Despre prietenie. Cu toata dragostea

noiembrie 1, 2016noiembrie 1, 2016Scrie un comentariu

Sunt oameni pe care i-am cucerit din prima, cu o replica. Și am rămas prieteni pe viață.

Cu alţii a fost mai complicat, a trebuit să le arăt că-s smart şi că fifi e doar o poreclă.

Unii mă sună la 3 dimineaţa să-mi ceară ajutor şi bine fac. Alţii nu îndrăznesc să facă asta pentru că îşi închipuie că n-aş răspunde sau poate m-ar deranja. Fraieri, ce sa spun. De dragul prietenilor mei, mă dau jos din pat la orice oră. ( asta sa stiti daca v-ati sfiit pana acum :))

Pe vremuri nu eram deloc comoda, acu m-am mai potolit desi in continuare spun verde în faţă si obosesc daca nu mă pricepi din prima. Am invatat insa rabdarea si tacerea. Din pacate, inca ma plicitisesc repede ( cred ca asta e pacatul meu suprem )

Multa lume zice: Vai, Fifi cati prieteni ai tu. Nu chiar. Muuulte, multe cunostinte, asta da. Dar prietenia aia adevarata in care sa spui nu am chef sa vorbesc sau nu mai am chef sa ies din casa desi programasem sa ne vedem de o saptamana, asta e rara.

Mă uit la cercul meu intim, restrans. Acei prieteni adevarati care stiu ca vor ramâne toată viaţa aproape pentru că mă iubesc aşa cum sunt şi nu mă judecă. Trecem impreuna atat de misto peste supărări şi răutăţi şi gafe şi punem umărul cu zâmbet , when we have a situation.

Sunt perioade in care dispar cu totul dar ei nu se panicheaza, is obisnuiti si ma trateaza ca atare. Cei nou veniti in cerc se sperie si o iau pe aratura: Ai ceva cu mine?

Tin minte ca la un moment dat aveam un iubit care ma chinuia ca pe hotii de cai. Erau zile senine dar si multi nori, aproape permanenti. Si o prietena foarte buna de a mea mi-a zis in vremurile alea o chestie pe care am adoptat-o instant: Si azi cum e? Ce facem? Il iubim sau il uram? :)))

Prietenia e o arta. Pui ego deoparte si versi sufletul pe tava. Si dai tot ce e de dat. Pentru restul exista Mastercard.

P.S. nu, nu sunt in perioada de recrutari, cercul e cam inchis, dar vorba aia niciodata sa nu spui niciodata.

CONCURS! Castiga un curs gratuit de dans!

octombrie 27, 2016octombrie 27, 20164 comentarii

Voi ce faceţi iarna asta?

Nu-mi spuneţi că staţi la căldurică în casă şi hibernaţi şi că abia aşteptati Crăciunul cu sarmale, carnaţi şi cozonaci! Eu vă invit la dans! Şi nu orice dans, ci cel mai solicitant dans.

Lindy Hop pe ritm de swing. E un dans de prin anii „20 , născut în sălile de bar şi subsolurile din Harlem. E mai ceva ca o oră petrecută la sală sau la aerobic. În Bucureşti există o singură şcoală care predă Lindy Hop, București Swing Dance Society.

Cursurile sunt total ieşite din comun şi seamănă mai degrabă cu o petrecere între prietenii. Mai faci un dans, mai bei un cico….asta dacă mai poţi duce paharul la gură :)) Deci, dacă vă place muzica din Cartea Junglei sau cea a lui Louis Armstrong, clar o să vă placă și Lindy Hop Vă provoc la un concurs.

Dacă îmi spuneţi cea mai mişto amintire legată de dans, eu vă ofer un curs gratuit (pentru două persoane), timp de o lună şi o intrare gratis la una dintre petrecerile organizare de Bucuresti Swing Dance Society.

Mai multe despre cursurile de Lindy Hop găsiți aici.

RĂBDAREA. Merită să aştepţi sau nu?

octombrie 21, 2016octombrie 21, 2016Scrie un comentariu

Daca fructul interzis s-ar gasi in orice aprozar cu sau fara aer conditionat, n-ar mai fi interzis si lumea nu l-ar mai cauta innebunita.

Daca perechea de Louboutoni nu ar costa 1000 de euro si nu ar trebui sa strangi din dinti 6 luni, un an, poate ca nu ti i-ai dori atat . Te-ai duce drept la Obor si ti-ai lua slapi. 10 perechi. Toate culorile.

Daca o insula cu palmieri ca aia pe care ii ai la tine pe balcon …dar in ghiveci, nu ar fi la mii de kilometri distanta, ci la bulgari, ai spune…. ceva mai sexy de atat chiar nu ai gasit?

Daca apare cineva si iti place si in 3 zile arzi toata povestea, pleci mai departe fara sa intorci capul.

Tot ce e perfect, la indemana, fara vreo mica zbatere, ne trece rapid.

Uite asa, alergam de nebuni dupa un fruct, pe care nu l-a vazut nimeni in realitate, nu ne cumparam nimic cu lunile ca sa facem basici de la papucii vietii, ne hranim cu poze color din raiuri indepartate si plangem dupa aventura aia care sa ne faca sa tremure carnea pe noi.

Merita? Cam da. Pentru secunda in care pui mana pe fructul interzis, iti admiri tocurile cu talpa rosie, ajungi in sfarsit pe plaja mult visata. Pentru prima atingere pe care ai asteptat-o o luna sau chiar trei. Amarul il uiti instant, nervii se transforma in placere pura, iar timpul nu mai e timp.

Problema e ca nimeni nu iti da garantii. Trebuie sa iti educi rabdarea si sa risti. Pur si simplu.

Good things come to those who wait.

Primele imagini de la Forest School Brasov, cea mai frumoasă grădiniță pe care am văzut-o vreodată

octombrie 6, 2016octombrie 7, 2016Scrie un comentariu

Va povesteam acum cateva luni ca la Brasov se deschide prima gradinita din padure din Romania. Articolul initial il gasiti aici.

Gradinita s-a deschis, are un succes imens. Au fost 56 de cereri pentru 18 locuri. Deja sunt rezervari pentru anul urmator.

Iata ca multi parinti inteleg ca educatia poate sa aiba alte rezultate daca nu se face intre patru pereti.

Mancarea e super sanatoasa, educatori scoliti in strainatate si super deschisi la minte, lenjerii de pat organice, ore de yoga si creativitate, perete de catarare si luuungi drumuri prin padure. Toate sunt ingredientele unei povesti de succes.

Mai multe detalii despre Forest School gasit aici

Concurs! Spune-mi cum a fost examenul tău de admitere la facultate

septembrie 27, 2016octombrie 3, 201625 comentarii

Update!!!

Delia Burca este castigatoarea concursului! Felicitari, Delia! Multumesc tuturor participantilor!

N-am intrat din prima la facultate si asta a produs un mic cutremur la acea vreme. Acum vad lucrurile diferit, desigur ca nu m-as mai stresa pentru un esec de moment. Luasem 10 la economie la BAC asa ca nu am mai citit nimic, desigur ca pina la admitere am uitat….Ma rog, am intrat cu brio anul urmator si restul e istorie.

Pentru ca pe 1 octombrie incep cursurile in universitatile din toata Romania m-am gandit sa te provoc la un concurs.

Intrebarea e simpla:

Cum fost pentru tine examentul de admitere? Spune aici printr-un comentariu ce iti amintesti, emotiile, momentele funny, esecul sau reusita.

Premiul e minunat!

Un voucher de cumparaturi la Zip Up. Poti sa iti iei cu el cel mai cool rucsac pentru facultate.

Durata:

Concursul se incheie vineri seara la ora 24.00. Anunt castigatorul sambata dimineata la prima ora aici pe blog si pe facebook.

Si ca sa iti faci o idee si mai clara, iata cateva din Minunatiile de la Zip Up.

Prima zi de școală. Cele mai mari emoții din lume

septembrie 13, 2016martie 19, 2025Scrie un comentariu

Ciorapi albi probaţi de N ori, la fel şi pantofiorii de lac albaştri.

Sarafanul cusut de Mia, bunica ei şi o cămaşă albă perfect apretată. Codiţe ca în filmele cu şcolăriţe.

Si nerăbdarea. Nerăbdarea să-şi revadă colegii şi să se întâlnească cu Doamna. Doamna cu D mare pentru că e o învăţătoare minunată, pe care copiii o adoră. Ce emotie puternica si frumoasa când în curtea şcolii a apărut învăţătoarea şi copiii au ţâşnit fericiţi spre ea.

Am intrat în clasa cu nodul în gât. Lacrimile mele isi fac mereu datoria cand e vorba de Maria.

Ea n-are nicio treaba, e veselă şi pozează fericită că tatăl ei are aparatul după el. Se simte Mihai Viteazul 🙂

E mândră că e şcolăriţă deşi e uşor îngrijorată că nu o să fie ea cea mai bună.

A răsfoit cărţile şi tot spunea ce mă fac dacă nu ştiu? Am liniştit-o. I-am spus că de aia merge la şcoală că să afle, să ştie mai apoi. În mintea mea de mama aş fi vrut să o dau la şcoală la 15 ani, să o las să copilărească mult şi bine printre păpuşile ei roz şi lumea de basm din poveştile bunicilor.

Dar, asta e viaţă, şcoală a început şi Maria face primii paşi. Şi simt că şi noi deodată cu ea…

Povești din Algarve. Ilha Deserta, insula unde timpul nu e timp

august 14, 2016iulie 4, 20172 comentarii

A fost dragoste la prima vedere. Am pus ochii pe Ilha Deserta din avion. Nici macar nu stiam cum o cheama. Nu-mi putea lua ochii de la ea, dar mintea mea ma cenzura: ” Oricum, Fifi nu ai cum sa ajungi acolo tu cu raul tau de mare”

Am trecut cu gandul peste asta si am descoperit Algarve in vacanta organizata de Cocktail Holidays. Litoralul Portugaliei Fantastice, cu plaje spectaculoase, cu oceanul ca in reclamele scumpe, cu viata de noapte si mancarea extraordinara iti da sute de motive sa il vizitezi.Eu am ales zece despre care am scris aici.

Unul din motivele mele este Ilha Deserta. Imi scosesem din cap ideea ca as putea ajunge, cand intr-o zi vizitam Faro si m-a abordat o domnisoara care impartea pliante. Fix cu insula vietii. Cand am vazut fotografia am zis poate e totusi un semn, daca totusi mi-as lua inima in dinti si as merge? Ea m-a asigurat ca daca merg cu feribotul nu o sa imi fie deloc rau. Cumva m-a convins si iata-ma in port. Am ajuns la 11 jumate decisa sa iau feribotul de 12 dar ghinion. E plin. Primul loc liber la 1 jumatate. Cel mai bine ca sa nu asteptati e sa va cumparati biletele de pe net.

Si am urcat pe feribot. Drumul e de 45 de minute dar canalele pe care mergi sunt atat de frumoase ca nu iti dai seama cum trece timpul. Am fost atata de bucuroasa ca nu imi e rau, incat imi venea sa topai pe acolo :)). Din cand in cand, pe un petic de pamant cate o familie venita pentru o zi la plaja. Trec barci de viteza care fac mult zgomot si pe langa care feribotul pare un melc pe apa. In larg, yachturile de lux sunt oprite pentru brunch, propietarii stau pe punte la un pahar cu sampanie.

Ajuns[ pe insula, am vrut sa stau 15 min , doar sa fac fotografii. Am stat doua ore care au trecut parca intr-o clipa. Plaja se intinde pe 11 kilometri, e lata si are un nisip foarte fin. Apa e curata, fara alge si ca bonus, pe plaja , gasesti scoici mari la tot pasul.

Am prins o zi cu valuri asa ca m-am bucurat de un spectacol unic. Spre deosebire de statiunile din Algarve care sunt invadate practic de englezi veniti la distractie, pe Ilha Deserta turistii erau majoritate francezi si americani, dornici de liniste dar si de valuri inalte, perfecte pentru surfing.

Oamenii se bucura de calmul locului, nu exista terase, nici muzica data tare. Un singur restaurant in mijlocul insulei cu preturi mari ( dar e normal avand in vedere ca esti pe o insula ) si in cadrul restaurantului exista un snack bar de unde iti pot lua o cafea si un croisant sau o tarta.

Insula Deserta face parte din parcul natural Ria Formosa asa ca aici se organizeaza tot felul de tururi de vizitat insulitele sau asa numitele bird watch tour.

Daca stati in oricare din statiunile din Algarve ca sa ajungeti pe aceasta insula, trebuie sa luati autobuzul pina in Faro. Aveti programul aici. Va recomand sa mergeti in timpul saptamanii pentru ca in weekend circula mai rar. Din statia de autobuz in 10 minute ajungeti in port. Acolo sunt afise peste tot cu tururile printre care si acest transport care Ilha Deserta. O sa va sara repede in ochi chioscurile unde se vand biletele. Puteti ajunge pe Ilha Deserta cu feribot, barca rapida sau cataraman. Cel mai ieftin si mai linistit e sa mergeti cu feribotul costa 10 euro-dus intors. Aveti toate detaliile de tururi si aici.

Ilha Deserta e un locul perfect pentru un apus ca in filme, o cerere de casatorie sau de ce nu, chiar o nunta romantica pe plaja.

Tabăra. Cum ne stresăm copiii cu fricile noastre

august 10, 2016august 10, 2016Scrie un comentariu

Aceasta este o poveste adevărată. O lecție de viață pentru mine.

În ultimele zile de vacanță în Bulgaria, la mare, mi-au căzut ochii pe niște fotografii. Copii fericiți într-o tabără de dezvoltare personală. “Măi să fie… la vârsta asta?” E drept, așa am gândit. M-am uitat la poze și am văzut numai zâmbete, am cerut apoi detalii și m-am gândit că ar fi o idee bună să o trimitem pe Maria în tabără o săptămână, mai ales că locația era aproape de casă, în Corbeanca. Tabăra era și cu cazare dar cei mai mulți copii plecau acasă la ora 6 și se întorceau a doua zi. Mă consult cu Popa. El zice: „Da, imediat.” Și o întrebăm pe Maria:

– Vrei în tabără?

– Daaaaa!

După ce vede pozele devine și mai încântată apoi, brusc, pe la ultimele fotografii din album mă întreabă:

– Daa, se doarme acolo???

– Doar dacă vrei, dacă nu la 6 vin și te iau acasă, zi de zi.

– NU VREAU!

După o întâlnire cu Mihaela Tone, psihologul care organizează tabăra, vine și prima zi. Plecăm voioase amândouă din casă. În mașină începe:

– Da nu dorm acolo, nu?
– NU.
– Dar dacă vreau să rămân peste noapte mă lași?
– Normal. I-am spus-o cu vehemența omului care știe ce are la ușă. Fie-mea și dormitul în altă parte… hahaha.

Ajungem în Paradisul Verde și plec zâmbind, lăsând-o și pe ea zâmbind că dăduse peste un păun care se plimba prin curte. Mi-am făcut programul ținând cont că trebuie să o ridic pe Miss Popa la ora 6 seara, să o aduc acasă.

La ora 16:00 sună telefonul. Văd scris pe ecran Mihaela psiholog. Îmi dau ochii peste cap și gândesc rapid: „Da, precis e vreo dramă, precis și-a pătat una din cele 7 rochii pe care și le-a luat la ea iar acum e botoasă ori a văzut vreun bondar imaginar.”

– Alo, da!
– Bună mamiiii! Cu acea voce mieroasă de #vreaucevadelaMegaImage.
– Bună puiule, totul bine?
– Da da. Dar te-am sunat să îți spun că eu rămân aici.
– Poftim?!
– Da, rămân aici peste noapte. Mă lași?
– Desigur… Vin să îți aduc pijamaua și eventual un sac de dormit.
– Nu e nevoie mami, că am și plapumă și cearceaf și pernă… să vii să vezi că dormim în copac.
– Bine iubito, ne vedem la 6, am zis frumos și ferm.

Am închis și l-am sunat pe Popa repede:

– Fie-ta vrea să rămână în tabără.
– Bineeeee.
– Stai că abia e ora 4. Vedem mai încolo…

Mergem să îi ducem pijamalele și o găsim desculță, pe iarbă, cu părul ud. Să ne înțelegem, copilul nostru nu vrea să își dea șosetele jos nici când sunt 40 de grade!

Mă uit la ea și văd cât de fericită e. Ne trage de mâini pe amândoi și ne arată unde o să doarmă.

Ajungem la căsuțele din copaci. Intru și mă uit la scară cât e de înaltă, îngustă și aproape verticală și primul gând care îmi vine în minte este: #cumosăîșirupăgâtulaici. Geamul nu se închidea prea bine, patul mi se părea prea mic, pătura prea groasă și cearceaful prea apretat. Plec cu inima îndoită dar bravând în fața lui Popa: „Ce tare, ce tare! Rămâne în tabără.”

Ajungem acasă, el își pune un pahar cu bere și dau să îmi fac un Aperol Spritz. În secunda următoare mi se instalează așa un nod în gât. Cam de dimensiunea unui măr ionatan. Decid să nu beau nimic că poate mă sună copilul să îl salvez.

– Măh Popa, cum doarme măh ea în copac? Dacă femeia aia nu stă cu ei, dacă își rupe gâtul? Dacă se trezește, se sperie și fuge?

Popa râdea:

– Încetează, nu are ce să pățească.

O sun pe prietena mea Gabi (psiholog) și ea cu copilul în aceeași tabără.

– Măi Gabi, de ce îi culcă în copac? Că sunt suficiente camere în care să îi culce!
– Păi, pentru experiență, e o aventură. Este o tabără de dezvoltare personală și sunt puși în situații neprevăzute. Calmează-te, o să fie bine, nu pățește nimic.

Aparent, m-am calmat. Atât de calmă eram încât nu am avut somn deloc. La 2:30 mă întrebam de ce mi-oi fi dezinstalat eu jocul ăla cu ferma de pe facebook. Croșetam în mintea mea scenarii halucinante cu ce se întâmplă în tabăra vieții. Așteptam să sune telefonul. Eram convinsă că o să sune fie-mea după ajutor. Pe la 3:00 m-am așezat în pat lângă Popa și m-am tot foit până l-am trezit. El:

„Hai, liniștește-te că e ok! Dacă nu era ok ne suna cineva.” În momentul ăla am început să plâng: „Daaaaa, că noi ne lăfăim în patul ăsta mare și copilul nostru doarme într-un copac. Ție ți se pare normal????”

M-am ridicat nervoasă că nu înțelegea gravitatea din gândurile mele și am ieșit pe balcon. Noi stăm în Mogoșoaia. Mă uit în zare spre Corbeanca și, desigur, suferind de scenaristă cronică îi strig lui Popa:

„Măăăh, e un nor negru fix peste Corbeanca. Un nor mare, mare! Dacă vine furtuna și îi trăznește acolo în copac?”

De data asta Popa a început să râdă:

„Hai, lasă, treci la culcare. Norul ăla mare și negru e noaptea. Fie-ta sforăie la ora asta.”

Am adormit pe la 4 jumătate, cu ochii înfipți în tavanul unde scriam mental toate fricile de pe pământ.

M-a trezit telefonul la 8 jumate. Maria:

– Bună dimineața mamii!!! M-am treziiiit! A fost super în copac!!

A doua zi a fost mai ușor. M-am calmat.

Tabăra s-a terminat cu bine și Maria a învățat o mulțime de lucruri dar a și scăpat de anumite frici. Mihaela si Paul, actorul cu care s-au jucat si au facut teatru i-au „dezghețat” pe copii.

Am întrebat-o pe Mihaela Tone, psihologul care a organizat tabăra, de ce am trecut eu ca mamă prin așa calvar. Răspunsul m-a lămurit și liniștit deopotrivă.

” În aceste tabere, încercăm în primul rând să stimulăm capacitatea de adaptare a copilului la situații noi, oferind suportul psihologic necesar, prin încurajare, motivare, emoții pozitive. De aceea ne place să spunem că este locul ideal pentru prima tabără a copilului.

Am fost plăcut surprinși să constatăm cum, unii copii nu au mai vrut să plece seara, dorind să rămână cazați peste noapte alături de noi, punându-și pe jar părinții. Un moment greu pentru aceștia desigur, mai ales dacă se află la prima experiență a desprinderii de copil.

Dar cine să înțeleagă că nu-i deloc ușor? Doar ceilalți părinți aflați în această situație!

Copilul își vede în continuare de experiența lui, testându-și propriile limite, iar părinții se perpelesc toată noaptea cu gândul la cel mic aflat departe. 🙂 Desprinderea copilului de părinte, așa-numita tăiere a „cordonului ombilical”, presupune un efort comun – a copilului și a părintelui. Nu de puține ori, mamei îi este mai greu să facă acest pas decât copilului, iar anxietatea de separare este amplificată de trăirile părinților sau de ceea ce aceștia îi transmit copilului subliminal. Hiperprotecția copilului se poate explica prin nevoia de a ne proteja „puiul”, nevoie puternic ancorată genetic, asigurându-ne astfel de perpetuarea și transmiterea propriilor gene.

Nevoia de control asupra propriei vieți, acum iată și asupra vieții celui mic, ne adună în desaga amintirilor nopți albe de grija copilului, dar, mai ales, de dragul lui!” 🙂

Concluzii:

Nu lăsați frica voastră să strice bucuria copiilor. Maria mea de abia așteaptă să se întoarcă în tabără și eu nu mai am nicio teamă legată de această ideea.

Vă recomand cu tot dragul tabăra Mihaelei Tone. Următoarea serie incepe pe 22 august. Iată programul si detaliile oferite de Mihaela:

TABARA DE TEATRU SI DEZVOLTARE PERSONALĂ
Distracție – Diversitate – Dezvoltare emotionala
(4 – 11 ani)

Punem accent pe calitatea relațiilor dintre copii
Dezvoltarea abilitaților de socializare
Dezvoltarea capacitatilor de comunicare si exprimare in public
Expresivitate
Incredere in sine
Dezvoltare emoțională
Surprize!!

Masa

Piscina

Activități în aer liber – biciclete, trotinete, pescuit, excursii in împrejurimi, hipodrom, lac, pădure, case in copaci etc
Teatru
Activități creative
Activități de dezvoltare emoțională
Program personalizat si adaptat pe categorii de vârsta

Având in vedere ca obiectivul nostru este dezvoltarea personală a copiilor, este necesar un interviu cu participanții pe care nu-i cunosc încă.
Deja pregătim cele mai frumoase activități pentru copii!!

Este locul ideal pentru prima Tabara a copilului.

Cost: 850 lei
(între orele 9 – 18, cu posibilitatea se cazare contracost, 150 lei)

La cerere, asigurăm transportul zilnic din București.

Unde: Paradisul Verde, Corbeanca – un loc de vis, poate cel mai frumos loc pe care il știu in apropierea Bucureștiului.

Traineri:
Psiholog Mihaela Tone
Actor Paul Diaconescu

Înscrieri / rezervari in mesaj privat pe facebook : https://www.facebook.com/Psiholog-Mihaela-Tone ( aici gasiti mai multe fotografii ) sau pe email:mihaela_tone@yahoo.com

Dictatura stresului și vinovăția somnului

iulie 6, 2016martie 19, 2025Scrie un comentariu

N-am știut niciodată cu somnul. De când mă știu dorm puțin. N-am jucat vreodată în filmul cu: “M-am trezit la 12:00!” Am mers așa ani în șir. Și corpul meu după mine.

În ultimul an însă cred că am zis de mii de ori: “Mor de oboseală!” O simplă constatare și atât. Am continuat să dorm puțin și prost.

De câteva zile, chiar înainte de a pleca în vacanță, am simțit că nu mai pot. Că fizic nu mai pot duce ce se întâmplă zi de zi. Din ce în ce mai obosită și mai nervoasă.

Sâmbătă pur și simplu am clacat fizic și am dormit 12 ore.
Duminică la fel.
Luni, după atâta odihnă, mi-am propus să rezolv tot ce era pe listă înainte de a pleca în vacanță. Dar corpul meu…nu și nu. M-am întins puțin pe pat la prânz. Puțin… în mintea mea. Am dormit 4 ore.

Pe drumul spre mare am dormit vreo 2 ore în mașină iar odată ajunși la hotel m-am mai întins puțin pe pat. 3 ore! M-am trezit cu un sentiment de vinovăție. Îmi scrisese Mirela:
– Cum e?
– Cum să fie, sunt praf! Aș dormi non stop.
– Păi dormi, dormi până te saturi.
– Sunt praf. Mă simt vinovată.
– Ești paranoică, mi-a replicat ea.

Mi-am dat seama că e ceva greșit cu mine, că am ajuns în punctul în care trebuie să fac ce îmi dictează corpul, nu ce îi dictez eu lui. Și-am mai dormit vreo 10 ore. În viața mea nu am făcut cure de somn. Dar acum, încep să simt că îmi revin. Și s-a dus și vinovăția. 🙂 Încerc să mă obișnuiesc cu ideea că e ok doar să stau pur și simplu. Să mănânc, să dorm, să mă plimb. Fără muncă, fară telefoane, fără stres. Până la urmă, după cum bine spunea cineva cu umor, viitorul fiecăruia depinde de ce visează, așa că: GO TO SLEEP!

Vă las. Mă duc să mai dorm puțin. Cu geamul de la camera de hotel deschis, ca să aud marea. 🙂

O dimineata de poveste la Teatrul Gong din Sibiu

iunie 24, 2016martie 19, 2025Scrie un comentariu

Vacanta noastra de fete de la Sibiu in timpul Festivalului International de Teatru a avut mai multe momente foarte frumoase.

Unul dintre ele a fost chiar in ultima dimineata cand Cristina Bazavan si Adrian Tibu, directorul Teatrului Gong i-au pregatit Mariei o frumoasa surpriza.

Teatrul era inchis. Recuziterii pregateau cele doua sali pentru spectacolele de seara. Am intrat in cladire si imediat a aparut Adrian Tibu impreuna cu Mircea Corcoveanu, sef productie si actor.

Mircea ( care am aflat ca are doi copii 🙂 a luat-o de mana pe Maria si i-a prezentat teatrul: salile, cabinele de sunet, expozitia de afise si desene. Copilul coplesit de atentie si uimire a ramas mut.

Punctul culminant a fost vizita in biroul lui Adrian Tibu. Surpriza!!!! Era plin cu baloane 🙂

Seara la hotel am intrebat-o ce i-a placut mai mult. Mi-a spus razand : biroul cu baloane, mami cum sa lucrezi intr-un birou plin cu baloane? Eu m-as juca toata ziua. Si ce ti-a mai placut? Papusile…ai vazut ce fine erau?

Experiența anului 2016: 3 zile cu Fifimică la Festivalul de teatru de la Sibiu

iunie 16, 2016martie 19, 2025Scrie un comentariu

Cred cu tărie că trebuie să muncești pentru amintirile copiulului tău. Intră însarcinile cele mai importante ale unui părinte. Sunt şi momente întâmplătoare care se transformă în clipe de neuitat dar de cele mai multe ori ce pregătesc cu atenție rămâne în mintea copilului meu pentru toată viaţa.

13450182_10206506831815728_942449348116910937_n

Foto: Dragoș Asaftei

Cu gândul asta în minte am planificat escapade mea cu Maria la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. După experiența de anul trecut, ştiam foarte clar că spectacolele de stradă lasă copii cu gura căscată. Artişti sunt atât de aproape, dansează și cântă în faţă copilui, fac poze şi sunt super prietenoşi.

Am stabilit cu Fifimică de la început: fără reguli, ne facem toate poftele şi facem tot ce ne trece prin cap. Nu ne lăsăm speriate nici de ploaie nici de vânt.

Și planul a mers ca la carte.

Au fost 3 zile în care chiar dacă a plouat foarte mult, ne-am plimbat amândouă de pe Pietonala Nicolae Bălcescu, în Piaţa Mare şi apoi în Piaţa Mică.

Alergam printre stropii de ploaie de la un show de circ la altul de fanfară.

Am petrecut o dimineată superbă în Dumbrava Sibiului, am ajuns si la mall in niste ore in care afară ploua torențial, am fost la minunata Librărie Habitus de unde și-a cumpărat un teanc de cărți.

O experiență care a lăsat-o total fără cuvinte a fost dimineața petrecută la Teatrul Gong unde directorul Adrian Tibu i-a arătat colectia de păpuși, afișe dar și biroul lui plin de…baloane de toate culorile. Vă povestesc mâine pe larg această poveste pusă la cale pentru Fifimică de Cristina Bazavan .

Am întrebat-o pe Maria ce i-a plăcut cel mai mult şi a zis aşa:

– că era totul foarte aproape

– că am alergat pe stradă după artişti ( cred ca asta i-a placut cel mai tare daca e sa ma iau dupa hohotele de ras )

– că unii se jucau cu focul chiar în fața ei

– că o statuie s-a mişcat pentru ea

– că nu trebuia să aşteptăm să intrăm în vreo sala

– că au fost mai multe spectacole într-o zi

– că la teatrul de păpuși a văzut cum se mânuiesc păpușile și le-a și atins

Cred că FITS este un mod excelent prin care duci copilul mai aproape de teatru. Prinde gustul şi înţelege că viaţă e frumoasă şi colorată şi plină de râsete. E după cum alegem noi să o vedem.

Nu i-a păsat că plouă, nu i-a păsat că am mers mult pe jos, nu s-a plâns că o dor picioarele ( spunea tot timpul nu sunt obosită, nu sunt obosită deși seara adormea în drum spre pat ) i-a plăcut la nebunie că am trăit 3 zile departe de reguli şi restricţii, fără ore de mers la culcare ( asta nu înseamnă că nu se trezea la 6 în fiecare zi…:)))

Foto: Dragoș Asaftei

Va recomand să încercaţi această experienţă, deşi ca părinte dacă te duci doar tu cu un copil nu poţi intra la spectacolele de interior pentru că sunt limite de vârstă. Dar anul acesta eu mi-am asumat, de dragul copilului asta am văzut doar ce a fost pe stradă.

Fits se termină pe 19 iunie aşa că dacă puteţi merge la Sibiu în acest weekend, nu o să regretaţi. E o atmosferă de sărbătoare, oamenii sunt super prietenoşi, Sibiul e un oras child friendly. Copilul tău poate trăi clipe memorabile. Nu i se intîmplă în fiecare zi să meargă pe stradă şi o statuie să îl ia în braţe sau un muzician să îi facă o dedicaţie.

Foto: Dragoș Asaftei

Foto: Dragoș Asaftei

Foto: Dragoș Asaftei

Foto: Dragoș Asaftei

Foto: Dragoș Asaftei

Întregul program al festivalului îl găsiţi pe site. E trecut acolo în detaliu pe zile, ore și locații.

La Brașov se deschide prima grădiniță din pădure din România

mai 23, 2016mai 23, 201627 comentarii

Ideea de a petrece mai mult timp în natură este excelentă, atât pentru adulți dar mai ales pentru copii. Am scris aici despre danezii care au grădinițe în pădure.

Din pacate in Romania sunt putine gradinitele care au spatii largi outdoor. Copiii petrec foarte mult timp inchisi in salile de clasa.

Dar, iata ca se intampla si minuni 🙂

În România se deschide prima grădiniță din pădure. La Brașov, în orașul vieții, acolo unde oamenii au fost foarte încântați de idee. Idee care i-a venit Smarandei Munteanu atunci când a căutat o grădiniță pentru fiica ei.

Pentru că mi s-a părut un demers briliant am luat-o pe Smaranda la întrebări și am aflat mai multe.

Cum ți-a venit această idee?

Ideea demarării Forest School a venit când am început să caut pentru fiica mea o grădiniță. În familia noastră toți iubim natura și eu nu am vrut ca fetița mea să meargă la o grădiniță unde să petreacă majoritatea timpului într-o sală de clasă închisă. Studiile arată cât de mari sunt beneficiile în dezvoltarea copiilor care petrec mult timp afară.

Crezi că părințiiromâni sunt pregătiți pentru o abordare atât de fresh?

Chiar cred că românii sunt gata să ofere copiilor lor acest tip de educație. Oamenii au început să fie din ce în ce mai deschiși către căile naturale de viață și creștere a copiilor. Oferind copiilor posibilitatea să învețe afară și să își ia energie din energia pământului este ceva ce le va aduce beneficii toată viața.

Cât timp vor petrece pe zi afară?

În funcție de vreme ei vor petrece cea mai mare parte a zilei afară. Tot ceea ce învață în mod normal în clasă, vor învăța în pădure. Vor ține minte așa și experiența învățăturii. De exemplu, matematica o vor învăța numărând copacii. Științele naturii le vor însuși descoperind insecte, plante, animale… și tot așa, posibilitățile sunt nesfârșite.

Am văzut pe site că te-ai gândit la toate detaliile si ai pregătit pentru cei mici haine speciale.

Avem o clădire specială unde copiii sunt întâmpinați dimineața și unde se întorc pentru masa de prânz, somn și lecții de yoga. Restul timpului se petrece afară. Pentru a fi siguri că ei se simt confortabili le-am pregătit haine waterproof, așa încât să nu aibă grijă că se udă sau se murdăresc în timpul jocului. Cât despre riscul să răcească, studiile arată că mai degrabă răcesc și iau unii de la alții viroze în spații mici, închise. În cultura românilor e o oarecare frică de a nu răci copilul, dar experiența din țările scandinave, unde e mai frig și plouă mai mult, ne arată că nu avem de ce să ne temem.

Care este filosofia Forest School?

Rutina unei școli tipice din pădure este și rutina Forest School Brașov, România. Învățarea este ghidată de educatori nu forțată. Încurajam independența copilului, îl lăsăm să graviteze printre lucrurile care îl interesează pe el. Matematica, muzica, artele, științele sunt predate în cel mai natural mod posibil. Educatoarele le-am ales cu mare atenție sunt educatoare cu experienta in Waldor sau Montessoriiar una dintre ele face Forest School Training in Anglia in vara aceasta. Ca organizare, o educatoare la 4 copii.

Mai aveți locuri?

Mai avem doar câteva pentru ambele grupe (2-3 ani și 4-5 ani). Data limită de înscriere este 1 iunie.

Aveti toate detaliile despre gradinita minune, aici.

Căsuțele perfecte pentru pisici

mai 5, 2016Scrie un comentariu

Pentru cei care iubesc pisicile la nebunie, cei de la Cacao Furniture din Bulgaria s-au gandit ca felinele au nevoie de o casa unde sa se ascunda cand sufrageria stapinilor se umple cu musafiri.

Facute din carton special casele, statiile de politie si corturile sunt create special pentru pisici. Mi-a placut casuta de vara care le apara de soare 🙂

Le puteti comanda direct aici.

Căști frumoase și foarte sigure pentru copii

aprilie 27, 2016Scrie un comentariu

Sunt frumoase, sunt colorate dar mai ales sunt foarte safe pentru copii. E foarte important ca volumul maxim la care ajung este de 85db, asa nu te stresezi ca asculta copilul mult prea tare muzica. Sunetul e impecabil.

Chill Headphones sunt recomandate copiilor mai mari de 4 ani.

Cele roz sunt acel roz care au facut-o pe Maria sa zica Uite mama, casti de Barbie :)))

Castile minune se pot comanda pe Amazon

I love INSTAGRAM #fifistie

aprilie 27, 2016Scrie un comentariu

Iubesc Instagramul. Poate pentru ca de cand ma stiu imi doresc o gradina si acum am una macar virtuala. Florile mele, aranjate frumos in casute, una langa alta. Si din cand in cand o poza cu Maria, ca doar ea e floarea suprema 🙂

Fata de facebook unde vezi vrute si nevrute, aici cu hashtagul potrivit gasesti tot ce vrei. Mi se pare o sursa excelenta pentru cei care se ocupa de decoratiuni dar si pentru cei pasionati de food. Sunt si foarte multe pagini cu tot felul de chestii super chic pentru copii.

Si la final, floarea florilor 🙂

Contul de Instagram Fifistie e aici.

7 motive pentru care să mergeți la Cartea Junglei varianta 4DX

aprilie 26, 2016aprilie 26, 2016Scrie un comentariu

Am fost ieri cu Maria si David, prietenul ei la Cartea Junglei 4D la Mega Mall.

O super experienta pentru copii dar si pentru adulti. E prima data cind merg la un desen animat in timpul saptamanii si e sala full. Bine, ca sa fiu Fifi pina la capat in primele 10 minute se vedea foarte, foarte prost. Nu intelgeam de ce. Ei bine, imi pusesem ochelarii de soare in loc de cei speciali. Au ras copiii de mine, de s-au tavalit…

Iata si motivele pentru care va recomand sa vedeti acest film in varinata 4DX:

– copiii sunt absoluti extaziat de experienta: bate vantul in timpul filmului, miroase a flori, cand ploua in film ploua si in sala, cand personajul principal alearga, pse zguduie scaunele, practic alergi si tu cu el.
– vocile actorilor romani care dubleaza sunt senzationale. De obicei, am o problema ca sunt aceleasi voci folosite mereu. In Cartea Junglei nu e cazul.
– mi-a fost teama ca Maria si David se vor speria de scaunele care se misca puternic. Nu a fost cazul, s-au amuzat foarte tare, au ras in hohote.
– jocul lui Neel Sethi, baiatul de 12 ani care il interpreteaza pe Mowgli. A fost ales din mii de candidati din toata lumea. O alegere perfecta mai ales ca e singurul actor din film in rest e plin de animatie.
– animatia in sine, sunt exceptional conturate si colorate animalele din film.
– invatamintele din ceasta poveste minunata: ” O sa ajunga in satul de oameni si o sa il faca om,,,asta nu e bine ” ” Puterea haitei este lupul si puterea lupului e haita „.
– e o poveste atat de iubita de copii incat stiind personajele e foarte usor de urmarit pentru ei.

Cartea Junglei ruleaza in toate cinematografele mari din Bucuresti, noi am ales sa mergem la Cinema City Mega Mall. Am cumparat biletele dimineata, abia ma mai gasit.

Ce inseamna 4dX ?
Mișcarea scaunelor ca reacție a acțiunii de pe ecran.
Un dispozitiv special pulverizează apă pentru o experiență realistă a secvențelor din film
Sistemul ”Neck Air” este instalat în scaun și produce ventilație la nivelul gâtului
Presupusele mirosuri acum vor deveni realitate
Fulgere și trăsnete vor porni din tavanul sălii

Iata si cateva avertismente de pe siteul http://www.cinemacity.ro/4dx

Fotografii de Paște cu vedetele de altădată

aprilie 7, 2016aprilie 7, 2016Scrie un comentariu

Erau vremuri în care fiecare familie avea un fotograf. Venea acasă pentru ocaziile speciale: zilele de naștere, Crăciun sau Paște. Acum moda asta s-a dus. S-au dus si vremurile in care vedetele pozau îmbrăcate în iepurași. Fotografiile rămîn însă și unele dintre ele sunt foarte frumoase.

Sheryl Temple

Mitzy Gaynor

Gloria DeHaven

Ida Lupino

Diana Lynn

Debbie Reynolds

Sharon Tate

10 motive pentru care cărțile de colorat pentru adulți sunt în mare vogă

martie 25, 2016martie 25, 2016Scrie un comentariu

Le-am văzut prima dată anul trecut în faimoasa librărie Lello din Porto, Portugalia. Știu că am râs cu prietena mea Ana: Cum ar fi să ne apucăm de colorat ? :))

Apoi, după câteva luni am văzut la Cărturești că a apărut un stand întreg.

E o idee foarte faină de cadou pentru a surpinde pe cineva dar sunt ele mai mult decât niște daruri deosebite? Am citit mult pe net si am aflat ca sunt metoda de terapie si tocmai de aia am intrebat-o pe prietena mea Gabriela Minescu, psiholog de meserie care e treaba cu aceste cărți de colorat pentru adulți, ne ajută la ceva?

Iată 10 motive pentru care adultii ajung sa iubeasca aceste carti specifice pana acum copilariei.

1. O sesiune de colorat stimulează creativitatea

2. Coloratul ne face pe noi ca adulți să ne adunăm, să ne concentrăm mai bine

3. Pentru parinti este un mod excelent de a se conecta cu cei mici

4. Carl Jung a fost primul care a vorbit de beneficiile coloratului pentru creier si pentru reducerea stresului si anxietatii

5. La psiholog în terapie se recomanda ca alternativa la meditatie. Multi o prefera meditatiei pentru ca le este foarte dificil sa se detaseze si sa „isi calmeze mintea”

6. Coloratul este o reconectare la copilarie si asta induce o stare de bine oamenilor mari

7. Exista companii multinationale a care folosesc o scurta pauza de colorat in grup, pentru angajati, ca sa ii reconecteze la ce au de facut inainte de proiecte mari.

8. E dovedit ca pe copii coloratul ii calmeaza, e ca o actiune de evadare, cu linii trasate, cu contururi prestabilite, dar care le da copiilor libertatea de a alege cum vor arata acele imagini la final. Acest lucru contribuie la reducerea anxietatii – mai ales in cazul copiilor cu frica de esec, nesiguri pe abilitățile lor

9. Psihologii spun ca ele sunt un soi de nirvana psihologica. Exista si o explicatie: concentrarea pe colorarea unei imagini, pe linii,pe alegerea culorilor,pe margini, forme duce la inlocuirea unor gandurilor si imaginilor negative cu unele mai placute

10. Sunt cadourile perfecte pentru adultii creativi si greu de surprins

12548895_10205983364129363_730736374171731257_n

Chic de mic: Tricouri tatuate pentru băieței rock stars și fetițe prințese punk

martie 1, 2016martie 2, 2016Scrie un comentariu

Tricouri cu tatuaje. Pentru părinții care nu cred că bebelușul trebuie să fie îmbrăcat în roz sau bleu. Arată super cool!

O americancă, pe numele ei Terra, mamă de 4 fete și fotograf pentru copii a avut ideea să facă aceste tricouri pentru că se plictisise de hainele clasice, care e adevărat, nu arată toate spectaculos in poze.

Au iesit niste hainute cool dupa cum se vede si in fotografii.

Costa intre 25 si 35 de dolari sunt produse in SUA si se livreaza si in Romania. Le puteti comanda, aici.

Povestea de film a surorilor Dionne. Primii cvintupleti din lume care au supravietuit la nastere

martie 1, 2016martie 2, 2016Scrie un comentariu

Cazul surorilor Dionne a făcut senzație în toată lumea. Născute în 1934 în Canada, cele 5 fetițe identice au șocat din prima clipă. În primul rând, pe mama lor, care a exclamat imediat după naștere: 5??? Ce să fac eu cu 5? Cum o să mă descurc? Statul canadian nu i-a lăsat această grijă, a luat cele 5 fete în custodie și le-a plasat într-un spital de stat, în grija medicului care le-a născut. Autoritățile au considerat atunci că părinții nu au cum să aibă grijă financiar de cele 5 fete.

A fost un scandal imens, între părinții care se luptau să își recupereze fiicele și statul care a profitat din plin de această „ciudățenie” a naturii. Ziarele vremii spun că regiunea unde stăteau fetele s-a îmbogățit în 9 ani cu 500 de milioane de dolari canadieni, pentru că locul devenise numai bun de pelerinaj, turiști din toată Canada veneau să vadă cu ochii lor grozăvia.

În 1943, când fetele aveau 9 ani, părinții au câștigat dreptul în instanță să le ia acasă. Sesizând oportunitatea de imagine, Hollywodul a făcut 5 filme după această poveste. S-au scris mai multe cărți, iar fetele, deși niște copile, erau invitate la tot felul de evenimente. Prezența lor asigura și prezența unui public numeros, curios din fire. Ajunse femei în toată firea au profitat din plin de brandul pe care îl aveau: au fost invitate la Oprah, au scandalizat Canada când 3 dintre ele au scris o carte în care spuneau că tatăl le-a abuzat sexual si au facut bani frumosi din fotografii si drepturi de autor.

În 1997, ultimele 3 fete rămase în viață, au câștigat procesul cu statul canadian care a plătit 5 milioane de dolari pentru suferința pe care ele au îndurat-o în cei 9 ani cât nu au stat lângă părinți.