Am tot cautat pe net o cercetare despre parcari. Nimic. Subiectul asta fierbinte care ne ia de atatea ori mintile nu-i pasioneaza pe cercetatorii britanici.
Asadar, imi asum concluzia: dupa moarte, divort, pierderea locului de munca si schimbarea locuintei, parcarea e in top 5 motive de stres.
Si ca sa imping sinceritatea pina la capat cred ca si in topul injuraturilor intra cele legate de parcare.
Situatii:
– te trezesti dimineata si sari repede din pat, te uiti pe geam sa vezi daca nu ti-a ridicat politia masina ca iar ai parcat in strada, ca deh, esti corporatist si ajungi noaptea acasa si bugetarii au luat locurile de parcare. Te imbraci si cobori in graba sa muti masina. Ai scapat….
– Ajungi la birou. Esti in intirziere deja. Te invarti de nebun minute in sir sa gasesti un loc.Pina la urma lasi masina pe un colt de strada sau pe trecerea de pietoni. Ai parcat ca un bou…Dumnezeu cu mila!
– Pleci de la birou. Cineva ti-a blocat masina ca n-a avut loc sa parcheze. Si ce sa vezi n-a lasat numarul de telefon in parbriz ca se teme de furtul de identitate. Sau pur si simplu e nesimtit…
– Te duci la mall. Mai nou platesti parcarea. Prima ora e gratis dupa aia trebuie sa scoti
banul. Dar te bucuri daca gasesti un loc, dupa ce te umpli de spume ca “handicapatii”
parcheaza pe locurile dedicate celor cu handicap sau si mai rau isi pun masinile pe 2 locuri. Ai parcat ca un bou, ai parcat ca un bou. Repeti la infinit…
– Pleci spre casa. Pe drum te gandesti ca exista un Dumnezeu al parcarilor. II adresezi o rugaciune scurta in care pomenesti de coltul de trotuar pe care l-ai gasit aseara, undeva in spatele blocului, e drept langa tomberoanele de gunoi. Te simti cumva asa super smart pentru ca ai facut descoperirea asta. Cind ajungi la cateva zeci de metri auzi niste tipete. 2 vecini se cearta pe noua ta bucatica ta de trotuar: „e al meu”, „ba nu e al meu locu’, eu l-am vazut primu… Du-te domne de aici eu parchez de ani de zile…’.
E doar o zi si precis am scapat niste scene. Dar cred ca fiecare se regaseste. N-au sens dezbaterile de ce nu sunt locuri de parcare, de ce oamenii sunt nesimtiti, de ce, de ce…
Solutii sunt. Le auzim zi de zi. Sunt orase in Romania unde problema-i rezolvata. Nu e cazul Bucurestiului. Aici situatia parcarilor e in metastaza. De ani buni. E complicat, suntem prea multi si parca toti avem masini.
Ma uit mereu pe pagina de facebook „Ai parcat ca un bou”. Inteleg demersul, poate ne mai
civilizam…
Pana una alta, mai bine gandim pozitiv. Macar pe termen scurt. Intr-o saptamana incepe
campania electorala. Si uite asa firmele de ridicat masini vor intra in vacanta. Sa ne mai relaxam si noi un pic 🙂
sursa foto, aici.