L-am cunoscut pe Marian Mihail pe Facebook. Mi-a fost recomandat de un prieten drag, când eram supărată că Wizz Air îmi pierduse bagajul. El a fost omul care m-a învăţat cum să obţin despăgubirea corectă, la prețul corect. L-am luat la întrebări, să-mi explice frumos aici, pe blog, ce avem de făcut dacă zborul nostru întârzie, dacă este anulat, dacă linia aeriană ne rătăceşte bagajul sau dacă “pur și simplu” îl pierde de tot. Mai sunt firme specializate pe piaţă, dar el e singurul român care face asta, nu e reprezentant al vreunei companii străine. Ca să nu mai lungesc vorba, trec direct la răspunsurile lui, care sper să va lămurească și mai ales să vă fie utile în caz de Doamne ferește.

Cum ţi-a venit ideea să te specializezi în acest domeniu?

Am pornit de la o experienţă personală. Prietena mea lucra tot în aviaţie, dar în Emiratele Arabe Unite, astfel încât zburam o dată la câteva săptămâni ca să ne vedem, iar în una din dăţi, zborul ei de întoarcere a întârziat atât de mult, încât era în pericol să nu mai ajungă la serviciu. Transportatorul îi datora 400€, dar în prima faza nu s-a oferit să îi achite decât 25€! Ştiam foarte bine legislaţia şi situaţia, aşa că i-am contactat eu, moment în care, bineînţeles, i-au achitat toţi banii. Atunci mi-am dat seama foarte mult şi de efectele pe care le produce întârzierea unui zbor, dar şi de faptul că, majoritatea pasagerilor sunt oameni simpli, obişnuiţi, care nu s-ar gândi niciodată să apeleze la un avocat în asemenea cazuri. De aceea am creat întârziere.ro, pentru a fi mai aproape de pasageri şi pentru a putea face totul la distanţă. În peste 80% din cazuri nu discutăm decât prin e-mail, pasagerii fiind în toate colţurile ţării sau chiar în străinătate. De altfel şi pe facebook vei vedea că mulţi asta scriu în review: totul electronic, n-a fost nevoie să fac nimic, etc.

Să le luăm pe rând şi să vorbim întâi despre zborurile întârziate şi cele anulate. Există vreo diferenţă între ele din punct de vedere al legislaţiei?

Da, în timp ce un zbor anulat atrage aproape întotdeauna obligativitatea transportatorului (companiei aeriene) de a achita despăgubiri, în cazul unui zbor întârziat, e nevoie că această întârziere să fie de cel puţin 3 ore la sosire pentru a putea cere despăgubiri.

Care sunt paşii pe care trebuie să îi urmeze un călător pentru că să primească despăgubiri în momentul în care avionul întârzie sau cursa se anulează?

Trebuie, în primul rând, să-şi păstreze calmul. În timp ce despăgubirile pot fi cerute cu până la 1 an după dată zborului (în România), pasagerul mai are şi alte drepturi care nu pot fi valorificate decât atunci. Spre exemplu, dacă a pierdut o conexiune, are dreptul la un bilet pentru următorul zbor disponibil şi cazare peste noapte, dacă e cazul. Important e să îşi valorifice aceste drepturi la faţa locului. Ulterior, când ajunge la destinaţie, ne contactează, ne trimite câteva acte şi primeşte contractul prin e-mail. Odată semnat, nu mai are nimic de făcut decât să aştepte banii care îi vor fi viraţi direct în cont. Graţie ultimelor modificări în legislaţie, suntem în măsură să asistăm pasagerul 100% din faţa calculatorului, fără să fie nevoie că acesta să se deplaseze. Bineînţeles, poate să contacteze şi singur transportatorul, nefiind o procedură care să necesite în mod obligatoriu intervenţia unui avocat.

Îşi cunosc românii drepturile? Sau sunt uşor de păcălit cu un sandviş şi o sticlă cu apă?

Majoritatea ştiu că au „nişte drepturi”, însă de multe ori se mulţumesc cu faptul că au ajuns la destinaţie în siguranţă. Foarte promovat este dreptul la asistenţă, adică serviciile primite în aeroport (apă, mâncare, internet, cazare), astfel încât da, foarte puţini cunosc şi despre dreptul de a fi despăgubit.

Cred că oamenii sunt sceptici, gândirea din păcate e păguboasă din start: “eee, nu o să îmi dea banii oricum.” E adevărat?

Parţial e adevărat, teama lor porneşte din faptul că, în majoritatea cazurilor, plătesc sume mici pentru biletul de avion (am avut pasageri şi cu bilete de 5€). Pur şi simplu nu cred că pot primi, pentru anularea unui bilet de câţiva euro, sume de ordinul sutelor de euro. În continuare, mai sunt descurajaţi şi de diferenţa foarte mare de „arme”, ca să spun aşa: ei sunt nişte bieţi pasageri români, iar transportatorii sunt nişte multinaţionale cu afaceri de sute de milioane. Însă legislaţia europeană nu distinge, din fericire, între „low cost” şi „legacy carrier”, între economy şi business sau între români şi străini.

Care e cea mai mare despăgubire obţinut vreodată de tine ca avocat specializat?

Compensaţiile /pasager sunt standard, impuse de legislaţia europeană, maximul fiind 600€/pasager pentru anularea/întârzierea zborului şi aprox. 1100€/pasager pentru pierderea bagajelor. Până acum, avem cazuri destule în care am obţinut maximul. Şi mai avem cazuri destule în care pasageri care au zburat cu bilete de 10-15€, sau chiar gratis (în interes de serviciu), au primit despăgubiri foarte mari. În continuare, avem deschise şi acţiuni în instanţele civile române, pentru situaţii mai delicate, unde se impun şi daune morale. E vorba de familii care şi-au pierdut vacanţe, întâlniri cu rude sau alte evenimente din viaţă privată.

Există anumite condiţii în care nu poţi solicita despăgubiri, spre exemplu dacă eşti anunţat cu mai multe ore înainte de zbor sau dacă afară vremea este groaznică?

Legislaţia europeană vorbeşte despre nişte „împrejurări excepţionale” care, dacă sunt cauza anulării/întârzierii, exonerează transportatorul de la plata despăgubirii. Însă aceste situaţii sunt foarte puţine, fiind vorba de evenimente extreme, care nu ţin de activitatea de aviaţie civilă. Este vorba despre vreme nefavorabilă, ingerarea unei păsări în motorul avionului, acte de terorism sau greve ale controlorilor de trafic aerian. În rest, alte situaţii neprevăzute, cum ar fi greva personalului navigant propriu, defectarea aeronavei, întârzierea acumulată pe parcursul zilei, chiar şi accidentele la sol între avion şi echipamentele operatorului tehnic, nu au nicio relevanţă, transportatorul fiind obligat să achite despăgubirea. Chiar acum avem un litigiu cu un operator aerian român al cărui pilot nu a observat că maşina de ghidare de pe pistă a încetinit, lovind bara din spate cu trenul de aterizare. Transportatorul a refuzat plata despăgubirii, însă există o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu un caz similar, unde pasagerul a avut dreptate. Din păcate, pasagerii din această situaţie nu au dorit să îşi asume procesul civil, astfel încât au cedat creanţa unei agenţii de colectare, care a acţionat transportatorul în instanţa.

Cum e cu creanţele, explică-ne te rog procedura.

Există pasageri care, din diferite motive, dacă nu primesc despăgubirea în mod amiabil de la transportator, nu vor să meargă în instanţa cu cazul lor. Fie nu înţeleg tot mecanismul, fie nu au timp sau pur şi simplu nu vor să îşi asume riscul. În această situaţie, ei pot să cedeze dreptul de a acţiona transportatorul în instanţă, către o agenţie de colectare, care îi oferă o sumă de bani, pe loc. Pasagerul încasează aceşti bani rapid, fără riscuri şi costuri suplimentare, iar agenţia de colectare preia toate riscurile şi costurile procesului civil. Eu nu recomand această variantă decât dacă pasagerul este foarte grăbit sau speţa este complicată, pentru că sumele oferite sunt destul de mici (în jur de 10% din valoarea maximă a despăgubirii). Mulţi aleg această variantă deoarece au achitat sume mici pentru bilet şi aşa au siguranţă că au recuperat ceva.

Să vorbim şi despre bagaje. Care este atitudinea în general le lasă pierdute oamenii?

În cazul întârzierii şi pierderii bagajelor, despăgubirile nu sunt forfetare, ci se evaluează de la caz la caz. Spre exemplu, în cazul întârzierii bagajelor, pasagerul are dreptul la rambursarea cheltuielilor făcute pentru înlocuirea unor obiecte de strictă necesitate din bagaj, iar în cazul pierderii bagajului, la plata unei despăgubiri apropiate de valoarea acestuia. Toate, în limita a aproximativ 1100€ (suma nu e niciodată fixă, deoarece se calculează printr-o formulă variabilă). Din cauză că procedura e mai complexă, dar şi din cauză că în majoritatea cazurilor bagajul este găsit în mai puţin de 24 de ore, mulţi pasageri renunţă la alte demersuri.

Care sunt paşii pentru despăgubire?

Procedura este puţin mai birocratică în cazul bagajelor. În primul rând, pasagerul trebuie să reclame lipsa bagajului încă din aeroport. Apoi, să păstreze chitanţele pentru toate cheltuielile făcute în perioada în care bagajul nu este găsit. Ulterior, fie contactează transportatorul, fie pe noi, ca să înceapă procedura pentru despăgubire. Însă, comparativ cu plata despăgubirilor pentru anularea/întârzierea zborului, plata despăgubirilor în cazul bagajelor durează mai mult.

Ce le spui celor care nu depun plângeri şi nu cer despăgubiri pentru bagaje? Aş vrea să le explici într-o singură frază de ce ar trebui să facă asta.

Le-aş spune să îşi imagineze că în locul hainelor, în bagajul pierdut se află o persoană dragă lor. Ar mai renunţa aşa uşor?

* Pe Marian Mihail îl găsiţi aici: intarziere.ro sau pe pagina de facebook

Am fost duminică seara la prima premieră din această stagiune la Teatrul Național Bucureşti . În scenă, piesa UFO, scrisă de unul din cei mai talentați tineri din dramaturgia rusă, Ivan Vyrypaev.

O oră și 20 de minute de emoție pură într-un spectacol neconvențional pus în scenă de regizorul Bobi Pricop.

Ada Galeș, Istvan Teglaș, Ciprian Nicula, Mihai Călin, Raluca Aprodu, Medeea Marinescu, Ion Caramitru au fost cei 7 magnifici minunați ce și-au spus monologurile unul după altul pe o scenă care se învârte într-un show multimedia cu proiecții și filmări live.

Fiecare personaj povestește experiența proprie a întâlnirii cu extratereștrii. Ce au fost înainte, cum au reacționat în timpul întâlnirii și ce s-a ales din viețile lor apoi.

Zgomotul, nervii, frământările, drogurile, zbaterea, stresul, ura, certurile de zi cu zi, trădările, singurătatea. Bubele omului modern sunt întoarse pe toate părțile și practic „trezirea” fiecărui personaj ne amintește un lucru aproape banal: liniștea e starea cel mai greu de obținut. Puși în fața șocului, oamenii uită de nimicuri și își dau seama că nu banii, averile sau funcțiile le aduc calmul în suflet.

O piesă care mi-a adus aminte că prietenia, dragostea, familia, încrederea în sine și optimismul pot învinge anxietatea și chiar depresia.

Mergeți la TNB să vedeți UFO.

Nu sunt critic de teatru, nu pot emite în domeniu mari judecăți de valoare, dar mie ca simplu spectator iubitor de teatru UFO mi-a plăcut mult. Actorii sunt fabuloși, scenariul e îndrăzneț, regizorul curajos, decorul demn de vremurile noastre. Cred că e un spectacol care poate sta în picioare pe orice scenă mare din lumea asta.

Mi-a plăcut enorm Ada Gales, o actriță tânără, fragilă, dar cu o forță și o charismă care cred că pot să o ducă foarte sus.

Mai multe detalii despre spectacol găsiți aici:

Foto: Adi Bulboacă

Azi vorbim despre implanturi. Am auzit atâtea discuții în jurul acestui subiect, atâtea informații care se bat cap în cap, că nu mai știu ce să cred. Așa că am luat-o la întrebări pe Dr.Ada ca să nu mai bâjbâi printre bârfe medicale și să aflu răspunsuri corecte direct de la sursă.

Dr. Ada Epistatu este doctor în științe medicale, medic primar specialist în stomatologie, specialist în estetică dentară și facială, competență în implantologie.

Acum câţiva ani implantologia era un subiect aproape tabu. Părea o mare şmecherie pe care puţini oameni şi-o permit. De ce implant şi când?

De ce implant? În primul rând pentru că se reduce sacrificiul dentar. De exemplu, când pierzi un dinte, în loc să şlefuieşti doi dinţi pentru o punte pui un implant şi rămâi cu ceilalţi dinţi neatinşi. Un alt motiv este că implantul menţine înălţimea osului. Puţin ştiu că osul se hrăneşte, ca să zic aşa, prin presiunile care se transmit prin dinţi la ligamentele dentare. Atunci când dinții lipsesc, osul nu mai este stimulat şi începe să se retragă.

Iar un motiv foarte important este pentru cei care pierd dinţi foarte mulţi sau toţi şi sunt obligaţi să poarte o proteză dentară. Aici nici nu cred că se mai poate pune problema “de ce implant?”. Între o proteză pusă în pahar, care clămpăne, unde îţi dispare gustul pentru că acoperă tot cerul gurii, unde strănuţi şi te poţi trezi cu proteza pe masă, este evident că oricine ar vrea implant. Protezarea totală pe implanturi înlătură toate aceste disconforturi şi, aşa cum îmi place să zic, te face să te simţi om.

Acum tehnicile moderne şi tehnologiile de ultima generaţie, implantologia digitală, îţi permit să pleci într-o singură şedinţă şi cu implanturi şi cu lucrarea fixă în gură. Dinţi şi implanturi într-o singură şedinţă: One day implant concept. Şi să nu uităm că trauma cea mai mare în cazul pierderii dinţilor şi a purtării unei proteze mobile este trauma psihologică. Cu acest nou concept digital eliminăm ceea ce ne doare cel mai tare: depresia!

În concluzie, implanturile oferă o forţă de masticaţie mai mare, conservarea dinţilor naturali rămaşi, confort sporit şi îmbunătăţirea respectului de sine. Arată şi funcţionează ca un dinte natural.

Cât durează viaţa unui implant?

În primul şi în primul rând, durata de viaţă a unui implant ţine de cum avem grijă de el. Igiena aici joacă rolul principal – periuţa de dinţi şi airfloss-ul nu trebuie să lipsească din programul de igienă. Apa de gură şi spălatul pe dinţi după fiecare masă principală sunt reguli de bază. Eliminarea ticurilor vicioase precum scosul dopurilor cu dinții, rosul oaselor, trebuie să dispară din obiceiurile noastre. Este important ca toată lumea să ştie că ceea ce scoate sau distruge un dinte natural distruge şi un implant!

Să se respecte recomandările şi programul de controale pe care le stabileşte medicul. Din păcate, mulţi pacienţi se simt minunat şi dispar cu anii, nu mai vin la controalele anuale. Şi uite aşa apar ei , pacienţii cu probleme după 5-6 ani şi îşi aduc aminte de dentist. Sfatul meu este că dacă vor ca implanturile să dureze mai mult de 10 ani este ca dentistul să le devină prieten şi să-l viziteze de cel puţin 2 ori pe an.

Un alt factor care influenţează viaţa unui implant este bineînţeles alegerea pe care o facem când vine vorba de “ce implant să-mi pun?” Pacienţii fac un tur al cabinetelor medicale fie pe jos, fie online şi aleg. Ei aleg. Şi aleg implanturi ieftine pentru că tot implant se cheamă. Nu, categoric nu. Vreţi o durată lungă da viaţă a implantului aflaţi că nu toate implanturile îndeplinesc condiţiile necesare longevităţii!

La ce ar trebui să fie atent un pacient?

În primul rând pacientul trebuie să fie atent la toate sfaturile pre şi post implantare pe care i le dă medicul pentru această procedura. Să nu alerge după ce este mai ieftin. Aşa cum spuneam, nu toate implanturile sunt la fel chiar dacă le spunem implant. După 3, 4 sau 6 luni implanturile se protezează definitiv adică se pun dinții pe implanturi cum spun unii. Se pun coroanele pe implanturi. La ora actuală această etapă vine cu tehnici din ce în ce mai evoluate şi sofistificate având că scop tot lungirea vieţii implantului. De aceea şi în această etapă, sfatul medicului este foarte important pentru că el ştie cel mai bine pentru situaţia dată ce să aleagă pentru protezarea implantului. Oricât de mult s-ar informa pacientul pe internet aceste tehnologii noi de protezare nu pot fi înţelese şi departajate uşor fără a avea explicaţiile clare ale medicului în decizia finală de protezare. Deci, este foarte important cu ce protezăm la final implantul!

Să fie atent la igienă! Controalele anuale la stomatolog trebuie să nu lipsească!

Ce înseamnă implantologia digitală şi cu ce diferă ea faţă de cea clasică?

Diferă în primul rând prin precizie scăzând astfel rată eşecurilor şi crescând durata de viaţă a implanturilor. Implantologia digitală foloseşte un program care, pe baza analizei imaginilor tomografice şi plecând de la prefigurarea rezultatului final (a coroanelor sau punţilor finale) alege poziţia cea mai optimă de implantare în funcţie de dimensiunile şi densităţile osoase şi în funcţie de poziţia finală a restaurărilor dentare. Astfel, implantul va fi cuprins de os cât mai gros, dens şi sănătos. De asemenea,forţele ce vor acţiona în timpul masticatiei nu vor afecta negativ implantul. Este o tehnică completă şi complexă, de precizie şi siguranţă.

Toată programarea digitală se transferă în gură cu ajutorul unui ghid chirurgical. Această tehnologie ne permite protezarea imediată a implanturilor cu lucrări provizorii ce vor rămâne în gură 6-8 luni de zile. Pacientul pleacă cu implanturi şi dinţi în aceeaşi şedinţa! La această tehnică nu stai nici măcar o oră fără dinţi după ce s-a terminat intervenţia.

Există ieftin şi bun?

Unde există ieftin şi bun? Şi dacă există îţi pui întrebarea cât durează? Implanturile pe care le folosim noi au un raport calitate preţ corect şi le garantăm că produs autorizat. Noi avem încredere în produsele noastre şi ăsta este primul lucru care le garantează.

Cum afectează fumatul durata de viaţă a unui implant?

Fumatul nu numai că scade perioada de viaţă a unui implant, dar creşte rata eşecului la fumători. Nicotina produce vasoconstricție afectând fluxul sangvin în zona implantată. Practic ţesuturile nu se mai irigă cum trebuie şi pot apare complicaţii în vindecarea zonei implantate. În timp, la fumătorii înrăiţi fumatul duce la pierderea densităţii osoase, retracții osoase. Şi astfel scade viaţa implantului.
Se recomandă să se întrerupă fumatul cu o săptămână, două înainte de implantare şi după aceea să nu se fumeze cel puţin trei săptămâni pentru a se produce vindecarea osoasă în jurul implantului.

Ce le spuneţi celor care se tem de dureri? Cât durează o operaţie de one day implant şi cât durează recuperarea?

Celor care se tem de dureri le spun că nu au de ce. Foarte mulţi, după implantare, regretă că nu şi-au făcut implanturile mai din timp, că au amânat că s-au luat după nu ştiu cine. Aplicarea unui implant este o procedura foarte simplă şi netraumatică. Mai ales în sistemul One Day Implant unde nu se face niciun fel de tăietură, nu se pun fire. Pleci cu implantul, cu dintele, fără durere, fără umflături postoperatorii. Şi asta nu este reclamă este realitate. În cazul în care avem operaţii mai ample, cu adiții osoase cu implantări, care durează mai mult timp se pot face sedări cu anestezist în care pacientul poate dormi pe tot parcursul intervenţiei. Sedarea se poate folosi şi în intervenţii mai mici, dacă pacientului îi este foarte frică. O operaţie cu un implant durează între 30-60 min. Nici nu se poate folosi termenul de refacere pentru că pacientul nu suferă de nimic.

Cum decurge o asemenea operaţie?

Se face anestezia, se adaptează ghidul chirurgical, prin ghid se inserează implantul, iar la final se pune coroniţă provizorie pe implant. Foarte simplă este metoda One Day Implant.

Există tot feluri de mituri legate de implant. Ce le spuneți celor care se tem de “îmi respinge copul implantul”?

Numai în boli grave unde tratamentele duc la scăderea mare a imunităţii putem vorbi de o aşa zisă respingere. Adică, vindecarea post-implantară este afectată. Implanturile nu sunt respinse de organism. Oricum, pentru mine această afirmaţie nu există. Pentru mine implantul pe care îl aleg, tehnica de lucru şi respectarea regulilor postimplantare de către pacient scad rata de eşec foarte mult. Un implant nu se pune aşa orişicum… ai venit, te-am aşezat pe scaun şi ţi-am pus implanul. Există nişte paşi ce trebuie respectaţi. Se studiază cazul clinic pe radiografie şi pe computer tomograf, se face o apreciere cât mai corectă a situaţie, care este oferta de os şi mucoasă şi gradul de sănătate al lor, se face un istoric medical al pacientului, ce tratamente ia şi apoi se oferă soluţia de implantare. Pot spune că atunci când hotărâm implantarea mergem pe 99,99% succes!

Am pus implantul? Care sunt pașii care urmează dacă vorbim de igienă şi controalele la medic?

Aşa cum am mai spus igiena are un rol important în durata de viaţă a implantului. Periajul după fiecare masă, duşul bucal pentru curăţenia spaţiilor interdentare şi a gingiei, apa de gură, dental floss-ul nu trebuie să lipsească din obiceiul nostru de zi cu zi. Controalele la medic trebuiesc respectate. Medicul este cel care stabileşte numărul de controale pe an în funcţie de situaţia existentă. Dar, general valabil sunt minim două controale pe an. De asemenea şi parodontologul are un rol foarte important în viaţă implanturilor. Sigur unul din controale trebuie să fie la el. Implanturile se comportă ca dinții naturali şi vor fi afectate de boli ca şi ei şi dacă asta se cheamă parodontopatie în cazul dinţilor, la implanturi se cheamă implantită (afectarea ţesuturilor din jurul implantului).

Trebuie să avem grijă de implanturi ca şi de dinții naturali!

Cum lucrează echipa dumneavoastar ştiu că aveţi un chirurg excepţional şi lucraţi cu medic anestezist ATI?

Suntem o echipa de chirurgi şi implantologi excepţionalişi modeşti! 🙂 Şi când spun echipă, înseamnă că lucrăm în echipă! Există un coordonator medical care stabileşte împreună cu specialiştii planul de tratament urmând ca fiecare medic să lucreze pe specialitatea lui! Da, chirurgul este excepţional, iar anestezistul minunat, doar el ne face fericiţi şi pe noi medicii că lucrăm fără probleme şi pe el pacientul că se trezeşte rezolvat. Dar şi parodontologul, endodontul, ortodontul, proteticianul, odontologul şi eu suntem excepţionali! Pacienţii nu ştiu ce muncă de colaborare este în spatele oricărui tratament muncă ce duce la alegerea celui mai bun tratament pentru fiecare pacient în parte.

“Poveşti din misterele Transilvaniei 

Acestea sunt prea des asociate cu însetarea de sânge şi tenebrele căutătorilor de aur, lemn sau sare. După ce secole de-a rândul acestea au dominat poveştile, dar au şi fascinat totodată pe oaspeţii săi, Transilvania ne oferă astăzi un alt mister al gustului fin, al plăcerii de nerefuzat dintr-un pahar cu vin. Se iau strugurii, nu din pripă, ci aşa mai spre momentul când toamna se încruntă de-a binelea. Se usucă lent, dar nu se emaciază, din contra, strâng în ei toată seva pe care o înghesuie în ce mai rămâne după trecerea iernii când, aceiaşi ardeleni de ispravă îi iau încet şi-I aşează în presă. Picură puţin, chinuit. Aşa se naşte noul mister. Nectar de Transylvania au denumit acest vin rar pe care ni-l da un pământ prea legendar că să se oprească vreodată din a ne surprinde. Galben şi uleios, se serveşte cumpătat, rece şi împreună cu ce ne place mai mult să încheiem o masă festivă, deşertul.”

“Înfiinţată în anul 2010, amb Wine Company a finalizat procesul de dezvoltare a Cramei LILIAC în 2015, cumulând o investiţie totală de 10 milioane de euro, împărţităîn 3 etape cheie:

• investiţie iniţială de 3 milioane euro realizată în anul 2011 în achiziţionarea şi cultivarea a 38 ha de vie în Transilvania, în regiunea Băţos (Mureş) şi 14 ha în Vermes Lechinta (Bistriţa-Năsăud), precum şi în dezvoltarea unităţii de vinificare.

• investiţii ulterioare de 1.5 millioane de euro, realizate în perioada 2012-2013, în dezvoltarea suprafeţelor de vie cultivate şi a facilităţilor de producţie.

• investiţie de aproximativ 3 milioane de euro în extinderea cramei, derulată în anul 2014 şi finalizată în prima parte a anului 2015.

• În 2016 încă 2.5 milioane de euro în derulare pentru achiziţii de noi echipamente.

Odată cu finalizarea procesului de dezvoltare a facilităţilor de producţie, amb Wine îşi consolidează poziţia pe piaţă vinurilor premium, având că obiectiv o cifră de afaceri de 1,5 milioane euro în 2017, faţă de 1.25 milioane euro în 2016.”

Sunt sigură că sunt mult mai multe motive pentru care să mergeți la festival, dar țin de fiecare. Mergeți și descoperiți-le. Mergeți și descoperiți din nou că există viață după muncă, relaxare fără grătare și plimbare fără mare. Mergeți și descoperiți-vă.

sursa foto: Dragos Asaftei, http://www.sibfest.ro/

Sunt momente când un bărbat trebuie să-și ia inima în dinți și să scrie pentru un blog de gagici. Sunt special guestu’ lu’ Fifi. Bogdan. Deci cu mine nu vă jucați.

Zice Fifi:

Mergi și tu la un eveniment. De ce? Ca să te mai duci la unul, că eu iar nu pot să merg.

M-am dus. M-am lăsat greu, nu sunt genul care socializează, da’ mi-a zis ceva de fructe de mare, Portugalia, vin. A, da? Vin!

Și m-am dus. Dancing Lobster îi zice, undeva pe la Pescariu. După două trei ture de bază sportivă, într-un final m-au lămurit o recepționeră  și un paznic simpatic care e aleea împricinată. Și-am ajuns.

Pentru că de fel sunt puțin mai debil decât alți oameni, am prostul obicei să ajung la timp. Câteodată, e și mai grav. Ajung mai devreme. Așa și acum, am ajuns în avans cu vreo 20 de minute, m-am mai învârtit pe-afară vreo 10 și într-un final am intrat, ce-o fi o fi. Evident că lumea nu aștepta pe nimeni, organizarea era încă în desfășurare, mi-am cerut scuze și m-am dezabiat de fes, așezându-mă pe o canapea. Nicio șansă, Anita m-a preluat din servă și am intrat în programul de training culturalo-gurmando-estetic pentru care de fapt venisem.

Am început cu niște aperitive. Ceva de primăvară-toamnă, subțirel, că știam că mă așteaptă clipe mult mai grele. Am gustat un fel de gogoșele umplute cu ceva asemănător cu cârnații noștri afumați. Lângă gogoșele erau și niște pateuțe cu ceva de pui și un sos, ceva mirific. După ce am lichidat și din ele vreo două bucăți am trecut direct la spumant, sărind chorizo, că era devreme și deja respiram greu.

M-am dus spre acvariu și am socializat cu niște homari, vii, da’ mai mult prin semne, că eu nu știu portugheza, iar ei veneau direct de acolo. Și aici vreau să fim puțin serioși, lobsterii sunt aduși chiar din Portocalia. La fel ca și Chef-ul localului, un băiat de nota 10, care nu știu ce a avut cu mine, da’ mi-a dat să mănânc în dușmănie pe toată durata evenimentului.

Și uite așa, mai o măslină, mai un foie gras, mai o grisină (aiurea, nu existau grisine pe masă), mai o privire prin local și aici pun stop. Stop-Senzațional. Nu știu în câte locuri am fost în Europa, nu în România, care să arate așa de bine. Și dacă mă gândesc bine, chiar nicăieri. Locul e de vis. De la materiale, la design, de la culori la mobilă, accesorii, totul e absolut minunat, impecabil, extraordinar. Puteam să am și mămăligă în farfurie, o savuram altfel. Nu zic vreo noutate când afirm că design-ul schimbă gustul mâncării, design-ul și atmosfera. Și apropos de atmosferă, cred că singurul lucru care m-a iritat puțin a fost că trei ore am ascultat încontinuu Fado. Poate pentru voi, fetele, e ok, pentru mine a fost destul de solicitant. Revin.

Mi s-au înșirat prin fața ochilor și prin farfurie toate năzdrăvăniile pământului și mai ales ale oceanului. Scoici, melci, crabi, creveți, sepie, pește, o da, bun pește. Am gustat din fiecare câte puțin. Nu sunt vreun food-expert, poate nici un cunoscător amator, dar sunt gurmand. Totul a fost delicios. Doar că mie nu-mi place peștele! Plecasem hotărât de acasă că n-o să-mi placă. Da’ cine știe? Poate de la cum au fost prezentate, poate de la Fado, poate de la zâmbetele gazdelor, poate de la albastrul de pe tavan, poate de la vinul alb, s-a întâmplat cumva de m-au dat cu toate alea pe spate. Nu mi-au fost agreabile. Mi s-au părut așa de bune că aș mai merge o dată. Măcar o dată. Se poate? Vă rog?

Am încheiat în forță cu un melc. Pentru că nu se grăbea nicăieri, l-am scos cu o unealtă specială din cochilie. First timer for me. N-a fost rău, da’ nici n-aș mai încerca. Dacă aș fi fost melcofil, aș fi constatat probabil că e perfect, ca și toate celelalte mâncărele.

Mi-am făcut curaj într-un final și am fugit înainte să gust desertul. Am și eu demnitatea și greutatea mea de menținut, așa că am zis pas la ceva ce nici nu vreau să mă gândesc ce gust avea. Mi-am luat la revedere și am fugit, departe de tentațiile marine și submarine, promițându-mi în gând că o să revin cât de curând ca civil, nu în misiune.

Sunt special guestu’ Fifi, Bogdan. Am raportat de la locul faptei. O să revin.