Copiii din Glodeanu

Un comentariu


Sunt la pat de duminică seară. Am răcit când am fost la Glodeanu. Cred că de fapt, sufletul i-a ordonat trupului să se îmbolnăvească. Ce am văzut acolo, m-a făcut să repet în minte la nesfârşit: Ce probleme avem noi?
3 copii care stau în genunchi pe jos şi scriu pe o băncuţă, doi băieţi sălbatici care nu ştiu să ţină un pufulete în mână, o mamă care are pe un pat sărac ,dar scrobit, un copil născut acum o săptămână. A ajutat-o o vecină să nască, pentru că n-a mai fost vreme de Salvare. În casa ei e plin de icoane şi miroase a mir, dar şi a sărăcie. Un preot desprins parcă din basmul românesc, genul de părinte pentru care m-aş duce în fiecare zi la biserică. O fetiţă paralizată care ţipă de bucurie. Nu poate să vorbească. 5-6 oameni trăiesc în camere mici, mai mici decât bucătăria mea pe care o văd mereu meschină. Doi părinţi disperaţi pentru că cineva le furase vaca şi nu mai au ce pune pe masă. 7 copii într-o casă mizeră. E gălăgie şi miroase sinistru. Pe pat e un bebeluş. Năpădit de muşte.

Repet întrebarea: Ce probleme avem noi?





Am fost cu Nicoleta, sufletul operaţiunii, să le ducem mâncare şi haine. Şi o să mai mergem. Dacă vreţi să îi ajutati intrati pe blogul lor şi aflaţi ce e de făcut: http://copiiidinglodeanu.blogspot.com/

Povesti intregi despre acesti copii gasiti pe Blogurile Mariei şi Nicoletei.

Mai multe fotografii am pus pe blogul lui Adi.

Cazarea în Bruges. Ieftin, curat şi central

Scrie un comentariu

Nu e un oraş ieftin. Dimpotrivă. 90 de euro pe noapte e camera la Ibis, fara mic dejun! Cum bugetul era de criză, am căutat un apartament. Şi când credeam că nu mai găsesc, am dat peste nişte oameni minunaţi, care ne-au închirirat un studio în centru, cu 55 de euro pe noapte.

Am stat la parter, într-o clădire cu 4 apartamente şi 2 studiouri. Curat, nou, liniştit. La 10 minute de mers pe jos până în Piaţa din centru. Proprietarul, un tip super cumsecade, ne-a aşteptat cu ponturi despre oraş, cu hărţi, broşuri şi cărţi de vizită de la restaurante , berării şi cafenele. Ne-a dat un sfat preţios: get lost, here! Ceea ce am şi făcut, rătăcind ore în şir pe străduţe. Gata, cu vorbăria. Intraţi pe site.ul lor, dacă vreţi o cazare ieftină şi foarte bună.

Test de sinceritate. Vă e dor de nişte cartofi prăjiţi?

2 comentarii

Cui nu îi e? Poate lui Carmen Brumă, care arată absolut bestial, tocami pentru că de ani buni, nu mai vrea să audă de prăjeli.

Revenind la noi, muritorii de rând, ca să nu creadă cineva, că la Bruges am efectuat doar plimbări artistice, vin cu o mică lămurire. Am fost şi la muzee. La templul cartofilor prăjiţi şi acasă la mama ei de bere belgiană:D.

Muzeul nu te dă pe spate, dar afli care e tehnica de prăjire a belgienilor: prăjesc întîi cartofii la o temperatură mai mică, după care îi scot şi îi lasă la aerisit 10 minute, după care îi bagă, iar la prăjit la foc tare. Am văzut demo la faţa locului şi am gustat din rezultat. Cei mai buni cartofi prăjiţi, ever!