Toata viața am visat să trăiesc la țară. Când eram în școală generală eram invidioasă pe colegii mei care își petreceau vacanțele la bunici în sate uitate de lume. Toamna ne povesteau cum alergau ei desculți, cum mulgeau vaca sau cum fugeau de nebuni pe dealuri. O lume de poveste, simțeam eu, fata crescută la bloc. Cu dorul ăsta de stat la țară am mers prin viață și mereu m-am simțit legată de tot ce ține de satul românesc.
Am ajuns vineri după amiază în satul Snagov, la 35 de km de București.
Grădina Vlahiia promitea din fotografii și povești că este cel mai aproape Maramureș de Bucuresti.
L-am cunoscut pe Cristian Dumitrescu, omul care a gândit Grădina Vlahiia în cel mai mic detaliu.
Nu încetam să mă minunez. Mă gândeam în mintea mea că trebuie să ai mega viziune ca să faci așa ceva.
“Doamnă, eu nu știu să fac lucruri mici. Încep să fac ceva, apoi vreau să merg mai departe, să mai fac ceva lângă și tot așa. Nu pot să mă opresc. “
Si nu s-a oprit. Acum 6 ani pe locul unde azi e sătucul lui Cristian Dumitrescu era un teren. Gol. Cu gândul la o casă veche care i-a marcat copilăria, a adus din Maramureș mai multe case, rând pe rând. Acum sunt 5 . Îți fură inima. Sunt 18 camere duble, gata toate să primească turiști stresați care iubesc liniștea și confortul simplității.
Cristian Dumitrescu a făcut afaceri de anvergură în IT. A stat în Canada, apoi în Italia, dar a decis să vândă tot. Voia să vina acasă. Acasă în România. Cu determinarea omului cu o mie de idei s-a pus pe treabă.
Gradina Vlahiia e un loc unde primești un zâmbet încă de la intrare. Oameni-s calmi și calzi și dornici să te facă să uiți de toate relele pe care ți le dă Bucureștiul. Restaurantul e mare și decorat cu foarte mult bun gust, mâncarea e atent aleasă, muzica completează perfect atmosfera. Peste tot tabluri și diplomele vechi aparținând familiei.
Mi-au plăcut detaliile din meniu, faptul că există mâncare de post și multe rețete foarte vechi aduse la lumină de acești oameni pricepuți. Mi-a rămas și acum gustul checului cu trei feluri de stafide în ceai de coacăze și însiropat cu lichior de mandarine.
Meniul se schimbă săptămânal și conține multe surprize frumoase. ( promit să mă întorc și să documentez pe gustatelea partea asta mai bine)
E locul perfect unde s-ți serbezi ziua, să stai la soare cu prietenii, la un pahar de vorbă. E potrivit pentru petreceri de firmă, pentru teambuilding dar și pentru nunți.
Căsuțele, Muzeul Țăranului, grajdurile unde copiii găsesc cai, ponei, vaci, viței completează perfect imaginea satului maramureșean.
Ce pot face turiștii la Grădina Vlahiia
plimbări cu trăsura prin Pădurea Snagov
iarna plimbări cu sania
plimbări cu barca pe Lacul Snagov
workshopuri în weekend pentru adulți și copii
Camera în care am dormit mi-a îndeplinit visul de a simți iar liniștea de la țară. Să te trezească cântatul cocoșilor și nu al claxoanelor, e un lux în ziua de azi.
Am lăsat la final Muzeul Icoanei. Cristian Dumitrescu a construit aici o copie a Mânăstirii Dintr-un Lemn de la Vâlcea. Pe pereți albi sunt așezate cu grijă peste sută de icoane. În curtea bisericuței găsești și trei cruci pictate cu umorul de la Săpânța.
Pentru mai multe detalii legate de acest loc MINUNAT intrați aici. Puteți face rezervări pe site, dar și pe Booking.
Am plecat de la Grădina Vlahiia cu un zâmbet mare în suflet și cu pacea pe care o simți când știi că o să te întorci să dormi în casa cu oalele atârnate afară 🙂
