Cand ne gandim la prea multe lucruri rele, ne ia frigul.
Am vazut fotografia de mai sus si mi-am si vazut creierul. Cum zi de zi il suprasolicit. Cum ii deschid fereastra cu fereastra. Se face curent si uite asa ni se raceste capul. La propriu ….
Inevitabil mi-am adus aminte de discutia cu fifimica si gandurile care se duc in calorifer. O cititi aici.
Cat de bine am face daca nu ne-am mai gândi la toate relele posibile deodata, daca am incerca sa ne rezolvam problemele pe rand.
Panica si scenariile construite pe negativ stim bine ca nu ne ajuta. Dar zi de zi, nu ne putem abtine.
Sunt incredibil de putine momente in care creierul sta cu toate ferestrele inchise, ermetic, fara a raspunde influentelor externe. In acea frumoasa stare de relaxare. Sunt momentele in care dragostea, optimismul si speranta inving. Dar asta se intimpla extrem de rar. Si nu pentru ca cineva nu ne lasa, ci pentru ca pur si simplu noi nu ne dam voie. Din ambitie, frica, neincredere. Sau pur si simplu din prostie.
Păcat de creier.
Păcat de creier.
Fifi draga de tine, ai dreptate dar e complicat sa nu ne gandim pentru ca sutn grijile de zi cu zi. Ale noastre si ale altora…
Alina P
Cred cca problema cea mai mare este ca vrem sa rezolvam tot deodata! Acum! Si de aici…stresul pina la cer:)