Atâta lume isterizată de un brand, nu am mai văzut de când s-a deschis Ikea în România. N-am înţeles de ce să te înghesui la deschidere, să te baţi pe haine şi să stai la ditamai coada când peste o săptămână, magazinul e tot acolo? Am declarat cu voce tare că aştept să treacă nebunia şi o să mă duc şi eu în vreo 2 săptămâni la shopping la H&M. Aseară, eram coaptă de răcită şi nu ştiam cum să ajung mai repede acasă. În taxi, aproape de ora 9, mi-a venit gândul sâcâitor: şi dacă aş trage o fugă mică, mică până la Unirii? Aşa ca o rătăcire de memoment de care să nu ştie nimeni? Am inceput să dau sms-uri, în stânga şi în dreapta, să mă asigur că e deschis. Şi toată lumea mi-a răspuns: Închide la 8! ( Mai puţin Maria care suferă de gândire pozitivă ca şi mine când e vorba de shopping, dar mesajul ei a venit prea târziu). Întreb taximetristul: – Sunteţi norocos? Omul se uită la mine, în oglinda retrovizoare şi îl văd cum ezită. – Haideţi, domne! Sunteţi norocos? – Domnişoară, dacă trebuie să fiu, sunt! – Ok, hai la Unirii! – Aaa,ştiu! Vreţi la magazinul cu covorul? – Care covor, bre? – Covorul roşu! – ???? – Păi, n-aţi văzut la televizor că au pus covor roşu ca să calce lume pe el? Ce să îi spun? Că io lucrez la televizor, nu mă uit la televizor?:) Ajungem la covorul roşu. Şi intru în magazin. Nebunie ca la supermarket de Crăciun. 15 minute pe ceas. 5bluze pentru mine, ochelari de soare, agrafe si perie pentru Maria. Nu probez NICIODATĂ la H&M, pentru că ştiu mărimile şi croiul care mi se potrivesc. Sunt cozi mari la case, dar fug la raionul pentru copii, acolo nu e nimeni. Plătesc cu cardul şi ies atât de fericită din magazin, de zici că mi-au dat hainele gratis:)
Urc în taxi şi soferul trage concluzia zilei:
– V-am spus eu că sunt norocos!
