Am pus un titlu dramatic pentru că situația a fost chiar dramatică. În capul meu.  Imediat după Crăciun am simțit că mâna dreapta îmi e ușor umflată în partea de sus, axila, umăr, braț… Am început să mă palpez și o dată cu asta, am început să dau drumul la scenarii.

E cumplit să fiI ipohondru (am promis că o fac terapie pentru asta ).

Să vă explic. Eu, dacă stau de vorbă cu cineva și omul respectiv îmi povestește câteva minute despre o boală, mi se aprinde un beculeț. Apoi dau drumul la TV și văd o reclamă sau un filmuleț pe youtube sau o scenă de film legate de boală asta și beculețul din capul meu crește și parcă e din ce în ce mai roșu.

Să revenim. După câteva zile am simțit că mâna e umflată, la axila simțeam o umflătură și, în plus, pe o parte din sân. Fiind sărbătorile, revelion…. ce face omul în timpul liber? Caută pe internet și începe să lucreze la scenarii. În planul doi rula alt film în capul meu. Fifi, să fim serioși nu ai mai făcut o ecografie la sîn de patru ani și o mamografie de 12! Precis ai ceva!

Au urmat stări amestecate de vină, ciuda, frică imensă.

Am început anul cu Covid și asta m-a distras puțin, dar umflătura era tot acolo. Am scăpat de Covid și am revenit la problema care mă măcin. Prietenele mele mă tot întrebau: Ce ai ce se întâmplă cu tine, ce ai, ce ai pățit?

N-am vrut să spun inițial nimic, apoi într-o zi, eram la masa de prânz și am început să plâng pur și simplu cred că asta a fost un șoc pentru ele, nu înțelegeau ce spun. Eu, direct: Cred că am cancer, nu vreau să mor, dar eu cred că am cancer, sunt sigură, o să mor etc. Delir. Au tăbărât pe mine cu afecțiune și gura mare: Treci la doctor, te programezi acum. Acum la ecografie! La mamografie, zic eu! La mamografie! Precis nu ai nimic, dar ca să scapi de acest stres! Haiiii, acum!!! Lasă că mă programez mâine.

Și m-am programat. Direct la cel mai tare chirurg oncolog, am zis să nu pierd timpul. Omu’ mă primea, dar înainte să vedem o ecografie și ar fi bună chiar o mamografie. Pe astea trebuia să le fac în altă parte.

Era miercuri.

Am scotocit internetul, recomandările, rewieurile, experiențele altora și m-am programat într-o frumoasă zi de luni la 12.30 la Regina Maria la o doctoriță despre care am citit tot ce există pe internetul românesc. Apoi am aflat că o altă prietenă o cunoaște și mi-a confirmat că e bună, apoi șefa mea mi-a spus trebuie să mergi la prietenea mea să te vadă, e cea mai bună! Era aceeași doctoriță. Mi-a recomandat-o cu toată căldura, a și vorbit cu ea! Mi s-a părut un semn că o să fie bine, dar am trecut greu peste weekend, mai mult teleghidată. Vedeam apocalipsa diagnosticului. Ce fac: cum le spun lui Popa și Mariei, cum le spun alor mei, cum o să ne descurcăm, cum o să fie  viața mea, ce fac eu dacă nu o să pot fizic să îmi fac jobul, etc etc.

A venit ziua de luni. La 8 fix am sunat la Regina Maria să întreb dacă pot să mă duc mai devreme. Nu s-a putut, doctorița avea programul full. La 12.30 am ajuns în față clinicii. De mânuță cu Ionela, prietena mea venită la susținere. Am intrat, am făcut mamografia cu plânsul în gât. Aveam o traumă de acum 12 ani, când o asistentă repezită și o doctoriță dură au făcut experiența de neuitat în cel mai negativ sens posibil.  Asistenta de la Regina Maria, îmi pare foarte rău că nu i-am reținut numele, a fost super empatică. Mamografia cu tomosinteza a fost ca disconfort pe o scară de la 1 la 10, de un 2. Tehnologia a avansat enorm, neplăcerea e spre minim.

Am fost invitată pe hol și rugată să aștept că o să primesc rezultatele și o să mă  cheme doamna doctor în cabinet pentru interpretare.

Cred că au fost cele mai lungi minute din viața mea

Mi s-au dat mie filmele înainte să intru, m-am uitat și am văzut ceva acolo o pată, gata, clar mor...Deschid ușa, intru, doctorița incredibil de frumoasă și stilată îmi spune clar, direct în față cu un zâmbet larg. Calmați-vă, NU AVEȚI NIMIC! Poftim? Da, doamna Popa e ceva acolo, dar nu este în niciun caz cancer, e legat de sănii dumneavoastră mari, trebuie să faceți reducție. Sunt sigură că nu aveți nimic, dar aș vrea să facem și o ecografie că să risipim orice îndoială. Și am făcut ecografia. Da, nu aveți nimic. Sânii dumneavoastră sunt complicați, de aici și disconfortul, nu aveți nimic la axilă nu trebuie să va alarmați, ne revedem la anul la ecografie și peste 2 ani la mamografie. Aș putea să mă îmbăt? A început să radă, am rîs și eu și am rugat asistenta să o cheme pe Ionela în cabinet. Îi mâncasem sufletul destul.

Am mai stat la povești cu doctorița cam 15 minute în care mi-a răspuns la toate întrebările. M-a întrebat de ce eram așa speriată. I-am spus știți eu nu am putut să alăptez și din cauza asta m-am gândit că poate o să fac cancer ( așa citisem pe net ) a început să radă,

NU MAI CITIȚI PE NET

În primul rând la conformația pe care o aveți dvs la sâni nu puteați să aveți lapte. Nu v-a spus nimeni? Aaaaa, cum? Eu care m-am chinuit, m-am muls, am primit toate sfaturile mai mult sau mai puțin binevoitoare, să aflu acum după aproape 15 ani că de fapt oricum nu aveam și nu puteam? Pfffff ce să mai spun.

Multe femei nu au făcut NICIODATĂ MAMOGRAFIE

Am avut aproape trei săptămâni de agonie. Ultima a fost ceva foarte rău. Și asta pentru că nu mi-am făcut controalele la timp. Aceasta este o poveste despre cum mamografia m-a salvat de la infarct. Mi-am terorizat familia, prietenii, pe toată lumea! Va rog să nu faceți ca mine.  Din păcate, foarte multe femei cu care am vorbit în perioada asta nu au mai făcut de multă vreme ecografie și cele mai multe nu făcuseră NICIODATĂ momografie. De frică! Nu, mamografia nu mai doare ca pe vremuri.

Cât despre doctorița la care am fost și pe care o recomand din tot sufletul o găsiți la Regina Maria. Numele este Isabela Botea. O zeiță!