Pablo Arboran. Un concert minunat. Ca o expoziție cu strigături

28 mai 2015, 12:43

Pe Pablo Alboran l-am descoperit acum vreo 2 ani si ceva. In combinatie cu portugheza Carminho. Mi-a placut mult cum canta. Foarte, foarte tare. Nu mi-a trezit vreun suspin, pentru ca nu sunt pe nisa fetelor care se dau in vant dupa latin loveri. Aseara mi-am dat insa seama ca Alboran chiar e un latin lover.

Omu’ a facut show. Desigur, pentru publicul feminin. Domnii care stateau pe holuri sau neclintiti pe scaune n-au inteles fenomenul. ” Femeile sunt nebune”, concluziona unul dintre prietenii mei. Am fost de acord cu el. Manifestari ca aseara am mai vazut doar prin clipurile cu Elvis. Cam asa de la prima melodie. El intra in scena la min 2.

Spectacolul in sine mi s-a parut lectie. S-a auzit perfect cap coada, proiectiile au fost minunate, tehnic impecabil totul. Organizarea celor de la vreaubiet.ro, fara repros. Dar, fetele n-aveau treaba cu partea asta muzicala si organizatorica prea mult. Pablo, Pablo zbierau ele si el inchidea ochii si se misca cu incetinitorul. Felul in care isi coordona miscarile, cum isi arata muschii ( apropo, sa canti 2 ore si sa dansezi fara sa transpiri e o treaba ), cum se uita la fetele alea care s-ar fi urcat pe scena sa il manince…totul ca la carte. Fiecare gest parea desprins din manualele de seductie. Si vocea, vocea era acolo.

Recunosc ca am fost distrasa de spectacolul fanelor dezlantuite, recunosc ca mi-ar fi placut sa-l aud mai mult pe el, decat pe ele, dar pina la urma la un concert latino nu poate sa stea lumea pe scaune ca la sala Radio. Nu sunt vreo specialista in concerte, dar cred ca pe stadion sau in club era mai bine, desi am senzatia ca l-ar fi sfasiat :))

Cind el a cantat Perdona me, melodia cea mai cea, corul de domnisoare l-a acoperit. Comentariile erau delicioase: fata tu ai vazut ce muschi are, fata asta nu transpira, pablopablo. Vaivai ce l-as lua acasa etc.

Da, Pablo e genul de luat acasa sau mai bine de fugit in lume putin cu el. Bine, lui nu ii plac fetele, dar asta e un detaliu care nu conteaza. Sau cel putin aseara nu parea sa conteze 🙂 Si asta arata ca Pablo Alboran si echipa lui isi fac treaba ca la carte.

La final, cantecul pe care eu il iubesc cel mai mult. In varianta linistita, departe de furia dezlantuita a admiratoarelor 🙂