Batranetea nu e un subiect de discutie la intilnirile cu prietenele mele. Rareori pomenim in gluma cum ne vom plimba noi prin tari exotice si vom gusta toate cocktailurile din lume in timp ce ne vom bucura de compania unor barbati evident mai tineri. Asta pe la 80 de ani caci noi, femei super active nu ne vom pensionala la 60, nici macar la 65. 

La 15 ani in mintea mea ziceam ca dupa 30 e cam gata treaba. Iar acum am 40. Si ma simt mai tanara ca niciodata. Senilitatea varstei, probabil. ☺

Cred ca tineretea nu tine de varsta. Desigur ca ma doare spatele, desigur ca nu mai pot pierde nopti la rand prin cluburi fara sa ma resimt. Dar, am mai multe idei ca niciodata, am capul plin de planuri si sunt pregatita zi de zi pentru noi inceputuri. Daca nici asta nu e tinerete…:)

Dupa ce saptamana trecuta mi-am intrebat prietenii despre schimbarile majore si am ramas impresionata de raspunsurile lor, unele foarte emotionante, acum i-am chestionat despre batranete. Si am ras. Foarte tare la majoritatea raspunsurilor.  Pe unii însă întrebările i-au pus pe gânduri și asta se vede din răspunsurile lor. 

Cum incepi sa vezi ca imbatranesti? Ce anume te face sa te gandesti ca nu mai esti tanar desi tu asa te  simti? Cand te gandesti la batranete de ce iti e cel mai tare frica?

Nu cred ca vezi. Te vezi in poze, niciodată însă în oglindă. Acolo, în poze, te strânge-n spate. Depinde insa și cum se întâmplă alunecarea în și prin timp. Oricum, de simtit nu cred ca simti. Te mai trezesti din cand in cand… Apoi uiti iar si te trezesti din nou peste niste ani… Si tot asa. Pana la final. Mie datele de nastere de dupa 1990 imi creeaza fiori pe sira spinarii. Mi se pare ca anii ’90 au fost acum zece ani si… cum sa fie cineva nascut atunci si totodata major?! Pe cale de consecinta, inseamna ca eu sunt mai „in etate” decat cred! In tot cazul, nu sunt tocmai anxioasa pe acest subiect. Inca sunt intr-o zona sigura. Am 31 de ani. Altminteri, cred ca odata ce ai copii, timpul curge altfel. Si anii tai ar curge mai lent, daca nu i-ai traduce in anii lor. Parca mai ieri era bebelus, azi merge la gradinita, hop maine prima sedinta cu parintii la scoala, tac pac suntem in liceu! Cand s-au dus anii? Mi-e frică de neputinta. Si cel mai frica mi-e de mintea lucida, prinsa intr-un corp neascultator.

Cateodata am cate un soc cand ma uit la vestimentatia pustoaicelor de liceu… si imi spun asa „fuck, i`m getting old!” Despre batranete… mi-e frica sa depind! De doctori, de pastile, de un carucior… mi-e frica si de moarte, inca nu sunt destul de inteleapta sa o constientizez doar ca pe un prag! Dar cred ca cel mai si cel mai frica imi e de singuratate… nu cred ca e nimic mai trist pe lume decat sa fii batran si singur…

Pentru mine, imbatranirea nu prea exista in vocabular. O simt si o vad insa prin cei din jurul meu. Unul cate unul, vad in jurul meu apropiati sau cunoscuti care incep sa faca odrasle si se iau. Si ma gandesc ca asta e un semn ca ceasul biologic a avansat. Doar ca eu nu prea accept. Da, si vreo 5-6 fire de par albe in cap pe luna. Dar le pun pe seama stresului, nu a imbatranirii. Ma simt tanara, nu face nimic sa ma gandesc ca nu as mai fi. Doar cand imi mai amintesc de ce prag ma aproprii, ma mai ia cate un frison. Dar sunt bine cu mine. Cand ma gandesc la batranete? Nu prea ma gandesc. Dar cand o fac, cel mai frica e ca imi dispar cei dragi. Si sa nu-mi pierd mintile.

Eram la o petrecere de revelion. Vreo 15 oameni. Unul singur era sub 35 de ani. Ne-am scris fiecare pe cate o foaie dorinţele pentru anul nou. Văzând listele celorlalţi băiatul ” tânăr ” a întrebat :de la ce vârstă se trece sănătatea pe primul loc?

Cea mai mare spaima a mea legata de batrinete e sa nu ma „acresc”, sa nu fie un salt mare emotional intre mine si generatia „tinara” , iar eu sa nu-i mai inteleg si sa-i critic mereu. Mie nu mi-e frica nici de moarte, nici de boli, ci ca e posibil sa nu mai tin pasul cu lumea la nivel emotional.

Eu nu imbatranesc! Refuz sa cred asta. Dar e adevarat, simt ca trec anii cand vad ridurile de pe fata mamei, cand ma intreaba lumea de ce nu ma marit odata si cand vad ca dau jos intr-o luna kilogramele pe care acum cativa ani le „topeam” intr-o saptamana. Lasand gluma la o parte, nu simt ca imbatranesc. Nu m-am gandit la asta, abia am schimbat prefixul. Astept inca sa vad de ce de ani de zile aud aproape obsesiv ca femeia traieste cea mai frumoasa perioada a vietii sale la 30 de ani. Deocamdata, simt ca am tot 25… Mi-e teama de batranetea in Romania. Nu cred ca cineva care a vazut cum traiesc pensionarii din alte tari civilizate poate considera ca exagerez cand spun asta. Mi-e teama de boli si de saracie. Mi-e teama ca voi trai dintr-o pensie mizera si singura mea bucurie lunara va fi ziua in care vor intra banii pe card. (Banuiesc ca scapam de Posta Romana pana atunci) Mi-as dori sa imi traiesc batranetea cu zambetul pe buze, cu copiii si nepotii aproape, fara sa fie nevoie sa hotarasc daca luna asta imi cumpar mancare sau medicamente. E urat sa fii batran in Romania.

Tulai, Doamne :))! Când observi ca obosești după ce urci până la etajul 1 :))! Când observi că te enervează obiceiurile adolescenților :))! Când vezi că ți-au crescut copiii! Când nu mai ai bunici! Când le dai dreptate alor tăi!

Pana acum o vreme imi era frica ca o sa raman singura. Acum mi-e frica sa nu arat prea batrana cand o sa inceapa copilul liceul. 

Durerea de spate de la prima ora cand te trezesti dupa o noapte de amor ca la tinerete e ca un dus rece la batranete.

De cand te ridici din pat dimineata si te intrebi cine te a batut…

Mie personal mi-e frica sa nu ajung povara cuiva… Şi singuratatea mă sperie! Şi, recunosc, evitsa mă gândesc la moarte, aici mai am de lucru !

Simti ca imbatranesti cand nu mai ai rabdare:))))

Ridurile! Acestea sunt singurele semne. Te trezesti intr-o dimineata si vezi ca faţa ti-a luat-o la vale, ca pometii nu mai sunt fermi cum erau odata, ca pielea s-a subtiat si se stafideste. Si te gandesti: „wtf?? Sunt inca tanara!!” Si iti aduci aminte ca ai facut 30 de ani dar scuturi din cap repede ca sa alungi gandul. Apoi intri pe facebook si vezi ca nepotul tau, fiul fratelui tau, a facut 18 ani si iti aduci aminte de ziua in care s-a nascut. 18 ani??? Caand? Cand au trecut?? Si iti mai aduci aminte ca tu la 18 ani salutai cu „sarut mana” femeile de peste 30. Ca erau in varsta si le aratai respect! Si te ingrozesti! Si mai vine si momentul ala cu testul ţâţelor, cand vrei sa vezi daca sta creionul sau nu sub sani si in final realizezi ca, de fapt, poti sa pui linistita doua!! Ei bine, atunci faci rost de numarul doctorului Stan!

Mi-e teama ca nu o sa ma mai indragostesc. Mi-e frică…că nu o sa se mai indragosteasca nimeni de mine. Ca o sa tremur de batran ce sunt nu pentru vreo femeie. Mi-e teama sa nu mor singur.

Tu vrei sa ma bagi in depresie? :))))) pe mine intreaba ma peste 10 ani .Nu mi e frica, nu mi-e frica de bau bau :)))))


Începi sa îţi dai seama ca îmbătrânești când vezi ca prietenii tai au burta de la bere sau de la sarcini, după caz, si par alb. Pe al tau nu il vezi ca il vopsesti la doua saptamâni. Oricum, dacă tu nu te simţi bătrân si faci ce poţi ca sa arati bine si sa te simţi bine, sa rămâi sănătos, nu cred ca merita sa îţi bati prea tare capul cu asta. E important sa nu rămâi in afara timpului, sa te îmbracila 50 de ani ca la 20, ca eşti penibila. In rest, stay young!

Ma doare spatele. Din ce in ce mai tare. Si pe prietenii mei. Cred ca asta e un semn. Cat despre batranete…strang bani sa am de azil de lux. Daca la tinerete am stat in bloc vechi ma gandesc macar la batranete sa stau intr-o vila☺

Nu stiu, nu m-am gandit la batranete pana acum:)). Daaar, imi e frica la batranete de neputinta fizica.

Concluzie: 

Tineretea e cum ar spune englezii a state of mind. Stiu oameni la 20 de ani mereu obositi, plictisiti si fara chef si altii la 60 care sunt sufletul petrecerii. Pina la urma si cu tineretea e o chestiune de alegere. Eu ma gandesc sa traiesc pina la vreo 98 de ani. Voi? ☺

articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro

Prin 2011, în UK, la X Factor tatăl, urca pe scenă pentru prima dată Olly Murs. Zicea despre el, în engleza tipică din Essex – faublier, I am just a normal giezer. Dar, întrebat de Simon Cowell de ce eşti aici a răspuns: pentru că vreau să fiu un pop star, să vând multe discuri şi să mă distrez.




Natural born entertainer a fost verdictul. Da, tipul simpatic de 25 de ani care lucra într-un call center.

Cam aşa e X Factor. Cool dintr-un motiv foarte fain – vine unul din fundul pământului şi ne face praf. Ne lasă cu gura căscată după ce. Urcă pe scenă fără vreo repetiţie înainte.

La noi, X Factor spune şi mai bine povestea Cenuşăresei. Nu numai pentru că transformă un necunoscut în superstar. Ci şi pentru că showul în sine s-a transformat, a crescut. A fost ciopărţit şi arătat mult cu degetul. Şi aşa a devenit mai bun. Ca în viaţă – sunt două tipuri de oameni: unii care au şi alţii care luptă ca să aibă. X Factor a luptat să devină cool.

Cea mai discutată trebuşoară a fost schimbarea de juriu. A treia în patru sezoane. Delia, Brenciu şi Bănică. Trei personaje savuroase care însă, după 10 ore de filmare zilnic lasă garda jos şi ajungi să îi vezi ca oameni. Da, exact ca oamenii de vin cu vise şi speranţe şi se urcă pe scenă. Acolo, fix unde e Xul. Ca să iasă cadrul bine.

De pildă, ştiam un Bănică foarte calculat care ajunge să aibă un gest incontrolabil şi aruncă spre un concurent cu scaunul. Brenciu vede pentru prima dată într-o competiţie oameni care nu au nicio treabă cu cântatul şi se distrează. Cei doi B din juriu se înţeapă natural, se respectă dar nu sunt prieteni. Ştefan îi repetă lui Horia că îl oboseşte pentru că vorbeşte prea mult, Brenciu îl ia peste picior pentru că fumează.

X factor e un soi de spectacol al lumii, o comedie umană cu toate tipologiile. Se râde, se plânge, se lasă cu sală şi juraţi în picioare, pe masă, pe scenă. E imprevizibil. Din Lunca Câlnăului, Chişinău, Napoli, Babadag.

Cinci mii de înscrişi, peste 400 au fost pe scenă, 160 au luat minimum 2 DA. Aşa s-a filtrat X Factor.  Selecţie riguroasă. Pe aceeaşi scenă Madonna, Tom Jones, One Direction, Britney Sprears.

Mai mult decât voce. SHOW!! Viaţă. VIAŢĂĂ!

 * text de Alina Tudor

In fiecare vineri o sa gasiti aici pe blog povesti in avanpremiera de la X Factor. E showul meu preferat pe care il recomand cu mare drag. Pentru ca e chiar cool! 

Fotografii : xfactor.a1.ro

„Mama, tu știi ce se întâmplă cu creierul meu noaptea?

Doarme?

Nu, pleacă!

Cum să plece?

Uite-așa. Pleacă seara și se întoarce dimineața.

Dar de ce pleacă?

Păi așa îi spune creierul lui.

Păi creierul tău are și el un creier?

Normal, mami.

Și cum e creierul creierului tău?

Ca orice creier. Cu două mâini și două picioare…

Și inima?

Ce-i cu inima?

Păi inima pleacă și ea sau rămâne peste noapte?

Rămâne, mami. Cum să plece? Păi dacă pleaca inima cum mai visam?”

Are doar 5 ani jumate dar știe cum merg lucrurile în viață. Cel puțin la vârsta ei creierul pleacă 
noaptea (uneori și la cumpărături, mi-a spus) și inima rămâne.

Dacă mă întrebați pe mine, lucrurile se schimba dramatic odata cu vârsta. Câți dintre noi îi permit creierului să plece când mergem la culcare? 

Ne punem în pat și recapitulam ce am făcut. Eu mă gandesc cel mai mult la ce n-am facut, mă cert și îmi fac promisiuni fierbinți pentru mâine.

*text de Diana Elena Butoi

 12 septembrie. Bucuresti. Verde. Asa a inceput experienta Sovata. Intr-o nuanta pozitiva de green, in autocarul vesel am fost intampinati cu o masa sanatoasa. Primul pas spre weekendul healthy ce urma. Aceeasi nuanta pozitiva s-a pastrat pe toti cei 350 km pe care i-am parcurs de la Bucuresti la Sovata, si mai exact la Danubius Health Spa Resort Sovata.

Drumul lung a trecut repede totusi avand in vedere compania. Am ajuns la Hotelul Bradet din Sovata si au inceput suprizele. Am fost cazata intr-o camera spatioasa, super luminoasa si luxoasa. Intotdeauna am spus ca privelistea face toti banii si aici chiar asa a fost. De pe terasa camerei mele puteam admira Lacul Ursu.

In camera o sticla de vin si surprize dulci ca deh veneam de la sute de kilometri 🙂

Am ramas uimita de eleganta acestui hotel dar si de servicii: un restaurant unde am mancat prima data in viata mea carne de cerb 🙂 si unde la mic dejun am fost surprinsa de portiile de gris cu lapte ca la mama acasa, o cafenea, sala de evenimente ( locul perfect pentru o nunta mare, mare ).

Punctul de atractie e insa Centrul Wellness. Un spatiu antistres absolut impecabil. Turistii gasesc aici impachetari, tratatemente ginecologice, dermatologice, jacuzzi, piscine cu apa dulce si sarata, cure, sauna, tratamente cosmetice, fitness, masaje, electroterapie, kinetoterapie etc. cred ca si cel mai mare carcotas nu are ce obiecta, chiar ai de unde alege.

Deschiderea hotelului a fost evenimentul weekendului in Sovata pentru ca nume mari din turismul romanesc au venit sa asiste la acest botez, de la sefii din Ministerul Turismului pina la primarul orasului Sovata.

La conferinta de presa am aflat tot felul de detalii care ne-au aratat dimensiunea acestui business.

Din punct de vedere istoric, constructia complecului hotelier Danubius Hotels Groups a avut loc intre 1970-1983, fiind format din Hotel Danubius Health Spa Resort Sovata ****, Danubius Health Spa Resort Bradet **** si Hotel Faget**, cele 3 hoteluri avand impreuna o capacitate de 1000 de locuri de cazare in 400 camere duble.

Hotelul Danubius Health Spa Resort Bradet **** dispune de 88 camere cu aer condiţionat şi 5 apartamente.

Hotelul Danubius Health Spa Resort Sovata **** dispune de 168 de camere.

Hotelul Faget** dispune 134 camere si 2 apartamente.

S-au investit 7 milioane de euro in Hotelul Bradet si s-au efectuat lucrari de renovare si constructie timp de un an jumatate pentru ca standardele sa creasca de la 2 stele, la 4 stele. Modernizarea hotelului a avut loc in 2 etape, astfel prima jumatate a hotelului a fost modernizata in 2013, in paralel cealalta parte a hotelului nemodificata functionand, ca veniturile din cazari sa nu se piarda, iar la 1 octombrie 2013 hotelul s-a scos din functie pana la data de 1 iunie 2014, cand hotelul a fost verificat si modernizat complet.

Hotelul Danubius Health Spa Resort Bradet este singurul hotelul care are servicii antistres, servicii bazate pe Programul Antistres Danubius Health Spa Bradet, program acredit in Managementul Stresului de catre Institutul International de Preventie de la Munchen. Programul este destinat unui public larg, si anume persoane care duc un ritm de viata alert, mamelor, celor care nu beneficiaza de odihna optima si suficienta etc.

Programul Antistres este bazat pe Principiul six senses, adica bucuria celor 5 simturi, al 6-lea fiind cel de relaxare si regasire de sine.

Programul incepe cu un consult medical, cu 2 sedinte de consiliere psihologica si medicala, continua cu 13 proceduri ( masaj medical, masaj dubacal, magnetoterapie, bai galvanice, oxigenoterapie, inhalatii, electroterapir, impachetari cu manol, gimnastica, bai relaxante etc), proceduri alese de medic, psiholog si client impreuna.

In cadrul complexului se poate face terapie body&mind, iar outdoor , la Lacul Ursu, situat la 180 metri de hotel se pot face exercitii fizice, precum alergat pe banda special amenajata.

In plus, o alta particularitate este camera special destinata persoanelor alergice, situata la etajul 3, care poate fi reglata in functie de alergie.

Hotelul este destinat in special turistilor romani dar mai vin si ungurii, nemtii sau basarabenii. Bucuria investitorilor e mare pentru ca media de varsta a clientilor scade, sunt din ce in ce mai multi tineri care aleg sa vina la relaxare in vacanta.

2 detalii importante:

– hotelul dispune de un medic specializat pe infertilitate de cuplu, si se focalizeaza pe fertilizarea in vitro, pe metode naturale de obtinere a sarcinei prin apa sarata si namol, cu rezultate extraordinare.

– este hotelul unde poti sa mergi cu copii dar si sa te relaxezi total pentru ca aici exista o gradinita cu personal specializat, cu educatoare si animatoare.

Pachetele gandite de managerii hotelului sunt in functie de nevoile fiecarui client:

390 lei/persoana pentru o saptamana pentru Pachetul Antistres cu 13 proceduri (consultatie medicala, 2 consilieri antistres, 13 proceduri: masaj, bai, magnetoterapie, oxigenoterapie, inhalatii, impachetari etc)

419 lei/persoana pentru 2 nopti demipensiune, masa de pranz, mic dejun, gimnastica in piscina/sala, acces nelimitat la centrul Spa(bazine cu apa dulce si sarata, piscina, jacuzii, sauna, fitness ), o baie/solar.

480 ron/ persoana pentru cazare 4 nopti cu demipensiune, coctail, acces nelimitat la Spa, 6 procedur de relaxare.

1090 lei/persoana pentru cazare 5 nopti, demipensiune, acces nelimitat la centrul Spa, consultatie medicala+5 tratamente medicale

1290 lei/persoana pentru cazare 5 nopti, demipensiune, acces nelimitat la centrul Spa, consultatie medicala+10 tratamente medicale

Nu va mai bat la cap cu detalii, gasiti toate informatiile pe siteul hotelului.

Revin cu partea cea mai placuta a acestei vizite: petrecerea de deschidere 🙂 Cine spune ca in provincie oamenii nu se distreaza la nivelul Bucurestiului habar nu are ce vorbeste. Partyul a fost animat de Andi Moisescu si de trupa Marfar. Mancarea, muzica, bauturile…totul a fost la inaltime.

Petrecerea a inceput cu un concurs in stilul #hotelBradetantistres, in care invitatii trebuiau sa depuna cate un obiect care ii streseaza in viata de zi cu zi, iar cel mai original va fi premiat cu un weekend la Hotelul Bradet pentru a elimina stresul cauzat de obiectul respectiv.

Castigatorul a fost Cristian Francu, care a depus un plic pe care scria „ANAF”, votul fiind unanim si raspunsul sincer fiind premiat cu zambete, aplauze si un weekend antistres.

Desi eram cea mai tanara, recunosc deschis ca oamenii la a doua tinerete se distreaza mult mai bine, stiind exact de ce sunt la petrecerea Antistres, bucurandu-se de fiecare melodie a anilor 80-90, fredonandu-le si dansand specific pe fiecare dintre ele. Compar cu petrecerile moderne, unde muzica este doar un beat care se repeta, fara versuri si unde cei de varsta mea sunt prea ocupati sa stea pe telefoane dand check-in, facand poze pentru facebook si spunand tuturor cat de mult se distreaza incat uita sa se distreze de fapt ! Era sa uit: Andi Moisescu. Un adevarat profesionist, super comunicativ cu toata lumea, modest si cu un umor de mega bun simt # like. El a introdus in scena la final „mic tort” din care au gustat toti cei peste 700 de invitati.

Asta a fost destresanta zi de vineri.

Sambata dimineata a inceput cu baie in piscina cu apa dulce si in apa sarata pentru relaxare dupa o noapte plina de zambete, muzica si dans, a continuat cu micul dejun, mancarea fiind din nou foarte variata si ireprosabila si s-a incheiat cu vizita la Lacul Ursu, la Salinele Praid si cu un alt drum de 5 ore spre Bucuresti, cu regret de ramas bun pentru #hotelbradetantistres si cu promisiunea ca vom reveni aici dupa nopti albe si zile negre, ca sa ne gasim echilibrul mental, fizic si sufletesc!:)

Cea mai mare schimbare a fost sa las totul in urma la Cluj, un job si o relatie de patru ani care scartaia, si sa vin in Bucuresti desi nu aveam pe nimeni aici care sa ma sprijine. Mi-a fost greu dar am intalnit oameni minunati si am ajuns la concluzia ca am facut foarte bine. Nu apreciez oamenii care stau in zona de confort. Lasitatea are un pret enorm de mare pe care il platesti doar la finalul vietii. Atunci cand te uiti in urma si realizezi ca n-ai trait. Stii cum face vitelul care nu vrea sa paraseasca grajdul cand a crescut? Asa e si cu teama de schimbare. E alimentata de prostie.

Cum adica schimbare? La ce te referi? Ca eu nu am curaj nici sa ma tund ☺))

O schimbare radicala inseamna o schimbare care iti reseteaza ceva legat de tine , de modul de viata , de cum gândești , de cum te comporti. Uneori spunem ca : o sa imi schimb radical gândirea ! De ce , cine ti-a impus ? Cine te ajuta ? De ce o faci ? Pai e simplu: gândești big , esti big , devii big. In comportament, in felul cum Iubești , cum spui buna dimineata , cum iti lasi copilul la scoala si cum ceri restul la pachetul de țigări de la vanzatorul care se face ca a uitat. Daca devii mai îngăduitor cu tine , ti-ai schimbat radical gândirea fata de ceilalți. Altfel te înțeleg, te privesc , te agreează in cercul lor sau pur si simplu iti spun : stii , imi place cum gândești. Te-ai schimbat mult , radical as spune. Si vine întrebarea : Cine te-a ajutat ? Eu. Eu pentru ca de astăzi am vrut sa fiu doar eu si nu acel pentru ceilalți. Cea mai radicala schimbare a mea ? A fost cand am vrut sa trăiesc din nou. După infarct. Sa mănânc pentru ca imi place mâncarea si nu ca trebuie sa mănânc. Sa ma trezesc dimineata devreme sa vad soarele rasarind si nu sa ma trezesc ca trebuie sa ma scol. Pe scurt : sa fiu eu ! De cine am avut nevoie ? De o clipa de eternitate . Ca sa vad cat de scurta e viata…

Moartea tatalui meu m-a determinat sa merg la terapeut, iar asta mi-a schimbat viata. Evenimentul respectiv m-a determinat sa merg. Pentru ca nu mai putea nimeni sa imi explice coerent de ce…

Fifi … toate schimbările pe care am avut curajul să le fac, le-am făcut din convingere personală. Le-am facut fiindcă deşi am uitat de multe ori, am ajuns inapoi in punctul in care am realizat (pentru a nu stiu cata oara) faptul ca absolut nimeni pe lumea asta nu imi e indispensabil. Inafara de mine. Si desi lâncezesc de multe ori complăcându-mă in diverse situatii, duşul rece să zic aşa, vine mereu din interior. Şi cred că cea mai radicală schimbare in viata mea a fost chiar asta: am inteles că sunt singură, complet singură şi TREBUIE să îmi asum fiecare gest, cuvânt, decizie, faptă. Ca să pot merge mai departe.

Cea mai radicală decizie, nu neapărat schimbare – să filtrez conştient, cu foarte mare atenţie şi sinceritate faţă de mine, oamenii pe care îi las în viaţa mea. Am observat cum aceştia mă influenţează transferând involuntar o parte din ei asupra mea. Unii sunt de-a dreptul seducători dar nocivi iar ideea de a sta departe pare imposibilă. Aici e partea dificilă. / Nu vreau să mă ajute cineva. E un soi de test şi exerciţiu pe care îl fac cu mine însămi.

Intr-o zi, un prieten mi-a zis ca sunt cel mai curajos si cel mai asumat om pe care il cunoaste. Si cel mai nebun, pe undeva. Suntem prieteni de 18 ani, stie toate etapele prin care am trecut. – De ce zici asta,l-am intrebat.. – Pentru ca mereu te bagi in ceva care inseamna schimbare. Daca oamenii s-ar muta pe Marte, sigur te-ai muta si tu… Daca ar avea martienii nevoie de un psiholog, cu siguranta. Daca nu, ma adaptez si schimb meseria. Sau culoarea pielii, daca trebuie. Gandindu-ma la anii ramasi in urma, da, am schimbat si orase si tari si meserii si mod de a gandi si parteneri de viata. Nu sub impuls. Dupa o analiza lucida. Si da, niciodata nu mi-a fost teama. Ce se poate intampla daca schimbi? Sa ajungi intr-un alt scenariu, intr-o alta viata, sa ai sansa sa te redescoperi intr-un context diferit. Un prag, o reasezare, o perioada de bine, dar si de framantari, au reprezentat cele 11 luni sabatice si salbatice luate in 2005. Dupa, am stiut ce vreau. Si ce casa si cati copii si cum vreau sa arat si ce voi face la 80 de ani. Pfui, nu stiu cand au trecut 9 ani… Dar nu regret nicio decizie. Cand a trebuit sa shimb, am schimbat, chiar daca am facut-o cu lacrimi in ochi La vita e bella.Nu afli acest lucru daca nu iti asumi riscuri.

Schimbare? Sa lucrez pe nava. Am evitat mereu, credeam ca am rau de mare. Am luat interviul din greseala, ma dusesem pentru alt job si tipa cand m-a auzit vb engleza a venit la mine sa ma intrebe… nu vrei sa lucrezi pe nava? cea mai frumoasa alegere de pana acum… si grea dar si rewarding! Inca nu stiu sa inot… dar marea e iubirea vietii mele, clar…

Nu cred ca a fost radicala. Dar da, parca asa tin minte, c-a fost munca de convingere

Am plecat din tara acum vreo c inci ani,pe un tărâm total necunoscut.M-a ajutat Dumnezeu !

Doua schimbari am. Una sa ma despart de fostul meu, dupa 5 ani din care patru locuit
impreuna. Un mare rol au avut  familia si prietenii in special sora. Dar cel mai mult eu singura cand am hotarat ca e timpul sa ma opresc din lamentat si sa fac ceva in sensul acesta si sa nu uit motivele pt care am decis sa iau aceasta hotarare. Erai dependenta si nu puteai sa faci pasul sau de ce? Da… pai teama sa nu raman singura obisnuita confortul, dependent, toate la un loc, daca o sa imi para rau etc. Si doi:  dupa acest moment m-am hotarat sa fac o facultate grea la o varsta la care majoritatea se casatoreau sau ma rog isi pregateau viata in alt sens, pentru ca simteam nevoia de ceva challenging, dupa experienta cu boyfriendul. Ideea e ca trebuie sa inveti sa te ridici si sa te aduni singura parerea mea dar conteaza foarte mult si persoanele apropiate din viata ta.

Cred ca cea mai radicala schimbare a fost cand am venit in Bucuresti, acum 2 ani. Am lasat tot in Galati, si am luat-o de la zero aici. Nu aveam pe cineva sau prieteni in Bucuresti. Mi-am dorit foarte mult sa stau in Bucuresti. Si nu mi-a fost teama de asta. Stiam ca pot „supravietui” singura in Bucuresti. Ai mei m-au sustinut pentru ca stiau ca pot sa stau singura. In cei 2 ani de Bucuresti viata mea s-a schimbat complet. Sa stii ca e exact cum am visat cand eram mica. Mi-am dorit foarte mult sa lucrez in televiziune. Cand eram mica visam ca lucrez in tv si ca seara cand plec, obosita, ma duce masina acasa :)))

Am renuntat sa traiesc ca sa muncesc, iar acum muncesc ca sa traiesc. Un prieten psiholog m-a ajutat, deschizindu-mi ochii ca este suficient sa muncesc constiincios pe durata programului si ca restul timpului este obligatoriu sa-l dedici familiei, hobbyurilor si prietenilor. Inainte erau saptamini intregi cind munceam 12-14 ore pe zi. O prostie :))

1 an de pauza. In momentul in care iei o decizie, toate se rezolva de la sine. 

Mmm…greu. Schimbari radicale nu prea am facut pana acum in viata. Sunt si genul caruia ii place stabilitatea in toate, linistea. Singura schimbare pentru care as risca ar fi sa plec din tara dar ar trebui sa imi inving teama de necunoscut, poate cu ajutorul lu’ al meu reusim in viata asta :))

Nu am facut nicio schimbare radicala propriu-zisa, adica gen sa ma tund cheala, sau nu stiu ce poate fi radical…O schimbare daca se poate numi asa este ca m-am mutat la Bucuresti si am ales sa nu ma mai duc acasa in vacanta, sa nu mai pastrez legatura cu persoanele de acasa pentru ca vad Bucurestiul a fi mai benefic si incerc sa ma inconjor de oameni de la care am de invatat, cand acasa era invers.Si nu m-a ajutat nimeni, asta am simtit. Un alt exemplu, in clasa a 9 a  cand am ales sa ma mut de la mate-info intensiv la filologie, e o schimbare radicala ca mi-a schimbat tot viitorul.Am avut curaj sa fac asta pentru ca veneam in fiecare plangand acasa din cauza ca uram tot ce faceam acolo.Si m-am mutat ca sa pot da la drept.Si m-au ajutat ai mei ca m-au sustinut.

Am renuntat la casa pentru care plateam niste rate imense. Nu stiu daca mi-am invins teama, dar faptul ca iubitul meu exista in viata mea, ca ma sprijina in tot ce fac ajuta sa pot trece prin asta… nu m-a ajutat el să iau decizia, m-a sprijinit sa fac ceva ce trebuia sa fac de ceva ani…

E simplu. Pentru ca sunt disperata dupa seriale. Mi se pare ca filmele cu adevarat bune sunt din ce in ce mai rare si oricum ce apare acum pe tv eu am vazut la cinema deja. Ma bucur ca producatorii de peste ocean sunt din ce in ce mai concentrati pe seriale. Seriale fabuloase.

Sa revenim la EUFORIA TV. Cu liniuta astea sunt motivele:

– Private practice
– Dr. OZ
– Dr. House
– Revenge
– Pe viata ( asta e un serial foarte fain de care nici nu auzisem si in rolul principal e Damien Lewis roscatul din Homeland )

De maine pe lista Euforia apare un serial cu S mare: DOWNTOWN ABBEY.

Publicul a savurat mereu povestile despre vietile bogatilor. Oamenii se uita cu atentie la familiile celebre. Aspirational, ar vrea bogatie si rasa. Apar si zambetele in coltul gurii cind vad ca si bogatii plang, se cearta si nu e totul roz chiar daca nu au rate si datorii. 

Multa dragoste, super intrigi si parfumul inconfundabil al aristocratiei britanice. Ca picanterii va spun ca printul William si printesa Kate sunt fanii serialului si ca insusi domnul Clooney apare intr-un episod (decraciunsanebucuram)… 🙂

Am descoperit replici memorabile pe care le-am vazut postate de fani pe facebook inainte sa ma uit la acest serial: 

Sunt de profesie calator. o stie toata lumea. As pleca zi de zi undeva. Sunt oameni care ar sta mereu in casa. Eu… mereu pe drumuri. 🙂

De 10 ani de cand am ales Bucurestiul am facut de zeci de ori drumul pina la ai mei. Cu masina sau cu trenul. Despre DN1 nu vorbesc azi ca e sambata si nu vreau sa ma enervez. 

Trenul e o varianta ok. Dar, biletele mi s-au parut mereu scumpe. Cineva mi-a zis saptamana asta de un tren privat si mi-a adus ca argument costul biletului: e la juma de pret. Ei nah! Hai sa incerc ( imi si imaginam cum o sa merg cu o caruta pe sine ). 

Ajung in Gara de Nord la 8.39, trenul pleca la 8.50 ( dependentadeadrenalina).

Intreb la informatii despre casa de bilete pentru trenurile private. Doamna coafata prea cret ( nu inteleg de ce mai sunt femei care isi fac permanent ) imi raspunde super sictirita: in spate la farmacie, o sa va dati seama dupa coada.

Alerg, ajung la si 42. Vreo 30-40 de oameni la o coada rotunda, romaneasca. Ma gandesc ca nu am cum sa mai iau bilet si totusi ma asez la coada. Si atunci vad ca la ghiseul micut sunt aliniate 5 doamne super zambitoare care elibereaza tichetele pe banda rulanta. La si 46 iau biletul.

Mai sunt 4 minute si pleaca trenul. Ajung pe peron, lume foarte multa, oamenii isi dau coate sa urce in tren. Ma gandesc: e firesc la banii astia.  In momentul ala imi dau seama ca pe tichet nu am trecute vagonul si locul. Intreb un controlor: Nu sunt locuri in general sau am ajuns eu prea tarziu? Nu, doamna nu e cu locuri, dar mergeti in fata ca sunt doispe vagoane si in primele trei nu e nimenea ca bucurestenii sunt cu lenea nu se duce nimeni pina in capatul liniei(trufiedeardelean)….

La si 49 ma urc in al doilea vagon. Nu e nimeni. Ardeleanul a avut dreptate. Mocheta rosie pe jos, scaune rosii tapitate. Sunt vechi si uzate DAR sunt curate. Priza la fiecare scaun iar in scaunul din fata fix ca in avion ai masuta sa iti pui laptopul. 

Pleaca trenul cu o intirziere de un minut. 

Apare controlorul pe care il intilnisem mai devreme pe peron. Ii dau biletul si el imi spune cu zambet: La brasov sa va duceti cu tichetul asta in gara mare ca primiti o bere. Gratuita! Cum asa? Pai e oktoberfest la brasov si firma noastra a facut parteneriat si primiti o bere. Mergeti si luati tichetul chiar daca nu vreti dumneavoastra berea poate o faceti cadou cuiva. Ma buseste rasul: tare promotia asta, dar mai tare e trenul asta al dumneavoastra, la banii astia…Tare, doamna ca e pretul bun si avem reducerile pentru pensionari, elevi si studenti. Pai e 12 lei 50 drumul la Brasov pentru ei. Normal ca e tare 🙂

A plecat zambind. Eu am ramas pe ganduri. Calculele sunt simple:

– Un drum cu masina dus intors Bucuresti Brasov e minimum 100 de lei. Daca sunt mai multi merita ca si cost desi calvarul numit DN1…. ( dada iar sunt portiuni unde se lucreaza )

– Un drum cu cfr calatori la clasa a doua e 50 de lei.

– Un drum cu trenul privat e 25 de lei. Si cu putin noroc primesti si o bere la promotie :)))

Da, stiu ca locomotivele diesel consuma mult, stiu ca furtisagurile de 20 de ani trebuie acoperite cumva, ca personalul obosit si sters si fara zambet trebuie platit, stiu toate astea. Dar mai stiu si ca niste ingineri din brasov au facut firma asta de transport privat, au adus ei garnituri, au inceput pe o ruta mica, locala si in ani s-au extins. 

Uite ca se poate, domnilor de la CFR Calatori. Da, stiu e de vina sistemul, statul e de vina ca voi nu puteti, ca au furat aia dinainte, etc. 

V-as spune in engleza: goodbye, dar e interpretabil. Si clar povestea asta nu e cu vreo revedere. In romaneste e mai simplu: ADIO, CFR Calatori!

Firma careia i-as face pr gratis se numeste Regiotrans. Zic sa verificati rute si preturi. Si promotiile ca poate primiti o bere gratis.  :))

Va parasesc putin, tocmai ajung cu bine la Brasov.

Sa aveti un weekend fabulos!

Uite asta e genul de cadou care mie mi-ar placea. Si cred ca si altora: un curs de gatit cu Chef Hadad. 

Pentru cine?

– pentru o viitoare mireasa
– pentru mama care a visat mereu sa invete trucuri de la un chef adevarat
– pentru gasca de prietene, sa mergem toate sa ne distram
– pentru iubita/iubitul care nu stie diferenta intre vinaigrette si  bechamel 🙂

Sa ne gandim ca e win win situation, benefiicile sunt de ambele parti: invata si persoana care primeste cadoul, beneficiaza si cel care a facut darul.

Aveti mai jos toate detaliile. Have fun! 🙂

KOON anunta lansarea celui mai asteptat program de cursuri de gatit – Cooking with Joseph. Celebrul chef Joseph Hadad va fi invitatul special la standul KUXA Studio, in cadrul targului BIFE SIM, vineri, 12 septembrie, incepand cu ora 12:00.

Pasionatii de gastronomie vor avea ocazia de a sta alaturi de unul dintre cei mai apreciati maestri culinari din Romania. Chef Hadad pregateste pentru vineri un spectacol culinar pentru vizitatori precum si o surpriza
indelung asteptata de public.

In cadrul standului KUXA Studio, KOON alaturi de Chef Joseph Hadad vor anunta lansarea unui concept de cursuri de gatit, ce vor debuta incepand cu data de 20 Septembrie si vor fi organizate in showroom-ul de bucatarii
KUXA Studio, din Str. Putul lui Zamfir 36.

Cooking with Joseph este un program de cursuri de gatit pentru amatorii pasionati de bucataria de top. Cei care se vor inscrie vor avea sansa sa invete de la Chef Joseph Hadad secretele unora dintre cele mai apreciate
retete specifice gastronomiei gourmet. Pentru a asigura o experienta complexa, cursul se va defasura sub forma unor intalniri saptamanale, pe durata a trei saptamani, in care elevii vor gati impreuna cu Chef Hadad,vor invata din secretele sale si se vor distra cu povesti gastronomice.

photo: http://photochef.ro/

Update. Cu ajutorul random.org am ales 5 castigatori: bebestrumfu, Antonia, Valentin, Alina Paduraru si Simona Popescu.  Felicitari! Astept pe mailul fifistie@gmail.com, datele voastre de contact pentru a va anunta cum intrati in posesia invitatiilor.

Este ultima mea zi de concediu. Un concediu agitat cu multe drumuri si stres, din pacate.

Dar, din seria mai bine tarziu ca niciodata azi merg la Belle Maison Spa. Casa mea fara stres. Mi se pare foarte faina ideea lor de a personaliza masajul. Discuti cu terapeutul si ii spui spre exemplu ca tu vrei doar masaj la spate combinat cu masaj la scalp.Sau ceri jumatate de ora loomi loomi si cealalata jumatate traditia filosofilor.

Sa nu va suparati azi daca ma sunati si nu raspund. E ziua mea de relaxare. 🙂

Intrebarea e complexa chiar daca o luam intreaga chiar daca ne oprim la jumatate. Asa ca va propun sa impartim fraza:

1. Cum il convingi sa faca ce nu vrea?  

Teoretic e simplu: se spune ca o femeie desteapta obtine intotdeauna ce isi doreste, e suficient sa isi propuna. Stiu femei care desi au dosare pline de diplome, sunt repetente la scoala vietii si zi de zi nu inteleg cum altele care-s maestre in strategii si manipulare ( si n-au neaparat doctorate ), joaca roluri atat de diverse de la victima sau sefa suprema si uite asa obtin intotdeauna ceea ce vor.

Ca ne place sau nu, in meciul vietii, smecheria si diplomatia iau fata de cele mai multe ori, sinceritatii si adevarului spus in fata. Pentru ca barbatii vor jocuri si concursuri. Vor lupta si strategie. Si chiar daca pierd, tu trebuie sa le lasi senzatia ca ceva, ceva tot au castigat. 

2. Cum il convingi sa faca ce nu vrea dar tu crezi ca e bine pt el?

Personal cred ca cel mai simplu este sa il convingi ca e ideea lui. 🙂 Sa ne gandim la cateva exemple importante: alegerea destinatiei de vacanta, redecorarea casei, momentul in care apar copiii, cind ne luam caine, ne tatuam sau ne apucam de sex tantric. 

Barbatul va sublinia mereu faptul ca el a hotarat, desi in majoritatea cazurilor a fost decizia femeii.

Iata ce raspund prietenele mele la aceasta intrebare:

„ Vorbesc deschis cu el. Ii aduc argumente. Plus ii spun clarisim care sunt temerile mele cele mai mari – „ce s-ar intampla cel mai rau daca nu ai face…”. Insa, in esenta, cand alege e doar el singur. Oricum, depinde foarte mult de situatii. Uneori trebuie sa insisti, alteori nu. E o chestiune de tact.” 

„ Eu urmez 5 pasi simpli: 1) barbatii nu vor drame si telenovele! fapte tata! EXPLICATII clare si la obiect2) fara comparatii… nu le place sa li se zica.. ala uite ca asa si acum uite ca asa si asa…3) incearca sa nu fortezi. nu schimba persoana de langa tine doar ca asa crezi tu ca ar fi mai bine, tie ti-ar placea sa faca si el la fel?! 4) lista cu pro si contra. va zambi vazand ca iti dai atat de mult silinta… si vazand ca iti pasa… si probabil va incepe sa think about it more seriously…  5) if all that shit does not work… show him your boobs :)) ”

„ Eu nu mai incerc sa conving pe nimeni. Imi spun parerea si atat. Pot sa mi bat eu gura degeaba, pana nu te dai singur cu capul, nu te potolesti. Valabil si in cazul meu. Dar indiferentce alege, sunt acolo, ce i drept muscandu mi limba sa nu spun „i told you so” . ”

„ Ne mutasem de curand. Ne lasasera balta zugravii. Domnul meu era satul si de mutat si de pachete si de zugravit.Eu doream cu orice pret peretii verzi intr-o camera.Pe langa oboseala si saturatie, era si socat de nuanta de verde turbat care imi aprinsese mie imaginatia. Am incercat toate argumentele si tertipurile posibile sa-l conving. N-a mers nimic,pana la argumentul suprem.O saptamana de sex,sex,sex. Nebun. MI-A ZUGRAVIT CAMERA VERDELE ALA TAMPIT (care intre timp a primit un tapet alb si pretios,peste.. ) INTR-O SINGURA NOAPTE! ”

„ Il faci sa creadă ca el a zis, el vrea asta.” „ Il santajezi sa faca ce vrei tu dar in asa fel incat sa nu ramana probe, ca te ia dna-ul. Cu ce il santajezi?Daca iti pasa atat de mult de el incat sa te agiti atata inseamna ca e o persoana apropiata si ai destule elemente cu care sa il santajezi. ”

„ Cu lista de argumente pro si contra. Avantajele trebuie sa fie hudge!. Cheia e ca avantajele sa fie atragatoare, ca s-ar putea ca binele tau sa nu fie si binele lui. Ca viziune adica :).  ”

” Cred ca e dificil sa judec eu ce e bine sau nu pt celalalt. L-as sfatui sa si urmeze intuitia. Stiu ca intuitia nu pacaleste niciodata. Pornim de la premisa ca e un om inteligent, desigur.”

Concluzie: 

Chiar daca statistic vorbind barbatii sunt mai priceputi la jocuri pe calculator si negocieri in business, femeile stiu mai bine ce butoane sa apese in viata reala. Daca nu merge cu vorba buna, cu argumentele pro si contra, ele puncteaza decisiv cu arma universala: sexul. Curat, murdar! 🙂

articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro

N-am fost niciodata la Paris. N-a fost sa fie. Nu ca nu as vrea, dar sa spunem ca soarta a fost mereu potrivnica. :))

Stiu ca e orasul combinat cu dragostea prin definitie. O sa vina si ziua aia cind o sa ajung si eu in orasul indragostitilor. Pina atunci insa vine dragostea in Romania. 🙂

De Richard Clayderman am auzit de copil. Mama era indragostita de muzica lui. Mi-aduc aminte de diminetile perfecte de duminica. Avea mama o caseta cu Clayderman. O ascultam de n ori. Apareau si dramele evident cand ” se prindea banda”. Ce vremuri…

Si iata ca Richard Clayderman vine in Romania. A mai fost dar l-am ratat de fiecare data. Acum insa mi-am propus sa merg cu mama. Sa-i fac acest cadou minunat cu gandul la copilaria mea. Frumoasa si linistita. Ca muzica lui Clayderman.

Mi se pare important ca Romania a castigat  un loc pe harta muzicii. Faptul ca un artist de talia lui Clayderman vine la noi sa lanseze un spectacol in premiera cu orchestra, balet, zeci de tehnicieni implicati…e ceva. 

Abia astept 🙂

Ana Maria Gheorghe e o bombă de energie. Doarme 3-4 ore pe noapte si ziua alearga intre televiziune si restaurantul pe care il administreaza. Are un sex appeal devastator şi daca ar fi sa aleg un cuvant care sa o descrie perfect din punctul asta de vedere as spune simplu: e o femeie focoasa.

Prietenii ii spun Sofica, pentru ca seamana cu Sophia Loren, aude asta in fiecare zi. 

Am stat de vorba seara tarziu la Yoshi, am ras mult, eu cu laptopul in brate, ea nerabdatoare dar totusi cu o retinere: mi-e frica ce o sa ma intrebi, dar o sa iti raspund la toate intrebarile, promit!

Va invit sa o cunoasteti pe Ana si va rog ca data viitoare cand vedeti o fata care prezinta vremea la televizor sa nu mai aveti prejudectati. De niciun fel. 

Te intreb direct: Ce le spui celor care se grabesc sa te eticheteze…mda, inca o pisi care prezinta meteo….

( rade in hohote surprinsa de intrebare)

    Fiecare e liber sa creada ce vrea. Eu stiu foarte bine cum sunt ca om si ma intereseaza mai putin etichetele aruncate la intimplare.

Te-a atacat cineva vreodata direct in sensul asta?
    
    Ooo, da!

Si ce-ai facut?

    Nu fac nimic, pur si simplu ma amuz. Mi se pare o pierdere de timp sa stau sa le demonstrez altora cine sunt eu de fapt.

Esti foarte frumoasa. De cate ori ti se spune asta pe zi si cum reactionezi?

    Mi se spune des pentru ca interactionez cu foarte multi oameni in fiecare zi. E magulitor, iti dai seama… Important e sa simti adevarul,  ca daca ti se spune doar de dragul de a ti se spune….

Exista viata dupa divort? 

    Cu siguranta in momentul in care hotarasti sa faci pasul asta incepi o viata noua. Din momentul ala. Iar daca tu esti cel care preia intiativa in sensul asta, viata dupa divort nu poate fi decat mult mai buna.

Eu nu sunt de acord cu tine. Cred ca multi se grabesc si divorteaza apoi regreta. Dupa moarte totusi e al doilea motiv de stres major in viata unui om, indiferent de cine a luat decizia. Nu crezi?

     Nu cred. Eu am divortat pentru ca nu ma mai regaseam in poveste.

Dar in casatorie crezi, e nevoie de acel act, acum ca ai trecut printr-un divort?

     Cred foarte tare in relatia intre doi oameni, in compatibilitate, in chimie, nu hartia e importanta.

Crezi ca dragostea trece prin stomac?

     Da. Cel putin in 2014, da 🙂

Care a fost cel mai nebunesc gest pe care l-ai facut din iubire?

     M-am casatorit la o luna dupa ce l-am cunoscut.

Acum consideri ca a fost o greseala?

     Nu. E doar o etapa din viata mea, din care am avut foarte multe de invatat. Eu imi facusem o imagine despre casatorie si mi-am dat seama implicata fiind , ca  lucrurile nu stau chiar asa.

Imi dai un exemplu?

     Eu am fost crescuta de parintii mei catre familie, casatorie, copii. Mama imi spunea ca trebuie sa asculti de barbat, esti femeie maritata acum! Si mi-am dat seama ca eu nu pot sa stau la cratita, sa imi pun cenusa in cap si sa astept totul de la el.

Asta e de fapt varianta clasica a casatorie. Tu esti o femeie puternica si super independenta. Asta e o piedica psihica in capul multora barbate?

     Da. M-am lovit de foarte multe ori de asta. Dar in ciuda faptului ca am 2 joburi, apar la tv si am 12 angajati in subordine …ajung acasa si spal, calc si gatesc. Dar, atentie! Pentru ca vreau eu sa fac asta, nu pentru ca mi se cere. Si o fac des pentru ca ma relaxeaza.

De la un barbat vrei sa auzi ceva frumos sau ceva adevarat?

     Ceva adevarat spus frumos. 🙂

Raspunsul asta e cam diplomat asa. Peste ce minciuna nu ai trece in iubire?

      Nu suport sa fiu inselata.

La cat de frumoasa si desteapta esti tu, ce barbat te-ar insela? Sau crezi ca ei prin definite au asta in ADN?

      Nu cred ca o au neaparat in ADN. Cred ca e de fapt din dorinta de a nu cadea in monotonie. Pentru ca ei nu inseala pentru ca nu te mai doresc sau nu te mai iubesc, ci pentru ca le este teama sa nu se plictiseasca. Ei simt nevoia sa simta ca sunt inca pe piata, au nevoie permanent de confirmari.

Dar poate e si vina femeilor care nu mai depun efort?

      Cu siguranta da. E tipic feminin, dar nu as generaliza.

Cum l-ai cunoscut pe Marius Tuca si cum ai ajuns sa lucrezi pentru el?

      Nimic nu e intimplator. L-am cunoscut cind eram la Intact Media Academy si am fost provocata sa iau un interviu unei persoane care nu a mai aparut de multa vreme pe sticla si bineinteles ca nu am reusit sa obtin interviul, dar am obtinut un prieten pe viata si un job minunat.

Cum e Tuca?

      E un om foarte complex.  Treci de la agonie la extaz fara zona intermediara.

Va spune poezii?

    Da. 🙂 

Dar nu da autografe…

    Nu, eu nici acum nu am niciun autograf de la el, desi am toate cartile lui.

El e un punct de reper in televiziunea din Romania. Ti-a vandut vreun secret profesional?

     Marius nu vinde secrete. E prea scump! :))) Dar, m-a primit in familia lui, mi-a dat foarte multa incredere in mine si asta se vede atat in viata mea personala cat si in cea profesionala.

Ti-a dat pe mana un restaurant. Cum a venit propunerea?

     Am fost omul potrivit la locul potrivit. El impreuna cu Mircea, asociatul lui pregateau deschiderea Yoshi iar eu imi doream al doilea job. Initial m-am ocupat de negocierea si incheierea contractelor cu furnizorii apoi incet, incet am preluat diverse responsabilitati  .


Ce faci tu mai exact la Yoshi?
  
   Pai mai bine ti-as spune ce nu fac. Nu gatesc. 🙂 In rest, le fac pe toate de la gestionarea veniturilor, la coordonarea personalului, la aprovizionare, la negocierea si incheierea contractelor, angajari. Cind este necesar fac si curat, iau comenzi, debarasez, ma pot numi omul orchestra.

Angajatii sunt majoritatea barbati. Cat de complicat este sa te impui, am vazut ca nu misca in fata ta?

    Nu trebuie sa te impui. Trebuie doar sa stii cum sa ii iei. E foarte important ca fiecare om care face parte dintr-un un colectiv de genul asta, trebuie sa se simta important, sa stie ca e o piesa dintr-un lego fara de care nu se poate finaliza jocul.

In viata personala , ce trebuie sa faca un barbat ca sa il alegi? Uite, eu cred cu tarie ca de fapt noi ii alegem pe ei, nu invers…

     Clar. Barbatii au tot timpul senzatia ca ei ne aleg, dar de fapt e 100% alegerea femeilor. Am nevoie de un barbat suficient de sensibil care sa imi inteleaga nevoile si suficient de puternic sa ma incurajeze si sa nu ma lase sa cad. Barbatul de langa mine trebuie sa ma faca sa rad, trebuie sa fie extraordinar…dar nu numai o ora! Si asta pentru ca ziua are 24 de ore :))))

Esti dificila?

     Da. Sunt un om pe cat de simplu, pe atat de dificil. Sunt un om care cere mult de la partener pentru ca eu valorez mult…

Esti tiganca si te mandresti cu asta. Cum e cu prejudecatile?

     Nu o spun cu mandrie, dar o spun asumat. Am pus punct unei frumoase povesti de iubire, din cauza prejudecatilor parintilor lui. 


Inima de tiganca…e adevarat ca aveti sangele fierbinte, fierbinte?

    Da. Am auzit ca 90 la suta din barbati isi doresc sa cunoasca o tiganca. ( râde )

Da ce crezi tu ca aveti in plus?

    Daruire. Noi dam tot, asa am fost invatate. 

Ce ti-ar strica ziua? 

    Prostia. Ma tulbura.


Cine ti-a spus prima data ca semeni cu Sofia Loren?

     Regizorul Petru Nastase in 2002 cind am filmat o reclama. N-am inteles prima oara si apoi mi-au spus-o majoritatea oamenilor cu care am lucrat. Mi se spunea Sofica. Acum o iau ca pe cel mai mare compliment.

Sophia Loren spune asa: “ Seductia si senzualitatea constau 50% din ceea ce ai si 50% din ceea ce oamenii cred ca ai. “ Tu ce spui?

     Seductia si senzualitatea sunt cele mai puternice atuuri ale unei femei. O femeie senzuala obtine intotdeauna tot ce isi doreste.

Adica seduce cu usurinta?

     Da. Atat femeile cat si barbatii, in egala masura.

Tot Sophia Loren spunea ca greselile fac parte din datoria pe care o femeie adevarata, ce traieste viata din plin, o plateste surazand. Ce zici?

     Intotdeauna mi-am asumat tot, indiferent daca a fost bine sau rau .

Esti perfectionista?

     Am facut IMA dupa 7 ani de tv pentru ca am avut un moment in care mi-am dat seama ca eu am dat 7 ani frumos la tv dar imi doresc mai mult de atat si eu tot timpul ma tin in priza si imi tot propun targeturi.Asa ca mi-am propus sa prezint stiri si lucrez la asta. 🙂

Iti place foarte tare sa citesti. Ai vreo lectura care te-a marcat?
   
     Da, o carticica de buzunar. M-am hotarat sa devin prost, Martin Page. Dupa ce am citit prima data carticica asta am intrat in reconfigurarea  traseului vietii mele.


Unde te vezi peste 20 de ani?

     Din punct de vedere profesional ma vad acolo unde acum nici macar nu indraznesc sa visez iar din punct de vedere personal ma vad inconjurata de copii intr-o casa cu terasa, la un pahar de vin pe  niste fotolii comode cu multe carti, o parte deja citite altele asteptandu-si randul si bilete pentru vacante in locuri pe care nu am apucat sa le vad. 

Spune-mi ceva despre tine ce nu ai spus nimanui, niciodata. 

      Nu e un secret, e o dorinta. Imi doresc foarte mult un copil. Este elementul care lipseste ca puzzleul vietii mele sa fie perfect .

Fotografii: Adi Popa
Make up: Corina Ganciulescu
Hair: Silvia Ursu
Locatii: Yoshi, Urbanik

Se intilnesc intr-o seara, dupa mult timp, intr-o camera de hotel. Ea ajunge inaintea lui si vrea ca totul sa fie perfect. Camera, lumina, sampania…tot. S-a pregatit intens. Stia exact cu ce se imbraca, ce parfum, ce crema de corp, rujul, lenjeria, incaltarile… Totul trebuie sa fie intr-un mare fel. Doar ca el ajunge mai devreme decat era programat si o prinde nepregatita. Intra in camera de hotel in timp ce ea se  imbraca: ” Nuuuuu, stai, stai ca nu sunt gata. Stai ca nu m-am incaltat, staiiiii!!! “ el zambeste intelegator.  Poate ca voia doar o imbratisare, poate ca voia totul atunci. Dar, nu. Ea alerga adhdist sa se imbrace, sa se machieze, in timp ce el urmarea amuzat toata agitatia. Cumva sparsese vraja, din obsesia scenariul perfect. Pina la urma au trecut cu umor peste moment…Dar,uneori bad timingul poate sa omoare tot. 

Sunt oameni care fac sex programat. Vine seara, vine si pasiunea. Asta dupa ce ea se demachiaza si se cremuieste si el isi punea pijamaua cea mai buna. Sunt altii care au orar, de 2-3 ori pe saptamana si sunt foarte fericiti asa. Cu sexul lor casnic, programat mai ceva ca vizitele la stomatolog.

Mai e si categoria: oriunde si oricand. Stiu cupluri care fac scenarii nebunesti si le respecta de teama sa nu se plictiseasca. Personaje de film, de desene animate, locuri publice…imaginatia nu are limite.

Mi-am intrebat prietenii ce aleg: programarea sau intimplarea? 

Iata raspunsurile barbatilor:

Sex si atat:). Sexul nu prea trebuie gandit rational, trebuie sa fii pe val, daca simti ca vrei lumanari pui lumanari, daca vrei sa faci sex in lift…atunci in lift! :)) si stii cum se zice, pofta vine mancand :))

Intreabarea e complexa. Depinde daca vorbim de sexul cu prietena, nevasta sau sex de tip George Clooney ( Up in the air ) :)))

Hmm…sunt bune ambele variante …fiecare cu farmecul ei. Dar,parca e mai bun ala cand nu te astepti..si cu cine nu te astepti …

Am avut o iubita care suferea de scenarita. Ba era Alba ca zapada, ba era dentista sau vrajitoarea cea rea. La inceput a fost fun, ma incita, dar dupa un timp devenise ca o rutina. Erau zile cind ajungeam acasa si poate nu aveam chef de sex dar cumva eram obligat de efortul ei….

Merg amandoua, depinde de circumstante :))

Stii cum e fifi? La inceput o faci in orice conditii. Dupa aia  cand pasiunea se mai duce si apar durerile ei de cap, vin si programarile. Sa faci programat mie mi se pare ingrozitor: as dori niste sex miercuri de la 9 se poate? E odios :))

Iata ce spun si fetele:

Hmm…prima varianta pare mai interesanta.

Nimic programat, in general. Dar as condimenta cu cate un scenariu si o regie, din cand in cand.  Cand pasiunea e mare nu mai apuci sa folosesti recuzita pentru ca vrei sa te infrupti cat mai mult din celalat, ce sa mai cauti alte obiecte in jur…mai mult de o sampanie si un body sexy nu vad. Cind e cu scenariu as mai adauga o pereche de stiletto.

Eu sunt foarte timida. Si iubitul meu e foarte netimid.:)) Sexul e total neprogramat, cred ca daca ar fi cu pregatire n-ar mai iesi nimic…

Nu cred in chestia cu programarea si cu super scenariile desi odata cind eram in vacanta in state, ne-am prefacut ca nu ne cunoastem si el m-a agatat intr-un bar. Am ras mult pentru ca barmanul ala précis a crezut ca sunt vreo dama de companie. Eu in rochie de dantela scurta, iubitul la costum…m-a agatat si eu imediat am plecat cu el in camera ))

NU exista sex cu programare. Mai ales sex murdar. Aaaa….daca vrei ca in cartile Sandrei Brown, se poate sa umpli camera cu flori si sa lesini de la miros sau sa risti sa dai foc la casa de la atatea lumanari. Dar, o partida neprevazuta e muuult mai misto. Ca orice surpriza in viata.

Cred ca atunci cind faci un scenariu singura sau cu el, ridici nivelul de asteptare si creste presiunea. Si de multe ori nu iese cum ai vazut tu in filmele cu Sharon Stone :)) Mai bine pe nepregatite…

Concluzie:

Programat sau nu, sexul ramane subiectul cel mai fierbinte de discutii intre fete, dar si de certuri intre parteneri. Putem sa spunem doar atat: cu sau fara prgramare, sex sa fie. Important e ca amandoi sa aiba aceeasi viziune despre dragoste. Pardon, despre sex am vrut sa spun :)))

articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro

* un text de Nadina Câmpean

Când mă apucă dorul de vacanţă, devin enervant de nerăbdătoare. Încep numărătoarea inversă cu o lună înainte, ma documentez zi şi noapte despre locurile pe care trebuie neapărat să le văd, îmi pregătesc în minte ţinute şi îi înnebunesc pe cei din jurul meu care, probabil, zic şi ei rugăciuni să vina vacanţa aia mai repede. Pe scurt, în mintea mea se derulează un film care, de cele mai multe ori, nu are nicio legătură cu realitatea.

Aşa a fost şi vara asta. Am pornit în căutarea vacanţei de vis în Lefkada şi am ajuns în Provence. Din momentul ăla, am început să văd doar mov în faţa ochilor. Am visat lanuri de lavandă şi mi-am făcut o mie de scenarii, inclusiv „şedinţa foto” pentru care mi-am dorit o rochie vaporoasă, musai galbenă. Dar nu mi-am imaginat nicio clipă ce aventură e să ajungi în mijlocul paradisului mov…

Credeam ca găseşti lanuri de lavandă peste tot prin Provence. Nici gând! Sunt câteva zone unde sigur nu dai greş, unde totul e mov în jur iar mirosul te îmbată cu un parfum cum nu a reuşit cineva să creeze până acum. Noi am ales Valensole, zona cea mai apropiată de Vence, locul în care am stat în cele opt zile, şi una dintre cele mai frumoase. Când spun aproape, nu vă imaginaţi că era la o aruncătură de băţ.

Sunt în jur de 160 de kilometri pe Route Napoleon, un drum de munte pe cât de spectaculos, pe atât de dificil de parcurs. Nu aş vrea să creadă cineva că mă plâng, peisajele pe care le-am văzut îmi vor rămâne în minte toată viaţa. Ce-i drept, la fel de vie mi-a rămas în minte şi teama pe care am simţit-o când am văzut prăpastia din dreapta mea…

Vreo trei ore ne-a luat să ajungem la Valensole, dar a meritat. Am făcut doar o scurtă oprire, în Castellane, un orăşel senzaţional, dar ne-a grăbit disperarea mea de a ajunge în lanurile mov. Pe măsură ce scădea numărul de kilometri rămaşi, creştea intensitatea parfumului de lavandă. Am închis aerul condiţionat şi am mers cu geamurile deschise deşi, uneori, aveam impresia că ne vom lua zborul. Micul Fiat 500 şi vântul puternic nu făceau casă bună, dar ce nu face omu’ pentru o beţie de lavandă? Aveam o singură temere: că pozele pe care le-am tot admirat în ultimii ani nu au nicio legătură cu realitatea… Greşit, desigur! Am găsit aceleaşi lanuri ordonate, mov şi îmbietoare. 

Valensone, adică Valea Soarelui, e un loc în care ai impresia că timpul a stat în loc. În mijlocul comunei, un bar, cum am văzut numai în filmele cu Louis de Funes, adăpostea mai mulţi localnici care se fereau de căldură şi se răcoreau cu o bere rece. În rest, două-trei magazine de suveniruri şi o linişte la care am tânjit din momentul în care am planificat vacanţa.

Peste tot găseşti lavandă, într-o încercare disperată parcă de a te convinge să nu faci ravagii în lanurile de pe marginea drumului. Câmpurile sunt colorate în mov, în diferite tonuri, iar mirosul de levănţică este atât de puternic încât ai impresia că te ameţeşte uneori. Din loc în loc, în mijlocul lanurilor zăreai câte o casă deloc impunătoare, tipic provensală. Sincer, nu cred că găseşti oameni mai fericiţi şi mai liniştiţi decât cei care locuiesc acolo. Aş dormi afară şi m-aş bucura de parfumul lavandei zi şi noapte… 

Trebuie să recunosc că am avut noroc să-mi împlinesc visul mov pentru că am ajuns oarecum la limită. Începutul lunii august înseamnă şi finalul lanurilor de lavandă, dovadă că erau zone unde era deja tăiată. Dar cineva, acolo sus, a ştiut că voi intra în drepresie pe viaţă dacă bat drumul degeaba. A fost minunat, dar am avut şi o mare surpriză! Nu mi-a spus nimeni de milioanele de albine care ne vor ţine companie. Recunosc, abia apoi am aflat de mierea de lavandă şi am înţeles de ce era plin de stupi în apropierea lor. Dar cui îi păsa de albine după trei ore de condus la peste o mie de metri altitudine? Am considerat „ospitalitatea” lor exagerată, dar am intrat în lanurile de lavandă fără nicio reţinere, doar aveam nişte poze de făcut. 

Şi, după cum spuneam, în cazul meu, socoteala de acasă nu se potriveşte niciodată cu cea din târg. De data asta, filmul din mintea mea a fost cu mult sub ceea ce am trăit în Provence. Unde mai pui că am uitat complet de rochia galbenă…

Visam să îmbătrânesc pe Coasta Amalfitană, dar acum sincer nu ştiu ce aş alege aşa că mi-am promis că revin cât mai repede, de mai multe ori, doar am o decizie de luat. Slavă Domnului că nu trebuie să mă grăbesc!

foto: Lightaholic

Update. Castigator este comentariul cu numarul 11.

Alina Mesesan, ai castigat 🙂 astept mail cu datele tale pe fifistie@gmail.com. Felicitari!

O crema buna nu trebuie sa contina parfumuri si tot felul de chimicale, cel putin in opinia mea.

Sapunurile pe care le folosesc sunt toate naturale.

Am aceasta inclinatie pentru tot ce e natural si prietenii mei de la 10 beneficii ma updateaza mereu cu tot ce e nou in materie de cosmetice bio si produse de  ingrijire corporala naturale.

Te provoc la concurs. Intra pe siteul www.10beneficii.ro si spune-mi intr-un comentariu care e produsul natural care iti place cel mai mult si de ce.

Premiul consta intr-un pachet care contine crema de goji, samponul solid de urzica si nuc si sapunul natural de cafea si menta. 

Concursul se incheie miercuri 27 august la ora 24.00.

Castigatorul il aleg prin sistemul random. org si il anunt aici joi 28 august la ora 10.00

Succes!

Macelaria e plina ochi.

Lumea pestrita inainte de plecare la iarba verde. Oamenii cumpara carnati, mici, carnuri mari si multe. In  fata mea la coada e o fata. Nu cred ca are mai mult de 10-12 ani. Poarta un tricou alb si o fusta roz decolorata de soare. Par vechi dar sunt foarte curate. Pe cap are o basma. Cauta pe cineva din priviri. Apare mama ei. Si ea tot cu basma pe cap. Au fost la biserica amandoua. Simt mirosul de mir. Femeia are in mana o franzela. Ajung sa comande: 
– Ce doriti?
– Trei crenvusti.
– Doar trei ? ( vanzatoarea romanca aroganta prin definitie, nu are sens sa mai insist)
– Da, raspunde femeia cu capul plecat asa usor de rusine.

Si atunci fata catre mama soptind: mama…extra. Femeia: nu, nu lasa asa…

Copila isi ridica privirea si cu glas hotarat spune:
– Da, tanti!  Vrem DOAR 3 crenvusti. DAR sa fie extra!
Si si-a prins mama de mana…


M-am uitat la copilul acela frumos si am stiu cat o sa lupte ca sa ajunga cat mai sus ca sa uite momentele de umilinta.

Mi-a ramas in minte fermitatea glasului. Si lipsa de sfiala. Copiii au un mare avantaj in fata noastra: sinceritatea intacta. Necenzurata.