Despre Mariza, cu dragoste si admiratie.
Imi pare rau ca nu stiu sa vorbesc portugheza, e pe my bucket list. Am rugat un prieten drag sa traduca impresiile mele de aseara, pentru ca as vrea sa citeasca si ea ce am simtit. ( da, stiu, visez 🙂 )
Ii multumesc Andreei Andreescu de la Events pentru fotografiile de la eveniment si pentru fotografia cu autograf. Mare bucurie mi-ai facut 🙂
M-am indragostit de Mariza acum cativa ani. Eram in Portugalia si am vazut-o la televizor si gata mi s-a lipit de suflet instant. Apoi, am vazut-o la Bucuresti live in concert. Am mers la spectacol atunci cu gandul ca o sa las fado.ul ei sa imi mangaie sufletul. Si m-am trezit dansand in sala plina de oameni in picioare. M-a socat atunci forta ei. Mi-a parut o femeie atat de sigura pe ea, super energica .
Aseara am revazut-o. Si am redescoperit-o. Schimbata. Vocea e la fel de puternica, dar femeia e alta. Ceva mi s-a parut schimbat. Si tot incercam sa imi dau seama ce e diferit. Mi-a parut mai suavă și mai fericită. Avea sa ne lamureasca: in viata ei a aparut copilul. Martin nascut la 26 de saptamani e lumina ei. Si dorul cel mai dor cand il lasa acasa si pleaca sa colinde lumea cu concertele ei.
Mariza e frumoasa. Vibreaza toata. E Portugalia in toata fiinta ei. De la distanta, pe scena aveam senzatia ca e cea mai puternica femeie din lume. Dar, cand a coborat in sala si am vazut-o de foarte aproape mi-a parut ca o papusa de portelan. Ochii in lacrimi si fiecare por transmitand emotie.
Mi-a placut gestul ei, pe care nu l-am mai vazut la alti artisti sa dea mana cu zeci de spectatori in sala si sa spuna fiecaruia simplu: Multumesc.
Cat de frumos e sa vezi o cantareata care a ajuns in top ca nu uita de cei care o asculta, ii cumpara cd.urile si vin la concerte. Sa ai atata modestie in fata publicului tau, e de admirat. Cum de admirat a fost ca spre final a cantat si fara microfon, asa cum se canta fado in tara vietii.
Mi-e dor de Portugalia, n-am mai vazut-o de 3 ani, dar aseară Mariza mi-a alinat dorul. Cum a stiut ea mai bine. Cu zambet , dar si cu lacrima.
Multumesc, Mariza 🙂