EXCLUSIV. Prima poveste din cartea Loredanei Groza, SENTIMENTE

1986.

Aveam 12 ani când am văzut-o prima dată la televizor. Pe vremea aia programe vedetă erau Telejurnalul și Mihaela cu al ei desen animat.

Când începea Festivalul de la Mamaia, românii se mutau în fața televizoarelor.

Loredana a fost pe buzele tuturor din prima clipă. O fată mică din Onești cu o voce de spărgea orice difuzor. O să vă fac o mărturisire: în mintea mea de copil credeam că oamenii care apar în filme sau cei care cântă sunt norocoșii pe care îi alege cineva pur și simplu de pe stradă, pune camera de luat vederi pe ei și gata.

Loredana a atras toate camerele. De la prima apariție.

Apoi a venit Bună seara, iubito cântecul care a mutat-o definitiv în diamond ringul muzicii românești.

Femeia asta micuță, dar atât de puternică e un model. Toate fetele care urcă pe scenă ar vrea să ajungă ca ea.

Și-a construit cariera pas cu pas, cu o disciplină pe care puțini artiști o mai au azi. În plus, are ceva ce mulți sunt incapabili să aibă: e darnică. Știe cât de important e în muzică să fii ajutat la început.

Ea a descoperit-o pe Delia, i-a compus chiar prima melodie. Tot ea e fost primul artist care i-a cerut lui Smiley să-i compună o piesă. Loredana a cântat pe marile scene ale lumii, dar datorită caracterului ceva nu a schimbat-o. Am întâlnit-o săptămâna trecută și modestia ei e intactă.

Multă vreme m-am întrebat cum a început totul. Loredana a pus pe hârtie povestea ei în cartea „Sentimente” în care apar mărturiile tuturor celor care i-au marcat traseul.

Vă prezint, în exclusivitate, un fragment în care tatăl Loredanei, Vasile Groza povestește de primele momente din cariera fetei sale.

” Preselecția pentru Festivalul de la Mamaia s‑a făcut la Teatrul „Tănase“. Nu conta dacă aveau festivaluri câștigate, candidații urcau pe scenă și trebuiau să cânte două piese. A fost lume multă — Ramona Bădescu, Dana Bartzer, Monica Anghel… Și toți compozitorii erau în sală, se uitau la ele. După ce a cântat Lori, Marius Țeicu a chemat‑o: „Fetiță, vino un pic. Uite care e treaba, vreau să‑ți dau un cântec…“ m‑am prezentat, spunându‑i că eram tatăl concurentei, și el mi‑a zis: „iată adresa mea. Aștept să‑mi dați un telefon, să veniți la mine în studio, să fac vreo câteva teste cu fata.“ Peste câteva zile, l‑am sunat și ne‑am pregătit să ne ducem la el. Când am ajuns, am găsit o tavă mare cu plăcinte, pregătite de soția sa. Ne‑au arătat o atenție specială, ne‑au pus la masă, că veneam de pe drum. Apoi a luat‑o pe Lori în studio, o cămăruță blindată cu cofraje de ouă, și au înce‑ put niște exerciții vocale. Când au terminat testele, au ieșit amândoi bucuroși: „Pot să fac cu ea totul din punct de vedere muzical. M‑am lămurit. Pot să fac cântecul așa cum vreau eu. mergeți acasă și o să vă anunț eu, să mergem să înregistrăm.“ Era cântecul pe care urma să‑l cânte la Festivalul de la Mamaia. Atunci, din conversații care nu aveau legătură cu muzica, aflasem că domnul Țeicu suferă de o gastrită, o problemă la stomac, așa că i‑am zis: „Când venim data viitoare, vă aduc un medicament original.“ Când a sosit vremea să ne întoarcem, am luat o țuică originală de la țară și am vorbit cu soacra mea să taie și o găină. M‑am gândit că mă duc la om în casă a doua oară, m‑a omenit când am fost prima dată, ar fi frumos să nu mă duc cu mâna goală. Doar că, atunci când am ajuns la el, i‑am dat țuica — „medicamentul“ despre care vorbisem —, însă când am vrut să‑i dau și găina, a zis: „Domnule Groza, luați‑vă dracului găina acasă, că fata dumneavoastră nu e dintre acelea care să umble cu găina după ele. Să vă intre în cap treaba asta.“ A fost o lecție cu privire la valoarea ei. La plecare, mi‑a dat înapoi găina. m‑am dus la unchiul și am fript‑o acolo. „