa o dragoste de a trezit invidia tuturor…ea era foarte misterioasa si tacuta si linistita…nu ma cicalea …ma iubea tare…avea o supunere care ma uimea, se uita la mine ca la un zeu. Apoi, mi-am dat seama ca de fapt tacerea vine din prostie si de fapt nu prea are ce sa imi zica. :)))) Nu avea nici-o idee, mereu astepta de la mine totul. Era incapabila sa ia o decizie sau cel putin asa parea. Cand mi-am dat seama ca o sa mor sufocat de plictiseala i-am zis sa ne despartim ca nu merge si atunci ea s-a dat foarte bolnava apoi mi-a zis ca e gravida…nu era nici bolnava nici gravida. Era nebuna de legat. Cum am scapat? M-a inselat cu un prieten:)))) Si nu te-ai ofticat? Nu, am fost fericit ca am scapat. Ma simteam mereu de parca port in miezul verii un pulover gros pe gat, asa atarna…:))))

Mah, nu stiu ce pana mea m-a tinut linga el. Probabil ca a fost primul barbat care m-a cadorisit cu orgasm, ca alta explicatie n-am! Am fugit la propriu in Danemarca 3 luni ca sa nu ma mai las impresionata si m-am intors ca o zana libera si-am intrat in alta relatie:))))


articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro 

4 gânduri despre &8222;Relatia nepotrivita. Poti sa scapi, dar vrei?&8221;

  1. V. zice:

    Mereu mi-am zis, uitându-mă în jur, că niciodată nu voi ajunge una dintre femeile care se complac într-o relație de dragul comodității sau a fricii de singurătate. De fapt, niciodata și nici acum nu mi-e frică de singurătate. O iubesc, mi-e dor de ea. Dar dupa doi ani și jumătate într-o relație călduță, mi-e teribil de greu să spun stop. Vinovăția mă roade. A fost lângă mine când și eu aș fi fugit de mine. Cum să ies de aici? Cum?
    Era o vorbă din bătrâni care spunea că-i mai bine ca bărbatul să iubească mai mult. Mi-am dat seama că mie nu mi se potrivește bobul ăsta de înțelepciune populară. Eu ori iubesc cu toți atomii, ori nu. Nu există „te iubesc un pic” sau „te iubesc așa și-așa”. Și de la o femeie pasională și pasionantă, am ajuns o blazată și dezinteresată, dar mai ales epuizată de atâta muncă să fac relația să meargă. Pentru ca am simțit din prima clipă că n-o să fie niciodată relația AIA, dar m-am încăpățânat să cred că mă voi da pe brazdă și că îl voi iubi la fel cum mă iubește el. Și nu pot. Mi-e drag de nu mai pot, îl respect și aș muta munți pentru el, dar imi dau seama că la fel simt și față de cel mai bun prieten din liceu. Și totuși… vinovăția e prea mare.

  2. Clau zice:

    Sunt intr-o relatie toxica de 6 ani..ne-am cunoscut pe internet,el turc versat stabilit in Olanda,eu o fata naiva.M-am indragostit iremediabil cand a venit dupa mine prima data(desi s-a rugat de mine sa ma duc la el..asa fiind invatat..nu mi-am incalcat principiul de a ,,nu ma duce dupa un barbat)..dupa ce a plecat de la mine s-a mai dus la doua femei,ambele contactandu-ma mai tarziu…in fata probelor a recunoscut dar s-a jurat ca numai pe mine ma iubeste…Am plecat la el..in scurt timp mi-am dat seama ca e un impatimit al site-urilor matrimoniale romanesti…dar iar m-am mintit singura…tot timpul se vaita ca-l deranjeaza femeile,dar el numai pe mine ma iubeste…in 6 ani am plecat si m-am intors de 12-13 ori(am si uitat)…la fiecare revenire descoperind ca in perioada cand am fost plecata el imediat a adus pe altcineva in casa…ultima data anul acesta m-am intors la insistentele lui ca se va schimba…am cedat dar o data ajunsa la el am descoperit ca abia plecase o pustoaica de la el(el fiind trecut de 40)…iar ei continuau sa vorbeasca fara sa stiu…cu ajutorul ei l-am demascat,am fugit pentru prima data fara sa stie,dar im-am trezit cu el in tara,rugaminti,scuze…ne-am intors dupa ce mi-a jurat ca nu vor mai exista coduri la pc,telefon…bineinteles ca au fost minciuni,acum e mai precaut..bineinteles ca sunt coduri peste tot,diferenta fiind ca sunt unele pe care nu le stiu…am ajuns la saturatie,relatia asta m-a distrus cu voia mea.M-a si lovit de cateva ori…cum citeam mai sus..acceptam pt ca ceva e legat de copilarie…da..si tatal meu o lovea pe mama,o insela…in cele din urma mama divortand…Singura vinovata sunt eu…dar,totusi,simt ca am nevoie de ajutor…am uitat sa scriu ca toti mi-au zis ca nu e ok pt mine..chiar si familia lui…eu imi doresc un copil,el nu vrea deoarece are 2 fete dintr-o relatie anterioara…toti vad ceea ce eu nu vreau sa vad..sau nu pot sa vad

  3. Mara zice:

    Am 2 ani de căsnicie, un copil de 1 an. Am văzut de la început că nu mă potrivesc cu cel ce acum mi.e soț, dar…aveam 35 de ani , nicio perspectivă de a mă mărita… căci până la urmă mă lipseam și de visele de a iubi și a fi iubită, numai să mă căsătoresc și eu o data! Ajunsesem in depresie….
    Nu mi.am închipuit ce iad mă așteaptă. Câtă umilință, vorbe urâte.. plâns zilnic aproape, chiar și când eram gravida, de simțeam că o să moară copilul in mine… Nici o iubire, înțeleg, dar nici o urma de respect măcar?!am vrut sa plec de multe ori. Dar am rămas. Deși ziceam și eu, când nu eram in situație, că n as sta așa, că n as face cum a făcut mama mea, care doar prin văduvie a scăpat de el.
    Mai am îmbolnăvit de atâta supărare, stres,, dispret din partea lui, oboseala, muncă. ..simt că cedez psihic. Și a început să îmi fie rău și fizic. Bolile fizice se fac și pe fond emoțional.
    Dacă mă bate sau am dovezi că mă înșeală, zic că îl voi lăsa. Dacă nu, fac planuri că îl voi lăsa când copilul termină liceul si e matur. Oricum, știu că va vedea până atunci în ce familie e, dar..mă amăgesc că pt el stau . Dacă nu îl aveam, cred că eram deja plecata.
    Fugiți cat mai puteți!!!

  4. Alyna zice:

    Buna ziua.Si eu sunt intro relație toxica si in fiecare zi ma jignesft ,nu fac nimic bine,ma umilește ,ma injoseste si nu mai suport vita asta…sunt insarcinata si in 6 luni cu toate ca stiu ce greu ma asepta de acuma…eu fiind acasa la mine singurul sprijin financiar ,nh stiu cum voi face fata cu cheltuielile si mai ales ca trebuie sa vina si bebele….dar de cit sa mai raman in relatia asta fac un credit si dupa ce imi revin si merg la.munca o sa le achit pe toate…nu mai suport jignirile si umilinta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.