Scriam ieri despre relația supremă dintre tați și fiicele lor. Astăzi un prieten virtaul, nu stiu dacă văzuse articolul sau nu, mi-a trimis acest filmuleț pe facebook. M-a avertizat că este emoționant.
E incredibil cât de simplu și frumos e creionată relația tată fiică.
Filmul animat a luat Oscarul pentru film animat scurt in 2000.
Mulțumesc expeditorului 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=pePhP-qRzSc
Pe vremuri nu eram fanul mărgelelor. În mintea mea de tânără domniță, le asociam cu doamnele, care doamne echivalau cu tantiile care bineinteles echivalau cu babele. 🙂
Tin minte un incident din scoala cand diriginta l-a chemat pe tata la scoala si i s-a plans ca nu respect uniforma ca port margele mereu. Femeia nu ma suporta si i s-a plans tatei de accesorizarea nepotrivita. Care tata a ras si i-a zis: puteati sa spuneti orice, dar asta cu margelel…nu e fata mea :)))
În timp, mi-am dat seama că sunt mărgele și MĂRGELE. Și am început să le văd cu alți ochi.
Apoi am cunoscut-o pe Irina Lola. Și mi-a aratat frumusețile ce ies din mâinile ei.
” Cum de ti-a venit ideea asta, sa faci margele? Am facut intai pentru mine. Nu gaseam nimic pe gustul meu in magazine. Apoi am inceput sa am cereri de la prietenele mele si tot asa…”
Ea este Irina Lola si mai jos aveti o parte din creatiile ei, Handmade by Lolly.
Bărbații nu prea au răbdare, mai ales după o anumită vârstă. Am observat că după 35-40 se retrag în lumea lor, vor să fie lăsați în pace. Cu regulile și tabieturile lor. Și dacă insiști să îi scoți de acolo n-ai decât de pierdut. Cumva se pensionează mental mai rapid ca noi.
Și totuși există un gen de relație care îi scoate din amorțeală. Chiar dacă sunt deprimati, chiar dacă nu vor sa iasa din casa si nu mai au chef nici de prieteni, un zambet si o imbratisare venite de la fetele lor schimba totul.
Complicitatea tata-fiica, jocurile, geloziile fetei care la varste foarte mici invață regulile seducției ( am vazut de atatea ori mame geloase ) fac relatia dintre ei sa fie cu totul speciala.
Tatal ii confirma identitatea feminina, ea se uita de cele mai multe ori la el ca la un zeu.
” Nu vreau un barbat nu stiu cum, nu trebuie sa fie super frumos sau bogat, as vrea sa fie ca tata… ”
Vrand, nevrand tatii sunt modelele masculine pentru fetele lor si de aia ajunse la 18-20 de ani ele aleg barbati care seamana cu el.
Priviti aceste fotografii in care apar barbati celebri alaturi de ” comorile ” lor. Fotografii care ilustreaza perfect ideea ca dragostea unui tata pentru fata lui nu se compara cu nicio alta iubire.
Tony Curtis si fiica lui Jammie Lee. Fotografie din 1959
Jack Nickolson si fiica lui Jennifer. 1969
Robert Redford si Karina. 1969
Sursa foto, aici.
În şcolile româneşti nu există cantine pentru copii. În cele de stat că astea-a majoritate. Pacheţelul de acasă e sfânt şi depinde de fiecare părinte dacă pune în el fructe sau chipsuri şi dulciuri. Oricum, chioşcurile care vând tot felul de porcării tentante pline de E.uri sunt peste tot.
Un lanţ de restaurante din Statele Unite a comparat meniurile de prânz din şcolile din mai multe ţări din lume. Americanii stau cel mai prost, aici nu e nicio surpriză. Sud coreeni, finlandezii, italienii şi grecii au mâncare proaspătă şi sănătoasă.
România nu apare în studiu. Că n-are cantien. E ca la loto, ca să câştigi trebuie să joci.
Mai multe foto si concluzii, aici.
Îmi plac la nebunie merele. Sunt pe departe fructele mele preferate. Si le maninc in cantitati industriale. Le caut in piata. Cu cat sunt mai medii, mai romanesti, mai netunate le iubesc mai tare.
Ma buseste rasul cind vad in magazine merele alea mari, date cu ceara care lucesc ca diamantele. Si ca sa fie treaba, treaba mai au lipite si etichete. Ca nah, romanu-i snob si vrea produse de firma. Sunt merele alea care nu se strica si au gust de apa. Miros a nimic. Bleah.
Am descoperit de curant merele din livada de la Itesti. Se gasesc la Mega frumos ambalate in pungi de 2 kilograme. Sigilate. Cand deschizi punga te izbeste mirosul ala de mar pur romanesc si stii ca ai dat banii pe ce trebuie.
Am cautat pe net sa vad ce e cu merele astea de unde vin care e povestea si-am aflat ca sunt mere din livada de la Itesti acolo unde o firma mica, dar voinica face si cel mai bun suc de mere pe care l-am baut in viata mea: Fresh din mere de Itesti.
Merele si freshurile de la Itesti se gasesc peste tot mai nou: Kaufland, Cora, Auchan, Mega Image, Billa, Dedeman, Agricola, Carrefour, Petrom.
E important ca nu e facut sin suc concentrat. E 100 % natural. Si are un ambalaj spectaculos si super safe.
Mai multe gasiti pe siteul companiei Fresh din mere de Itesti.
As vrea sa fac o precizare: aceasta postare nu este o postare platita, va recomand din tot sufletul produse pe care le incerc si care sunt sanatoase, mai ales pentru copii.
foto: Photochef by Adi Popa
Înțeleg perfect care a fost ideea guvernanților: să evite aglomerația de la scolile vedetă. Pentru că sunt unele școli spre care trage toată lumea și altele unde nimeni nu vrea să-și înscrie copilul. Și au fost mega scandaluri cu șpăgi date directorilor.
Ministerul a vrut să facă ordine și uite așa a început isteria națională.
Ce nu au luat în calcul factorii de decizie este voința părinților. Mame și tați care vor pentru copiii lor cea mai bună școală, cea mai bună învățătoare.
Și uite așa oamenii caută disperați soluții. Avem 2 situații clare:
1. Cei norocoși care aparțin ca domiciliu de școala mult visată. Merg pur ;i simplu și înscriu copilul
2. Cei care au ghinionul ca școala de cartier să nu fie cine știe ce și atunci oamenii apelează la soluții:
– cunoștințe, rude, prieteni care îi ajută cu viza de flotant
– necunoscuți care îi iau în spațiu pentru o lună CONTRA COST ( sumele variază între 200 și 300 de euro ) cât să își faca oamenii înscrierea
– închirierea. Părinții închiriază o garsonieră sau un apartament ca să își faca o viză de flotant.
Vă invit să citiți părerile unor părinți care au trecut prin acest calvar.
Pai, mai intai, am aflat ca strada noastra este in circumscriptia unei scoli cotata prost, pentru ca a fost inchisa cativa ani pentru renovari si a ramas fara cadre didactice si elevi. Intr-o prima faza ne-am facut curaj si ne-am spus ca poate fi un plus, clase putine, putini copii, primeste al nostru mai multa atentie. Citind bloguri si cerand pareri, am aflat ca in scoala respective sunt numai suplinitori. Si a inceput calvarul obtinerii unei vize de flotant, ca sa il mutam in scoala bine cotata din cartier: de la telefoane date la cunoscuti, la cunoscutii cunoscutilor, la oameni din minister, audienta la director, parlamentari cu sefa de scara, postari repetate pe facebook ale listei strazilor ce se incadrau la inscriere, umilinte si rugaminti la portarul scolii (pe care intentionam sa il platim, oricum), am incercat orice. Eram in faza de cautat anunturi in ziare sau pe cate un stalp de electricitate in jurul scolii, sa dam de bisnitarii de vize flotant. Si a aparut salvarea de la o amica. Scurt, curat, cu drum la politie, unde era o mica coada de disperati, apartinatorii copiilor care nu aveau adresa potrivita si cautau sa rezolve problema pe aceeasi cale..
A fost megacomplicat, cand de fapt ar fi fost f simplu. Daca as fi cunoscut pe cineva care statea pe una din strazile arondate. Pentru ca daca vrei la o scoala anume. Stai in cap si tot gasesti pe cineva care sa stea pe una din strazile alea. Si faci frumos o lista cu strazile arondate. Si o distribui de la prieteni, pana la clienti sau parteneri de afaceri si chiar si la medicul de familie sau medicul dentist, directoarea de la gradinita. Si chiar nu-mi mai aduc aminte ce idei mi-au mai trecut prin cap. Norocul vine de unde te astepti mai putin. Cu bani, fara bani, chiar nu mai conteaza. La mine a fost cu bani. Si cu om devenit neom timp de aproape o luna. 3 zile inainte de inchiderea inscrierilor fluturam triumfatoare florantul de pe buletin. Bun….human again. Dar ce sa vezi. ..a inceput apoi calvarul intrarii la invatatoarea mult visata. Si cam asa au stat lucrurile la noi. Azi suntem o eleva fericita si o mamica mandra tare!
Nu ştiu ce înseamnă şcoală bună sau proastă, nu ştiu ce înseamnă învăţător bun sau rău. Ştiu însă că m-am uitat pe rezultatele la Testele Naţionale, am întrebat în stânga şi în dreapta, am fost în vreo două- trei şcoli şi m-am hotărât să înscriu copilul la o şcoală bună, aşa zis de fiţe. Toate bune şi frumoase, mai greu a fost cu viza de flotant. Am încercat mai întâi prin cunoştine, din gură în gură. Nu a mers. Am încercat la mătuşi şi verişoare. Nici aşa nu a mers. Până la urmă, am scris un text pe care eu l-am vrut haios, pe facebook. Mi-au dat oamenii like, share şi tot ce trebuie. Tot nimic. Iar timpul trecea, şi ziua Z se apropia. Am scris din nou pe facebook, un text mai disperat şi cineva m-a ajutat. Cunoştea pe cineva, care cunoştea pe cineva care locuia acolo. Aşa că acum am viză de flotant. Am rezolvat. Puteam să merg şi pe varianta scurtă- să plătesc 150 de euro sau 200 pentru o viză de flotant. Nu am vrut însă aşa. Iar dacă ar fi să o iau de la capăt, m-aş interesa unde pot să îmi fac viză de flotant şi abia apoi aş căuta şcoală.
sursa foto: libertatea.ro
În bucătăria mamei mele a fost mereu miros de prăjituri, pentru că a mea mamă e EXPERTĂ. Și când spun expertă ma refer că ea face torturi din alea cu etaj, îmbrăcate în marzipan.
Nu intru în detalii pentru că eu sunt fooooarte departe de performanțele ei.
Încerc, cumva să nu o fac de rușine. Dacă la ciorbe și tocănițe mă super pricep cu prăjiturile….complicat:)
Tarta asta de o vedeți mai jos se face însă ușor fix in 30 de minute:
– un pandispan simplu din 3 oua, 3 linguri de zahar si 3 linguri de faina ( se bat albusurile, se adauga zaharul si juma de linguriță de oțet, apoi galbenusurile. La final faina care se amesteca usor de jos in sus, sa nu se lase albusurile )
– tava o ung cu unt si o tapetez cu faina, pun compozitia si apoi la cuptor incalzit la 170 de grade 16- 17 minute
– insiropez cu sirop de apa cu rom
– o budinca de vanile de la dr. oetker ( nu, nu fac reclama dar aia e )
– capsuni si afine. Le pun rapid pentru ca budinca se inatreste foarte repede
– un plic de gelatina pentru torturi. Atenntie, gelatina doar dupa ce s-a racit bine, bine tarta.
Poftă bună 🙂
foto: photochef by Adi Popa
Despre dragostea la distanță s-au spus și s-au scris multe. Păreri mai mult sau mai puțin avizate.
Din proprie experiență, vă spun că nu prea merge. La început distanța e un condiment perfect. cu timpul ochii care nu se văd, chiar se uită. Și oamenii ajung să se dezvolte diferit, în medii total diferite și uite așa lumile lor nu se mai pupă.
Fifi mică are o cu totul altă părere, nealterată de vicisitudinule amorului real.
articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro
Dragostea e despre capacitatea de a respecta intimitatea celuilalt și pasiunile lui.
Tu ca femeie trebuie să înțelegi că fotbalul e fotbal, chiar daca azi e Ziua Îndrăgostiților așa cum și el a înțeles (cugreueadevarat) de ce trebuie să vezi neapărat Umbrele lui Grey, prima proiecție desigur.
Nu îl sufoca, nu îl trage după tine la nu știu ce cârciumă unde ciorba e decorată cu petale de trandafir și chiflele sunt în forma de inimi. Nici nu îi scoate ochii că nu ți-a adus flori stropite cu sclipici, așa cum a primit tipa aia nasoală de la contabilitate.
Iubirea n-are nevoie de o zi dedicată pentru că e ca și cum în restul zilelor sărbătorim dragostea așa și așa.
Iubirea e despre gânduri și atingeri și priviri.
Să vă iubiți mult, să nu vă pierdeți mințile în proces și mai ales: NU VĂ SUFOCAȚI IUBIREA!
Happy Valentine! 🙂
Cu toții ne pricepem la începutul dragostei, prea puțini știm să ducem povestea la final, din încăpățânare, orgoliu, ambiție.
Aceasta este povestea unei fete care a trimis 1276 de mailuri iubitului ei. N-a primit niciun răspuns. Într-o zi nu a mai scris. N-a mai dat send. A pus pur și simplu PUNCT.
Citiți confesiunea ei dacă aveți probleme de încăpățânare în amor.
” 1276 de mailuri. ”Omiedouăsuteșaptezecișișase de mailuri”, cum zice Veronica. În fiecare zi, câte cinci uneori, câte zece alteori. În aproape un an și jumătate n-am primit niciun răspuns. El tăcea. Era în America. Spunea că le citește. Erau poeziile mele, erau frânturi de jurnal, erau gândurile mele, erau proiecții pentru viitor, eram eu, așa cum mă puteam strecura în câteva litere scrise pe yahoo. De atunci nici nu mai folosesc yahoo, m-am dat pe gmail. Durea acel ”no new e-mail”. Acel 0 mare de lângă Inbox care am înțeles mai apoi că era egalul nostru. Eu+el=0
Dar eu nu știam. Și n-aveam altceva, decât afurisitul ăla de e-mail. Respiram în două fusuri orare diferite. El, fugarul lumii, pleca mereu, își dădea demisia, își schimba chiria, săptămâni întregi nu mai dădea nici măcar un sms. Dar de fiecare dată când vorbeam spunea că strânge bani pentru noi. ”Nu fi dezamăgită că suntem departe unul de altul, e doar o distanță fizică, finită, adevarata distanță e cea spirituală, ce ține de conștiință. Și știi bine că doi oameni pot fi foarte aproape fizic dar atât de departe.”
Și-l credeam. Și-i scriam.
S-a întors, într-adevăr, după un an și jumătate. L-am așteptat la gară. Era noapte, era toamnă. Am stat pe-o bancă. Ce să faci altceva după un an jumate de așteptare? Te odihnești. Căci nici nu știai cât de obosit erai. Am vorbit două ore. N-am înţeles purtarea lui. Gesturi brutale, tăcere şi ochii lui cu lumină mică.
A doua zi, de dimineața, a fugit iar. A fugit, s-a urcat într-un tren și și-a lăsat telefonul acasă. A luat în brațe alt drum. Oh, atâtea drumuri, atâtea drumuri în viața lui, dar nici unul nu ducea spre mine. Nici părinții lui, nici sora lui nu știau încotro s-a dus, cât va sta și de ce a plecat. Nici nu se mirau, ei erau obișnuiți. Eu nu.
Mi-a trebuit încă o jumătate de an ca să mă vindec. Și știți când a sunat? După jumătatea asta de an. A venit pe strada mea, m-a strigat, mi-a căzut în genunchi, m-a implorat, a plâns. N-am scos niciun cuvânt. Era târziu. Târziu de suflet, nu de timp. Am închis ușa.
Veronica spunea că ea nu închide ușa. Dar eu am făcut-o. Și mi-am și mutat casa. Pentru că uneori, uneori după o așa poveste, strângi și pleci cu totul. „
sura foto: Pinterest.
Unii oameni se plictisesc atât de tare încât ajung să facă numai prostii. Mă uit la vedetele vieţii, oameni care aparent au lumea la picioare. Obsesia asta a frumuseţii însă parcă le afectează minţile.
Fetele care nu au bani de rujuri scumpe îşi muşcă buzele ca să le facă roşii, roşii.
Fetele care au bani de rujuri scumpe se duc la băieţii cu cuţite, foarfece şi aparate de bosumflat.
Asta e viaţa, fiecare după posibilităţi. Femei superbe şi bărbaţi hot ajung să arate a mai maimuţe. Unele mereu mirate şi bosumflate.
Uma Thruman e ultima intrată pe lista ŞOC ŞI GROAZĂ, M-AM MUTILAT!
Iată şi alţi faimoşi care şi-au bătut pur şi simplu joc de chipurile lor:
Sursa foto, aici.
Cel mai controversat film al începutului de an intră vineri în cinematografele din România.
Povestea plină de sex și putere între o tânără domniță și un bărbat misterios și dictator, aprinde imaginația femeilor.
Dacă ai citit cartea sau dacă ai auzit de umbrele domnului Grey de la prietenele tale, am o surpriză.
Lasă un comentariu scurt până mâine seară la ora 21.00 în care îmi spui de ce vrei să vezi acest film și poți câștiga o invitație dublă la avanpremiera de joi ora 19.00 la Grand Cinema Băneasa.
Câștigătoarea o anunt joi dimineață la ora 10.00, după extragerea cu ajutorul sistemului random.org
Succes!
Update
Castigatoarea concursului este Bianca Dorondoc. Cu numarul de tricou, 13 din 31! Felicitari! Astept pe mail datele tale.
Cand am vizitat Spania cu multi ani in urmă mi-am dorit foarte tare să văd un spectacol de flamenco. Nu a fost să fie. Am urmărit la tv multe spectacole de gen şi recunosc, deşi nu mă pricep foarte bine la arta dansului, flamenco mi-a inspirat întotdeauna mult erotism şi putere.
Pe 15 martie, la Sala Palatului din Bucureşti Bucuresti vine super starul flamenco-ului Joaquín Cortés cu ultima sa creaţie showul Gitano.
Un spectacol de flamenco pur în prima parte şi o combinaţie de mai multe dansuri în partea a doua. Şi pentru că artele merg mână în mână, costumele artiştilor sunt create de Giorgiu Armani.
“Vreau să știți că la fiecare bătaie las o parte din inima mea pe scenă” spune Cortés.
Spaniolul are acum 45 de ani și este unul dintre cei mai faimoși dansatori din lume. BBC l-a declarat „cel mai sexy icon al Spaniei de la Antonio Banderas încoace”.
Cortés e un devarat brand cu încasări fabuloase din publicitate. Le-a sedus, la propriu, pe Naomi Campbell şi Mira Sorvino. Madonna, Jennifer Lopez sau Emma Thompson sunt fani de top iar una din cele mai frumoase femei din lume, Elle Macpherson a spus despre el că este „sex pur”.
Spectacolul Gitano marca Joaquín Cortés este organizat de Events, cei care au adus în România Cirque du Soleil și care o aduc și pe Mariza, regina fadoului portughez.
Biletele pentru showul de flamenco le găsiți online pe www.eventim.ro, sau prin rețeaua Eventim.
Imi place foarte tare Sam Smith. Cred ca in curand o sa il bata pe Robbie W. E fresh, e altceva.
Mi-a placut discursul lui care a confirmat, daca mai era nevoie, ca cele mai tari melodii pornesc de la suferintele in dragoste.
„Vreau să îi mulţumesc bărbatului despre care este acest album, de care m-am îndrăgostit anul trecut. Mulţumesc foarte mult că mi-ai frânt inima, pentru că mi-ai adus patru premii Grammy”
A accentuat atat de frumos cat de important este in viata sa te accepti asa cum esti, ca a incercat sa slabeasca, dar nu reusea si muzica suna rau de tot . Si suucesul a venit atunci cand nu si-a mai batut capul cu aspectul lui fizic.
sursa foto, aici.
Mădălin Măncilă e un nume cunoscut în turismul românesc. Vine pe valul plin de idei non conformiste și e un marketer respectat în piață deși are doar 33 de ani.
A fost surprins cand a auzit ca vreau sa il intervievez.
L-am lamurit rapid ca nu e un interviu business si nici unul despre doruri sau amor.
Am decis sa va prezint in interviurile mele oameni speciali, pozitivi care fac diferenta in mediul lor dar care nu sunt cunoscuți publicului. Oameni cu povești frumoase, care au reușit în meseriile lor. Madalin este un astfel de personaj.
Are un optimism molipsitor, pare că pentru el a fost inventată expresia: sky is the limit.
A fost complicat să îl scoatem din zona de confort, să îl transformăm în “durul” Măncilă. Până la urmă a acceptat să pozeze în costum ( desinuegenullui) și mi-a răspuns la toate întrebările.
Cu zâmbet, desigur 🙂
De ce turism? De ce nu inginerie sau medicina?
Turismul a aparut in viata mea profesionala printr-o conjunctura fericita. Colegii si prietenii mei de apartament din momentul respectiv lucrau in aceasta industrie si iata-ma si pe mine cu deja 10 ani de experienta si experiente frumoase. In alta ordine de idei, daca nu era turism, era drept, pentru ca asta am studiat. 🙂
Care a fost cel mai dificil moment al carierei?
Ma concentrez atat de mult pe fiecare moment fericit, pe fiecare realizare, pe fiecare oportunitate, incat nu am resimtit niciodata asa zisul “cel mai dificil moment al carierei”. Sunt atat de convins ca experientele neplacute imi arata calea spre succes, incat privesc fiecare provocare extrem de relaxat. Pentru ca am lucrat in foarte multe domenii inainte sa ajung in turism, iti pot spune ca schimbarea, in general, reprezinta un moment dificil destul de greu de gestionat. Eu cred ca am gestionat destul de bine pana acum si sunt sigur ca asa se va intampla si de acum inainte.
La ce moment al carierei tale ai zis: da, sunt pe drumul cel bun!
Nu cred ca a existat acel moment si asta pentru ca sunt focusat in fiecare zi sa “asfaltez” drumul pe care ma aflu. In acest moment marketingul touristic este drumul pe care eu il consider potrivit pentru mine.
Te-ai gandit vreodata sa renunti?
Glumesti? Abia am decolat! 🙂
Destinatia cea mai frumoasa din Romania este…
In Maramures am simtit o energie extraordinara chiar daca si Bucovina mi-a oferit experiente frumoase.
Destinatia cea mai frumoasa din lume este…
Muncim atat de mult pe parcursul unui an incat atunci cand ajungem in vacanta, fiecare destinatie in care ne relaxam si uitam de presiunea zilnica, reprezinta “cea mai frumoasa destinatie din lume” . Daaar, ca sa-ti raspund la intrebare, pana acum pentru mine cea mai frumoasa destinatie din lume este Cinque Terre. Daca se va schimba ceva, promit sa iti fac un update. 🙂
Cel mai potrivit loc de pe pamant unde sa te duci in vacanta cu copiii…
Cand te duci in vacanta cu copiii o faci in special pentru ei astfel ca pentru copilul meu, anul acesta nimic nu este mai important decat sa isi intalneasca printesele la Disney 🙂
Daca Madalin Mancila ar fugi in lume si-ar lua bilet de avion pentru…
Depinde de ce fug . Unii au fugit prin Siria si degeaba. Eu as da o fuga in New York. Mi-a fost starnita curiozitatea 🙂
Ce visai tu cind erai copil?
Sa devin inginer electronist :). Probabil pentru ca atunci cand am ales cele 3 obiectele de pe tava la varsta un an, unul dintre ele a fost o surubelnita. Culmea, acum mi-e teama si sa schimb un bec 🙂
Care este cea mai urata experienta pe care ai trait-o in calitate de calator?
Cand vizitez o destinatie ii privesc intotdeauna partile frumoase chiar daca de exemplu pe aeroportul din Florenta am fost luat la intrebari de politisti in civil stiind ca vin de la Bucuresti. Una peste alta, amintirile frumoase sunt cele cu care trebuie sa ramanem si care dau culoare vietii.
Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit in viata?
Sa fiu recunoscator pentru tot ce mi se intampla frumos in fiecare zi.
Un barbat adevarat ce calitati trebuie sa aiba?
Habar n-am ce inseamna “barbat adevarat” insa cred ca decenta nu ar trebui sa lipseasca nimanui.
Care crezi ca e cel mai mare defect al femeii?
As fi tentat sa spun “curiozitatea” 🙂 insa nu cred ca e specific doar femeilor.
Multi isi muta bussinessurile in online. Ce crezi despre agentiile care functioneaza doar asa?
Online-ul reprezinta prezentul intr-o oarecare masura si viitorul intr-o foarte mare masura. Consider ca generatiile de astazi, nascute in era tehnologiei, reprezinta consumatorii de maine. Astfel, ei nu vor sti sa cumpere altfel decat cu ajutorul tehnologiei. Agentiile de turism clasice trebuie sa inceapa incet incet sa se adapteze schimbarilor de consum. In mod cert, agentiile 100% online au deja un mare avantaj chiar daca poate pentru unii sunt inca mici la nivel de business.
Madalin Mancila este in 3 cuvinte…
Optimist, Profesionist, Pasionat
Care este cea mai mare greseala pe care o fac vanzatorii in romania?
Nu construiesc relatia cu potentialul client. Isi doresc conversie rapida, ofera putine optiuni si de cele mai multe ori clientul reprezinta doar un obiectiv de atins. Satisfactia lui ulterioara conteaza mai putin.
Care a fost cel mai frumos lucru pe care l-ai auzit din gura unui strain despre Romania?
Nu stiu daca cel mai frumos insa cu siguranta surprinzator. Anume, Bucurestiul este una dintre cele mai sigure capitale europene. Pragmatic vorbind, daca ne uitam la ce se intampla acum si ce s-a intamplat de-a lungul timpului in marile capitale, omul are dreptatea lui…
Tu esti mereu asa vesel si optimist?
Stii cum se spune. Daca nu e, facem sa fie 🙂 Incerc in fiecare zi sa-mi iau energie pozitiva din ceva si astfel sa raman vesel si optimist 🙂
Daca ai da timpul inapoi 10 ani ce ai schimba?
Nimic. Prezentul este cel care conteaza.
Ce parere ai despre tursimul individual? Sunt foarte multi cei care aleg sa se cazaze in partamente in regim hotelier.
Asa este, sunt foarte multi insa eu intotdeauna am fost de parere ca profesionistii exista ca sa ne faca viata mai usoara. Eu apelez la profesionisti atunci cand trebuie sa iau o decizie in general vorbind iar daca ne rezumam la turism, desi am vazut si am invatat multe in 10 ani de cand sunt in industrie, apelez si acum la colegii mei specialisti care sa imi ofere consultanta si solutii pentru vacanta mea.
Care este cea mai mare frica a ta?
Sa nu imi pierd optimismul.
De ce serviciile romanesti parca nu se mai fac bine niciodata?
Cred ca este vorba de cultura ospitalitatii pe care de exemplu turcii o au foarte bine dezvoltata. La noi din pacate, am observant ca pentru unii din front desk, ar fi mai usor sa iti spuna Luceafarul cap coada decat sa iti zambeasca frumos.
Care este cea mai traznita cerere de oferta pe care ai primit-o vreodata?
Transfer cu elicopterul aeroport-hotel-aeroport. Nu stiu daca e traznita dar e cel putin interesanta. 🙂
Cine alege vacanta in Romania? Sotia sau Sotul?
Cu siguranta sotia alege si sotul da ok-ul pe buget :)) si nu sunt absolut deloc un misogin.
Daca ai avea 1 milion de dolari in cont unde ti-ai cumpara o proprietate?
Cu banii astia abia daca iti cumperi o proprietate draguta in Bucuresti pe Kisseleff . Nu m-am gandit, da-mi putin timp sa-I fac :))
Daca ai avea pe mana bugetul pentru a promova turismul romanesc ce ai face?
E foarte greu sa ajungi sa ai pe mana un buget insa e si mai greu sa ai capacitatea de a cheltui correct acei bani. Cu siguranta as incerca sa fiu efficient.
Ce le spui celor care vor sa isi fac o agentie de turism? De afara biznisul pare simplu, plin de vacante prin lume. Stiu ca nu-i chiar asa…
Business-ul e business dincolo de frumusetea industriei sau a vacantelor. Le spun sa trateze o agentie de turism ca pe un business serios, adica cu pragmatism, apoi sa adauge pasiune si muuuulta perseverenta. Nu se vor imbogati din asta insa cu siguranta vor avea parte de experiente inedite.
Cate ore muncesti in fiecare zi?
Eu sunt de principiu ca nu conteaza cat muncesti ci cum muncesti. Cu toate acestea, nu reusesc sa ma opresc mai devreme de 10-12 ore in fiecare zi. In weekend in schimb o fac foarte foarte rar si asta pentru ca sambata si duminica sunt zilele in care ma incarc cu energie pentru saptamana ce urmeaza.
Cine te sprijina cel mai mult in tot ce faci?
In mod cert familia este cea care imi ofera echilibrul de care am nevoie in fiecare zi. In acelasi timp insa, trebuie sa recunosc ca sunt un norocos pentru ca am in jurul meu oameni extraordinari, oameni in care cred, care au incredere in mine si care ma insipira in fiecare zi.
Ai timp tu cu tine, doar pentru tine?
Imi este foarte greu sa-l gasesc insa ma ambitionez ca in fiecare weekend sa petrec 3 ore la Orhideea Spa , un loc unde inot putin, ma relaxez citind si unde imi pun ordine in ganduri. Recunosc ca nu reusesc sa leg doua sau trei weekend-uri la rand insa perseverez. Ma ajuta foarte mult . 🙂
foto: Adi Popa
makeup : Alexandra Stoica make up
Locatie Readers Cafe
La 30 de ani, primul meu soţ s-a îndrăgostit de o altă femeie.
Divortul a fost un şoc pe care l-am depăşit greu. În disperarea momentului aveam senzatia ca viata mea s-a sfarsit. Nu-mi mai aduc prea multe aminte dar ceva mi-a ramas fixat in memorie: „ Stai linistita, tu o sa te descurci. Tu nu ai nevoie de mine. In 5 ani nu mi-ai cerut ajutorul niciodata. Tu poti sa faci totul. Singura. “
Mi-am dat seama in momentul ala ca are dreptate. Am vrut sa il contrazic, sa ii dau un exemplu si n-am gasit niciunul. Am realizat ca l-am castrat pe el ca barbat pentru ca in mintea mea, era cool modelul nevestei care nu atarna de pantalonii lui pentru a trai.
“ Stai liniştit, mă ocup eu. Rezolv eu, nu îţi bate capul. Nu n-am de ajutor, pot şi singură, n-am 2 ani. “
Vă sună cunoscut, desigur. Femeia care vrea, ştie şi poate să rezolve orice. Singură. Modelul şefei absolute, stăpână în orice situaţie. Poate să schimbe singură un bec, să mute mobila prin casă şi dacă se strică o priză nu îşi bagă ea degetele acolo dar ştie un electrician care e disponibil 24 din 24.
Pe termen scurt, barbatii sunt atrasi de genul asta, sunt fascinati de independenta ei. Vaiii, ce as vrea si eu asa o femeie cum esti tu! Atentie, pe termen scurt. Cu timpul insa el isi da seama ca o EA care nu cere ajutor, nu plange pentru atentie si se descurca si fara el bine merci, ii taie aura lui de „man”
Poate de aia, multe femeie independente, puternice si cu super creiere raman…independente.
Eu mi-am invatat lectia. Si stiu ca nu mi se intimpla nimic daca din cand in cand cer o mana de ajutor. Barbatul se simte fericit, iar eu castig timp si energie pentru mine.
Iubitule, nu ajung sa iau cutia aia de pe dulap, ma ajuti tu, te rog….
articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro
Am o obsesie cu bărbații care conduc mașini extrem de scumpe.
De fapt, în mintea mea, bărbații de genul ăsta ar trebui să aibă maniere impecabile și un anume
rafinament care să se asorteze cu materialele fine si super scumpe din care e făcută mașina.
Trebuie să fie puternici, nu figuranți. Low profile, nu papițoi. Slim fit, nu cu burta perfectă
conturată de tricoul roz. Cu sofer neapărat dacă mașina trece de o anumită valoare. Înțelegeți
ideea.
Acu nu știu cum să vă zic: socotelile din mintea mea de fifi, nu se potrivesc cu alea din trafic.
Zi de zi, lotul gherțoilor care conduc bolizi de sute de mii crește. Pentru că zi de zi ma lovesc în
trafic de nesimțirea lor. Pentru ei nu există linie de tramvai, prioritate, semnal. Și nu, nu există
culoarea roșie. Poate doar în lenjeria amantei. Semaforul e perfect opțional.
Acum două zile, noaptea tarziu, veneam spre casă după o întâlnire cu prietenii mei. Eram cu
zâmbetul pe buze, ca după o seară cu multe râsete.
Și-l văd pe EL în intersecție la Băneasa in timp ce stăteam cuminte la roșu. Domnul cu cel mai
sclipitor și frumos Mercedes ever a intrat în intersecție și a tras pe dreapta, după care imediat a
pus mașina pe avarii. A sărit din mașină. Îmbrăcat în costum, a luat-o la fugă pe marginea
pasajului. Logic, am zis se duce să se bată cu vreunul în trafic. In timp ce alerga se scotocea prin
buzunare. Si-l văd cum se îndreaptă spre un taximetrist. S-a făcut verde și am trecut, dar cu
zece la oră pentru că voiam să văd ce face. Și atunci s-a întâmplat ceva minunat: acolo, pe
marginea drumului paralel cu taxiul, stătea un bunic cu părul alb ca Mos Craciun. Tinea ziare
intr-o mana si in cealalta avea o plasa. Nelipsita plasă. Si tremura. Domnul cu Mercedes i-a dat
bani și l-a mangaiat usor pe umar. Batranul i-a intins toate ziarele, surprins de ce primise.
Tânărul bărbat a luat-o înapoi la fugă, s-a urcat în bolid și dus a fost.
Aceasta nu este o poveste.
E o întâmplare reală. Cu un domn, mașina lui scumpă și un bâtrân aproape mort de frig.
Aș vrea să îl găsim pe domnul ăsta și să îl arătăm cu degetul în cel mai frumos mod cu putință.
sursa foto: http://www.royalfashionist.com/
Prima mea iubire.
Eu aveam 16, el 18. El minte brilianta, suflet sensibil, dar de un egoism feroce. Mă fascina
creierul lui de geniu dar cumva îmi dădeam seama chiar dacă eram o copila ca nu o sa fac treaba
cu el. Pentru ca era în lumea lui. Mă iubea. Atat cât pot băieții sa iubească la vârsta aia.
La un moment dat, era prin anul 2 de facultate cred, m-a anunțat ca pleacă cu 2 prieteni buni băieți în
Africa. M-a informat de expediția feciorilor cu zâmbetul pana la urechi. Fata lui plina de fericire
cind mi-a zis: o luna, îți dai seama? O aventura de o luna!!! Da, mi-am dat seama imediat ca o
sa mor instant de dor. Si-a plecat. M-am perpelit 30 de zile, mi-am făcut griji și l-am așteptat
cu febra nevestelor cărora le-au plecat barbatii la război. Mi-am făcut planuri și vise cu el.
Rasturnam lumea la întoarcere. Dar, cind l-am revăzut fericit, bronzat și marcat de experienta
trăită ceva parca m-a trezit la realitate.
Mi-am dat seama ca nu pot sta lângă un om care-si vede de visele lui independent de mine. Si am mers mai departe. Boala dragostei trecuse brusc fără prea mari tratamente. Ceva dureri de cap au ramas, dar le tratam cu nebagare de seama.
Amorul poate fi comparat cu o boala. Care nu trece cu medicamente. Daca-i dureroasa o
pansează doar timpul sau tratamentele alternative, de cele mai multe ori o dragoste nou nouta.
Asta daca mai ai nervi de incercari, după ce ieși în sânge din maladia precendentă.
Mi-am intrebat prietenii daca dragostea este o boala si daca da, cu ce se vindeca? Iata cum vad
ei lucrurile:
Nu, cu siguranta nu e o boala. Cred ca e unul dintre simturile fara de care nu am putea trai. Lumea zice ca avem 5 simturi si un al salea spiritual. As pune si dragostea pe lista simturilor vitale. Asa simt eu!
Dragostea e ca un venin. odata intrat in inima, nu exista antidot decat… alt venin, din alt ac E boala grea, cu ameteli, fierbinteli, aiureli… dar e si frumoasa, si nu cred ca vrea cineva sa scape de ea, ever!
In cazul meu…da. E o boala de nervi. Nu stiu sa iubesc frumos. Stiu sa iubesc
spectaculos. Eu sunt fata care sparge pahare de zid si apoi plange dupa ele. De mila lor. Ca s-au spart. Asa e si cu dragostea. Iti intra cate o aschie in talpi iar atunci cand iti ajunge in creier dai rateuri. Nu are vindecare. Ea, boala.
Ah nu, nu e o boala. E o bucurie. Nu m-as trata de asta. 🙂
Dragostea nu este o boala, dragostea te face sa te simti mai sănătos decat esti uneori. Dragostea celor din jurul tau te împinge sa lupți, sa speri. Iti da aripi sa creezi, sa inovezi. Iti da curaj sa încerci lucruri de care te temi si iti aduce bucuria de a împărtășii cu ceilalți fericirea ta. Uneori dragostea nu e asa, te certi cu cei din familie, omul ales si iubit iti taie aripile, te paralizează in gândire si in simțire. Eu despre asta zic ca nu e dragoste, dar cu siguranța e ceva care se vindeca.
Da, boala cronica! te vindeci cu si mai multa dragoste…
Pai… exista psihologi care spun ca simptomele „indragostelii” seamana cu cele ale unei boli psihice in faza maniacala Partea frumoasa e ca daca e o boala, e una de care nu vrei sa te vindeci. De fapt, nici nu poti. Eu am incercat. Din fericire, a recidivat :)))
Nu stiu daca e neaparat boala, dar daca e se vindeca cu o alta dragoste.
Cu alta „dragoste”. :))) Cu ce se vindeca? Cu Sex. Clar si mult:))) Initial in scop terapeutic. Apoi for fun pt ca a fost mult mai bine decat cu celalalt:)))
Dragostea bolnava este o boala. Stiu ca suna ca un pleonasm dar este o boala de care scapi doar cu ajutorul dragostei adevarate. Depinde de starea mentala a fiecarui om, dar dragostea adevarata te elibereaza si te ajuta sa te bucuri de viata asa cum este ea. Dragostea bolnava te inchide si te distruge si iesirea depinde doar de tine.
Da, este o boala dar de ce sa o tratam?? Pai cand te doare? Trece de la sine…nu exista tratament. Daca vrei sa treaca mai repede iti aduci singur in mod constant argumente impotriva, astea se infig acolo in subconstient si la un moment dat, ele, ”argumentele”, o sa te convinga de faptul ca ”nu se mai merita”. Dar. timpul vindeca ranile.
Concluzie.
In dragoste e vorba, din pacate, despre asteptari. Ne punem sperante, ne facem planuri. Și nu dragostea in sine doare ca naiba, ci momentul ala in care iti dai seama ca asteptarile tale…raman asteptari si atat. In febra amorului cuvintele o iau inainte. Nu vedem semnalele de alarma. Suntem concentrati pe declaratiile celuilalt. Te iubesc, tudoartu, nimeninuecatine si uite asa te ia boala ☺ Mai razi, mai plangi, te mai chinui, te mai bucuri e parte a procesului. Și dacă n-ai 16 ani trebuie să înțelegi și să-ți asumi că orice început are la un moment dat un sfârșit.
