As vrea:
1. sa nu ma mai enervez
2. Sa fiu mai calma, desi cel putin aparent in ultima vreme sunt foarte calma
3. Vocile din capul meu sa cada la pace. Ma obosesc ingrozitor
4. 4-5 zile de concediu lunar. Departe. A se nota ca nu am cerut o saptamana
5. Sa nu mai adorm seara atat de devreme. Dorm prea mult in ultima vreme si asta ma sperie:)))
6. Sa port tocuri zi de zi. Dar, lenea invinge uneori. Deseori
7. Sa fac oamenii din jur sa inteleaga ca NU inseamna NU.
8. Sa vina U2 in Romania. De fapt, n-as vrea. Mai bine sa faca un turneu mondial si sa ma tin dupa ei.
9. Sa am rabdare. Nu am. Dar macar recunosc
10. Mos Craciun sa imi dea naibii un semn ca exista. Cat sa mai cred in povesti?
Totul aspirational. Cum ii sta bine lu’ fifi. xoxo, dears:)
ps. sa ploua mai mult daca se poate. astept noiembrie cu november rain. multumesc
La multi ani, Dana! Dana Grecu:)
Mi-e dor de diminetile noastre la taclale, cand mancam paine calda cu parizer si rosii si beam cafea la ibric.
Stateam amandoua in casa cu miros de baba si naftalina, cu peretii verzi si plini de sclipici.
Te cunosc de cand erai reporter de noapte si imi dadeai lectii de bun simt. Te cunosc de cand certai ministri la telefon si plangeai de suparare ca nu iti iese reportajul vietii.
Imi aduc aminte cum iti spuneam: „tu o sa ajungi cineva” iar tu radeai si-mi spuneai „siguuuur”. Iata ca viata mi-a dat dreptate!
Mi-e dor sa ma asculti, sa te blochezi la prostiile pe care le spun si sa radem ca nebunele. Sa imi spui de zece ori pe zi: „tu esti normala la cap?”
Cred ca in viata oamenii au parte de cateva intilniri cu adevarat importante. De multe ori constientizeaza cand e prea tarziu si pierd din prostie sau din neglijenta prietenia. Nu e cazul nostru. Parca te aud: Fifi, asa ceva nu se poate!
La multi ani, suflete drag!
Tu vrei o ploaie…
Tu vrei o ploaie. Ai gatul atat de uscat si buzele crapate… Nu iti doresti decat sa ploua.
Si nu ploua.
E atat de soare si de cald…si zici:
De-ar ploua…
De-ar ploua…
Si te rogi in fiecare zi. Sa ploua.
Sa simti ca esti ud si ti-e frig.
Te rogi degeaba. Ca nu ploua.
Si vine o zi in care nu te mai gandesti. Si atunci apare. Te face muci.
Stai pe prispa casei tale, cu porii imbibati, ti-e frig, acel frig pe care numai o ploaie zdravana ti-l poate da. Te uiti la curcubeu si spui…
Ce-a fost asta?
Si Dumnezeu iti raspunde:
Pai…n-ai vrut ploaie? Ti-am dat ploaie. Cu curcubeu inclus…
And you lost yourself in the summer rain…
As vrea sa am o sora. Sau mai multe. Legal
Mi-ar fi placut sa am o sora. Cu care sa rad si sa plang. Sa ma mangaie cand e greu si sa ma certe cind fac prostii.
Le am insa pe prietenele mele. Thank you, God!
Fara ele viata mea ar fi pustie:).
Vorbeam cu una dintre ele, nu ii spun numele ca sa nu fie geloase celelate, si ii spuneam ca o simt ca pe o sora a mea. Deja, citind aceste randuri, celelate ridica acum din spranceana: aha, deci si asteia i-a spus ca e importanta si e ca o sora.
Da, pentru mine sunt toate ca niste surori. Nu multe, dar buune si destepte. Super frumoase sau doar frumoase, suflete mari, maritate sau nu, echilibrate sau nu, ele toate au o calitate in comun: ma iubesc.
Asa ca vin si intreb: de ce atunci cind nu ai parinti te infiaza cineva? Pentru ca se poate, asa e legea. Dar uite eu as vrea sa am o sora. Ba nu! As vrea mai multe!
De ce nu pot sa merg la o institutie si sa zic: aceste fete sunt ca si surorile mele si eu as vrea sa legalizez treaba. De ce nu se poate asta?
Bărbatii sunt de doua feluri
De fiecare data cand am vrut sa scriu despre oameni care sunt asezati cu grija in primul rand al sufletului meu, descopar ca nu am poze impreuna cu ei. Hmm. Oare de ce?
Poate pentru ca nu imi plac pozele cu mine? Asa cum nu imi place vocea mea sau ochii mei…
Sa revenim.
Ea e Lola. Langa ea sta Fifi. Pun pozele alaturate. Insist sa va uitati ca la o singura fotografie.
Ne-am cunoscut la PRO TV
S-a uitat la mine cu privirea aia de neconfundat: mi-e frica, ia-ma in brate. Si am luat-o. Si asa am ramas de ani de zile.
Traieste ca o nebuna, munceste ca o nebuna, iubeste ca o nebuna. Nebuna mea preferata.
In relatia noastra, pare ca ma asculta: da-te jos de pe masa Lola, nu-I frumos. Da, fifi cum spui tu. Si cind ies din camera ea e cocotata la loc. Imi place insa ca nu imi spune in fata NU. E supusa, cumva.
Nu vreau sa vorbesc despre nopti pierdute, cluburi, relatii de neimaginat, nunti perfecte si alte chestii pe care le-am trait impreuna.
As vrea sa vorbesc despre tacerile dintre noi. Cand stam fata in fata, dupa o discutie importanta, nu mai vorbim, stam ochi in ochi, mai dam din cap si dupa minute bune concluzionam: da, mah asa e.
De ziua ta, eu sunt cu gandul la capul tau plin cu fluturi galbeni, la scriitura ta, la rasetele noastre. Si as vrea sa iti dau un raspuns.DA. Raspunsul este DA.
Intr-o zi o sa fugim in lume.
Atunci o sa repet ce iti spun mereu: barbatii sunt de doua feluri.
Pentru o poveste frumoasa, apasa tasta domni.
Pentru o viata de cacat, apasa tasta boi.
La multi ani:)
Atunci o sa repet ce iti spun mereu: barbatii sunt de doua feluri.
Pentru o poveste frumoasa, apasa tasta domni.
Pentru o viata de cacat, apasa tasta boi.
La multi ani:)
Mi-e dor de tine, Vali Davidoiu. Noua tuturor ne e dor.
Te rog, nu mai bea atata cafea! O sa mori!
Si daca mor, ce?
Pai daca mori tu cine ma mai rade atata?
Da, dar macar am ras atat impreuna.
Fifi, maninca o salata. Macar o salata.
Salata sa maninci tu cu neamurile tale!
Fifi, e important ca un barbat sa fie slim.
Fifi, tu esti nebuna.
De ce?
Ca asa esti tu?
Da ce te face sa spui asta?
Modul tau de actiune. Nu esti normala.
De parca tu esti. Tu esti un Pepsi!
Vali, fa ceva cu camerele alea ca le-ai ametit si nu mai inteleg nimic.
E simplu, fifi. Citeste desfasuratorul. Ai tot acolo.
Nu inteleg.
Ba da, citeste cu atentie.
N-am rabdare.
Esti nebuna. Vrei sa vin cu tine in emisie sa iti explic?
Ma descurc.
Pariez ca in 10 minute tipi la mine in telefon ca eu am stricat tot.
Si daca tip, ce?
Nimic. Sunt obisnuit.
A trecut un an. Fix un an de cand ai plecat. Un an de cand inima ta s-a oprit si inimile noastre, ale celor din redactie s-au umplut de lacrimi.
La inceput, am plans foarte mult. Dupa care ti-am promis ca o sa imi traiesc viata altfel. Ca o sa rad si o sa iubesc si o sa traiesc fiecare clipa. Si as vrea sa iti spun ca ma tin de cuvint.
Azi am stat cu Adelana si am mancat coliva si ne-am imaginat cum tu te uiti la noi si te gandesti: Uite, nebunele chiar rad in hohote. Stiu ca asa ne-ai fi vrut. Razand pe amandoua.
Ti-am promis ca nu o sa te uit. N-am facut-o.
Ti-am promis ca o sa rad mai mult. Ca o sa traiesc mai mult si ca o sa am mintea deschisa. Si m-am tinut de cuvint.
Si da, din cind in cind o sa beau pepsi, nu cola. Uite, m-am lasat de cola, poate nu iti vine sa crezi. Si azi o sa beau un Pepsi si o sa ma gandesc la tine.
Mi-e dor de tine, Vali Pepsi.
Noua tuturor ne este.
Cu drag,
Fifi Mentosan:)
O poveste despre rusine, prietenie si iertare. Pe cat se poate:)
Unii oameni iti schimba viata.
Razi cu ei, le plingi in brate dupa despartiri stupide, le ceri sfatul, nu ii asculti, te incrunti, tipi, te bucuri cu ei, de fericirea lor cind se insoara cu frantuzoaica, cresti cu ei in niste ani cat cu altii intr-o viata.
Nu iesiti in oras zi de zi si nu va mai sunati ca nah viata e complicata si plina de surprize.
Dar te bazezi ca ei sunt acolo. Mereu pentru tine. Si vine o zi cind realitatea te pocneste in fata si iti dai seama ca tu ai uitat de omul asta care are o pozitie in golden ring in inima ta.
Si nu, nu l-ai sunat de ziua lui. Si da, el cu ironia specifica varstei vine si iti spune: Fifi, nu ma mai iubesti, ai uitat de ziua mea.
Asta e genul de situatie in care nu, nu te mai poti scoate doar cu numele. Nu poti spune: eu sunt fifi, numele spune totul.
E penibil. Si acum ce sa fac? Sa ii trimit flori pe adresa redactie, sa ma tavalesc plangand si spunind iarta-ma sunt stupida, sa invoc o boala necunoscuta care mi-a afectat memoria?
Nu, nu am putut sa fac asta. Pentru ca nu ma credea si ma afundam si mai tare.
Mai bine m-am bagat la propriu sub birou in mijlocul redactiei. Apoi l-am scos la o tigara si l-am facut sa rada.
In fond, aud tot mai des ca asta e un lucru la care eu ma pricep foarte bine. Si cum mi-a spus un prieten: oamenii care stiu sa rada sunt minunati.
Ma ierti, Domnule?
ps. sper ca esti constient ca daca se intimpla invers, eu te sunam si iti spuneam? mah e ziua mea! tie nu iti e rusine???
Daca as fi un barbat puternic…
Daca as fi un barbat puternic mi-as lua o iubita maseuza. Tacuta. Sa nu imi vorbeasca niciodata. Sa nu puna intrebari, sa nu astepte raspunsuri. Sa nu intrebe cind vii? Sa simt ca ma asteapta mereu.
As fugi din intilniri importante sa ma las pe mainile ei. Sa ajung in camera de spa si sa imi spuna doar atat: Goleste mintea acum.
As merge si mai departe si as lua-o cu mine in toate deplasarile de afaceri. Mi-as pierde concentrarea stiind ca ea ma asteapta cu mainile ei vrajite. E prea tare? Nu, draga mea. Continua, te rog.
Daca as fi barbat puternic mi-as lua o iubita maseuza. Tacuta. Sa se topeasca peste mine, sa se evapore incet si sa revina. Ca o ploaie de vara mult asteptata.
Dar, nu sunt barbat. Sunt femeie. Si m-am simtit atat de vinovata cand ieri am intirziat la Belle Maison spa si am spus hotarata: stau doar jumatate de ora! maximum! si nu vreau masaj de relaxare! doar la cap, sa imi adun mintile putin. Si ea, maseuza vietii, a zis sigur: goleste mintea, acum. Si am stat 3 ore. M-a vrajit, pur si simplu. M-a scos din ale mele rapid cu masaj de relaxare, ritualul picioarelor si alte minunatii de genul asta.
Si n-am putut sa nu ma intreb: oare, cum ar fi sa fiu un barbat puternic si sa traiesc aceasta fantezie?
Adevarul e ca eu sunt doar fifi. Am plecat zambind, dupa ce am baut un frappe, am fumat o tigara si am facut o programare in vazul lumii.
Vita e bella!
Cea mai frumoasa declaratie de dragoste. Lamuriri
Inteleg ca multa lume isi pune intrebari legate de postarea anterioara.
Cine a spus ca nu vrea sa plece? El sau ea? Nu vad importanta detaliului, aici.
Si de ce NU au trait fericit pina la adinci batraneti?
Uite de aia.
Pentru ca anumite iubiri apar pur si simplu. Fara programare, fara rezervare. Se termina mai repede decat crezi. Inainte ca lucrurile sa se degradeze. Asta le da iz de happy end.
Cum e sa pui punct inainte de certuri, cumparaturi, dormit in paturi separate etc.? Cati oameni au tupeu sa faca asta in viata lor? Prea putini, din pacate…
Dar, da. Toti vrem povesti de dragoste care sa dureze toata viata. Te iubesc, si eu te iubesc, mi-e dor si mie mi-e dor…auzi da ai platit lumina? nu, mersi. Ca stric visul daca bag curent electric. De aia e vis, nu realitate.
Uneori in viata trebuie sa pui punct, nu virgula.
Dar noi, de cele mai multe ori, avem o problema cu semnele de punctuatie. Si de aia, alegem gresit.
Cea mai frumoasă declaraţie de dragoste
As vrea sa nu plec…o sa imi fie dor de tine…
Sa nu-ti fie. Sunt peste tot…
Nu-i replica de carte. Nici de film. E cea mai frumoasa declaratie de dragoste.
Uneori, te iubesc e prea putin. E nevoie de mai mult. De lacrimi si zambete.
Daca o iubesti iti intra in minte si in suflet. Desi e complicat, ai vrea sa o scoti pentru o clipa de acolo si sa ii dai o imbratisare. Apoi, ea se strecoara la loc si povestea merge mai departe.
Aceasta nu este o poveste cu au trait fericiti pina la adanci batraneti…
You can, you can’t…
Toata viata am trait cu obsesia pentru control. Vorba prietenei mele Adelana, ca o mica nemtoaica mereu cu o foaie in fata, gata sa scriu tot cu liniuta de la capat.
Totul trebuie sa fie ca la carte, greselile nu sunt permise, nici intrebarile fara raspuns. Sentimentele, rar.
Programez totul de mic copil. Am stiu exact liceul, meseria, vacantele, prietenii, pina si iubitii mi i-am ales dupa un set de reguli clare. Da, da nu radeti.
Si vad in jurul meu oameni care fac ceva pe ele reguli. Au o regula din a nu avea reguli. Si sunt foarte fericiti, cel putin pe moment. Traiesc pur si simplu fara sa se gandeasca ce va fi maine.
Oare cum e sa traiesti asa?
It’s just a thought
Uneori lucrurile se întâmplă. Sau nu. Oricât de tare ne dorim să ne controlăm viaţa, să planificăm totul, uneori viaţa ne-o ia înainte şi ne dă lecţii.
Nimic sau o parte din ce am crezut, planificat, dorit nu iese cum am vrea. Ne enervăm, protestăm. Degeaba.
Mai bine, ne relaxăm. Ce e menit să se întâmple, oricum se va întâmpla. Life is for rent…
Calcule
15 cu 7 fac 23.
Cum?
15 cu 7 fac 23.
Cum mah 23??? 22!
Nu, mah. 23!
Ia gandeste-te.
Si incep sa rad. Imi dau seama ca e bine totusi ca nu am dat la matematica. Nu am bazele.
Oare asa am calculat toata viata? Poate ca m-am bazat mereu pe faptul ca unu si cu unu fac unu.
Asa ca, ramane cum am stabilit: 15 cu 7 fac 23.
Canapeaua. Cea mai importantă piesă de mobilier
In jurul meu, multi oameni singuri. Unii singuri la propriu, altii singuri in relatiile lor.
Unii se plang ca nu au loc de partener pe canapea, altii ca nu au cu cine sa o împartă.
Discutam cu o prietenă bună despre asta și vorbeam cât de cumplit e să îți pierzi partenerul, să rămâi singur pe canapeaua ta. La care ea mi-a replicat inteligent:
Și crezi că e mai ușor să faci loc cuiva lângă tine, în cuibul tău?
Eu cred că da. Pentru că începuturile au frumusețea lor. Bine, acum depinde de câte ori începi….
După ce trecem de 30 de ani devenim, fără să vrem, pretențioși. Și ne uităm mai mult la sufletele oamenilor decât la trupurile lor. Și asta pare că simplifică lucrurile. Dar nu e deloc așa pentru că e mult mai greu să găsești un om frumos la suflet decât frumos la trup.
Una peste alta am înțeles de ce e atat de importantă canapeaua cind iti mobilezi casa.
ps. bine ca nu mai sunt covoare persane cu franjuri. Îmi aduc aminte de dramele din copilărie: Cine a deranjat franjurii???:)
sursa foto: http://www.goodfon.com
London Eye. O super experiență
Când am urcat în mașina lui Vali, prietenul meu din Portugalia care acum s-a mutat la Londra. el mi-a spus direct:
Tie nu o sa iti placă aici. De ce? Pentru că prea multă aglomerație, sunt prea mulți arabi și dacă îți place la nebunie Portugalia nu are cum să îți placă Anglia.
OOOOOk, am zis în mintea mea deși un ghimpe mic am avut pentru că omu mă cunoaște foarte bine și suntem fix pe aceeași lungime de undă.
N-am să povestesc acum aventurile cu cumpărăturile pierdute, dar n-am să uit prea ușor lumea care practic stătea la coadă să meargă pe stradă…Urăsc aglomerația. Pur și simplu mă ia panica. Și pe Oxford Street aveai senzația că au venit toți oamenii din lume. Whatever.
Vreau să vă spun mai bine de London Eye, faimoasa roată a londonezilor. Are 135 de m înălțime și practic când ajungi sus ai panorama perfectă a Londrei.
Roata se mișcă încet, practic nu simți mișcarea, un tur complet durează cam 40 de minute.
Capsulele sunt imense intră vreo 25 de oameni și la o o rotire completă transportă cam 800 de turiști.
Când am ajuns la roată era o coadă imensă.
Am mers joia dimineață pe la 10 pentru că am înțeles că în weekend e prăpăd. Am stat la coadă pe ceas fix 30 de minute, deși, la prima vedere părea că stai cu orele.
Plătești 19 lire pentru un bilet, ceea ce e mult dar e o experiență pe care nu o mai trăiești în altă parte ( există și varianta să stai la coada scurtă dar plătești cu 10 lire mai mult) și oricum faci economii în rest pentru că intrările la muzeele de stat londeneze sunt gratuite.
Cam așa arată Londra de sus. E o senzație absolut unică. În ultima fotografie, ne tăvăleam de răs, pentru că nu reușeam să facem un cadru. Dar mi se vede părul, da?:))))) Deh, neveste de oamnei care se ocupă cu imaginea.
Naivitate
la 18 ani nu beam alcool, nu stiam cum e cu sexul, nu eram emo. Invatam. Ca asa trebuia sa invat.
la 19 ani ascultam rock si ma visam in backstage la Axl Rose.
la 19 ani m-am angajat la protv. acolo am invatat ca viata e grea si ca o injuratura la timpul ei face cit o mie de imagini.
la 19 ani culegeam visine de pe acoperisul casei prietenul meu si ma pozam la cele 48 de kilograme ale mele.
la 19 ani visam ca o sa ma marit o singura data si ca o sa fac CEL PUTIN 5 copii.
Nu imi vopseam parul, nu ma machiam, ma imbracam banal.
La 19 ani credeam ca daca ai bani in Romania esti fericit.
Multa naivitate. Si atunci, si acum.
Postare inspirata din scrierile Mariei Coman de azi.
Mr. Robbie fucking Williams
Robbie a obosit. S-a ingrasat, transpira mult. Vocea e insa tot acolo.
Dar, Mr Robbie fucking Williams si-a pierdut din stralucire.
Nu sunt carcotasa, am asteptat concertul asta foarte mult si recunosc: am plecat putin dezamagita.
Da, stiu, are 40 de ani. Si eu aproape. Si eu sunt obosita si supraponderala. Dar eu nu sunt Robbie Williams. Nu am fani veniti din toate colturile lumii. Multe momente moarte, dupa 3 melodii s-a asezat dupa 45 de minute omu a luat pauza…unde e robbie pe care il stiam eu? Acel robbie care rupea scena in doua si ne anunta ca regina Angliei e amanta lui…
Poate ca explicatia e ca s-a lasat de droguri. Poate.
Finalul concertului a fost colosal. Angels. Zeci de mii de oameni cantand si plangand. A fost momentul Kodak. Singurul pentru mine in acea seara pe Wembley.
I love you, All! Editura All
Imi plac la nebunie oamenii care îşi ţin promisiunile. Ştiu că nu ar trebui să fie excepţii dar din păcate asta e realitatea.
Am comandat ieri cărţi la editura All. Au avut o ofertă specială de 50% reducere pentru toate titlurile. Înainte de confirmarea comenzii am fost avertizată că livrările încep pe 1 iulie, probabil din cauza numărului mare de cărţi comandate.
Le-am scris şi i-am rugat dacă pot trimite comanda până pe 2 iulie că după aia plec în concediu câteva zile.
Şi ce să vezi? Cărţile au venit în dimineaţa asta. Aşa că mă înclin în fata oamenilor de la Editura All.
De ce nu se poate să am numai lucruri din astea de povestit? De ce, de ce?
Respect pentru nația noastră
Anul trecut, fix cu cateva zile inainte de a-mi lua permisul de conducere, am asistat la un accident rutier.
Un domn cu un jeep a trecut cu maina peste o fata. Circulatie blocata, nervi, țipete, spaimă.
Fata era intinsa pe jos , plina de sange. Impreuna cu Adi am ajutat-o. Langa noi, zeci de oameni.
Unul suna la 112, altii au facut un cerc ca sa izoleze locul, altii il certau pe sofer.
O doamna imbracata la patru ace strangea de pe jos lucrurile fetei aruncate care incotro.
Un tanar a venit repede cu apa cumparata de la chioscul din colt.
O ambulanta Smurd trecea intimplator prin zona. Adi a oprit-o. Lumea a sarit la cei doi paramedici tipand: Va rugam, e grav. E un copil calcat…:I au salvat-o…
Clipele alea, n-am sa le uit niciodata. Solidaritatea oamenilor. mobilizarea lor.
Da, știu ca cei din Muntenegru s-au comportat exemplar și mă înclin în fața lor și le mulțumesc!
Dar mai cred cu toata taria că și noi românii am fi facut la fel. Nu suntem o natie atat de proasta cum ne credem uneori. Să vă dau exemple de eroi români care în situații ca cea din Muntenegru au ieșit in față prin curajul lor?
Așa că, vă rog! Puțin mai mult respect pentru noi! Doamne ajută!
De ziua mea mi-am dorit cadou o cafea cu o anume fată
V-am povestit că aniversarea mea a început perfect cu vizita Cristinei Bazavan. Acum, la cîteva zile după frumoasa întâmplare, Cristina a scris pe blogul ei cum s-a simțit la noi în vizită:
” sunt unele intimplari care, desi par a fi aparute ca sa-ti hraneasca ego-ul, te aseaza cuminte in matca si te domolesc pentru multa vreme.
saptamina trecuta am fost cadou la aniversarea zilei de nastere a lui Fifi (Cristina Popa) si, pt o clipa, intimplarea m-a incurcat putin.
dorinta suna ” sa beau o cafea cu Cristina Bazavan”… cum sa-si doreasca cineva asa ceva de ziua lui/ei?!”
Uite că eu asta mi-am dorit și m-am bucurat din tot sufletul de vizita matinală. Toată povestea o citiți pe blogul Cristinei Bazavan.
Multumesc. Iar și iar:)