„Mama, tu știi ce se întâmplă cu creierul meu noaptea?

Doarme?

Nu, pleacă!

Cum să plece?

Uite-așa. Pleacă seara și se întoarce dimineața.

Dar de ce pleacă?

Păi așa îi spune creierul lui.

Păi creierul tău are și el un creier?

Normal, mami.

Și cum e creierul creierului tău?

Ca orice creier. Cu două mâini și două picioare…

Și inima?

Ce-i cu inima?

Păi inima pleacă și ea sau rămâne peste noapte?

Rămâne, mami. Cum să plece? Păi dacă pleaca inima cum mai visam?”

Are doar 5 ani jumate dar știe cum merg lucrurile în viață. Cel puțin la vârsta ei creierul pleacă 
noaptea (uneori și la cumpărături, mi-a spus) și inima rămâne.

Dacă mă întrebați pe mine, lucrurile se schimba dramatic odata cu vârsta. Câți dintre noi îi permit creierului să plece când mergem la culcare? 

Ne punem în pat și recapitulam ce am făcut. Eu mă gandesc cel mai mult la ce n-am facut, mă cert și îmi fac promisiuni fierbinți pentru mâine.