Inima versus minte. Un conflict de cand lumea

Toata viata am ales cu mintea. Intotdeauna cu mintea. Inima insa a fost mereu acolo si si-a spus parerea. De cele mai multe ori cu o vehementa care o ducea in pragul infarctului. In mijlocul conflictului, mintea punea inima la punct mereu: ” bine ca esti tu desteapta te crezi vreo inteligenta, de parca inimile au vreo urma de neuroni „

Pentru cineva caruia i-a placut matematica la nebunie, emotiile pareau ca nu conteaza. Dar au contat de multe ori. Asta nu inseamna ca vreodata in viata mi-am pierdut mintile.

Odata, am cunoscut un barbat de care m-am indragostit atat de tare incat as fi plecat cu el pina la capatul pamantului. Era sufletul meu pereche. Cred ca se intimpla odata in viata oricui. Bine, asta daca ai noroc. Inima mea era perfect expandata. Mintea, la locul ei, zambea pervers si imi spunea: ai grija, fara decizii acum. A fost singura data cand pe moment mi-a ignorat creierul si va spun cu sinceritate ca nu imi pare rau pentru ca povestea e demna de film.

Cred ca asta e cu adevarat important in viata: sa ne permitem, macar din cand in cand vorba holografilor sa facem ce ne spune inima. Cu riscul asumat ca mintea cand te vede plangand mai apoi iti replica rece: I told you so…


Mi-am intrebat prietenii ei cu ce aleg la rascuce: cu inima sau cu mintea. Raspunsurile sunt surprinzatoare.

Cand am ajuns la rascruce, am mers pe minte/intuitive. Acu depinde si ce inseamna rascruce…

E recomandat sa alegi cu inima. Eu aleg cu mintea.

Mama mi-a spus ca sunt foarte rationala si aleg mereu cu mintea. Nu am fost in ipostaza sa ma intreb daca aleg cu sufletul sau cu mintea. Dar gandesc foarte bine innainte ce sa fac. Ma
gandesc bine la fiecare pas pe care il fac in viata si mereu o intreb pe mama ce parere are. Si tin cont de ce spune. Imi place sa imi fac un plan al vietii pe care sa il respect, si pana acum a cam iesit ce mi-am propus. Si vorba Mihaelei Calin mai intrebi si sufletul din cand in cand, ce parere are?

Grea intrebare :))) Cred ca…cu mintea :))

Întotdeauna cu mintea. Chiar dacă simți pe dos. Si chiar dacă mintea aduce dureri si singerari. Mintea îți poate da regrete dar nu îți da niciodată Iadul.

Inima aleg cu mintea sau mai bine zis: la rascruce, mintea alege inima ☺

Cu inima. INTOTDEAUNA.

N- am fost niciodata la rascruce. Dar cand voi fi, daca, voi alege cu inima.

Habar nu am, alegi ce ti se intampla. Adica? Atat.

Cu inima, desi am mai si gresit din cauza asta . Dar… invatam din greseli si mergem mai departe. Imi asum deciziile luate si nu repet o greseala. Sunt multe alte greseli care asteapta safie facute ☺

Cu inima Întotdeauna. Și de fiecare dată a fost alegerea câștigătoare .Mi am ascultat instinctul și nu m-a păcălit niciodată.

Hmm… in 90% din cazuri, cu mintea.
Cred ca depinde de rascruce. Am ales si cu inima si cu mintea.

Cu mintea. Obligatoriu! Stii vorba….”follow your brain,your heart is stupid like shit”. La rascruce
asa am procedat intotdeauna. Adica schimbari de drum importante. Asa in rest…aleg si cu inima. Ca-s om. Si…If you obey all the ruls,you miss the fun ☺

Concluzia e simpla ca de fiecare data: inima, minte, noroc. Cred ca asta e combinatia castigatoare. Vorba aia romaneasca e sfanta: de multe norocul si-l face fiecare cu mana lui.  

articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro

Share

share

COMENTARII (0)