In seara asta la Mega Image in parcare. Eu cu Dusterul. Langa mine parcat un bmw rosu sportsuperbnounoutz. Dau sa ma urc in masina si vad un pusti alergand. 7-8 ani.
– Tanti, tanti uite ce am primit.
Are in mana 2 banane. Ma uit la el ca e ingrijit desi hainele de pe el sunt vechi, ponosite. Din reflex, fara ca el sa ceara, scot portofelul si ii dau niste bani.
– Sarumina, tanti. Doamne ajuta!
Da sa plece si se intoarce:
– Auzi, tanti…care masina va place mai mult?
– Poftim?
– Din astea 3 care va place mai mult? ( dupa BMW mai era parcata o dacie papuc).
– Sincer, Sincer?
– Da, normal.
– Mah uite mie imi asta rosie mi se pare superba.
– Si mie…
– Da ce iti place cel mai mult la ea? ca e sport sau ce?
– Ca e scumpa, tanti!
Si rade tare si rad si eu. Dau sa ma urc iar in masina si el da sa plece si il intreb:
– Auzi da dupa ce iti dai tu seama ca e scumpa?
– Dupa cum arata si cum luceste, tanti. ( zambeste ). Cand o sa ma fac mare imi iau si eu una. ( pare foarte sigur pe el )
– Bine mah baiatule …Sa te ajute Dumnezeu!
– Ma ajuta, ma ajuta!
Si incepe sa rada si rad si eu si el o ia la goana:
– Fug tanti ca ma asteapta mama. Ma duc sa-i duc bananele Saruminaaaaa!

M-am uitat la el fugind si mi-am aprins o tigara. M-am gandit: asa se construiesc visele. Parea atat de convins ca el intr-o zi o sa aiba masina care n-are vreo legatura cu lumea in care traieste acum…

In seara asta mi-am adus aminte ca atunci cind aveam 14 ani ravneam la un ceas scump. Mult prea scump. Si mi-am jurat ca o sa vina ziua cind o sa il cumpar. Si a  venit ziua aia.

Cred ca asta e esenta vietii: puterea visului nu ni-o ia nimeni, niciodata.