2018 a fost un an al călătoriilor mult visate, dar și al destinațiilor care nu îmi trecuseră prin cap. Dacă îmi imaginam Cuba de când aveam 10 ani, nu gândisem niciodată să trec pe vreo lista Iordania sau Franța. Vina mea. Recunosc, nu mai fac.

Începutul lui noiembrie m-a prins în Bordeaux. Nu sunt o fină cunoscătoare a vinurilor și nu aveam prea multe informații despre acest tărâm al strugurilor. De-a lungul timpului am avut discuții cu Maria Coman, prietena mea care mă tot batea la cap cu Franța în sus, Franța în jos “ Franța e altceva, Fifi!!” și după ce am fost la Paris de 2 ori, nu am leșinat, mi-a plăcut spre deloc. Dar vorba ei, Parisul nu e  Franța cum nici Bucureștiul nu e România. Adevărat. Franța e minunată, iată ultima mea concluzie după 3 zile în Bordeaux. ( #afosdevis)

În Bordeaux fix ca în revistele de călătorii dar și de decorațiuni . Te trezeșți de la aeroport (există cursa directă Blue Air București Bordeaux, ajungi în 3 ore.) în cramele de poveste.  Și treci rapid de la un castel la altul ca într-un film cu mare buget. Dar, nu, nu o să vă vorbesc de vin acum  și de castele și de prinți fără prințese. O să mă duc direct în ultima zi a vacanței noastre.

De la Bordeaux faci cu mașina vreo 50 de minute pînă în Cap Ferret ( atenție, Cap Ferrat e altceva ).

Am ajuns într-u sat lângă Atlantic plin de căsuțe pe malul oceanului cu o liniște greu de imaginat ( poate într-o zi o să scriu o carte despre cele mai liniștite locuri din lume, cred că ar fi bestseller ) .

Un sat pescăresc cu 100 de căsuțe. Numerotate toate. Am ajuns la căsuța cu nr.57 și am avut parte de cel mai bun prânz din 2018.

Nu vreau să fiu nerecunoscătoare. A fost anul în care am dormit în cele mai multe hoteluri de 5 stele și am stat la mese pregătite de chefi, unii cu bucătării cu stele Michelin. Dar, la Cap Ferret acolo în simpla căsuță 57 am mâncat pâine caldă cu unt și pate de porc, rapane, creveți bio iar partenerii mei de drum s-au bucurat de platouri întregi cu stridii. Meniul era completat de Apă plată și vin. Fără desert, fără alte complicăciuni.  E o bucurie pe care ți-o dă mâncarea proaspătă, adevărată, într-o căsuța de lemn pe malul oceanului. Fără muzică de fundal, fără agitația marilor localuri. A fost perfect.

Am căutat să aflu mai multe despre Cap Ferret și am găsit. E un secret al Franței, localnicii îl țin doar pentru ei, e greu să pătrunzi pentru că sunt doar 2-3 hoteluri bune în zonă. Nu vor să dea autorizații, cum nici o casă nu îți cumperi ușor aici chiar dacă ești milionar.

Francezii știu de generații întregi că luxul orbitor  începe cu liniștea de a nu fi deranjat de musafiri nepoftiți. Oameni puțini, natură multă, oceanul, mâncare proaspătă zi de zi.

Ce poți să îți dorești mai mult de la viață?