Ma uit la tinuta asta si scriu asa: simplitatea ieşită din comun.
Haine care nu doar te îmbracă, îţi dau o atitudine, o stare de spirit…
O ţinută bună şi pentru o zi de muncă şi pentru întâlnirea la cafea cu fetele şi de ce nu şi la întâlnirea cu El.
Gri, negru, piele şi blană ecologice.
Neapărat de asortat cu un zâmbet. Chiar şi enigmatic 🙂
Mai multe ţinute de la Urbanik găsiţi aici sau direct in magazinul Urbanik de pe Calea Floreasca 111-113.
Femeile, marea majoratate, au în comun un ţel:
Când întâlnesc un bărbat sunt gata să îl vindece. De toate problemele: să îl lase de fumat sau de băut, să îl vindece de dependenţa de mama sau de prieteni, să îl facă animal social dacă el e retras sau să îl ţină mai mult în culcuş dacă omul e pe genul party all the time. Asta nu e deloc de condamnat pentru că ele, femeile, au genetic instinct de protectoare.
Femeile pornesc din start de la premiza că e ceva de reparat. Oricât de mic ar fi, o pată, o scamă, ceva, ceva trebuie să fie.
Când bărbatul lasă garda jos şi se transformă şi devine idealul visat…ea, femeia se cam plictiseşte.
Sloganul în acest caz e: las’ că-l aduc eu pe drumul cel bun!
Bărbaţii, marea majoritate, au şi ei ţelul lor:
Dacă întâlnesc o femeie se uită la ea ca la o pradă. Cu cât e mai inaccesibilă, mai dezinteresată, cu cât nu îl vede pe el….bărbatul o vrea. De-ndată. Asta nu e deloc de condamnat pentru că ei, bărbaţii, au genetic instinct de vănători.
Cu cât femeia e mai inteligentă cu atât provocarea e mai mare. Să o ameţim, să lase raţiunea, să fie gata să fugă ăn lume. Gata, oricand.
Când femeia lasă garda jos şi se aruncă, el bărbatul îşi dă seama brusc că prada nu mai e pradă, ci o leşinătură la picioarele lui…şi el, bărbatul se cam plictiseşte.
Sloganul în acest caz e: las că o scot eu din ale ei!
Când o femei ca cele descrise mai sus întâlneşte un bărbat ca cei descrişi mai sus…ies scântei. Războaie mari din care, de cele mai multe ori nimeni nu iese învingător.
End of story.
Un simplu salut pornește totul. Privirea lui are o singură oglindă: privirea ta. Zâmbetul lui are un singur destinatar și știi că ai exclusivitatea buzelor lui.
Te trezești dimineața. Te sună băncile că n-ai plătit ratele sau ai telefonul plin de sms.uri de la șeful tău că nu ai respectat deadlineul. Dar din bucătărie vine un miros de cafea. Pentru ca EL e acolo cu tine. Și dacă-i plecat ți-a lăsat un post it pe frigider. Zice ceva de planuri tinerești și rușinoase.
Zilele trec cu bucurie și repeziciune. Nu le simți pentru că ți-e prea foame de el, de dragoste, de ce aveți voi și nu mai are nimeni pe lumea asta.
Relația voastră urcă spectaculos, nebunește. Zi de zi ți se pare că l-ai prins pe Dumnezeu de picior.
Și vine o zi când începe coborîrea din nori. Acea zi când nu se mai uită în ochii tăi, nici tu în ochii lui. Te trezești pe Pământ, direct între reproșurile prietenilor neglijați și realitatea care te biciuie in fata.
Vrei înapoi în norul vostru dar nu mai merge pentru că lucrurile au început să se strice.
Începi să îți dai seama că el nu era prințul din poveste. Simultan, el realizează că nici tu nu ești prințesa din castel.
Trezirea la realitate e groaznică: în mintea și sufletul tău sună ca și cum scapi pe gresie o oală în miez de noapte . Acel sunet care trezește tot blocul.
Vă mai luptați un timp. Poate, poate…
Apoi în foarte puține cazuri rămâneți prieteni. De ce puține? Pentru că după o dragoste mare puțini sunt oamenii care au capacitatea să convertească totul în prietenie. Mult prea putini. Iti trebuie un IQ maxim emotional. Pentru că asta e cel mai complicat: să îți controlezi emoțiile.
Un lucru e cert: sunt iubiri care dureaza o viata. Oameni pentru care o sa ai o tandrete a gandului. Pentru totdeauna. Raman pe speed dial in telefon si in suflet.
Dar: viața merge mai departe. Fără dubii.
ps. Daca nu sunteti lamuriti cititi povestea despartirilor spusa de Cristina. E minunata 🙂
http://bazavan.ro/2014/07/intilniri-nepretuite-part-7-despartirile/
Ne batem capul cu educatia lor. Sa ii invatam bine. Sa ii crestem drept si frumos. Dar sunt momente cind copiii ne depasesc si ne dau ei lectii.
Ieri am avut o discutie mai aprinsa cu mama. Fie-mea a asistat. Dupa ce apele s-au calmat o intreb:
Ai vazut ce tare m-am certat cu mia?
Offf. Am vazut, mami.
Si ce parere ai?
Eu?
Da, tu ca ai asistat la toata discutia.
Eu nu ma bag, mami. E cearta voastra nu a mea. Dar…si a tacut.
Dar, ce?
Dar parca totusi nu e frumos sa te certi cu mama ta, nu crezi?
Ce poti sa replici la asa ceva? Pui capul jos si te gandesti: copilul meu e mai intelept ca mine. Cel putin in anumite situatii. Fie-mea e poreclita Fifi mica. Seamana cu mine. Foarte mult. Are zvapaiala mea si curiozitatile mele. Vorbeste enorm. Dar e mai calma si mai rezervata. Ceea ce e bine. E semi aroganta, nu cauta compania oamenilor cu orice pret. Are momente in care spune: Vreau sa fiu putin singura. Si se joaca sau citeste inchisa in camera ei. La 5 ani jumate sa ai nevoie de timpul tau…mi se pare foarte smart. Inteligenta emotionala as spune, la mare cautare azi.
Am invatat de la ea sa am mai multa rabdare, sa tac, sa ascult si….sa nu ies din casa nerujata. :))))
Mi-am intrebat prietenii ce lectii au primit de la copiii lor. Iata emotionantele raspunsuri:
Sa ma pretuiesc. Datorita ei am invatat ca sunt foarte importanta. Ca trebuie sa am grija de mine si ca nu imi permit sa-mi bat joc de timpul si de sanatatea mea. Am invatat ca exista dragoste neconditionata si ca poti sa ierti orice. Am invatat sa iubesc pur si simplu si sa ma bucur pentru ceilalti. Am invatat sa refuz si am invatat ca ” incercarea moarte n-are”
Cea a rabdarii si a iubirii neconditionate.Si dincolo de vorbit din carti, lectia suprema a fost intr-un moment de pedeapsa pe nedrept, pentru ca incerca sa imi atraga atentia, facand doar ce nu trebuie, intr-un moment delicat pentru mine, el mi-a spus: te iubesc si te iert, orice imi faci!
Când gemenii mei aveau 1 an, am început sa-i învăț sa meargă, cum învață toți copii. Ii ricam in picioare si ii lasam sa facă pasi pana la pat. Razvan era mai ambițios și mergea incet, incet. Dar Calin nu voia deloc sa meargă. I se părea foarte distractiv dar nu făcea nici un pas. Până intr-o zi, când Razvan, după ce exersase destul s-a ridicat singur si a inceput sa meargă. In secunda doi, s-a ridicat si Calin si a mers si el. Atunci pe loc. Pe modelul „Da’ ce , eu sunt mai fraier? ” De aici am învățat cat de importanta e competitia pentru orice lucru pe care-l faci in viață si cat de mult te motivează sa ai un model pozitiv in preajma ta Si a mai fost un moment. Anul trecut am fost cu Calin la Grigore Alexandrescu la 2 noaptea pentru ca tusea in continuu si nu mai stiam ce sa-i fac. Am ajuns acolo, l-a consultat, i-a pus o branula care se numea „Fluturaș” , am plâns amandoi odata, el de durere, eu de mila lui, i-a facut un aerosol si trebuia sa mai asteptam putin ca sa-si facă efectul tratamentul administrat. El tusea in continuu iar eu il tineam lipit de mine in brațe cu speranta ca se mai liniștește. Si am stat asa lipiți pana cand i-a fost mai bine, i-a mai trecut tusea, am luat tratamentul si am plecat acasă la 4 dimineața. Cred ca timp de un an , la interval de 2-3 săptămâni, Calin imi zicea la culcare: „Mami, mai știi cand am fost la doctor si mi-a pus Fluturaș la mâna si Razvanel a rămas acasă si tu m-ai ținut in brațe sa nu mai tușesc ? Mulțumesc mami ca m-ai ținut in brațe !” De fiecare dată când imi zicea fraza asta mi se făcea pielea de găină când vedeam cât de important a fost pentru el si cum a apreciat el la 3 ani ca mami l-a ținut in brațe și a avut grija de el. Asa ca am învățat cat de mult contează pentru cei dragi gesturi care poate noua ni se par banale dar care valorează atât de mult pentru ei.
Am fost anul trecut la mare trimisa la un curs. Tati nu a putut sa vina cu noi. Hotelul de 3☆ pentru mine a răscolit amintiri din anii ’90 dar pentru el a fost un șoc : murdărie pe plaja, în stațiune, nu si-a explicat de ce nu a găsit repede toaleta de la piscina …când colo nu exista… și toate ce le cam știm de pe litoralul romanesc. La sfârșitul primei zile când epuizasem toate scuzele pentru tot ce a găsit el neplăcut, mi-a zis: toate ca toate …nu contează. …cel mai urât lucru este ca nu e și tati cu noi. Atunci mi-am dat seama ca atunci când suntem împreună totul e ok indiferent de ce este în jur ….
Daca adultul este responsabil, copilul nu are ce lectii sa ii dea. Imi place faptul ca dialogul cu copiii mei se poarta prin argumente si ca nu exista din partea noastra „fa asa, pentru ca asa zic eu”
Lectia ipocriziei: O colega de gradinita, mai lipsita de posibilitati dar extrem de tupeista si care de fiecare data cand avea ceva, oricat de nesemnificativ, facea sa para ca, de fiecare data, detine miezul din gogoasa, i-a spus copilului meu, ca al ei catel este mai frumos, mai destept si mai devreme acasa. Evident ca situatia era exact invers dar mica mea naiva a crezut-o si s-a intristat. Venita acasa i-am explicat cum sta treaba si ca cealalta fetita ii spune asta doar ca sa o supere si pentru ca isi doreste si ea un catel la fel dar nu are cum sa-l aiba. Si am continuat…..spune-i si tu ca are un catel urat, asa cum ti-a spus si ea tie. Replica a fost: ” Dar mami nu pot sa-i spun asa: pentru ca nu este adevarat, si catelul ei este frumos si al meu, doar ca sunt diferiti, si nu pot sa-i spun ca are un catel urat pentru ca nu are…. „
Anul trecut a venit un mos tanar. Se vedea barba neagra pe sub barba alba. Copilul s-a prins ca nu e mosu ala adevarat. Dar a intrat perfect in joc ca sa nu ma simt prost. Mai tarziu m-a intrebat care mos a venit la ea, ca nu era ala adevarat.
Cea mai dura lectie a fost cand mi-a reprosat ca nu am avut incredere in ea. Eram o mama disperata, in fata primului examen important din viata copilului meu si am vrut ca totul sa fie perfect. Am plans cand a iesit de la examenul de limba romana pentru ca nu stiam daca ce a scris in lucrare era corect. Am intrebat profesoara, m-am linistit si am mers mai departe. Peste ceva timp mi-a reprosat ca nu am avut incredere in ea cand imi spusese ca facuse corect exercitiul la gramatica. Avea dreptate…. Nu am avut incredere in COPILUL meu. Mi-am invatat lectia dar pana in ultima mea clipa din viata asta nu o sa uit cum m-au biciuit cuvintele: MAMA, NU AI AVUT INCREDERE IN MINE.
Miercuri, mi-am petrecut primele ore ale diminetii la Yoshi. Am fost invitata sa asist la demonstratie sustina de Vladimir Curnic, chef.ul din bucataria YOSHI Sushi & Teppanyaki Floreasca.
18 doamne au fost norocoasele care au aflat secretele prepararii deliciosului sushi.
Chef Vova ( cum il alinta prietenii si echipa) le-a invatat cum se fac rolele de suhi dar si le-a ratat si tehnica prepararii la teppanyaki. Adevarul e ca sunt incredibile rapiditatea si dexteritatea cu care lucreaza acest om.
La finalul demonstratiei, doamnele de la Asociatia Internationala a femeilor din Bucuresti au savurat un pahar de vin si au degustat preparatele japoneze.
V-am aratat fotografii cu detalii ca sa intelegeti de ce sunt fascinata de rolele de la Yoshi.
Asadar, daca vreti o experienta inedita va recomand sa incercati o cina in separeul de la etajul restaurantului Yoshi acolo unde specialitatile sunt preparate in fata voastra.
Si nu uitati: azi e black Friday! La YOSHI Sushi & Teppanyaki Floreasca aveti un discount de 20%.
Ea este Alexandra. Parte a echipei #fifistie. O fata frumoasa si desteapta isi pune amprenta ca make up artist in sedintele foto pe care le facem pentru blog.
Imi plac entuziasmul ei si modestia, imi place ca e neobosita ( desi munceste mult si are si gemeni acasa ) si imi place ca stie ce e munca de echipa. Fara ifose si fara talente. Vine cu idei, e spontana…o iubesc pentru asta pur si simplu.
Domnii din imagine, Calin si Razvan, sunt cei mai importanti barbati din viata ei:
Aici o vedeti muncind la sedinta foto cu Dana Grecu si Adi Popa:
Si iata si o parte din machiajele Alexandrei:
Sambata si duminica Alexandra o sa fie la dispozitia voastra. O gasiti la standul Alexandra Stoica make-up la Targul 10 beneficii. Detalii despre intregul eveniment gasiti, aici.
ps. Daca va intalniti cu Alex sa o rugaţi sa va faca smokey eyes:) si sa nu ma pârâţi că eu v-am spus 🙂
Da. Simt. Dar nu e o strategie, ceva premeditat. Ca nimeni nu e nebun sa vrea sa tremure lumea in fata lui. Pur si smplu, asa sunt de cand ma stiu. Nu ma napadeste niciun complex in fata nimanui. Deloc. Oricat de bogati, destepti, bine sau prost imbracati ar fi interlocutorii mei. Sunt directa si ma uit in ochii lor. Fix in ochi. Pentru ca asa simt. Am cautat toata copilaria mea compania oamenilor mai mari decat mine. Tot ce nu era cu lume de seama mea era minunat. Daca ma punea cineva sa ma joc cu copiii, era o tragedie. Preferam sa stau pe sub mese, pe la colturi de usi doar sa aud ce vorbesc oamenii mari. Sunt in povestea lor de multa vreme. Nu mai au secrete.
Sa stii ca nu. Dar nu pentru ca nu gandeste asta. Copiii sunt un pic bulversati. Vad ca sunt „rea” la tv, dar merg cu mine pe strada si observa ca oamenii imi spun ca se uita cu drag la emisiune, sau sa o tin tot asa, sau imi multumesc, sau ma pupa. Si atunci, probabil, isi zic: mama nu se cearta pentru ca a luat-o razna. O fi ceva in capul ei. Uite, oamenii nu dau cu rosii dupa ea. Si-apoi, sa stii, pentru ei conteaza ca mama lor, pe care nu o vad in fiecare zi, e calda si buna. Si ca ii iubeste nespus.
Ar fi dramatic daca mi-ar fi frica. Cred ca daca s-ar face un sondaj printre moderatorii tv eu sunt campioana la nu inteleg. Iti explic: uneori, invitatii nu inteleg nici ei ce vorbesc. Doar n-o sa le spun: bateti campii, domnilor. Spun nu inteleg. Adica iau asupra mea. Pe mine nu ma duce capul. Alteori, problemele sunt mult prea tehnic prezentate. Spun nu inteleg ca ei sa traduca pe intelesul oamenilor. Si,in fine, spun nu inteleg cand vreau sa reia ideea, ca sa ii prind ca se contrazic. Intelegi??:))
Bogdan e un tip norocos. Ne vedem destul de rar ca sa avem timp sa ne certam. Daaaaaar ne certam si noi ca tot omul. Intotdeauna cand nu-mi explica si cand nu inteleg. Adica el mizeaza ca-s pe faza si crede ca lucrurile se subinteleg. NU. Nu se subinteleg deloc. Bine, poti sa deduci, dar chiar nu vreau. Ca uite asa te trezesti ca te-ai instrainat unul de altul si nu stii de ce. Oamenii trebuie sa-si vorbeasca. Prost, bine, strigat, calm, dar sa-si vorbeasca. Stii, un tip l-a intrebat pe Bogdan odata: domne, tu esti sotul doamnei? Domne, am vrut sa vad si eu cine o stapaneste pe femeia asta! Si Bogdan a raspuns cu gura pana la urechi: de mine asculta! Cand ne certam, rar, zic eu, nu pot respira pana nu ne impacam. Efectiv nu pot respira. Tragi asadar concluzia ca eu fac pasul spre pace.
„Vrei sa fii sotia mea?”. „L-am auzit de cateva ori in viata asta. Prima data, acum aproape 20 de ani. Atunci am strigat: da. Aveam 24 de ani. Mi se parea normal. De atunci, de cate ori l-am mai auzit, mi s-au taiat picioarele. Am trait 100% emotia celor care au spus asta.
Da.
Da.
Zambeam si le spuneam ca trebuie sa ma ia la pachet cu Bogdan.
Curajul. Eu am fost toată viața o norocoasă dar cred că cel mai important e să ai curaj. Nu te poti baza pe noroc.
Pentru ca: 1. Si-a luat numele sotului. Pe ea o chema inainte Iosifescu. 2. Pentru ca, mai, nu stiu, asa a vrut Dumnezeu. Sa stii ca n-am facut niciodata tumbe ca sa ajung undeva, sa ocup un post, sa ma remarce vreun nu stiu cine. Evolutia mea in tv a fost absolut fireasca. Nu-s geniala. Nu-s insa nici de aruncat. Ca nu sunt. Chiar nu sunt. Stiu ca suna ca naiba, dar am foarte mare incredere in mine, dincolo de toate balbele inerente, de prostiile pe care le mai fac uneori, de tranta uneori nejustificata cu unul sau cu altul. Stiu ca daca ma concentrez pot aproape orice. Asa simt. Asa ma citesc eu pe mine. Dana Grecu o sa fie Dana Grecu pana cand o sa gaseasca resurse de incredere in interiorul ei.
Da. Bunica din partea mamei. O simt tot timpul. A murit cu o zi inainte de ziua mea. Pe 17 octombrie. Un an mai tarziu se nastea Maria. Bunica mea a fost totul pentru mine. Totul. Da, plang ori de cate ori o pomenesc. Bunicul era carciumar. Dadea pe datorie, pe caiet , ca oamenii nu aveau bani. Cand a murit, la inventar, a iesit lipsa. O suma de-ti statea inima. Cine sa mai recunoasca faptul ca avea bani de dat. Un an si ceva, bunica mea a adunat sticle de ulei de la oamenii care le aruncau si le-a spalat cu lesie, cu soda caustica, sa le vanda curate si sa stranga bani sa achite datoria. N-a vrut sa se imprumute la nimeni. Avea mainile o rana. N-am sa uit toata viata mea asta. Era sufletul locului in care intra. Era desteapta si cinstita. Haioasa. Ea a fost si este modelul meu.
Uite acum. Plang des. Dar nu ca-as avea probleme cu tiroida.:) Plang ca asa imi vine. Nu mi se pare nicio rusine sa plangi. De ar plange oamenii in loc sa tina in ei toate cele ce-i macina. Plang la povestile de dragoste, plang cand ii multumesc lui Dumnezeu. Plang de mila oamenilor cu probleme. Plang de furie, dar asta doar cand sunt singura.:) Nu plang cand ma umileste cineva. Niciodata! Raspund!
Am supravietuit cateva zeci de minute, singura, intr-o masina rasturnata, in zapada, de Craciun. Aveam cateva luni. Soferul murise. Sotia sa era socata. Mama lesinase. Tata avea rani la cap. Toti fusesera dusi la spital de sateni. Pe mine m-au uitat in masina. Bunicii mei, caci in satul lor se intamplase nenorocirea, primisera acasa o plapuma decopil plina de sange. Semn ca am murit si eu. Era sangele de la tata. Dumnezeu a facut ca un domn a trecut pe langa masina rasturnata aproape de rau si a auzit planset de copil. Eram eu! Strigam fara cuvinte ca vreau sa traiesc. Acolo e o cruce acum.
Sa planga. Daca asta le face bine. Dar cand se opresc din plans sa taca. Sa inteleaga ca toate ne sunt date ca sa invatam ceva din ele. Sa invatam ceva. Sa nu mai fim prosti, vanitosi, zgarciti, sa fim atenti si saritori la necazul altora. Nu cand avem chef, ci atunci cand omul are nevoie de noi. Atunci, nu mai tarziu.
Un om colorat.
Lovituraaaaa!!! Credeai ca o sa-ti spun: vai, Fifi, nici nu mai stiu de cand. E, afla ca am fost acum cateva saptamani in Salsa. Am dansat pana dimineata.
Da. Acasa, la Pitesti. Nu mi place sa gatesc cand sunt singura. Acasa as putea sta in bucatarie 3 zile si 3 nopti. Ma bucur cand ii vad pe ai mei mancand ceva facut de mine.
Stii ca visul meu asta e. Sa fac interviu unu la unu. Ador sa intru in poveste cu un om asa. Sa nu se piarda ideile lui printer ale altora. Vibrez in mod special la astfel de confruntari. Cu cine? Cu oricine are un miez de emotie! Ca, de fapt, despre asta e vorba. Despre emotii.
Paturile din camerele copiilor. Miros a ei. Si coltul canapelei din living, unde adorm langa Bogdan la orice film ar pune, oricat de bun ar fi. E cald si bine. Iar eu sunt Zeul Somnului,nu Adi Ursu.
Am flori. Le ingrijesc. Dar imi plac gradinile. Intr-o zi o sa am o gradina. Am crescut printre rasaduri de rosii si cartofi. Printre meri pitici si pruni. Printre crini si regina noptii. Am mers desculta prin iarba. Am facut toate astea. Stiu lucrurile simple.
Cand am descoperit la o filmare ca tanarul care fusese gasit mort intr-un apartament din Campulung era, de fapt, Sorin, baiatul cu care imi petreceam vacantele la bunici, care imi punea muzica si care ma invata sa dansez. Un baiat superb. Cu niste ochi mari,verzi. N-am stiut desprecine era vorba decat mergand sa luam un cadru neutru din morga spitalului. Acolo… Aflasem de moartea lui inainte mamei sale. O moarte din dragoste, il parasise iubita. A baut pana a murit. Cumplit.
As fi animator intr-un azil de batrani. Nu glumesc deloc! Imi place sa tin de cald sufletelor triste.
Mancarea de fasole.
Da, Cred ca doua. Nu ma plang, sa stii. Pentru ca nu vreau sa ma dau victima. Fac asta pentru ca vreau si pentru ca ai mei de acasa inteleg rostul. Daca maine mi-ar spune cineva stop, m-as opri. Stii de ce? Pentru ca atata imi trebuie: un semn! Dorul de copii ma omoara.
Sa nu uite de ce te iubeste! Daca vorbim de iubit. Asa, in general, sa FIE. Mie imi plac barbatii. Le vad insemnatatea. Ii respect. Cred in ideea de inaintemergatori. Imi plac barbatii puternici.
Sa creada ca daca te-a cucerit odata si o data inseamna ca poata sa doarma linistit! E o greseala de abecedar intr-ale dragostei.
La niciunul.
Pentru ca nu le vad rostul. Si pentru ca, la ora la care se intampla, mi se face somn. Nu spun ca e bine ce fac. Cred ca e foarte prost, dar…asta sunt. Nu m-a obligat nimeni de la PR sa merg si , pe aceasta cale, multumesc din inima PR ului. Oamenii m-au mirosit.
Fifi, sunt un om care nu oboseste sa gaseasca motive de fericire. Le-as inventa daca nu le-as gasi, crede-ma. Nu pot trai incet si plictisitor. Nu pot. Adica eu as vrea, dar inima mea imi spune : da si tu ceva de lucru! Si eu o ascult.
Da. Dar, de-o vreme, fara frica. Ne-am imprieteni. Ea stie cand sa vina si eu stiu ce am de facut pana vine ea. Il rog pe Dumnezeu sa o invete sa vina elegant. Daca se poate sa nu intre ca o bezmetica asa cum rup eu usa de la machiaj de le sta fetelor inima in gat din cauza mea. Sa bata la usa. Daca e prea complicat, asta e! Macar sa nu-I sperie pe ai mei! Atat. Si pe mine sa nu ma tachineze.
Sa mor fara sa fi murit!
:))) Asta e…Asa voiam eu, 3 copii. Daca o sa fie 3, o sa fie 3. Vezi ca sunt cam monosilabica. Asta pentru ca Bogdan spune ca : gata. Dar, cum stii, parerile oamenilor se mai schimba. Cum o sa vrea Dumnezeu.
Da. Ca, odata, in tren, m-am intalnit cu un inger. Un barbat foarte frumos, din alta lume, care mi-a spus pe ce trebuie sa pun pret inviata. Ca si cum ma stia dintotdeauna. RASPUNDEA la intrebari nerostite, dar care strigau in mine. Am coborat in Gara de Nord buimaca si fericita. Si, cand sa-l intreb cine e si ce face, nu mai era. Disparuse.
Greu. Nu-mi place sa fiu judecata. Nu-mi place sa fiu certata. Adica mi se pare suficient ca stiu eu unde am gresit. Cosumul meu intern e destul de agitat. Ma mai trezesc in masina spunandu-mi: auzi, bine ca nu esti proasta tot timpul! Ar fi o tragedie!
Nu mai am tracul de la inceput. Dar am emotii. Imi bate inima foarte tare chiar. Uneori ma blochez. Dar asta numai pentru ca intru in rutina asta dementa si las creierul pe pilot automat. Nu tine de fiecare data.
Nu superstitie. Dar , cand plec din redactie, ii zis Andreei, producatorul general :pa! Ca si cum nu ne-am vedea un minut mai tarziu in platou. Si, culmea, ea imi raspunde: pa! :)) A, si imi place sa-i fac cafeaua Andreei si i-o si duc pana in regie. Cred ca mirosul ala fain si ideea ca ea bea ceva cald, ce-i place…nu imi dau seama..ma fac sa ma simt bine. cred ca se leaga de amintirea cu mama, care facea cafea dimineata, si toata casa era intr-o atmosfera de bine.
Sa ajute neconditionat.
Sunt ca un cal naravas. El, in esenta, e in regula, dar daca nu-i dai repere…e dezastru. Poate darama grajdul, tarcul. Ma rog, lucrez la defectele mele cu…tandrete. As putea scapa de ele mai repede, dar, sincer, mie imi place tandretea.
Doamne, dar cum altfel?!! Ma topesc dupa dulcegarii. Intelegi? Ma topesc. Sunt viata mea.
Cred ca da. Cred ca nu.
Tot ce sunt acum e suma intamplarilor din viata mea. Orice as schimba, m-ar schimba. Nu stiu daca in bine sau in rau. Nu , n-as schimba nimic. Daca vreau mai mult de la mine si fac pe pe desteapta, viitorul e in mainile mele.
Fotografii de Adi Popa
Make up: Alexandra Stoica make up
Vestimentatie: Urbanik Bucuresti
Locatie: Regatul Cailor
” Esti o mare de emotii dar ai un super creier. Si astea se bat cap in cap. Ce IQ ai? Habar n-am. Cum adica nu ti-ai facut niciodata? Nu ( razand ) de ce mi-as face? Pai ia sa iti faci. Vezi …superficialitatea geamanului. „
” Nu mai nega ce esti tu, cine esti tu. Trebuie sa te accepti si cumva sa mergi cu tine mai departe. E la latitudinea ta ce faci, cum repari si ce corectezi. Alegerile sunt ale tale.”
E plina piata de chinezarii toxice. Chinezarii pentru copii. Pe care multi parinti la cumpara de la colt de strada. Dar, atentie: sunt periculoase. Materialele din care sunt facute, vopseaua nu va garanteaza nimeni calitatea lor. Va treziti peste noapte cu un copil alergic si va intrebati oare de ce?
Va recomand cu caldura jucariile de la 10 beneficii. Selectia produselor este facuta cu mare atentie.
Jucariile sunt fabricate din lemn sau alte materiale ecologice, care nu provoaca alergii. Sunt folosite vopsele nontoxice aprobate prin standarde europene.
Iata selectia mea pentru Fifi mica:
Oglinda de printesa, desigur:
Bijuteriii:
Joc creativ de razuit:
Set pentru pictat:
Intrati pe siteul 10 beneficii si gasiti acolo jucarii, cosmetice si produse de baie pentru copii.
Pina pe 19 noiembrie aveti un program special de de reduceri.
Spor la cumparaturi!
Tudor Rosu are 10 ani si stie exact ce vrea sa faca in viata: sa ajunga la Hollywood.
De 5 ani e actor, a jucat in reclame, videoclipuri, filme si seriale de succes ( acum are rol important in productia Las Fierbinti ). E un copil cuminte si destept. Are seriozitatea unui profesionist. A venit la interviu cu mama de mana, mama care nu s-a bagat deloc in discutia noastra desi Tudor la anumite intrebari cauta ajutor din priviri.
Am descoperit un baiat sensibil si frumos. Cu un vis pe masura caracterului sau sanatos.
Tudore, ce parere ai tu despre ce se intimpla in Romania zilele astea?
Prea multa politica, oamenii se cearta pe politica, se omoara pe politica. Politica iata conduce tara. Dar aici oamenii nu au talent pentru politica. De exemplu, presedintele trebuie sa faca ceva si pentru el si pentru tara. Nu doar pentru el. Sa se gandeasca doar la banii lui. Uite la America. America il are pe Obama…e un presedinte bun, il adora!!!
Dar tie ce iti place cel mai mult la Romania?
Imi place ca avem o istorie bogata dar din pacate oamenii nu stiu sa faca nimic cu istoria asta.
Cum adica?
Nu stim sa exploatam asta. Deloc!
Care e locul tau preferat din Romania?
Imi place foarte mult la Sinaia, imi plac natura, aerul…e o zona din Romania unde e curat, e mai ingrijit ca in Bucuresti. Imi plac oamenii de acolo foarte mult. Sunt diferiti.
Diferiti fata de bucuresteni?
Mi se pare ca oamenii de la munte sunt mai muncitori pentru ca stau mai mult in aer liber, nu ca bucurestenii care stau mai mult in casa.
Apropo de casa. Cum arata casa viselor tale?
Mi-as face o casa mica cit sa poti sa traiesti in ea. Nu imi trebuie o casa mare cum viseaza toata lumea, o casa mare pentru ce? N-am nevoie. O casa mica, normala vreau. I-as lua pe ai mei cu mine.
Cum de te-ai facut actor? A cui a fost ideea?
Pai ma uitam la filme multe si deodata i-am zis mamei ca eu asta vreau sa fac sa fiu actor, vreau sa incerc. Parintii mei nu m-au obligat sa ma fac actor. Sunt multi parinti care isi obliga copiii sa faca asta. Ai mei nu.
Ce crezi ca e mai important in meseria asta: talentul sau norocul? Sau pilele?
In actorie e nevoie de talent dar si de mult noroc. Sunt multi care au talent dar n-au noroc si nu ii recunosti pe strada. Dar ei au foarte mult talent.
La tine cum e?
Sincer? Noroc si talent nu ca ma laud… parerea mea e ca am si, si…
Dar cu pilele cum e?
Pilele functioneaza la inceput apoi va trebui sa demonstrezi, sa iti arati talentul…asa ca eu nu recomand nimanui varianta cu pile. Aaaaa si mai e ceva gresit: Multi oameni cand vad ca n-au talent isi zic mi-l fac in juma de an. Hahaha! ( rade in hohote )
Ce e cel mai greu in meseria ta?
Emotiile. Orice om are emotii. Dar trebuie sa stii sa le tii la tine acasa. Daca nu esti pregatit vin emotiile peste tine si gata!
Ai vreun idol?
Da. Maia Morgenstern. Chiar stie sa joace, a jucat si la Hollywood nu stiu daca au auzit.
Am auzit. Dar e vreun actor barbat care iti place?
Uite imi place Victor Rebengiuc.
Ce iti place la dansul?
Joaca bine. Are talent si e mai priceput ca multi oameni.
Cum te vezi tu peste 20 de ani, adica la 30 de ani?
Ma vad la Hollywood. Ma vad ca Victor Rebengiuc dar mai tanar ( rade:)))
Spune-mi cel mai funny moment de la filmari?
Eram la o filmare si doamna Stela Popescu uita replicile. Si i-am zis:”Stela nu mai uita replicile ca murim toti de frig aici”! ( era fff frig afara ) si ea mi-a zis: „Eiii cand o sa fi si tu ca mine o sa le uiti si tu!” La asta nu ma gandisem…
Te gandesti sa te insori vreodata?
Da, normal, cind o sa fiu mare. Cred in casatorie. Multi se gandesc sa isi ia o femeie cu bani sa fie cea mai tare! Eu ma gandesc sa fie sanatoasa si frumoasa uite chiar si rimeaza..femeia cea mai buna e femeia sanatoasa si frumoasa ( rade:)))
Fetele iti dau tarcoale?
Da. 2 fete. Una de la mine in clasa si una de la 4 C. ( e prima data in conversatia noastra de 45 de minute cand Roxana, mama lui Tudor intra si ea in vorba si il intreaba cine, cum, incepe o discutie scurta intre noi ca uite asa afla si mama ca de fapt nu sunt doua, sunt patru…)
Nu prea iti ies calculele. Cate sunt?
( Rade tare ). Sunt patru. Doua de la mine din clasa si doua de la 4 C.
E buna popularitatea. Cel putin deocamdata, nu?
Da, uite am patit la scoala intr-o zi m-au inconjurat niste baieti si eu m-am speriat. Liceeni, mai mari ca mine. Au facut cerc in jurul meu si unul a ridicat mana. M-am gandit ca o sa ma bata. Ei voiau sa dea palma cu mine ca m-au vazut la tv. mi-au zis: pustiule, esti foarte tare! Bate palma!
Ce-ai simtit atunci?
M-am bucurat iti dai seama. Ca m-au recunoscut…
E faina popularitatea dar te gandesti ca daca o sa ajungi super celebru nu o sa mai poti merge pe starada ca o sa te opreasca lumea. Ce o sa faci atunci?
Mda, meseria asta are avantaje si dezavantaje. Pierderea intimitatii e un dezavantaj. Dar asta e, abia astept sa ajung acolo 🙂
Sa zicem ca la 18 ani cind o sa ai drept de decizie pe banii tai o sa castigi o suma imensa. ce o sa faci cu banii?
Mi-as plati studiile in America dar daca nu sunt destui bani as lua 2 case. Juma i-as tine eu, juma le-as da parintilor mei. O masina, o licenta pentru elicopter. ( e foarte serios, nu schiteaza niciun zambet )
Imi spune ca un copil actor si el cere bani pentru autografe.
Pai asta poate sa fie o afacere. Nu crezi?
Autograful e o amintire. Cum sa ceri bani pe el????
Ai fost vreodata indragostit?
O singura data in clasa a doua si cind am vazut ca ea nu ma place am zis gata. Iubirea nu e pentru mine deocamdata. Iubirea strica oamenii la cap, ii raneste, isi pierd mintile…
Si ce o sa faci daca o sa te indragostesti nebuneste de o fata?
Nu stiu. Sper sa nu se intimple asta niciodata.
Eu cred totusi ca iubirea asta e o smecherie de toata lumea cauta dragostea perfecta?
Dar putini o gasesc ( rade )
***
Mi-a dat un autograf ( in timp ce il scria isi cerea scuze ca scrisul lui nu e frumos ) si mi-a promis ca nu o sa se schimbe, ca popularitatea nu o sa i se urce la cap.
Am plecat eu spre casa mea, el spre casa lui cu mama de mana. Inainte sa ne despartim l-am intrebat:
Daca ar fi sa te caracterizezi intr-un singur cuvant care ar fi acela?
Adorabil. ( a ras si si-a dat ochii peste cap ca un div in devenire )
Sunt pe lumea asta femei extraordinar de frumoase si cu o minte sclipitoare. Si cu toate astea fac niste alegeri in dragoste de iti incremenesc sinapsele. Am un exemplu asa langa mine. O femeie care ar putea avea orice barbat pe lumea asta. Fara exagerare. Si totusi ea alege gresit. De fiecare data. Cum ar putea sa ii fie bine? Pai poate sa vina unmarenoroc. Sa se indragosteasca de un baiat bun. Desigur, noi prietenii ei stim ce se intimpla. Fetei nu ii plac baietii asezati, genul cumsecade. Nu simte provocarea, ii miroase a plictis din prima clipa a intilnirii. Sansa ar fi sa gaseasca un om cu suflet bun, dar cu alura de golan. Si
care sa-si dezvaluie aura de bun mai tarziu in poveste.
Ajungem la discutia bad boy versus good boy. Femeile vor dragostea absoluta, aia ca in filme. Barbatul trebuie sa fie in primul rand…barbat adevarat. Si cand spunem barbat adevarat ne gandim repede la o nuanta de
bad, bad, bad.
Mi-am intrebat prietenele ce aleg in dragoste? Bad boy sau good boy?
Raspunsurile se citesc cu gura pina la urechi.
La o prima vedere, nici nu cred ca e neaparat alegerea mea. E mai presus de mine. Pur si simplu nu pot sa evit tabara „bad” . Ma atrage ca un magnet si ma mai si monopolizeaza. Ies „in sange,, de fiecare data, dar nu ma las. Revin.
Bad boy clar :))) always!!! De ce? Ca sa nu ma plictisesc ca sa aiba grija de mine… ca sa nu pot sa ii zic vreodata „ca nu are c…” ca sa nu visez la un bad boy :)))
Bad boy! De ce? Pentru că mă provoacă. Mă inspiră. Mă enervează. Şi îmi place adrenalina. Îmi plac golanii.
Good guy, de aici incolo. M-am saturat de bad guys. Am evoluat destul:)).
Eu good boy, ca am fost invatata de acasa sa ma feresc de bad boy, ca iese sigur cu broken heart sau broken ribs. Dar, good boy nu inseamna neaparat good. Uneori sunt cevaaaa…
Un mix de ambele, cu pondere mai mare bad.
Bad boy, asa am ales intotdeauna, good boys sunt prea plictisitori pentru mine.
A good boy with an easy taste of a bad boy. Rari, dar am avut noroc.
Good boys. Mereu. Asta si pentru ca m-au ales ei pe mine. Nu le plac baietilor rai for some reason. Ceea ce e bine, ca Dumnezeu stie ce-oi fi facut! :)))
Pffff… Pe amandoi. Pentru ca in fiecare barbat exista putin din fiecare, respectiv mai mult din fiecare. Cred ca depinde de femeie cat din good guy sau bad guy reuseste sa scoata dintr-un barbat. Desigur, aici nu intra la socoteala muierismele=vesnica si eterna incercare „sisifiana” de a schimba barbatul. Aici ori te adaptezi, ori te retragi inainte sa pici in ridicol.
Good boy. Bad doar cand vreau eu:))
A bad boy for others was the perfect one for me!
La 23 de ani cat am eu, pana acum am ales mereu „bad boy”. :))) Probabil din cauza ca sunt o incapatanata si am nevoie de cineva care sa ma tina in frau sa zic asa. Nu o data s-a intamplat sa mi se spuna pana si in club de catre vreun distins domn ca il intimindez. Si atunci poate baietii rai, tocmai prin atitudinea lor de siguranta in propria persoana pe care o emana, ma atrag. Atitudinea e totul. Si apoi si pe cei care i-am vazut la inceput good boy pentru atentiile exagerate gen „nu apasa tu butonul din lift.” .., s-au dovedit a fi chiar mai „bad boy” decat cei care arata asta pe fata. Doar ca ei mascheaza partea de „bad” prin gesturi. Ador faptul sa mi se deschida usile si tin cont de bunele maniere insa crede-ma „butoul de la lift” e exagerat. Doar nu-s din plastilina. Pot si eu. Baietilor buni le lipseste atitudinea sau daca nu sigur curajul. Mereu caut un barbat care sa aiba si calitati de artist, dar si de rege. Regii de obicei erau neinfricati! :)))
Good boy desi evident toate fetele vor bad boy, un sensul ca sunt atrase de el. Dar convietuirea a la long nu se poate decat cu un good guy. Asta cel putin pt temperamentul meu…
In pat bad, day by day good:) Good boy prefer sincer…
Il aleg pe good boy pe care-l stiu si beat si flamand si pe stop si in toate culorile do i love him even when he’s cranky :)) Aia bad boys can go fuck themselves and fuck whoever else they want !!
Dear, nu-mi plac mama’s boys, aia cumintei, tunsi regulamentar, care zic „da, mamă/nu, mamă”. Bărbatul meu e a very good boy cu alură de bad boy.
Bad boy 🙂 , din pacate. Dar exista si good boy???!!!!
Pfffff…. As zice, depinde de „dragoste” …. Da’ serios acu, sint good boy type.
Bad boy dar nu ma intreba de ce. De fapt nu, fifi. Noua nu ne plac baietii rai. E doar generic spus. Noua ne plac vanatorii. Si atunci de ce aproape toate fetele aleg la primul gand bad boy? Ne place sa fim vanate. Asta e jocul naturii. Daca ai vazut si la animale. Masculii cei mai puternici ajung sa se imperecheze. Si vanatorii sunt in general bad boys :)). Ca daca au insctinctul animalic de vanatori in ei, il au si pe cel reproductiv
Concluzie: prea putine femei pe lumea asta viseaza la barbatul casnic care sa spuna da, mami cum spui tu, mami. Vor barbati adevarati, autoritari pentru ca stiu ca un barbat trebuie sa le apere in fata vicisitudinilor vietii. In plus, le-a intrat in cap ca un bad boy te face sa simti fiorul, iti da zilnic portia de adrenalina, esti mereu in stare de alerta.
Si cumva asta iti da senzatia ca esti mereu vie, femeie. Simti nevoia sa confirmi. Zi de zi. Desigur, risti sa iesi in sange din batalia amorului ( cum spunea cineva mai sus) dar in niciun caz nu mori de plictiseala.
Tiberiu are 8 ani si duce de mai bine de o jumatate de an o batalie grea.
A fost dus la spital cu dureri abdominale, dar dupa investigatii medicii au pus diagnosticul care sperie pe toata lumea: CANCER, CANCER LA CREIER.
Pustiul a ajuns sa fie operat de doua ori pe creier.
In august a facut 30 de sedinte de radioterapie in Turcia si a venit acasa fericit. Dar cum riscul reaparitiei cancerului exista, medicii de la Istanbul au recomandat ca Tibi sa faca sase luni de chimioterapie.
Un sms de 2 euro la numarul 8848 il poate ajuta sa faca tot tratamentul.
Am fost invitata vineri seara la o intilnire cu prietenii Urbanik.
Am probat muuulte haine, am baut prosecco din cel mai fin si da, am mancat si prajituri. 🙂
Am stat si am observat fetele care isi cumpara din magazin tinuta dupa tinuta: fashioniste cu acte in regula si mega accente de stil si bun simt. ( chiar daca sunt ff tinere )
Imi plac la nebunie hainele de la Urbanik. Pentru ca sunt altceva. Pentru ca Andreea Timofti, patroana magazinului, a terminat artele plastice si stie ca o haina nu trebuie sa fie o uniforma. Si stie cum sa aleaga ce are in rafturi si te ajuta sa alegi si tu si sa combini. Si iti spune daca ceva nu iti vine bine, ceea ce rar intilnesti in magazinele din Romania. Are rabdare cu fiecare in parte: iti demonstreaza de ce o anumita culoare si nu alta e buna pentru tine, iti da tipsuri de combinat piesele vestimentare si stie tot ce e si nu e in trend.
ps. e singurul magazin in care eu am gasit haine pentru femei cu bust super generos, haine care ATENTIE sunt super cool, nu paltoane de bunici.
In seara asta la Mega Image in parcare. Eu cu Dusterul. Langa mine parcat un bmw rosu sportsuperbnounoutz. Dau sa ma urc in masina si vad un pusti alergand. 7-8 ani.
– Tanti, tanti uite ce am primit.
Are in mana 2 banane. Ma uit la el ca e ingrijit desi hainele de pe el sunt vechi, ponosite. Din reflex, fara ca el sa ceara, scot portofelul si ii dau niste bani.
– Sarumina, tanti. Doamne ajuta!
Da sa plece si se intoarce:
– Auzi, tanti…care masina va place mai mult?
– Poftim?
– Din astea 3 care va place mai mult? ( dupa BMW mai era parcata o dacie papuc).
– Sincer, Sincer?
– Da, normal.
– Mah uite mie imi asta rosie mi se pare superba.
– Si mie…
– Da ce iti place cel mai mult la ea? ca e sport sau ce?
– Ca e scumpa, tanti!
Si rade tare si rad si eu. Dau sa ma urc iar in masina si el da sa plece si il intreb:
– Auzi da dupa ce iti dai tu seama ca e scumpa?
– Dupa cum arata si cum luceste, tanti. ( zambeste ). Cand o sa ma fac mare imi iau si eu una. ( pare foarte sigur pe el )
– Bine mah baiatule …Sa te ajute Dumnezeu!
– Ma ajuta, ma ajuta!
Si incepe sa rada si rad si eu si el o ia la goana:
– Fug tanti ca ma asteapta mama. Ma duc sa-i duc bananele Saruminaaaaa!
M-am uitat la el fugind si mi-am aprins o tigara. M-am gandit: asa se construiesc visele. Parea atat de convins ca el intr-o zi o sa aiba masina care n-are vreo legatura cu lumea in care traieste acum…
In seara asta mi-am adus aminte ca atunci cind aveam 14 ani ravneam la un ceas scump. Mult prea scump. Si mi-am jurat ca o sa vina ziua cind o sa il cumpar. Si a venit ziua aia.
Cred ca asta e esenta vietii: puterea visului nu ni-o ia nimeni, niciodata.
Femeile, majoritatea, au în comun un ţel: când întâlnesc un bărbat sunt gata să îl vindece.
De toate problemele: să îl lase de fumat sau de băut, să îl vindece de dependenţa de mama sau de prieteni, să îl facă animal social dacă el e retras sau să îl ţină mai mult în culcuş dacă omul e pe genul party all the time. Asta nu e deloc de condamnat pentru că ele,femeile au genetic instinct de protectoare.
Femeile pornesc din start de la premisa că e ceva de reparat. Oricât de mic ar fi, o pată, o scamă, ceva, ceva trebuie să fie.
Când bărbatul lasă garda jos şi se transformă şi devine idealul visat…ea, femeia se cam plictiseşte.
Sloganul în acest caz e: las’ că-l aduc eu pe drumul cel bun!
Bărbaţii, marea majoritate, au şi ei ţelul lor: dacă întâlnesc o femeie se uită la ea ca la o pradă.
Cu cât e mai inaccesibilă, mai dezinteresată, cu cât nu îl vede pe el….bărbatul o vrea. De-ndată. Asta nu e deloc de condamnat pentru că bărbaţii au genetic instinct de vănători.
Cu cât femeia e mai inteligentă cu atât provocarea e mai mare. Să o ameţim, să lase raţiunea, să fie gata să fugă în lume. Gata, oricand.
Când femeia lasă garda jos şi se aruncă, el bărbatul îşi dă seama brusc că prada nu mai e pradă, ci o leşinătură la picioarele lui…şi el, bărbatul se cam plictiseşte.
Sloganul în acest caz e: las că o scot eu din ale ei!
Când o femeie ca cele descrise mai sus întâlneşte un bărbat ca cei descrişi
mai sus…ies scântei. Războaie mari din care, de cele mai multe ori nimeni nu iese învingător.
End of story.
*editorial publicat pe euforia.tv
Piele, negru, mult negru, o pată de culoare și un colier spectaculos. Și o haină ieșită din comun…
O ținută care clar te scoate din anonimat.
Important e să nu uiți să atașezi un zâmbet.
Urbanik București e un boutique unde fiecare haină este aleasă cu cap. Stilul e unic, urbanik fără legătură cu uniformele de oraș.
Să aveți o săptămână plină de alegeri cool. 🙂
Ce ai?
Nimic.
De fapt, e suparata, dar daca iti spune de ce, urmeaza o cearta, asa ca mai bine tace.
Ai patit ceva?
Nu, nimic.
A patit, dar daca nu iti dai seama singur, nu autosesizezi problema, i se pare inutil sa iti explice. Plus ca , in general, o problema pentru o femeie e doar un nimic pentru un barbat. Asa ca raspunsul corect e…nimic.
Ai vrut sa zici ceva?
Nimic.
A vrut, dar si-a muscat buzele pentru ca tie, barbatului suprem, totul iti suna a repros daca ea deschide gura, auzi numai confruntari. Asa ca mai bine… nimic.
Te doare ceva?
Nimic. Dar ce barbat vrea in viata lui o femeie care se plange?
La ce te gandesti?
La nimic.
De fapt are 45362 de ganduri si incearca sa le ordoneze si stie ca tu ,masculul alpfa, te poti focusa puternic pe o singura chestiune departe, dupa zidurile tale… asa ca de ce sa deschida ea cutia plina cu framantari?
Pot sa te ajut cu ceva?
Cu nimic.
De fapt, da. Ai putea sa deschizi ochii, sa o vezi, sa o asculti.
Si sa ai un raspuns, o solutie. Dar daca tu de obicei ridici din umeri pina ajungi sa mergi la kineto ca sa iti repare cervicala, femeia se invata cu nimic.
In spatele fiecarui nimic, insa se ascunde ceva. Si azi un nimic, maine doua si uite asa, in timp… intre voi nu mai ramane nimic.
articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro
sursa foto, aici.
Joaca e marea bucurie a copilariei.
La primul si unicul spa dedicat copiilor din Bucuresti se intimpla lucruri minunate zilele astea.
De azi pina duminica copiii sunt asteptati sa se distreze intr-un loc care arata atat de frumos incat nu iti mai vine sa pleci acasa.
Fete si baieti sunt asteptati sa picteze masti, sa coloreze modele de Halloween, sa creeze decoruri si sa decoreze mini-dovleci si de ce nu sa isi faca manichiura sau o
coafura traznet.
Pentru mai multe detalii va invit sa va uitati pe pagina de facebook Kaigo Room
Sa aveti un Halloween plin de rasete si …sperieturi, desigur:)))
* text de Ioana Albu
Am recitit zilele trecute postarile din blog si mi-am dat seama ca nu am mai scris nimic. Sa imi fie rusine. Ma invita omul la el pe blog, ma face superstar si eu scriu putin si apoi o las balta.
Am un motiv bine intemeiat…am devenit mama, pe nepregatite si m-a luat vartejul vietii cu el.
In ianuarie anul trecut eram la Roma ca 2 proaspat insuratei dupa 12 ani de casnicie, si in Martie deveneam mama de copil de 4 ani.
S-a petrecut fulgerator, m-am aruncat ca intr-o relatie de aia in care stii ca e posibil sa nu te ia de nevasta dar speri si iata ca s-au implinit 9 luni de cand suntem impreuna toti 3. Nu, nu avem inca acte, nu este pe numele nostru, dar suntem toti convinsi ca „suntem cea mai frumoasa si iubitoare familie” cum zice puiul meu constant.
Acum 10 ani ma gandeam cu groaza la procedura asta, poate asta a fost si unul din motivele pentru care nu am facut pasul mai devreme.
E greu cu adoptia si plasamentul in Romania, dar nu imposibil. Presupun ca e greu si cu o sarcina in Romania si totusi oamenii inca mai fac copii.
Atat azi, o sa incep sa va povestesc mai multe in alte postari, pe masura ce ma mai dumiresc cum sta treaba.
Ca sa nu ma departez prea mult de la postarile anterioare despre Roma si vacanta 🙂 iata o pictura a lui Raffaello Sanzio.
Ioana,
cea mai frumoasa mama din lume 🙂
Mai mult te enerveaza decat iti face bine. Te desconsidera, te chinuie, de multe ori te face sa te simti ultimul om. El sau ea, partenerul tau cu care esti de cateva luni. Sau poate chiar de ani. Iti dai seama ca e o relatie fara viitor dar totusi nu te poti desprinde. Ca te-ai obisnuit in mocirla asta calduta. Si obisnuita bate singuratatea. Stiu atat de multi oameni care stau in relatii gresite doar pentru ca nu au curaj sa plece , simt ca nu ar gasi ceva mai bun si la ce folos sa riste?
Un partener care nu crede in tine, care are alt sistem de valori, care te umileste de fiecare data cind prinde ocazia…va suna cunoscut, asa-i?
Am facut un sondaj si am ramas uimita sa vad cum oamenii se complac in relatii sau chiar casnicii de zeci de ani. Din lene, din comoditate, din prostie. Pina la urma fiecare om are o doza de lasitate in adn.
Doar ca la unii e usturator de mare. Si te mint in fata, pozeaza in fericiti pentru tine si pentru altii dar chiar si pentru ei. Cu cat poza de familie pare mai fericita cu atat scheletul din dulap e mai mare.
Pentru inceput cititi o conversatie cu una dintre cele mai frumoase si interesante femei pe care o cunosc eu. Am ramas uimita…
– Ai stat vreodata intr-o relatie toxica, nepotrivita? Ce te tinea langa un om care stiai ca nu iti face bine? Cum ai reusit sa scapi?
– Da. Nu am reusit.
– Si de cati ani stai in povestea asta?
– 6 ( sase)…
– Si de ce crezi ca nu poti sa scapi?
– Obisnuinta, comoditatea
– Da nu te gandesti ca iti pierzi cei mai frumosi ani din viata?
– Am ramas mereu de moment ca oricum nu a aparut nimic altceva la orizont am ramas asa. Nu e neaparat toxic. Nu e ceea ce imi doresc.
– Si cu ce argumente te intoarce din drum?
– Ca in orice alta relatie noua e frumos la inceput si in final se ajunge la o anumita monotonie. Asa imi zice. Si ca nu e o solutie sa caut ceva nou. Ma iubeste si e tot timpul acolo.
– Lasa mah ca o sa vina printul din
poveste si tu o sa fi printesa din castel, o sa vezi! :))))
– Sper. Sa fie colectionar de arta,pls!
Va invit sa cititi in continuare raspunsuri de la barbati si femei si sa vedeti cum fara sa vrem zicala au ce doare, dar ce place e cat se poate de adevarata.
Da, am stat cativa ani intr-o relatie care imi facea rau. Nu am o explicatie pentru ce simteam. Simteam că omul acela îmi face rău, că îmi consum cu el foarte multă energie si spre sfârsitul relatiei am înteles că omul îmi făcea rău ai am renuntat Era o relatie toxică pentru ca nu îl iubeam. Dar aveam nevoie de el…
Problema cu relatiile toxice e ca nu prea stii ca-s toxice, decat foarte tarziu, cand deja toxicitatea lor s-a imprimat foarte adanc, in ADN-ul tau. Nu stii ca omul pe care-l consideri Soarele si Luna, 2 in 1 superoferta iti face rau si ca te-a subjugat in cel mai parsiv mod cu putinta: cu acordul tau. Am trait pe pielea mea o astfel de relatie, cu grad inalt de toxicitate, care din fericire a durat doar doi ani, insa din nefericire au fost si cei mai frumosi – primii ani de facultate. Am invatat enorm despre mine in urma acestei relatii, dar nu-mi mai da nimeni anii aia inapoi, din pacate. Cum am scapat? Am avut inger pazitor, pentru ca El a fost cel care apus capat relatiei. Mie-mi era prea frica s-o fac, desi simteam de multa vreme ca nu mai era totul in ordine. Si din fericire pentru mine, a si fost genul care a sarit rapid la alta, in next level si nu m-a mai sacait pe mine, cum altminteri mi se pare a fi cel mai toxic mod de a chinui pe cineva: du-te-ncolo, vino-ncoace, lasa-ma si nu-mi da pace. Am vazut in jurul meu, la alte prietene, ce poate insemna genul asta de du-te vino si ma bucur ca am fost lasata in pace de-a binelea, din prima. Oribila experienta, dar ce dulce a fost trezirea! Dupa un iad din asta, cresti cat altii in zece raiuri.
Ti se pare ca daca e cu nabadai e frumos, nu te plictisesti. Eu zic PAS la primele semne de toxicitate, nu la primele certuri, ci la primele semne de intruziune…
Da…am stat…in sensul ca a fost o relatie de 3 ani, care se terminase din punctul meu de vedere …dar el nu intelegea sau se prefacea ca nu intelege….pentru ca nu concepea sa ne despartim….si am mai dus-o asa cel putin un an….de cate ori voiam sa vorbesc cu el ma gandeam doar la cat o sa sufere el si cat de greu o sa-i fie lui. Pana intr-o zi cand am iesit cu fetele in oras iar el mi-a zis ca sta acasa (nu stateam impreuna ). Ne-am intalnit in oras…el era cu unele in club. Asta era motivul pe care il asteptasem ca sa pot sa termin relatia aia fara sa ma mai simt eu vinovata. Din momentul ala nu i-am mai raspuns la telefon niciodata.
Da, am fost intr- relatie nepotrivita, toxica, cum vrei tu. Inca Sunt. Am stiut de la inceput ca nu e ce trebuie dar am zis ca o sa mearga. Si n-a mers. Si daca tot nu mergea ne-am casatorit. :))))))) Si acum suntem casatoriti. Lumea ne vede super fericiti dar de fapt nici unul dintre noi nu are c… sa divorteze. Si parca imi e si lene sa o iau de la capat cu altcineva, cred ca si eo la fel. E stupid, dar asta e adevarul.
Da. N-am plecat din obisnuinta si teama de singuratate. Adica prostia din capul meu. L-am inlocuit cu altul.
Stiu cum e. Din pacate. Nu am scapat. Nu pot sa renunt… Stiu ca nu duce nicaieri dar mai am un gram de speranta ca se va schimba ceva Poate nu este ceea ce te asteptai sa auzi, dar asta e raspunsul meu.
Am stat lângă un bărbat extrem de gelos. Ce m-a ţinut? Ştiu că gelozia vine din neîncredere în propria persoană. Te desconsideri, de vreme ce crezi cu tărie că omul de lângă tine te-ar putea înşela sau părăsi cu oricine altcineva. Aşa că, iubindu-l, am tot încercat să-i construiesc încrederea în el. Sunt genul care merge până în pânzele albe, ca să nu regret că n-am încercat. Era să mă şi mărit cu el (vacă, da). Când am epuizat tot, am renunţat. Nici măcar nu mai semănam cu mine.
Cea mai buna metoda sa scapi din relatie, il iei de barbat. Si sa iti dau si un raspuns inteligent: Relatiile toxice dupa parerea mea se datoreaza diferentelor de opinie si dorintelor celor doi parteneri. Daca la momentul la care tu iti doresti un copil elvrea samearga cu baietii in Thailanda, te oftici, ti se pare ca nu e bun pentru tine, ca iti pierzi vremea… etc si viceversa. Stai cu un om care nu iti face bine pentru ca speri ca se va schimba, dar poate trebuie sa mai schimbi si tu ceva si atunci poate nu iti mai face rau si nici tu lui si …il iei de barbat..dupa cum spuneam la inceput :)))
Nu am reusit sa scap. Ma tine refugiul pe care il gasesc in el si de care am nevoie disperata…
Oooo, da. La inceput a fost asa o dragoste de a trezit invidia tuturor…ea era foarte misterioasa si tacuta si linistita…nu ma cicalea …ma iubea tare…avea o supunere care ma uimea, se uita la mine ca la un zeu. Apoi, mi-am dat seama ca de fapt tacerea vine din prostie si de fapt nu prea are ce sa imi zica. :)))) Nu avea nici-o idee, mereu astepta de la mine totul. Era incapabila sa ia o decizie sau cel putin asa parea. Cand mi-am dat seama ca o sa mor sufocat de plictiseala i-am zis sa ne despartim ca nu merge si atunci ea s-a dat foarte bolnava apoi mi-a zis ca e gravida…nu era nici bolnava nici gravida. Era nebuna de legat. Cum am scapat? M-a inselat cu un prieten:)))) Si nu te-ai ofticat? Nu, am fost fericit ca am scapat. Ma simteam mereu de parca port in miezul verii un pulover gros pe gat, asa atarna…:))))
Mah, nu stiu ce pana mea m-a tinut linga el. Probabil ca a fost primul barbat care m-a cadorisit cu orgasm, ca alta explicatie n-am! Am fugit la propriu in Danemarca 3 luni ca sa nu ma mai las impresionata si m-am intors ca o zana libera si-am intrat in alta relatie:))))
articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro