– Maria, daca doi oameni se iubesc si unul sta intr-o tara si celalalt in alta tara, la mii de kilometri distanta, cat timp poate sa reziste relatia?
 – Mult!
 – Cat de mult? 
– 100 de ani!
 – Cum asa?
 – Pai daca se iubesc rezista mult si bine!

Cam asa gandesti la 5 ani. Roz. Diafan ca norii care ne despart si care transforma niste km …din matematica… in poezie. 

Ulterior in viata realizezi ca nu tot ce zboara se maninca. Ca doar nu o sa mananci tocmai avionul care te duce la el. Foarte putini sunt cei care cred in povestile la distanta. Am fost invatati sa credem ca ochii care nu se vad se uita. Eu as zice ca depinde de ochi. Si de cat de buna iti e memoria. Nu dioptria. Desigur, multi s-au fript visand la sufletulpereche de peste mari si tari in timp ce obiectul iubirii isi gasise o dragoste din localitate.

La intrebarea care e cel mai important lucru intr-o relatie la distanta pentru ca povestea sa reziste primul raspuns a fost aproape unanim: INCREDEREA.  Ma rog. Eu cred ca cea mai importanta e dragostea. Aia cu nabadai. Si mai e si soarta ca daca e sa fie ,daca nu, nu. Ar fi si timingul. Pentru că o iubire intre doua aeroporturi e palpitantă, dar daca ne trezim brusc ca nu suntem pe acelasi fus orar?

Ce spun oamenii? Unii dau sanse… altii exclud din start că  genul asta de poveste poate rezista. Care este insa cel mai important lucru pentru ca povestea sa mearga mai departe? Mi-am intrebat prietenii si iata ce spun ei: 

Sentimentele. Daca exista. Si mplicarea, desigur.

Acelasi lucru (sau aceleasi lucruri) are contează și într-o relație „de aproape”: încrederea și comunicarea.

Am avut o prietena in copilărie. Bianca o cheamă. Eram colege de banca si eram bune prietene. Când am inceput sa mergem la chefuri aveam mereu probleme cu părintii. Nu ne prea lăsau. Si ni s-a intamplat de multe ori sa nu avem planuri de bataie când venea vorba de textele ce trebuiau servite alor nostri. Si in mai toate ocaziile de genul asta… noi ne uitam una la alta si începeam sa mintim. Fara sa fi vorbit in prealabil. Ne completat reciproc poveştile de ajungeam sa convingem pe toti. Da, o sa imi spui, dar asta nu are legatura cu intrebarea. Voi eraţi zi de zi impreuna si va cunosteati bine. Era normal sa se intample asa Si poate ai dreptate. Dar am regăsit-o peste foarte multi ani pe facebook. Am povestit pe mesagerie asta stupida si… ne-am dat seama ca acel ceva dintre noi a ramas acolo. Chit ca nu ne-am intalnit de mai bine de 20 de ani. Si acum suntem mature si responsabile cu copii in dotare Dar acel ceva… pe care l-am descoperit intre noi in copilărie… e tot acolo. Si daca ne-am vedea la o cafea, probabil nu ne-ar lua mai mult de jumate de ora sa ne spunem ce avem. Fiindca cele mai de pret lucruri nu necesită cuvinte, părerea mea …

Joaca! Relatia să fie întreţinută cu jocuri. Sa se surprindă!

Dragostea.

Respectul.

Voinţa.

Sa fii onest cu celalalt si realist. Si sa nu pleci urechea la vorbele celor din jur. Este intre tine si el, iti spune cineva care a facut naveta Bucuresti Sofia 3 ani.

Atractia si increderea, in aceeasi masura.

Increderea in celalalt mi se pare esentiala pentru ca o relatie la distanta sa poata rezista. Si, evident, e important sa existe iubire adevarata intre cei doi.

In relatia noastra au fost importante: increderea reciproca, siguranta de sine, comunicarea si biletele de tren ieftine. Da’ a fost amu 15 ani maica. Ne sunam de pe fix cu minutele numarate. Nush in epoca feisbucului cum mai au tinerii astia loc sa isi imagineze ce face celalat din moment ce postam pe facebook si de la buda.

 Fifi, nu exista relatii la distanta! 

Soarta!  Chiar azi am vorbit cu fosta mea relatie la distanta si ma intrebam de ce nu a mers? Pentru ca nu a fost sa fie. In esenta despre asta e vorba in toate relatiile.

Comunicarea, cred. Sincer? Nu prea cred intr-o relatie la distanta. Nu pot explica…eu am avea nevoie de ochii ei, gustul, parfumul, tactil si asa mai departe. Am avut o relatie la distanta si mai mult de 3 luni nu a durat:)))(nu din partea mea clar eu eram indragostit prajit :)) ) As zice ca e importanta comunicarea sa ne spunem ce simtim si ce ne deranjeaza si sa fim disponibili sa facem o nebunie.

 Sa nu uiti ca cel pe care l-ai lăsat acasă sau cel care a plecat e chiar omul acela pe care il știi tu!

Sunt ferm convinsa ca si cea mai puternica relatie cedeaza la un moment dat din cauza distantei…

Comunicarea e cea mai importanta. Cand il simti „acolo”, e tot ce conteaza. Cum adica cand il simti acolo? Adica iti acorda atentie, e receptiv si faceti planuri impreuna.

Am trecut prin asta cumva si nu cred din start ca exista o relatie la distanta. Daca relatia se intrerupe pe termen scurt, cateva luni, poate e ok. Dar nu exista relatie la distanta din punctul meu de vedere. De ce? Pentru ca nu esti acolo, nu e acolo… Uneori simti nevoie de o mica mangaiere. Si atat. Toata tehnologia asta, skype etc, nu pot oferi ce iti ofera cineva care e fizic langa tine…

Exista oameni de care te simti apropiat in ciuda distantei. Si cred ca e din cauza faptului ca esti un pic ca ei. Si ei sunt un pic ca tine. Atunci când ai asta, acele câteva puncte comune, esti capabil sa vezi dincolo de tot ceea ce spun sau ceea ce fac. Nu stiu daca am dreptate, dar cred ca trebuie sa ai o lungime de unda comuna cu cineva ca sa-i fii sau sa-ti fie apropiat.

 
Cred ca cel mai important lucru este sa fii realist. Sa n-ai pretentii aberante. Ca in filmul ala cu clooney cand el s-a dus la usa ei si a stricat tot. Altfel, poate sa fie excintant si incitant. Nu te plictisesti niciodata. Obosesti, dar nu ai cum sa te plictisesti. 

 Concluzie:

O relatie la distanta are beneficiile ei. Pentru ca fiecare reintilnire e un nou inceput. Cu roiul aferent de fluturi in stomac. Dai mereu restart si iei dragostea de la zero. Alergi disperat sa ajungi lac de apa la intalnire. Ultima suta de metri e cea mai grea. Incerci sa pari fresh, desi in realitate n-ai pus geana pe geana toata noaptea. Ca sa nu mai zic de pasiune, cum e ea pasiunea ….atunci cind preludiul e de zile sau luni 
intregi. Cred ca distanta e un afrodisiac puternic, dar ….cred si ca din cand in cand ai nevoie de atingeri pentru ca altfel departarea te face sa uiti pina la urma de ce iubesti si pe cine. Tine de simturi si de acele momente ochi in ochi. In caz contrar norii isi pierd nuanţa de roz.

articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro