Te rog, nu mai bea atata cafea! O sa mori!
Si daca mor, ce?
Pai daca mori tu cine ma mai rade atata?
Da, dar macar am ras atat impreuna.

Fifi, maninca o salata. Macar o salata.
Salata sa maninci tu cu neamurile tale!
Fifi, e important ca un barbat sa fie slim.

Fifi, tu esti nebuna.
De ce?
Ca asa esti tu?
Da ce te face sa spui asta?
Modul tau de actiune. Nu esti normala.
De parca tu esti. Tu esti un Pepsi!

Vali, fa ceva cu camerele alea ca le-ai ametit si nu mai inteleg nimic.
E simplu, fifi. Citeste desfasuratorul. Ai tot acolo.
Nu inteleg.
Ba da, citeste cu atentie.
N-am rabdare.
Esti nebuna. Vrei sa vin cu tine in emisie sa iti explic?
Ma descurc.
Pariez ca in 10 minute tipi la mine in telefon ca eu am stricat tot.
Si daca tip, ce?
Nimic. Sunt obisnuit.

A trecut un an. Fix un an de cand ai plecat. Un an de cand inima ta s-a oprit si inimile noastre, ale celor din redactie s-au umplut de lacrimi.

La inceput, am plans foarte mult. Dupa care ti-am promis ca o sa imi traiesc viata altfel. Ca o sa rad si o sa iubesc si o sa traiesc fiecare clipa. Si as vrea sa iti spun ca ma tin de cuvint.

Azi am stat cu Adelana si am mancat coliva si ne-am imaginat cum tu te uiti la noi si te gandesti: Uite, nebunele chiar rad in hohote. Stiu ca asa ne-ai fi vrut. Razand pe amandoua.

Ti-am promis ca nu o sa te uit. N-am facut-o.

Ti-am promis ca o sa rad mai mult. Ca o sa traiesc mai mult si ca o sa am mintea deschisa. Si m-am tinut de cuvint.

Si da, din cind in cind o sa beau pepsi, nu cola. Uite, m-am lasat de cola, poate nu iti vine sa crezi. Si azi o sa beau un Pepsi si o sa ma gandesc la tine.

Mi-e dor de tine, Vali Pepsi.
Noua tuturor ne este.

Cu drag,
Fifi Mentosan:)

Unii oameni iti schimba viata.

Razi cu ei, le plingi in brate dupa despartiri stupide, le ceri sfatul, nu ii asculti, te incrunti, tipi, te bucuri cu ei, de fericirea lor cind se insoara cu frantuzoaica, cresti cu ei in niste ani cat cu altii intr-o viata.

Nu iesiti in oras zi de zi si nu va mai sunati ca nah viata e complicata si plina de surprize.

Dar te bazezi ca ei sunt acolo. Mereu pentru tine. Si vine o zi cind realitatea te pocneste in fata si iti dai seama ca tu ai uitat de omul asta care are o pozitie in golden ring in inima ta.

Si nu, nu l-ai sunat de ziua lui. Si da, el cu ironia specifica varstei vine si iti spune: Fifi, nu ma mai iubesti, ai uitat de ziua mea.

Asta e genul de situatie in care nu, nu te mai poti scoate doar cu numele. Nu poti spune: eu sunt fifi, numele spune totul.

E penibil. Si acum ce sa fac? Sa ii trimit flori pe adresa redactie, sa ma tavalesc plangand si spunind iarta-ma sunt stupida, sa invoc o boala necunoscuta care mi-a afectat memoria?

Nu, nu am putut sa fac asta. Pentru ca nu ma credea si ma afundam si mai tare.

Mai bine m-am bagat la propriu sub birou in mijlocul redactiei. Apoi l-am scos la o tigara si l-am facut sa rada.

In fond, aud tot mai des ca asta e un lucru la care eu ma pricep foarte bine. Si cum mi-a spus un prieten: oamenii care stiu sa rada sunt minunati.

Ma ierti, Domnule?

ps. sper ca esti constient ca daca se intimpla invers, eu te sunam si iti spuneam? mah e ziua mea! tie nu iti e rusine???

As vrea sa nu plec…o sa imi fie dor de tine…
Sa nu-ti fie. Sunt peste tot…

Nu-i replica de carte. Nici de film. E cea mai frumoasa declaratie de dragoste.

Uneori, te iubesc e prea putin. E nevoie de mai mult. De lacrimi si zambete.

Daca o iubesti iti intra in minte si in suflet. Desi e complicat, ai vrea sa o scoti pentru o clipa de acolo si sa ii dai o imbratisare. Apoi, ea se strecoara la loc si povestea merge mai departe.

Aceasta nu este o poveste cu au trait fericiti pina la adanci batraneti…

Toata viata am trait cu obsesia pentru control. Vorba prietenei mele Adelana, ca o mica nemtoaica mereu cu o foaie in fata, gata sa scriu tot cu liniuta de la capat.

Totul trebuie sa fie ca la carte, greselile nu sunt permise, nici intrebarile fara raspuns. Sentimentele, rar.

Programez totul de mic copil. Am stiu exact liceul, meseria, vacantele, prietenii, pina si iubitii mi i-am ales dupa un set de reguli clare. Da, da nu radeti.

Si vad in jurul meu oameni care fac ceva pe ele reguli. Au o regula din a nu avea reguli. Si sunt foarte fericiti, cel putin pe moment. Traiesc pur si simplu fara sa se gandeasca ce va fi maine.

Oare cum e sa traiesti asa?

15 cu 7 fac 23.
Cum?
15 cu 7 fac 23.
Cum mah 23??? 22!
Nu, mah. 23!
Ia gandeste-te.

Si incep sa rad. Imi dau seama ca e bine totusi ca nu am dat la matematica. Nu am bazele.

Oare asa am calculat toata viata? Poate ca m-am bazat mereu pe faptul ca unu si cu unu fac unu.

Asa ca, ramane cum am stabilit: 15 cu 7 fac 23.

Și crezi că e mai ușor să faci loc cuiva lângă tine, în cuibul tău?

După ce trecem de 30 de ani devenim, fără să vrem, pretențioși. Și ne uităm mai mult la sufletele oamenilor decât la trupurile lor. Și asta pare că simplifică lucrurile. Dar nu e deloc așa pentru că e mult mai greu să găsești un om frumos la suflet decât frumos la trup.

Imi plac la nebunie oamenii care îşi ţin promisiunile. Ştiu că nu ar trebui să fie excepţii dar din păcate asta e realitatea.

Am comandat ieri cărţi la editura All. Au avut o ofertă specială de 50% reducere pentru toate titlurile. Înainte de confirmarea comenzii am fost avertizată că livrările încep pe 1 iulie, probabil din cauza numărului mare de cărţi comandate.

Le-am scris şi i-am rugat dacă pot trimite comanda până pe 2 iulie că după aia plec în concediu câteva zile.

Şi ce să vezi? Cărţile au venit în dimineaţa asta. Aşa că mă înclin în fata oamenilor de la Editura All.

De ce nu se poate să am numai lucruri din astea de povestit? De ce, de ce?

V-am povestit că aniversarea mea a început perfect cu vizita Cristinei Bazavan. Acum, la cîteva zile după frumoasa întâmplare, Cristina a scris pe blogul ei cum s-a simțit la noi în vizită:

” sunt unele intimplari care, desi par a fi aparute ca sa-ti hraneasca ego-ul, te aseaza cuminte in matca si te domolesc pentru multa vreme.

saptamina trecuta am fost cadou la aniversarea zilei de nastere a lui Fifi (Cristina Popa) si, pt o clipa, intimplarea m-a incurcat putin.

dorinta suna ” sa beau o cafea cu Cristina Bazavan”… cum sa-si doreasca cineva asa ceva de ziua lui/ei?!”

Uite că eu asta mi-am dorit și m-am bucurat din tot sufletul de vizita matinală. Toată povestea o citiți pe blogul Cristinei Bazavan.

Multumesc. Iar și iar:)

Ziua mea a fost una de nota 10. A inceput cu vizita surpriza a Cristinei Bazavan. Nu va lasati inselati de fotografie in care pare ca eu ii explic lucruri. Am ramas muta cind am vazut-o:).

Ziua a continuat cu flori multe si cadouri, cu telefonul lui Florin Chilian, cu florile trimise de Valerian de la Londra.

Am plans cam mult de ziua mea, dar am plans de bucurie:)

Seara m-am bucurat de prietenii mei. Cineva ma intreba daca simt ca am fost detronata din pozitia de zana a surprizelor. Sa nu exageram:)) Am fost insa coplesita. Casa s-a umplut de cadouri….

M-au bucurat vorbele Cristinei Bazavan dupa vizita la noi acasa. :

Mi-am inceput ziua la o cafea pe terasa aniversatei Cristina Popa, era pe whish list-ul ei o cafea impreuna cu mine. eu am fost mai emotionata decit ea ca si-a dorit asa cadou de ziua ei, dar cel mai tare m-a emotionat cuplul pe care-l formeaza cu Adi Popa: ea mi-a vorbit numai de el, el mi-a povestit numai despre ea. cam asta numesc eu dragoste. la multi ani fericiti , Fifi. Iti multumesc pentru aceasta dimineata.

Mi s-a ridicat parul pe mine cind am citi postarea Bogdanei.

Fifi are darul de a lumina o zi in care esti down rau de tot. Fifi este un personaj cum rar gasesti. Are o poveste de spus mereu, are o jovialitate de neimaginat, o buna dispozitie molipsitoare si este unul dintre acei oameni pe care ii nu ii poti uita.

Toata povestea o gasiti aici. Multumesc, lady:).

La final, declaratia de dragoste pe fb de la prietena mea Paula:

Aceasta marturisire este printre altele pentru cei care nu isi asuma ca ma citesc dar vorbesc despre asta: la tigara, pe mess, in buda in fatza oglinzii, la telefon, intre doua emisii, acasa si pe unde vietzuiesc ei. Stiu ca va consuma si ma bucur. Partial, aveti curaj pentru ca nu va rusinati de cuvinte. Daca vreti si barfe de la prima mana nu am nevoie de niciun like. Sunt genul de om care are un raspuns cinstit si la intrebarile fara perdea. Dincolo de introducerea care se cuvenea, pot sa spun ca astazi am fost altfel, dupa multa vreme. Si a fost bine! Fantastic chiar. A fost ziua prietenei mele Cristina Popa si am promis ca mergem in vizita o ora doar. Era ceasul 3 cand am plecat. Mi-a picat bine sa stau intre oameni frumosi chiar daca pe unii i-am speriat cu stilul meu brutal si cu desele referiri la geneza. Invitatii au zambit politicos atunci cand gazda le-a explicat ca sunt ” faimoasa.” Ce cuvant rar. Cand am cunoscut-o pe Cristina eram o speriata. S-a uitat la mine aspru si mi-a zis :” imi placi”. Puteam sa jur ca face misto si ca o sa fiu foarte curand concediata. Nu voi intra acum in detalii despre serile in care ne lasam lefurile la bar dupa ce dansam pe masa. Ea este cea care stie de ce raspund daca ma striga cineva Lola! I-am plans de cateva ori isteric dupa niste baieti, ca daca ar fi fost niste domni nu ajungeam in respectiva situatie. In locul ei am plecat la Antena 1 pe post de reporter special si am lasat binele de acasa. Si tot din cauza ei o sa merg la Londra sa il vad pe Robbie Williams. Pentru asta nu stiu daca pot sa o iert vreodata desi am auzit ca prietenia atrage dupa ea si anumite sacrificii. Se scoate insa cu un singur lucru. Cand am ajuns acasa, in fatza scarii am gasit un sotron, desenat de un copilas. In loc sa il ocolesc AM SARIT! Am ras ca o idioata, pentru ca exact asta imi lipsea. In rest, toti cei care sunt cu adevarat pretiosi sunt in preajma mea. Mai „Fifi stie” tot, ne vedem in Anglia. Hai, La Multi Ani!

A fost o zi perfecta. Ziua in care mi-am dat seama ca sunt mult mai mutli oameni care ma iubesc decat as fi crezut vreodata. Va multumesc! Mult! Si va pup tare si apasat pe toti!

p.s Am tricou de la Oianu, da? :)))