La 30 de ani, primul meu soţ s-a îndrăgostit de o altă femeie.

Divortul a fost un şoc pe care l-am depăşit greu. În disperarea momentului aveam senzatia ca viata mea s-a sfarsit. Nu-mi mai aduc prea multe aminte dar ceva mi-a ramas fixat in memorie: „ Stai linistita, tu o sa te descurci. Tu nu ai nevoie de mine. In 5 ani nu mi-ai cerut ajutorul niciodata. Tu poti sa faci totul. Singura. “

Mi-am dat seama in momentul ala ca are dreptate. Am vrut sa il contrazic, sa ii dau un exemplu si n-am gasit niciunul. Am realizat ca l-am castrat pe el ca barbat pentru ca in mintea mea, era cool modelul nevestei care nu atarna de pantalonii lui pentru a trai.

“ Stai liniştit, mă ocup eu. Rezolv eu, nu îţi bate capul. Nu n-am de ajutor, pot şi singură, n-am 2 ani. “

Vă sună cunoscut, desigur. Femeia care vrea, ştie şi poate să rezolve orice. Singură. Modelul şefei absolute, stăpână în orice situaţie. Poate să schimbe singură un bec, să mute mobila prin casă şi dacă se strică o priză nu îşi bagă ea degetele acolo dar ştie un electrician care e disponibil 24 din 24.

Pe termen scurt, barbatii sunt atrasi de genul asta, sunt fascinati de independenta ei. Vaiii, ce as vrea si eu asa o femeie cum esti tu! Atentie, pe termen scurt. Cu timpul insa el isi da seama ca o EA care nu cere ajutor, nu plange pentru atentie si se descurca si fara el bine merci, ii taie aura lui de „man”

Poate de aia, multe femeie independente, puternice si cu super creiere raman…independente.

Eu mi-am invatat lectia. Si stiu ca nu mi se intimpla nimic daca din cand in cand cer o mana de ajutor. Barbatul se simte fericit, iar eu castig timp si energie pentru mine.

Iubitule, nu ajung sa iau cutia aia de pe dulap, ma ajuti tu, te rog….

articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro