In viata cand nu ai o pereche, un apartinator ca sa zic asa, rasar din partea anturajului niste intrebari clasice. Sunt patru si vin ca un tavalug.

1. Cand o sa ai si tu pe cineva?
2. Aaa, in sfarsit! Cand te casatoresti?
3. Mah, da mai copilariti mult, nu faci si tu un copil?
4. Vaii, da ce copil reusit! Un fratior, o surioara?

Cam asta e setul de patru intrebari clasice pe care le auzim toti si le urâm toţi.

Cea mai nepotrivita e aia cu copilul. Pur si simplu as vrea sa va ganditi si sa nu mai puneti aceasta intrebare. Daca se poate niciodata. Sunt femei care nu pot face copii si care nu vor sa spuna ca au pierdut sarcini sau nu pot concepe. Sau, pur si simplu, nu vor sa fie mame si n-au datoria sa stea sa explice asta.

Cand am aflat ca sunt insarcinata a fost bucuria cea mai mare din lume. Aveam 35 de ani. Cam tarziu, a comentat gura lumii. Acum la rece va spun: multe lucruri le-am facut tarziu in viata, dar n-am regrete din cauza asta. 

Nu am avut probleme medicale, doar ca am vrut sa fac acest copil cind am simtit eu, nu cind a vrut publicul telespectator.  Am sperat la gemeni sau la un baiat. Avea sa il cheme Vlad. Am facut o fata MINUNATĂ. O cheama Maria.

N-am avut cine stie ce frici in sarcina. Gravida neinfricata imi spunea ginecologul. Eram sigura ca voi livra tarii un copil viabil, sanatos.  Mi-a fost frica de nasterea naturala si am ales sa nasc prin cezarianacuanestezietotala. Nu imi pare rau nicio secunda de alegerea pe care am făcut-o.

De ce le e frică femeilor când află că aşteaptă un copil?  Iata ce mi-au raspuns prietenele mele mame.

Nu m-am temut de nimic, caci am realizat doar in timp si secvential ca eu diva nu voi mai putea fi aceeasi, iar el, copilul era musai sa aiba o sexy mama !!! Nu m-am gandit la nimic rau, m-am bucurat de fiecare pas facut, de fiecare cm din talie prins luna de luna la cingatoare, de multele ciocolati devorate si de momente de dragoste …asa ca pentru o gravida !!! M-am temut , totusi, ca voi pierde din slendoarea suprema a iubirii, ca dragostea va avea variabile si interpretari, că EL …ma va privi altfel si ma va dori …mai putin !!!! La inceput …m-a iubit ..putin spre deloc !!! A lasat mult loc pentru frustrari ..si angoase !!! Apoi, ca din nimic, ne-am regasit, ne-am dorit, ne-am….faurit un nou univers de dorinte !!!

Cea mai mare frică a mea a fost să nu pierd sarcina şi să nu mor după naştere.

Mi-a fost teama de responsabilitate. Si ca o sa imi pierd libertatea. Din aceleasi motive nu ma marit. Pentru ca nu pot garanta nimanui iubire vesnica. Dar, cu copiii e altceva. Numai ca descoperi asta doar dupa ce ii faci. Ca in cazul lor iubirea e neconditionata.

Mi-era groază să nu nasc pe autostrada pentru ca faceam naveta Bucuresti Pitesti.

Frica nu am avut ca abia asteptam sa vina si cand am aflat a fost doar o bucurie mare. Din prea multa dorinta am stat toata sarcina pe capul ginecologului. Cel putin o data la 2 saptamani eram la el sa mai vada cum merge sarcina. Uite, de bucurie ca in sfarsit sunt insarcinata mi-am facut testul de sarcina zilnic in primele 2 saptamani… Si e fain ca se vedea cum devine de la o zi la alta testul tot mai clar, mai bine conturat…

La fiecare ecografie puneam medicul sa numere cate degete are. Nu ma interesa sexul, dar trebuia sa aiba 10 degete!

Pierdusem o sarcina inainte si cind am aflat ca sunt gravida iar, am hotarat sa nu spunem vestea nimanui. Ba mai mult timp de 6 luni eu am refuzat sa ma gandesc ca sunt insarcinat. Ma purtam ca si cum nu as fi fost. 

Nu am avut spaime. Eram foarte sigura ca totul o sa fie bine, nu m-am gandit nici un moment la lucruri rele. Mi-a fost frica doar ca primul ei cuvant o sa fie Ciorbea 🙂 ( eram reporter acreditat la Guvern pe vremea cind Victor Ciorbea era premier)

Cea mai mare frica a apărut prin luna a 7 a, cand am aflat ca e posibil sa nasc prematur. Mi-a fost frica sa nu fie bebe prea mic. Teama sa nu aibă de suferit din acest motiv mai târziu…Si mi-a fost teama si de depresia postpartum. Am văzut multe mame in jurul meu, Dar nu am avut depresie. Faptul ca am fost nevoită sa plec din spital fără bebe nu a fost uşor.

Mi-a fost teama sa nu ajung ca multe mame sa nu mai stiu altceva pe lumea asta decat de copil. Ca o sa pierd atentia barbatului, ca nu o sa mai merg in vacante, ca o sa ne izolam in lumea noastra: mama, tata si copilul. Dar, am stiut sa gestionez si viata mea e mult mai frumoasa acum de cand am copilul.