Braşovul. Un oraş în care să te retragi la bătrâneţe


Când am plecat acum  11 ani din Braşov îmi vedeam visul cu ochii: Bucureştiul. De la 18 ani mi-am dorit capitala.

Lăsam în urmă gaşca mea de prieteni şi un oraş pe care nu l-am iubit prea tare niciodată. Era un loc în care nu se întâmpla mai nimic niciodată. La 10 seara, toată lumea dormea, nu aveai unde să bei un ceai, nu existau terase decât vreo două şi alea erau pline de fiţe,  nu aveai cu cine să te întâlneşti.  În weekend lucrurile se mai animau,  dar prea puţin pentru gustul meu de om super activ.



În 10 ani Braşovul s-a schimbat cât alte oraşe într-o sută.  Miroase a Occident. Si are un ritm nou.  Străzile din Centru sunt pline de străini. S-au deschis zeci de terase. Magazinele care pe vremuri trăgeau obloanele vinerea şi se mai deschideau lunea, acum sunt deschide până noaptea târziu în fiecare zi. 


Braşovul însă nu e la îndemâna oricui. Are cel mai scump transport în comun şi cele mai scumpe utilităţi din România. La restaurante şi cafenele preţurile sunt la nivelul Bucureştiului. Şi aici avem o problemă: că salariile sunt departe de cele din Bucureşti. Foarte departe.  Din cauza asta nu mă întorc acasă. Şi ca mine-s mulţi.  Prevăd că în 20 de ani aici nu va sta oricine.



Braşovul rămâne locul perfect din România unde îmi încarc bateriile, e oraşul unde poţi rătăci cu orele pe străduţe fără să te deranjeze nimeni şi nimic. Nu ţipă nimeni, nu aleargă oamenii de nebuni şi parcă şi claxoanele sunt mai cuminţi aici.  Localurile discrete, magazinele pitite prin căsuţe mi-au adus aminte de Praga. Şi da, Braşovul a devenit un oraş super romantic.


Ieri , stând eu aşa, savurând o limonadă şi visând cum aş putea să mă întorc în oraşul vieţii trece o prietenă. Ne îmbrăţişăm şi îi spun: Doamne, cât de frumos e aici ”. Şi ea repede:  „ Hai măf fifi, lasă-mă ca te plictisesti de moarte. Nu vine nimeni, nu pleacă nimeni. Nu e niciun concert mare, niciun spectacol de teatru. Sunt câteva restaurante şi locuri de care tot ajungi să te plictiseşti. Nu e ca Bucureştiul…”

Poate ca plictiseala si-ar spune cuvantul, e adevarat. Mie imi place pulsul Bucurestiului, mereu alert. Dar, Brasovul rămâne în topul opţiunilor. Chiar dacă nu acum, peste ani mi-ar plăcea să mă întorc acasă. Să îmbătrânesc în poate cel mai frumos oraş din România.
  

 articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.