Să îţi păstrezi calmul chiar e o super putere. Mă uit cum se desfac prieteniile zilele astea şi mi se pare atât de trist. Vorbeam azi cu o prietena care imi povestea cum prietena ei de o viata a sters-o si a blocat-o de pe Facebook si nu mai vrea sa auda de ea pentru că protestează împotriva unui partid. Doua femei  care au împărţit zeci de cafele , vacanţe, drame de iubire, amintiri… s-au despărțit. Mi se pare atât de trist.

Eu în faţa răutăţilor, înjurăturilor, disputelor am învățat să tac.

Într-o zi o să scriu o carte despre unde NU aş fi ajuns dacă aş fi răspuns cu ură tuturor oamenilor care mi-au făcut rău. Sau celor care au spus lucruri urâte despre mine fără că măcar să aibă habar cine sunt.

Până una alta, eu în lumea mea de Fifi sunt bine. Şi prietenii mei adevăraţi sunt de neclintit chiar dacă avem opinii diferite. Și ca să nu las vreun semn de întrebare, opinia mea e simplă: nu fac politică. Nu cred că unul e mai bun ca altul. Ei,  asta mulţi nu o pot înţelege: cum adică taci? Păi asta e alegerea mea. Pun capul pe pernă seară liniştită.

Nu intru în războaie care nu sunt ale mele , nu fac lucruri pentru că sunt la modă și nu deschid gura dacă nu am habar despre ce vorbesc.  Bonus: Am învăţat că timpul meu e doar al meu, nu al altora.