Concertul de deschidere Festivalul Enescu.
In fata mea e o tanara mama cu o fetita in brate. Copila e atenta la inceput, mai fredoneaza, strange toate pliantele de pe scaunele din jur dar sta cu ochii mari spre scena. La pauza se ridica: Hai sa mergem pe hol, poate o vedem si noi pe chinezoaica? ( Sarah Chang e violinista coreanca dar probabil forma ochilor a indus-o pe fetita in eroare). Nu am pot abtine si o intreb pe mama cati ani are micuta melomana si aflu ca 3 si jumatate. Ti-a placut, o intreb direct pe copila? Da, da nu s-a terminat! II spun mamei ca mi se pare incredibil ca rezista la varsta asta si ea imi spune ca pentru ele e ceva obisnuit
In partea a doua a concertului devine mai atenta si incepe cu intrebarile: Ala e tenorul, nu? Da. Asta care canta acum e soprana? Da. Sigur, sigur? Nu cred fa-i poza sa vad. Mama face poza apoi copila compara poza din programul concertului cu fotografia din telefonul mamei. Spre final aproape isi pierde rabdarea ( au trecut totusi 2 ore jumatate de la inceputul spectacolului ) dar totusi e in picioare topaind la sfarsit. Cind concertul se termina aplauda tare si mult. Ca oamenii mari.
La 3 ani jumate a stat in brate, a dansat, a fredonat, a mancat putin mar si niste grisine.
Cam asa arata amintirea celui mai tanar spector pe care l-am vazut la Deschiderea Festivalului Enescu.
* Festivalul George Enescu a inceput aseara la Bucuresti, intregul program il gasiti aici.