Povestire adevărată, la un hotel de fiţe din România
Hotel. Am adormit, m-am trezit, iar am adormit. La 6 m-am trezit cuțite frățieur, mâna înțepenită și am mai luat un Advil Forte. Restul mi-a fost frică să le mai iau, ca sa nu fie prea multe și să cedeze el Ficato. Mi-am revenit relativ rapid. La 7 fără 10 fix m-a părăsit Retegan, a coborat la masă și am ațipit.
Bai, și la 7 și-un minut începe un ciocănit din ăla tare în ușă. Am ignorat. Nimic, insista. În ușă, mare femeie de serviciu cu hainele lu’ Retegan aduse de la spălătorie:
„La cat eliberați camera?”„Poftim?”„Ca să știm la cât putem să facem curățenie!”Zic: „nu știu, la cât pot maxim, maxim, să o eliberez?”„La 12.”„Atunci la 12.”
Am închis și m-am băgat în pat, ca să mă chinui să adorm. Și ele, doamnele, că era echipaj complet, una la camera din stânga, una la aia din dreapta, au început să dea cu aspiratorul și să trântească diverse chestii. Foarte prost antifonat. Practic stai în cameră cu tot hotelul. Și am ieșit pe hol și le am scos pe rând aspiratoarele din priză. Pac, pac. După care am făcut o criză de nervi la propriu. M-am dus la recepție „decât” în pijama și i-am zis ăleia:
„Bunicu’ si tăticu’ lu’ hotelu’ vostru cred că se zvârcolesc.”„Doamnă, păi nu va suparati, nu și-au dat seama.”„Doamnă, păi ba și-au dat seama, că mă trezise colega înainte.”
Și-au cerut scuze. Băi! Mi se pare SF ca la 7 dimineața să dai cu aspiratorul într-un hotel de fițe, de-ăla de nu poți nici să mergi cu liftul dacă nu ai cartele și nu poți să cobori tu la ce etaj ai chef, dacă stai la 3 nu poți să te duci la 4. Mi se pare aiurea, când eu dorm atât de puțin și sunt ruptă de somn și de durere, să mă trezească niște femei de serviciu, cu toată dragostea și considerația pentru ele și pentru aportul lor adus societății.
După vreo două ore cobor la bar să mă întâlnesc cu Bob. Unicul. Întârzie, aşa că cer o apă plată caldă. Și-a adus ospătăriţa apă caldă frate, caldă, caldăăăăă, as puteam să fac duș cu ea. Asta înseamnă servicii de calitate: noi nu gândim, executăm. În fine. N-o să le fac reclamă. Nici nu vă las să ghiciți despre cine e vorba. Vă zic doar atât: să nu mergeți la pomul lăudat cu sacoșa goală. Luați un sandviș la voi, că e posibil să vă fie fomică.
Vă pupă Fifi. Adică eu.
Imi pare rau pentru experienta avuta la la hotelul… dă fițe. V-am vazut la spectacol si am vrut sa va salut si sa va spun ca imi place tare cum scrieti, dar….mi-a fost rusine?. Felicitari si succes!?
Vaiii, Simina! Cum sa iti fie rusine? Te pup de nu te vezi! Data viitoare sa vii sa ma tragi de maneca 🙂
Cand mai ajungeti pe la noi, cu minunata Mirela, sau fara, va abordez cu siguranta. Chiar si pentru o imbratisare?. Pana atunci, va citesc drag in continuarea, nu de alta, dar:”va urmaresc” ar suna cam ciudat?Multumesc.
Fifi draga,
ma faci sa vad viata in roz cand iti citesc postarile !!!!
Sa te tina Dumnezeu, sau cine vrei tu, fara dureri !